4,059 matches
-
perihelic, însă fără pandantul poeziei „sociale” din prima etapă a autorului Nopților, față de care lirismul ascensional reprezintă un liman dobândit. La C., acesta e un dat (genuin), așa încât, lipsită de substanța dramaticului contrast (raportarea, prin detașare și înălțare superbă, la infernul mundan), poezia lui e lipsită și de fundamentul filosofic-vizionar. Poate și de aceea vitalismul său este atenuat, ca și exuberanța formelor - ce rămân ale unui meridional temperat, trăind discret voluptatea luminii solare și a succedaneelor ei -, sclipiri de calcare și
COLORIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286333_a_287662]
-
a liricii. Ciclul titular fixează descriptiv imagini-peisaje din spațiul exploatărilor petrolifere. Experimentul va fi amplificat în Aur de întuneric (1942; Premiul „Regele Mihai I” al Societății Scriitorilor Români), în care poeme ca Rezervoare, Bataluri, Erupție incendiară, Simfonie neagră configurează un infern modern, al aparaturii monstruoase și al miasmelor. Poetul apelează la limbajul tehnic și încearcă să proiecteze realul în mitologie. Al doilea ciclu din Pasteluri..., Automnale, reluat în Mireasa lumii (1941), îl așază pe C.-S. în descendență bacoviană. Există și
CONSTANTIN-STELIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286366_a_287695]
-
cinci, scularea. Hai! Bruftuluiește-ți trupul. Dă-te jos din pat, obligă-l să lase căldura adunată... Scoate-ți cămașa... Încălzește-te cu lovituri de pumni și palme. Tratând cu dispreț milițianul care, adesea, își ține ochiul lipit de vizetă...” Infern dantesc, străfulgerat de lumini țâșnite din totuși preaplinul unei trăiri interioare profund umane. Este o carte a cărei densitate invită la refacerea scării de valori a literaturii de sertar de după decembrie 1989, meritând a fi luată ca reper. Fără a
CONSTANTE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286364_a_287693]
-
punct, vizitează cămările realului derizoriu, ungherele plictisului existențial, subteranele tristeții și ale eșecului, în fine, privește existența prin geamul afumat al unei delirante singurătăți. Reușește și el, în cele din urmă, să reinventeze poezia silind-o să coboare în micul infern al existenței curente. Dintr-o minus-vitalitate notorie, universul liric bacovian se hrănește cu lăcomie, ca să zicem astfel, extrăgând una dintre cele mai tari arome poetice din câte cunosc în simbolismul nostru; aș spune chiar că filtrează esența cea mai concentrată
BACOVIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285530_a_286859]
-
cuplului Berndt-Satri, țigănia atașantă prin logoree, inventivitate, optimism și pungășie sentimentală (Nae Lebădaru), exhibiționismul lui Beno, tulbureala visătoare și agresivă a croatului Radovan Belen ș.a.m.d. - totul sfârșind cvasioniric, în flăcări pe ninsori purificatoare: incendierea purgatoriului cu vibrații de infern. Prozele reunite în volumul Încă un minut cu Monica Vitti (motoul e din Julio Cortázar) se întemeiază pe imaginarul filmic al autoarei, împănat cu câte o referință livrescă neașteptată, cu zone oscilând între „les contes cruels” ale lui Villiers, ironia
BELIGAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285689_a_287018]
-
Toma Biolan, CNT, 1967, 50; Petru Mihai Gorcea, Poezie, ARG, 1979, 4; Laurențiu Ulici, Stadii, RL, 1979, 41; Petru Mihai Gorcea, Ascunsa floare de jăratic, ARG, 1984, 3; Val Condurache, Toma Biolan, „Test de fidelitate”, CL, 1988, 9; Marian Barbu, Infernul declinabil, „Săgetătorul” (Pitești), 1997, 35; Dan Giurea, „Înapoi acasă!” de Toma Biolan, „Argeș” (Pitești), 1998, 2 229; Tudor Cristea, Treptele timpului, „Litere” (Găești), 2001, 7. N.M.
BIOLAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285741_a_287070]
-
eroii - Ulise și Penelopa - într-o situație de specială infidelitate. În acorduri grotești e orchestrată o ceartă „homerică” în Olimp, tărâm unde Icar se preumblă împreună cu Leonardo da Vinci, iar Venus pare desprinsă dintr-un tablou al lui Velázquez. În Infern își îndură supliciul grupul lui Laocoon, apoi Sisif și Prometeu, dar și Sofocle, Shakespeare, Voltaire, Goethe, Edison. Fie și prin acest soi de intertextualism, piesei La Rhapsodie des dieux nu i se poate nega tenta de modernitate. O textură dramatică
BLANK. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285759_a_287088]
-
1961; Teofil Bușecan, Atyafisag [Neamurile], București, 1961; Remus Luca, Májusi reggel [Dimineață de mai], București, 1962; Simion Pop, Különös kőműves [Zidarul ciudat], București, 1964; Ion Brad, Fehér vadászat [Vânătoarea albă], București, 1971; Laurențiu Fulga, Alexandra és a pokol [Alexandra și Infernul], București, 1973; Geo Dumitrescu, Ejszakai támadás [Atac de noapte], București, 1979; Dinu Săraru, A pillanat [Clipa], București, 1980; Teodor Mazilu, Vadidegen világ [Într-o casă străină], București, 1983. Repere bibliografice: Lendvay Éva, Remus Luca, „Májusi reggel”, IGZ, 1962, 2; Lászlóffy
BODOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285779_a_287108]
-
țârâitul ușor al tulpinilor smulse și copitele călcând pe pământul umed. Cu o seninătate amară, care a mirat-o și pe ea, Charlotte a simțit cum se naște și răsună în mintea ei un gând limpede: „Mai întâi a fost infernul orașelor arse și, câteva ore mai târziu, - calul acesta care paște iarba plină de rouă, în răcoarea nopții. Țara asta e prea mare ca să poată fi învinsă. Liniștea din câmpia asta nemărginită va rezista bombelor...” Niciodată nu se simțise atât
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Ca-ntr-o grădină mândră cu flori, cărări și taine Apare-o zeitate în albe și lungi haine Cu fruntea-n raze blonde... albă și tristă-i ea, E visu-inimei mele, este iubita mea. ȘT[EFAN] (surîzînd) Nebun!... Amorul meu - infernul cel sterp... amorul tău E astfel cum iubește un om pe Dumnezeu. M[AIO] (repetă trist) E astfel cum iubește un om pe Dumnezău! SCENA V MAIO (singur) Va să zică asta e amorul?... Amorul! Neci nu știam c-o iubesc... Eram
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
citea roșindu-se la față; când deodată vântul îi smulse o foaie din mână, am prins-o din tufiș, s-o citesc: Styxul nu mai ducea umbre. Lethe uitase a îneca durerile, căci oameni se duceau arși de vii în infern și lacrimele [erau] prea amare pentru d-a fi uitate. Tot ce era umbră, adică suflet, în infern s-adună să strige lui Joe. Străbunii Romei s-adunară unde se fierb nourii Carpaților, care, ieșind prin pământ, încongiură creștetele lor
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
tufiș, s-o citesc: Styxul nu mai ducea umbre. Lethe uitase a îneca durerile, căci oameni se duceau arși de vii în infern și lacrimele [erau] prea amare pentru d-a fi uitate. Tot ce era umbră, adică suflet, în infern s-adună să strige lui Joe. Străbunii Romei s-adunară unde se fierb nourii Carpaților, care, ieșind prin pământ, încongiură creștetele lor. Ei se consultară asupra Daciei, nourii sorbeau gândirile lor, ca să-nsuflețească creștetele Carpaților. Suindu-se ca creieri de
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
