3,018 matches
-
dispreț, dar mai ales de ură, erau clienții Liliei, iar Virginski se gândea cu dispreț că unii dintre aceștia o vor vizita chiar în seara aceasta. În mintea sa imaginea Liliei, aflată la cheremul acestor huligani de lux, fluctua între inocență și depravare. De când o văzuse pentru prima oară, chiar acolo, în adâncimile stabilimentului lui Fraulein Keller, Virginski nu îi văzuse decât prima față. Acum, însă, el nu mai punea la îndoială existența altei Lilia, cu o altă față, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
Ești drăguță să mă conduci acasă la bunica Zoia? Porfiri se aplecă și ținu moneda de cinci copeici în fața ochilor săi uimiți. Îndepărtă protestele celorlalți copii cu dosul mâinii. ă Dar nu-i acasă, spuse Vera simplu. Porfiri tresări la inocența sa încrezătoare. ă Va să zică nu e nimeni acasă? ă Mama-i acasă! rostit Vera cu indulgența jovială pe care copii o rezervă prostiei adulților. Porfiri încuviință gânditor și îi dădu moneda. Ceilalți copii începură să se îndepărteze. ă Mama-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
simtă în plus și fără scop. Observând asta, Porfiri se înclină și îi muțumi. ă Te rog să rămâi până îl interoghez, spuse el. Băiatul se ridică, își frecă urechea și se utiă la Katia cu o privire de o inocență răzbunată. ă N-ai scăpat încă de aici, îl amenință ea. ă Deci, băiete, spune-mi, care este numele tău? întrebă Porfiri. ă Nu am făcut nimica rău, răspunse băiatul. ă Nu te acuza nimeni de nimic. Dar este posibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
Era logodită cu un bărbat care o culesese dintr-un orășel din Siberia și Îi găsise de lucru Într-un orășel din California. Trebuia să se mute În curând la New York, singură, până când logodnicul ei putea să i se alăture. Inocența ei era ca o gură de aer proaspăt pentru Kitty, care o și invită să stea la ea În New York, până Își găsea un apartament. Când coborâră din avion, Olga o Întrebă pe Kitty dacă nu voia să o ducă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Își dădu seama că uitase sticluța În care Își făcuse nevoile. Se uită pe fereastra din spate și o văzu pe Desert Rose ridicând-o de pe masă și Întinzându-i-o lui Charlie, să ia o gură. 17 Întoarcerea la inocență sau o alunecare din eatc "17 Întoarcerea la inocen]\ sau o alunecare din ea" Era o după-amiază frumoasă de duminică, una dintre acele zile de ianuarie din Los Angeles când pare să fie vară. Taxiul mergea printre dealurile verzi din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
reporterul. Toți cei din grup, până și prietena ei cea mai bună, Desert Rose, o considerau iresponsabilă pentru Îndrăzneala de-a pleca Împreună cu un bărbat pe care abia Îl Întâlnise. Dar Întoarcerea la el era un fel de Întoarcere la inocență. Intuiția ei funcționase bine. Era mai mult decât o simplă aventură. Și nu pentru că-i era teamă de judecăți, nu-i mai era. Fusese crescută cu groaza de sex, Într-o cultură puritană, ce semăna destul de mult cu cea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
cu greu Îmi puteam permite o pereche de jeanși, costau mai mult decât câștigam eu Într-o lună. Și eram virgină! Mă iubea atât de mult, Încât a insistat să facem dragoste abia după căsătorie. — Serios? zise Matthew amuzat. Dulce inocență! — Mie nu-mi păsa, voiam s-o facem Înainte, zise ea frivol, mângâind aerul cu mâna. Dar el a insistat să-mi protejeze onoarea. Totul era minunat. Până am ajuns la vila lui imensă, exact ca a ta. Tatăl lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
cineva. Vorbea ca un bărbat Încântat peste măsură că pleacă la Paris Împreună cu o femeie să se distreze și la Londra cu altă femeie, să se distreze și mai abitir. Se simțea Îngrozitor de confuză. Asta nu era o Întoarcere la inocență, ci mai degrabă o alunecare din ea. — Matthew, ascultă-mă! zise ea brusc. Luă o Înghițitură de vin. I se citea În ochi că toată aventura minunată pe care și-o imaginase se dizolva În fața lui. — S-ar putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
mai puțin, dar s-a trezit primul. Lumina zorilor se strecura prin crăpăturile obloanelor. Vei avea un fiu, își spuse, și repetă, un fiu, un fiu, un fiu. Imediat, împins de o curiozitate fără dorință, aproape inocentă, dacă mai există inocență în acest loc al lumii numit pat, ridică păturile ca să privească trupul Martei. Era întoarsă spre el, cu genunchii ușor îndoiți. Partea inferioară a cămășii de noapte i se răsucise până la brâu, albeața pântecelui abia se putea distinge în penumbră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
