4,696 matches
-
contribuția acesteia la menținerea solidar] a umanit]ții într-o lume pluralist]. Creștinismul nu trebuie s] contribuie la diviziunea acesteia, ci s] exercite o influent] ț]m]duitoare. Aceste convingeri într] în conflict cu „individualismul posesiv”, care a avut o influent] major] asupra cercurilor occidentale în ultima parte a secolului XX. În unele cercuri, acesta a generat o versiune proprie a eticii creștine, care, ins], nu este acceptat] de majoritatea adepților contemporani ai eticii creștine, num]rându-se printre ei, în
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
s] fi ap]rut în opera scris] în secolul al IV-lea sau al V-lea de c]tre Dionisie Areopagitul, intitulat] Despre numele divine (De divinis nominibus). Scrierile acestui autor, cunoscute sub numele colectiv Corpus Dionysiacum, au avut o influent] puternic] începând cu secolul al VI-lea pan] în perioada Renașterii. Într-adev]r, el a fost considerat canalul prin care ideile platoniciene și neoplatoniciene au fost transmise din lumea greac] în lumea creștin]. În afar] de a fi una dintre
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
În primul rând, exist] o etic] elaborat] de c]tre Kant în lucr]rile sale dintre 1780 și 1790. Exist], apoi, o „etic] a lui Kant”, o prezentare (mai degrab] nefavorabil]) a eticii kantiene dezvoltate de primii s]i critici influenți și inc] atribuit] adesea lui Kant. Aceast] poziție are un statut independent în dezbaterile contemporane. În al treilea rând, exist] „etică kantian]”, un termen mult mai larg care îi include pe cei dintâi și este folosit adesea că etichet] (în
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
El discut] relația dintre principiile morale și dorințe sau inclinații. Kant analizeaz] și implicațiile politice ale imperativului care include o constituție republican] și respectul pentru libertate, în special pentru libertatea cuvântului și a credinței. Kant este și autorul unui proiect influent de pace internațional]. Filosoful analizeaz], de asemenea, felul în care sistemul s]u moral este legat de principiile religioase tradiționale. Opera să a atras și multe obiecții de principiu sau de detaliu. Unele dintre obiecțiile mai puțin fundamentale pot fi
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
obligațiile sunt fundamentale; aproape toți formuleaz] teorii ale acțiunii bazate pe preferințe și ofer] o concepție instrumental] asupra raționalit]ții. Toate aceste aspecte sunt incompatibile cu etică lui Kant. viii. Moștenirea kantian] Etică lui Kant a devenit paradigmă cea mai influent] care a încercat s] pledeze pentru principii morale universale formulate f]r] referire la preferințe sau la un fundal teologic. Speranța de a identifica astfel de principii universale, atât de vizibil] în discuțiile despre dreptate și în mișcarea pentru drepturile
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
limitate. Acest aspect este discutabil deoarece exist] mai multe moduri de a înțelege sfera constrângerilor deontologice și mai multe perspective asupra tipurilor de acțiuni, ceea ce determin] o abordare diferit] a obligațiilor și responsabilit]ților individului. 3) Constrângerile deontologice au o influent] nemijlocit] prin faptul c] sunt atașate direct deciziilor și acțiunilor subiecților și mai puțin consecințelor probabile care decurg din aceste alegeri sau acțiuni. În formularea lui Nagel, „temeiul deontologic își exercit] întreaga capacitate asupra acțiunii în desf]șurare și nu
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
aceste alegeri sau acțiuni. În formularea lui Nagel, „temeiul deontologic își exercit] întreaga capacitate asupra acțiunii în desf]șurare și nu dup] producerea acesteia” (1986, p. 177). Acțiunea direct] a normelor deontologice poate fi explicat] și prin interpretarea noțiunii de influent], f]când apel la distincția dintre intenție și prevedere. Astfel, inc]lcarea constrângerii deontologice privind r]ul f]cut unui om nevinovat are loc numai atunci cand aceast] fapt] este intenționat]. Alegerea de a nu acționa tocmai pentru a nu face
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Dup] evitarea r]ului și îndeplinirea obligațiilor, nenum]rate alegeri mai r]mân inc] de f]cut. Din acest punct de vedere, opoziția fâț] de teoria consecințialist] este destul de puternic]. În timp ce doctrina deontologic] definește binele ca fiind o noțiune cu influent] sc]zut] (cu caracter exclusiv, eliminatoriu), consecințialismul consider] c] este o noțiune puternic] (cu caracter inclusiv, cuprinz]tor): individul acționeaz] corect numai atunci când, prin acțiunile sale, este maximalizat] utilitatea și procedeaz] incorect în caz contrar. Consecințialismul promoveaz] un sistem etic
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