care zvârcolește cu pri- virea o lume, care aruncă o lume în norii unde aruncă privirea sa... // Întreabă de ce a scuipat Satana veninul său cel mai amar când ai ieșit tu în lume, de ce, înainte d-a fi, te cugetase infernul întreg, te pusese să figurezi în toate țesăturile sale infernale. Creatură a Iadului - femeie fățarnică! Demonul - poet te-a visat în epopeea sa - care sfărma sub blestemele sale ființa - Dumnezeu - te visase ca să sugi cel mai nobil sânge din vinele
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
agață scîrșnind din dinți de stâncile disperărilor lor. Pune inima acestui caos, Crima cu șerpii remuș- cărei pe cap, cu dinții mei în gură, cu aripele disperărei // pe umere, Satana - și iată iadul. Vezi dar că Eul împopulează cer, pământ, infern - Eu, acest Dumnezeu al Dumnezeului său, căci Eu, este ideea unei forme, este sufletul lumei - forma fără ideea de Eu nu are esistință, cadavrul fără suflet nu are esistință, lumea fără Eu nu are esistință. 5 2258 a {EminescuOpVIII 255
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
șireată, infernală Ce proștii și șireții, unii-nșelați, iar alții Înșelători, susțin că de Dumnezeu e pusă În lume. O, Satan! Geniu al desperării! Acum pricep eu gîndu-ți căci zvârcolirea mării Trăiește-acum în mine. Pricep gîndirile-ți rebele Când ai smucit infernul ca să-l arunci în stele, Dezrădăcinași marea ca s-o împroști în soare, Ai vrut s-arunci în caos sistemele solare. Da! Ai știut că-n ceruri Răul, nedreptul tronă, Că geniile nătânge nedreptul l-încoronă, C-așa cumu-i nu
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
șireată, infernală Ce proștii și șireții, unii-nșelați, iar alții Înșelători, susțin că de Dumnezeu e pusă În lume. O Satan! Geniu al desperării! Acum pricep eu gîndu-ți, căci zvârcolirea mării Trăiește-acum în mine. Pricep gândiri rebele Când ai smuncit infernul ca să-l arunci în stele, Dezrădăcinași marea ca s-o împroști în soare, Ai vrut s-arunci în caos sistemele solare. Da! Ai știut că-n ceruri răul, nedreptul tronă, Că secole nătânge l-adoră, l-încoronă, Știai c-așa cum
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Voi mesteca legenda cea veche a Satanei. O, Satan! geniu mândru, etern, al desperării, Cu gemetul tău aspru ca murmurele mării... Pricep acum zâmbirea ta tristă, vorb-amară: Că tot ce e în lume e vrednic ca să piară... Tu ai smuncit infernul ca să-l arunci în stele, Cu cârduri uriașe te-ai înălțat, rebele, Ai scos din rădăcine marea s-o-mproști în soare, Ai vrut s-arunci în caos sistemele solare... Știai că răutatea eternă-n ceruri tronă, Că secole nătânge
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
blonde fete. El - pasiv* față de ea. Ea - iubire inspirată. * [CATILINA] Dacă dreptatea e pieirea lumii Atunci: fie dreptate - piară lumea! Moartea: Salută cu mândrie moartea și c-un fel de sălbatec // entuziasm Dacă mor ceilalți * el coboară[-n] mare, în infern. Un demon al ei. Disprețul pentru partenerii lui îl caracteriză. {EminescuOpVIII 304} 2 2280 GRACCHUS BABEUF El reprezintă pe negatorul nedreptății interne a soțietății - (icoane ale ei) - și dorește o îndreptare a ei pentru ea însăși, nu din motive personale
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
robie ce n-o poate suferi? BOMILKAR Însă mâni, închipuiește-ți, încetează să existe. LAIS Cum înfruntă cu-nălțime goana sorții sale triste! Cu dispreț el umple însuși discul cel întunecos De la cumpăna vieții care-l duce drept în jos, În infern... Sclavul acesta mândru și nenduplecat Îmi apare ca un rege de popor împresurat, Prins și detronat ridică capul sus, fără coroană, Și c-o singură privire o mulțime ia la goană Potolește o răscoală făr-a zice un cuvânt, Iar privirile
