1,822 matches
-
grupurilor de gură-cască. Judeci profilul unei comunități și după fetișurile sale. Manneken-Pis va rămâne obiectul unei adorații constante atât cât va exista specia umană. VASILE GÂRNEȚ: Bruxelles-ul mi se pare foarte murdar. Senzație de slin, de impuritate care se insinuează. Nu știu cât din această impresie se datorează faptului că orașul e invadat de microbiști. Lume tuciurie, mulți arabi. Sunt cartiere întregi locuite de emigranți. Anderlecht, de exemplu, e un fief al celor sosiți din Turcia și ni s-a recomandat să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
luat cuvântul, și el ne-a definit „ca grup” - o imputare de tip politic care ascuțea imediat urechile activiștilor și securiștilor din literatură, încă puternici, mi se pare chiar că a pronunțat cuvântul „puci”, cu un ton zeflemitor, „de sus”, insinuând diletantismul, „improvizația” atacului nostru. Barbu, care a luat cuvântul după el, a fost însă mai direct, categorisindu-ne ca „dușmani ai partidului, ai comunismului!”. - De ce, mă rog frumos? au strigat din sală unii colegi curajoși, mai ales evrei, îi țiu
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
în 1493-1494, motivele de pe discurile smălțuite au fost decorate cu motive geometrice și vegetale. Ori, “La Bălinești, motivele de pe discuri sunt figurative în cvasitotalitatea lor, atât pe corpul bisericii cât și pe turn, deci, pe alocuri, în fauna fabuloasă se insinuează câte o roză a vânturilor. Putem, deci, considera că aceste discuri preced pe cele de la Borzești, spre care fac tranziție rarele piese geometrice”. Dumitru Năstase mai aduce ca argument, forma ferestrelor de la bisericile lui Ștefan. Sunt două tipuri, care “nu
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
a figurilor fonetice, cât mai mult prin complementaritatea în care intră cu categorii prozodice: ritm și rimă interioară”. Muzicalitatea crescută a realizărilor artistice înlesnește intrarea în lumea arhetipală, dar poartă și amprenta individualității naratoriale, ce utilizează mijloace variate pentru a insinua și influența trăirile și participarea ascultă¬torului. Superlativul absolut construit prin repetarea adjectivului în „o pădure mare cu copaci grooșigroși” hiperbolizează dimensiunile arborilor prin prelungirea vocalei din primul determinant. Reluarea adjectivului augmentat de pronunția accentuată devine copleșitoare la nivel perceptiv
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
nu sunt toată ziua călare pe mașină, sau întârzii să cauți ceva pentru tine sau soția ta, dar Oprișan n-a venit încă să reclame nimic". Păi ce, vă spune dumneavoastră?! El face raport la ai lui. Expresia voia să insinueze că respectivul diplomat avea "dublă subordonare", adică ar lucra pentru băieții cu ochi albaștri). Nu mă interesează, Dobre, dacă el sau tu raportați despre observațiile voastre personale și unde o faceți. Am și așa destul de lucru, deci pe mine nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
au dreptate când simt asta, dar o pierd când recunosc! Nu pot să uit cât de singur m-am simțit în copilărie și chiar în adolescență, chiar și în mijlocul cunoscuților și al prietenilor, în momente de jubilație în care se insinua brusc, ca sosită de nicăieri, acea stare de diferit, o accedie a ființei care îmi domina măruntaiele și mintea. Am scris împotriva singurătății și pentru a-i face pe plac ei. Demonul însingurării împărățește printre poeți, chiar și peste cei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
ocupăm masiv de ei, așa cum ne șade bine, dar... nu cumva și pentru că au ajuns celebri în străinătate? Le e oare inferior autorul Spațiului mioritic? Mă tem că e o comportare deviantă. Un arivism, un ciocoism cu ștaif cultural se insinuează într-o asemenea "globalizare" a mentalului nostru complexat. Conștiința civică a societății românești este, ca urmare a deceniilor de interdicții și îndoctrinare, la pământ În multe perioade din istoria României artistul a avut o misiune socială bine definită, determinantă pentru
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
care se scurge tot sângele din trup". Doare? Scurgerea sângelui din trup nu e dureroasă, după cum ne asigură medicii hematologi, după cum depun mărturie sinucigașii care își ratează acțiunea. Dimpotrivă, e vorba de o plăcere dramatică, de o liniște care se insinuează în carne, în inimă, în creier. Sângele e șuvoiul care mișcă turbina din trup, care produce zgomotul, furia, energia, sinergia...! Poetul ar fi, din această perspectivă, a celui care produce rana, chiar sinucigașul de serviciu, degustătorul stărilor limită, trăitorul care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Luis Mazzantini se afla la Havana pentru sezonul de coride 1886-1887. Cazat la hotelul "Inglaterra'' unde locuia și marea artistă Sarah Bernhardt, se spune că între cei doi s-a născut o "idilă'' urmărită cu "sufletul la gură" de cubanezi, insinuându-se că după coridele oficiate în arenă de Don Luis, acesta se "producea" în reprezentanții speciale în apartamentul artistei franceze! Spre sfârșitul secolului al XIX-lea coridele au început să-și piardă din popularitate, organizarea lor fiind afectată serios după