nu poate fi deschis] deontologiei deoarece, în condițiile în care ansamblul normelor nu este restrâns într-un fel sau altul, conflictele între obligații vor constitui regulă și nu excepția. Nici noțiunea de „greșeal]” nu poate fi privit] ca având o influent] absolut] sau categoric]; aflat în situația de a alege între a minți și a face r]u cuiva, individul trebuie s] aprecieze care dintre cele dou] alternative este mai greșit]. Având în vedere acest lucru, putem remarcă apropierea de consecvențialism
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
la caracterul lor absolut, categoric. Primul aspect al dilemei ridic] probleme serioase legate de conflictele între obligații, lansând o viziune normativ] neverosimil]. Cel de-al doilea aspect ameninț] chiar cu subminarea structurii teoriilor deontologice. Dac] normele deontologice nu au o influent] absolut] sau categoric], atunci care este influență pe care o au ele și cum poate individul s] determine în ce situație un fapt este sau nu cu adev]rât interzis? Dac] normele deontologice nu posed] aceast] capacitate, teoriile deontologice sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
analizarea viciilor autorilor. Discuțiile trebuie s] se îndrepte mai degrab] spre motivele pentru care acest gen de fapte încalc] drepturile victimelor. În concluzie, exclusivismul constituie un eșec atunci când este vorba despre teoria virtuții, desi las] acesteia un larg domeniu de influent]. vii. Esențialismul O chestiune similar] este aceea dac] toate virtuțile sunt excepționale datorit] conexiunii lor cu un țel (telos) unic și dominant al naturii umane. Aceast] problem] provine din încerc]rile de a readuce în actualitate teoriile neoaristotelice asupra virtuții
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Ei credeau c] sufletele sunt captive în trup și c] acestea sufer] transmigrația: moartea dizolv] uniunea unui suflet individual cu un anumit trup, iar apoi sufletul transmigreaz] într-un trup nou: de om sau de animal. Pitagoreicii au avut o influent] semnificativ] asupra doctrinelor lui Platon privitoare la imortalitatea sufletului, la existența Universaliilor într-o lume a Adev]rului mai înalt și a Rațiunii precum și a filosofiei ca modalitate de preg]tire a oamenilor pentru contopirea cu divinul. Mai tarziu, stoicii
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Cambridge: Cambridge University Press, 1978). 34 R]zboi și pace JEFF McMAHAN i. Etică și utilizarea violenței în r]zboi Poziția factorilor de decizie fâț] de probleme legate de r]zboi și pace, precum și argumentele intelectualilor care au o mare influent] în procesul de luare a deciziilor se bazeaz] de obicei pe un set de asumpții în mare parte amorale. Problemele sunt considerate a fi „practice”: opțiunile sunt analizate doar în funcție de posibilele consecințe, iar acestea din urm] sunt evaluate doar în funcție de
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Dac] accept]m și principiul c] este imoral s] intenționezi s] faci ceea ce este imoral (Principiul Intențiilor Imorale), vom ajunge la concluzia c] descurajarea nuclear] este imoral]. Acest argument, pe care îl vom numi Argumentul Intențiilor Imorale, a avut o influent] extem de puternic], mai ales în cercurile teologice unde este acceptat pe scar] larg] urm]torul principiu: caracterul moral al unui act este determinat în mod esențial de intențiile care definesc natură inerent] a acelui act (Acest principiu este susținut
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
o dogm] inconsistent]. Tipul de realism moral descris aici sprijin] o concepție despre faptele morale, care se îndep]rteaz] de imaginea prezentat] la început: faptele morale sunt fapte ciudate despre universul a c]rui recunoaștere are în mod necesar o influent] asupra dorințelor noastre. Realiștii au evitat, în schimb, faptele ciudate despre univers în favoarea unei concepții mai „subiectiviste” despre faptele morale. Această a dus la analiza realiștilor cu privire la ceea ce înseamn] s] ai un motiv. (Pentru o discuție mai complet] despre teoriile
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
pentru a putea dep]și dificult]țile. Versiunea îmbun]ț]țiț] a fost o teorie care a ajuns s] fie cunoscut] că emotivism. Dezvoltat] aproape în întregime de filosoful american Charles L. Stevenson, emotivismul a fost una dintre cele mai influente teorii etice din secolul XX. Este o teorie mai subtil] și mai sofisticat] decât subiectivismul simplu deoarece încorporeaz] o viziune mai complex] asupra limbii. O prim] observație a emotivismului const] în faptul c] limbajul este utilizat într-o diversitate de
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
mare parte a criticii feministe îndreptat] asupra teoriilor morale tradiționale a fost influențat] de cercetarea psihologic], precum cea a lui Carol Gilligan, care sugereaz] c] femeile au modele de reacție moral] diferite de b]rbați. Annette Baier, o voce feminist] influent] în filosofia contemporan], preia aceast] cercetare pentru a sugera c] etică tradițional] masculin] se axeaz] pe obligație, pe când cea feminin] pe dragoste. Baier sper] s] reconcilieze aceste morale într-o etic] a încrederii (vezi și capitolul 43, „Ideea unei etici
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