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Dulaure au istorisit mult și multe din diavoliile lui. Se pare a fi locuit castelul din Vauvert, care era situat pe locul ocupat azi de veselul bal" la Chartreuse'', la capătul bulevardului Luxemburg și în fața aleelor Observatorului, în strada Infernului. Acest castel de un renume trist fu în parte dărâmat și ruinele deveniră o dependență a unei monăstiri de șartrozi (chartreux) în care muri la 1414 Jean de la Lune, nepotul antipapei Benoît XIII. Jean de la Lune era bănuit că are
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
așadar formele spirituale concrete (geistig-concret) a poeziei dramatice în carne și sânge și le insuflă viața aceea prin care ele ajung la cea mai deplină prezintă sensibilă. Astă arte pune figurile poetice ce plutesc pe dinaintea fantaziei să bea din sângele infernului (Unterwelt ) omeric, prin a căruia efect ele îmblă pe dinaintea noastră și ne transportă în acea iluziune în care privim desfășurată înainte-ne o lume întreagă, sensibile-văzută, a vieței și acțiunei omenești care cu toate astea e numai un product al
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
pe [membrele] mele ? în camera de culcare, moartea s-a furișat și oriunde pun [piciorul meu] moartea e de față !” (XI, 230-234 ; cf. 1, pp. 173-174). într-un mit nord-american de tip Orfeu și Euridice, eroul reușește să ajungă în Infern, unde-și întâlnește soția moartă. Stăpânul Infernului îl supune „probei somnului” : dacă eroul va reuși să vegheze toată noaptea, va putea să-și readucă soția pe pământ. Eroul încearcă, dar eșuează. I se mai acordă o șansă în noaptea următoare
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
moartea s-a furișat și oriunde pun [piciorul meu] moartea e de față !” (XI, 230-234 ; cf. 1, pp. 173-174). într-un mit nord-american de tip Orfeu și Euridice, eroul reușește să ajungă în Infern, unde-și întâlnește soția moartă. Stăpânul Infernului îl supune „probei somnului” : dacă eroul va reuși să vegheze toată noaptea, va putea să-și readucă soția pe pământ. Eroul încearcă, dar eșuează. I se mai acordă o șansă în noaptea următoare. Pentru a putea veghea noaptea, eroul doarme
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
și, implicit, răstoarnă supremația Ordinii în favoarea Dezordinii. Soarele, Luna, stelele etc. sunt răpite sau devorate de demoni, fiind înlocuite cu tenebrele precosmogonice. „Opoziția întuneric/lumină se supra- pune polarității fundamentale Haos/Cosmos” (10, p. 99). Astrele sunt fie ascunse în Infern sau reprezentări simbolice ale acestuia (peșteră, beci etc.), fie în pântecele întunecos al Demonului (fie el lup, leu, vârcolac sau balaur). Astrofagia este un motiv mitic mult prea răspândit și cunoscut pentru a insista mai mult asupra lui (87). Cert
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
lanțu l-a legat (12, p. 87). înfruntarea dintre zeul furtunii și demon este, ca și celelalte motive mitice ale colindei, concis prezentată. Concis, dar precis. Nici un element important nu lipsește din acest scenariu mitic arhicunoscut : coborârea zeului (eroului) în infern, lupta cu demo- nul (monstrul), folosirea unor arme redutabile, „legarea” demo- nului, recuperarea „însemnelor divine”, restabilirea situației cosmice dinaintea catastrofei. Din nou apare o imagine paradoxală, al cărei subtext am încercat să-l pun în evidență și cu alte prilejuri
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]