ar fi Înscrisă În piramida lui Keops, desfăcută În fața tuturor, și toți, timp de secole, ar fi citit și recitit piramida pentru a găsi În ea alte aluzii, alte calcule fără să intuiască incredibila, splendida ei simplitate. O capodoperă de inocență. Și de perfidie. Templierii din Provins erau niște magi“. „Mă faceți de-a dreptul curios. Și n-ați putea să mi-o arătați și mie?“ „Vă mărturisesc, am distrus totul, cele zece pagini și harta. Eram Înspăimântat, Înțelegeți dumneavoastră, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
examinăm, fără aprofundarea subiectului, și să amintim că aceste manifestări sunt depășite și uzate moral în contextul momentos, iar protagoniștii din zilele noastre sunt doar niște imitatori a ceva ce cândva a fost original și de actualitate, iar ludicul și inocența au fost confundate și înlocuite în postmodernism cu minciuna și infantilitatea, forma extremă a frivolității și neseriozității remodelând într-o formă nouă concepția despre artă și joc<footnote Matei Călinescu, Cinci fețe ale modernității, Polirom, 2005, p. 252 footnote>. Perioada
ARTĂ, DEGENERARE, KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic''. In: ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
spune Diavolul, lasă-l să mai fiarbă puțin. Lasă-l să-și Închipuie că ar putea să mă Înfrîngă. Nu are cum ca din acest conferențiar mobilizator Între două vîrste să iasă o creatură nouă și proaspătă, strălucind de spuma inocenței și a ironiei transcendente. Nu există precedente. Diavolul apucă o frunză ce-i este la Îndemînă și și-o Îndeasă Între buze. Șuieră În ea „I Did It My Way“. Un pictor ambulant ridică ochii să vadă cine cîntă. Frunza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
nici nu ar fi posibilă dacă nu ar fi construită În mod deliberat. Diavolul ar putea ști, de fapt, prea bine că oamenii au o proastă Înțelegere a „autenticității“. Pentru mulți dintre ei, inclusiv Wakefield, Înseamnă ceva gen „spontaneitate“ sau „inocență“ sau „suflet geamăn“, toate cuvinte care se referă la un paradis pierdut, posibil doar În rătăcirile reveriei. În realitate, oamenii moderni, ca și lumea În care trăim, sînt compuși cu meticulozitate și proiectați riguros, niște creaturi vădit neautentice și mecanice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
acelor lucruri care Îi mișcă pînă În străfundul trăirilor lor, care sînt, În cea mai mare parte, muzica Diavolului. Neștiuți, există Încă oameni credincioși Creatorului lor Îndepărtat, căruia nici că-i pasă. Aceste suflete uscate și pline de pizmă schingiuiesc inocența cu biciul vinovăției și al păcatului și al urii față de fire. Ei vorbesc despre „păcatul fuduliei“, stîlcesc carnea ce dă În pîrg, Îngheață aromele În floare, pedepsesc joaca și alungă bucuria. Poeții lui Pan i-au denunțat mult timp pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
În ea. Dacă Diavolul ascultă acum, cugetă Wakefield, cred că se teme de soarta Pactului. Ce poate fi mai autentic decît să-ți recîștigi viața pe care ai avut-o cîndva? Este ca și cum i s-ar oferi o reîntoarcere la inocență, Înainte de a pierde de tot legătura cu sine Însuși. Te poți vreodată Întoarce acasă? Așa se pare. Și nu e numai asta, e o Întoarcere cu un context mai larg, o Întreprindere umanitară care are propria sa putere de umanizare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
fragmente sînt suveniruri ale trufiei, ale turiștilor care nu au văzut nimic rău În a rupe bucăți din cele mai sacre și mai minunate locuri ale lumii și a le aduce acasă pentru făloasă arătare. — Chestia asta denotă o oarecare inocență, nu crezi? observă Wakefield. Sau să fi fost aroganță? Lipsă de sensibilitate? Poate un fel de omagiu naiv adus Istoriei, cu I mare? De fapt, pietrele jefuite Îi aduc aminte de lingurița pentru sare din buzunarul lui, o ofrandă adusă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
supă. La sute de metri sub pămînt ședeau focoasele nucleare. — Halal protecție. Mai degrabă, ținte. — Ei, spune Anton, toată lumea apreciază un pic de atenție, nu-i așa? Wakefield rămîne fără replică: fără replică În fața vastității Vestului, fără replică În fața vastității inocenței dintre urechile lui Anton, fără replică de beat. — Trebuie să mă piș, spune și Își croiește drum cu greu printre perechile care dansează (locul e plin-ochi, a apărut o formație de western-swing, e și un dealer la masa de balckjack