explicite și universale. Pentru a face acest lucru, ei au urm]riț identificarea principiilor care guverneaz] crearea teoriei. Acești filosofi au apelat adesea la epistemologie - studiul metodei de a cunoaște lucruri - că furnizoare de modele pentru acest proiect. Cele mai influente interpret]ri ale cre]rii teoriei în epistemologie sunt fundaționalismul și coerentismul. Majoritatea încerc]rilor de creare a teoriei în etic] urmeaz] unul dintre aceste dou] modele. Coerentismul este actualmente în vog], dar are de suferit din cauza unor grave dificult
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Nu suntem atât de puternic „condiționați genetic” precum sunt, s] spunem, furnicile, care trec prin viat] întocmai ca niște roboți. Nici modurile de a gândi nu sunt determinate biologic într-o asemenea m]sur] încât cultură s] nu aib] nici o influent]. Dar este clar c] pentru a coopera, pentru a deveni „altruiști”, natura ne-a alimentat gândurile legate de nevoia de a coopera. Poate c] nu întotdeauna urm]m aceste gânduri, ins] existența lor este clar]. De aceea, oamenii sunt precum
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
că un eveniment cauzând alt eveniment, dar a p]rut celor mai mulți filosofi contemporani că depinzând pentru forța lui explicativ] de o idee obscur] a cauzalit]ții, dac] nu chiar lipsit] de coerent]. O alt] propunere care a exercitat o oarecare influent] asupra contemporanilor este aceea c] acțiunile libere sunt inteligibile deoarece corespund alegerilor și scopurilor noastre (Wiggins, 1973). Deși acest lucru pare destul de plauzibil, nu se potrivește cu pretenția contracauzaliștilor potrivit c]reia deciziile și acțiunile libere sunt explicabile rațional dar
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
, Alex.[andru] St. (c. 1875 -?), poet și publicist. Este fiul Constanței și al lui Ștefan Vernescu. Descendent al unei familii aristocrate, de intelectuali influenți în politica vremii, dar numărând și oameni de artă, V. s-a format ca autodidact. A debutat editorial cu placheta Romanițe (1899), incluzând versuri scrise în 1897-1899, urmată de Boheme (1906) și Suave flori... (1912). Atras de gazetărie, colaborează la
VERNESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290496_a_291825]
-
operează cu o tipologizare având o tentă socială mai evidentă, făcând diferență între teoria cunoașterii științifice, teoria socială, antropologie, teoria educației și a învățării, analizate din perspectiva abordărilor tehnologică, identitară, integrativă, socioecologică, postmodernă). Unele dintre aceste teorii pot fi mai influente în anumite arii geografice și pentru anumite practici decât altele. Astfel, de exemplu, în țările mai puțin dezvoltate, teoria conștientizării va avea mai multă forță explicativă și încărcătură practică, în timp ce teoria criticii sociale va fi mai des invocată de cei
Educația adulților. Baze teoretice și repere practice by Simona Sava, Ramona Paloș () [Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
operează cu o tipologizare având o tentă socială mai evidentă, făcând diferență între teoria cunoașterii științifice, teoria socială, antropologie, teoria educației și a învățării, analizate din perspectiva abordărilor tehnologică, identitară, integrativă, socioecologică, postmodernă). Unele dintre aceste teorii pot fi mai influente în anumite arii geografice și pentru anumite practici decât altele. Astfel, de exemplu, în țările mai puțin dezvoltate, teoria conștientizării va avea mai multă forță explicativă și încărcătură practică, în timp ce teoria criticii sociale va fi mai des invocată de cei
Educația adulților. Baze teoretice și repere practice by Simona Sava, Ramona Paloș () [Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
În capitolul general al „psihologiei”, nefastă pentru istoric datorită atenției pe care o acordă individului În dauna societății. Odată cu operarea categorizării și instalarea prejudecății, aceasta Își va găsi ușor argumente care să o confirme și să o Întărească: orientarea behavioristă, influentă multă vreme În psihologia socială, Îl va Îndrepta pe istoricul atent nu atât la reacții comportamentale, cât spre sistemele de valori și la reprezentările care ghidează conduita umană; psihoistoria, influentă mai ales În istoriografia americană, având În vedere sondajul psihanalitic
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
care să o confirme și să o Întărească: orientarea behavioristă, influentă multă vreme În psihologia socială, Îl va Îndrepta pe istoricul atent nu atât la reacții comportamentale, cât spre sistemele de valori și la reprezentările care ghidează conduita umană; psihoistoria, influentă mai ales În istoriografia americană, având În vedere sondajul psihanalitic al personalităților istorice, i-a distanțat, de asemenea, pe mulți istorici europeni, prin confuzie, inclusiv de psihosociologie, chiar dacă, bineînțeles, psihanaliza nu avea nimic de-a face cu psihologia socială; chiar
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]