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
Centrul Civic, pe care a spus că l-ar fi vândut (?!?) și un apartament într-o casă de vacanță, la Predeal. Ea a mai recunoscut că, în anul 2004, era acționara "doar la 3 firme", nu la 7 cum se insinuează; după ce numește societățile de la care are acțiuni - ALMONTE, VOLTERA, ARMS) afirmă că și-a vândut acțiunile ce le avea de la alte două societăți (AVÂNȚI și ODDA). Stiind-o pe Dana Maria Barb o femeie mediocra din punct de vedere intelectual
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85068_a_85855]
-
de ce am continua să ne preocupe opera și viața unui autor în legătură cu care s-a spus aproape totul? O asemenea întrebare (chiar dacă nu rostită pe față) apare frecvent, pe la colțuri, cum se spune, și este cât se poate de oțioasă, insinuându-se că despre Eminescu ar fi cazul să se tacă de-acum înainte. Nimic mai fals, nimic mai păgubitor și nimic mai parșiv. De-abia de acum încolo, pentru critica de specialitate, începe greul, și mai ales pentru oficialii care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
reclamă o căutare serioasă la un stabiliment special", internare pe care însă Maiorescu, însoțit de Constantin Simțion, o făcuse deja, achitând suma de 300 de lei la spitalul Șuțu. E o sugestie pentru reluarea discuțiilor, pe care Săluc Horvat o insinuează discret în dicționarul său. Tot o resuscitare a discuțiilor despre poezia Floare albastră, publicată la 1 aprilie 1873 în revista Convorbiri literare, ar fi posibilă plecând de la citarea unui text datorat lui Mihai Eminescu, de pe fila unui manuscris, din data
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
cu unele pagube. În orice caz, dat fiind caracterul contagios al corupției politice și cvasi-imposibilitatea de a o ataca juridic în țările cu un prag ridicat de corupție, pare oportună descurajarea activităților care duc la influența organizațiilor criminale care se insinuează mai mult decât trebuie în elitele politice naționale. Costurile de a permite corupției instituționalizate să continue, iar în acest proces să se consolideze și mai mult, nu ar trebui subestimate. Decizia tactică, a guvernelor donatoare și organizațiilor financiare internaționale în
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
lire sterline anual din toate formele de crimă împotriva mediului. În al doilea rând, din motive comerciale, de autoprotecție și de statut, cei mai de succes criminali organizați au ambiția să își demonstreze apartenența la elitele locale respectabile ale puterii, insinuându-se în afaceri legitime și activități politice. La un simplu nivel comercial, aceasta îi ajută pe criminalii locali să administreze chestiuni precum intermedierea contractelor publice, în special în construcții, între politicieni locali corupți și afacerile locale favorizate sau deținute în
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
avea să dezlănțuie cumplitele sale ravagii printre câțiva pictori, sculptori, dar, mai ales, printre arhitecții noștri, care, Încurajați de tehnica sumară a betonului armat, au despuiat Bucureștii noștri, acest oraș al grădinilor, de orice farmec propriu locului și climatului, ba insinuându se chiar, cu mobilierul „cubistic“, până și În locuințele cele mai modeste, Încă cu igrasie, fără baie, fără electricitate, cu bucătă ria și privata din scânduri În fundul curții, și Înlocuind peste tot garderobul cu „coroană“ deasupra și cu stâlpișori sculptați
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
prin care să acuz pe cineva, care să aibă de suferit din cauza mea și să-l am pe conștiință. Am avut, însă, și o mare durere, care m-a făcut să vărs câteva lacrimi, atunci când președintele tribunalului a încercat să insinueze implicarea mea în niște acte imorale. Sunt sigur, însă, că nimeni dintre cei ce mă cunoșteau ca preot la Catedrală și care se aflau atunci în sala tribunalului nu au putut crede așa ceva. De altfel, metoda aceasta de a-i
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