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
chipeș și spiritual, iar acum descoperi că sunt și mai chipeș și mai spiritual? Dar am știut întotdeauna ce părere ai de fapt despre mine. Tonul i se înăspri o clipă. — Crezi că sunt un fustangiu iresponsabil care profită de inocența tinerelor reportere și care și-a pierdut, probabil pe bună dreptate, soția și copilul. Fran tresări uimită de nota de amărăciune din glasul lui. Ar fi vrut să-l poată contrazice, să poată nega acuzația, dar nu putea. Era adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
desfăcu una dintre periuțe și se spălă pe dinți până când șterse cu desăvârșire gustul lăsat de noaptea trecută sau de ceea ce-i urmase. Înfășurată încă în prosop, își dădu seama cum trebuie să se fi simțit Eva după ce mâncase mărul. Inocența pierdută și conștiința subită a faptului că avea celulită erau două lucruri greu de înfruntat în același timp. Jack era întins în pat, încă zâmbind, fără a avea vreun presentiment despre întâlnirea ei dezastruoasă cu Ben, dar o singură privire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
coborî spre pântecul ei. Ce naiba făcea? se întrebă. Dacă Francesca îl iubea într-adevăr pe Laurence Westcott, atunci n-avea nici un drept să intervină și s-o facă să se răzgândească. Privind în ochii ei verzi și mari ațintiți cu inocență asupra lui, în Jack se dădu o luptă lăuntrică. În cele din urmă, luă o hotărâre. — Francesca, adevărul e că l-am cunoscut destul de bine pe Laurence Westcott acum șapte ani. Eu și Carrie am făcut timp de doi ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
trebuie să-i fi auzit venind pe alee și îi aștepta în prag, ținând brațul în jurul lui Ben, care avea ochii roșii de plâns, învinovățindu-se de bună seamă pentru toată povestea. — Un comitet de întâmpinare, chicoti Ralph, ignorând cu inocență agitația pe care o stârnise, ce amabil. — Ralph, ticălos bătrân, îl întâmpină Jack, ajutându-l să coboare din mașină. Poți, te rog, să ne anunți data viitoare când pleci la plimbare? Drept răspuns Ralph îl privi cu deosebită atenție. — Te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
tradus în numeroase limbi de mai largă sau mai restrînsă circulație, precursor al tuturor „revoluțiilor” artistice ulterioare... Dubla personalitate - diurnă și nocturnă, de grefier „burghez” la Curtea de Casație și artist meloman diletant -, solitudinea excentrică, oarecum ascetică, aerul cvasimistic de inocență conservată cu încăpățînare, dincolo de pragul maturității, enigmele biografiei, sinuciderea la o vîrstă tînără ș.a.m.d. îi vor asigura lui Urmuz o aură postumă în care tot mai mulți emuli nonconformiști își vor proiecta reprezentările mitizante, impregnate de aerul „anilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
că vrei să te măriți? Adică, gîndește-te și tu, acum Dan pare bărbatul ideal, dar așteaptă vreo cîteva luni și-o să Înceapă să se scobească În nas și să se șteargă pe perne. Dar face asta deja, spun eu cu inocență, În timp ce Sally cască ochii cît cepele. Doamne, Sally, o lovesc eu În joacă. Ești așa de credulă. Mă rog, sînt de acord cu Fran. Tu chiar le dai papucii imediat ce fac ceva ce nu-ți place. — Doar pentru că v-ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
și, de la adăporul camerei mele de baie, prin fereastra deschisă, ascult fiece cuvînt care se rostește afară. Îmi țin respirația și sînt atentă. — Ce e? Pot să mi-o imaginez pe Linda făcînd ochii mari și dînd din umeri, Întruchiparea inocenței Înseși. — Nu mă lua pe mine cu „ce e?“, zice Michael, iar vocea lui nu e cea cu care m-am obișnuit, ci una puternică și fermă, de judecător, cea pe care o folosește la serviciu, cea care intimidează și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
mi-a plăcut și de Trish. — Ce zici de Andy? Nu-i așa că s-a purtat Îngrozitor? — Abia dacă am schimbat două vorbe cu el, dar am auzit conversația voastră. Dan Îmi rînjește cu gura pînă la urechi, iar eu, inocența Întruchipată, Îi zîmbesc la rîndul meu. — Era așa de disperat să Îl bagi În seamă, dar tu nici gînd! chicotește el Înfundat. Așa te vreau! Dau și eu din umeri și rîd. — Deci, pînă la urmă, a reușit să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]