acasă, cu toate că avea lumină la ferestre (?). La întoarcere - ceartă cu Mama cu privire la Camarera Major (Madame Simon - fosta noastră proprietăreasă, decăzută la rolul de menajeră). Să știe oare ceva pe socoteala mea? Mamei i se pare că are aerul s-o insinueze. Dar ce temei se poate pune pe suspiciunile Mamei?! Am lucrat puțin la Magna Summa, iar acum îmi propun să citesc Gregor Casca. Mâine nu știu ce-o să fac... Aragón către León 8 februarie 1952 Mi-am propus să Vă
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
încărcată de iuțimea usturătoare a fumului, dispersat între cei patru pereți, de la pământ până la tavan. Mama, săraca, asaltată de întrebările noastre insistente, se blocase neștiind cui să-i răspundă și ce anume. Căldarea de apă era răsturnată lângă piciorul mesei, insinuând pregnant ideea de obiect perimat, nefolositor și inutil, atâta vreme cât funcțiunea de bază încetase. În camera slab luminată de lampa nr. 8 în care se făcea simțită lipsa de gaz, cu fitilul fumegând, noi, cei șase copii stând pe pat alături de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Moare sau renaște? Un fir de fum se ridică și un țipăt. E un țipăt de moarte? Sau un țipăt de naștere? Acum focul Învăluie totul. Rugul e În același timp o apoteoză, iar În țipătul care străpunge liniștea se insinuează parcă și un plîns. Speranța pe care ne-o dăruie pasărea Phoenix nu este eternitatea, cum am crezut. Această speranță e mult mai adîncă și mai umană, dragostea, pentru că pasărea Phoenix n-are nimic divin În sacrificiul și renașterea ei
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
unuia alcătuit numai din nisip, vînt și o ploaie care a Început să cadă. Va fi greu să privesc aceste detalii numai teoretic. Ianus Cu cele două fețe ale sale Întoarse În sens contrar, această zeitate italică vrea parcă să insinueze că dilemele nu sînt totdeauna importante prin răspuns, ci prin tensiunea lor. Dar poate fi vorba și de cu totul altceva. Mă feresc să numesc asta duplicitate. Să-i spunem precauție. La Roma, Ianus era socotit zeu protector și de
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
antic ar fi pipăit neantul; și nimic mai normal deci, pe țărmul unei mări, decît elogiul soarelui, al apei și dragostei, și decît o statuie a Afroditei cu buzele sărate, În vreme ce soarele Începe să coboare, iar printre stînci valurile extenuate insinuează căldura unui iulie torid. E poate un loc unde ne Întîlnim Într-adevăr cu grecii antici, mai degrabă decît Între ruinele Acropolei. Cea mai frumoasă dintre zeițe e cea care ne apropie cel mai mult de ei și ne ajută
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
nici o coloană și nici un rest de statuie; pedeapsă postumă pentru o istorie clădită pe o eroare; și una din multele dovezi că piramidele nu neagă viața, nu aspiră s-o uite, ci s-o apere de tot ceea ce vrea să insinueze nisipul... Și dacă sînt dubii În ce privește apartenența piramidelor la artă, nu am nici o Îndoială că arta aparține ideii de piramidă. Nimeni nu scrie un vers sau nu pictează un tablou adevărat, dacă nu introduce În el o picătură de sînge
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
Înțeleg ceea ce-l mînă Înainte În aventurile sale. El corespunde nevoii noastre de claritate. CÎndva mi-l Închipuiam ca un munte de mușchi În care abia lucea o fărîmă de inteligență cîtă să lumineze victoria brațelor păroase ale eroului. Se insinua În această părere și un oarecare dispreț romantic. Mai tîrziu mi-am dat seama că Heracles s-ar putea ascunde sub mușchii oricăruia dintre sfinții pictați de Michelangelo pe plafonul Capelei sixtine. Și dacă aș Întîlni o statuie a Afroditei
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
atrăgea condamnarea la moarte deoarece Creon, tiranul Thebei, poruncise ca Polinice să rămînă neîngropat. Poseidon ia treptat locul Afroditei În atmosfera de pe țărm. Dar această schimbare de zei se petrece subtil și cu zile În care dacă nu s-ar insinua În aer o lumină lacunară, gălbuie și păgînă, aș putea crede că sîntem În miezul verii. În fața acestui cer clar de septembrie, nu pot să-mi Închipui decît teoretic mîndria cu care Antigona se Îndreaptă spre moarte, deși Îmi dau
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
care ai stat în salonul din sanatoriul de recuperare pentru boli nervoase te-au întors pe dos și au reușit să te monteze într-o altă direcție. Păcat... Niciodată nu e târziu, poți reveni la comportamentul sănătos de altădată. - Nu știu ce insinuezi! Zău că ești nebună! Știi tu mai bine decât mine la ce mă refer, știi că team iubit! Am nutrit o profundă afecțiune pentru tine, nam ascultat de nimeni. Te credeam cald și unic. Am petrecut clipe frumoase împreună. - Cu
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]