15,241 matches
-
Yuro tace. Yuro ridică din umeri. Yuro deliberează. Nu, Yuro nu poate răspunde, pentru că Yuro nu o cunoaște pe girl. "Bine, dar ai văzut tu vreo japoneză blondă și cu ochi albaștri? Gândește-te la prietenii tăi, la rudele tale" insist eu. Yuro deliberează. Yuro râde, victorios: "Nu". "Ei bine, atunci înseamnă că nu este japoneză" insist eu. Yuro tace. Yuro ridică din umeri. Yuro nu este convins. Semn divin la Kamakura Experiența este o revelație în lumina căreia renunțăm la
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
o cunoaște pe girl. "Bine, dar ai văzut tu vreo japoneză blondă și cu ochi albaștri? Gândește-te la prietenii tăi, la rudele tale" insist eu. Yuro deliberează. Yuro râde, victorios: "Nu". "Ei bine, atunci înseamnă că nu este japoneză" insist eu. Yuro tace. Yuro ridică din umeri. Yuro nu este convins. Semn divin la Kamakura Experiența este o revelație în lumina căreia renunțăm la greșelile de tinerețe în favoarea celor de bătrânețe. Ambrose Bierce Vreau să fac un mic pariu cu
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
s-a așternut o umbră de neliniște după ce i-a promis că va pleca după apă vie. Pentru liniștea lui, o întrebă: -De ce te codești când este vorba să te duci după apă vie? ... Care ți-e greutatea? ... a insistat moș Grigore. -Ai dreptate tatbătrân, trebuie să-ți spun despre ce este vorba, mai ales că așa ne-a fost înțelegerea, să ne spunem totul chiar dacă-i neplăcut. Când mă duc la șipotul din pădurea cu fagi ca să iau apă
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
dacă mam înșelat, dar parcă încercau să se joace cu mine și s-au bucurat atunci când m-au văzut prima dată, apoi au zburat. Într-o altă zi am prins și m-am jucat cu o șopârlă ... -Și? și? a insistat bătrânul simțind că frumoasa lui nepoată mai are de spus. -Păi ... știi, tatbătrân, păsărelele erau agitate; le-am simțit atunci când am intrat în pădure și nu numai pe ele, ci și alte păsări care parcă mă urmăresc. Aud apoi cum
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
-Numai puțin așteaptă, zise Ducu, în timp ce mângâia apăsat spatele crud al pisicului, l-a prins brutal de cap întorcându-l cu fața către el. -Îți mai spun odată Ducule, dacă nu mergi te las aici și plec singur, a mai insistat Foliță. -Dacă te grăbești, du-te, te ajung din urmă, deocamdată să-l mai studiez pe năzdrăvanul acesta care a început să facă scandal i-a răspuns Ducu. -Măi da ce mustăți ai! De toată frumusețea, se mira Ducu privindu
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
dat seama după mirosul adânc primit de plantele pe unde au călcat pentru că unele au murit, iar altele au imprimat în structura lor mirosul greu de suportat din cauza căruia abia respiră. -De la ce animale crezi că este mirosul? a insistat cu întrebările gărgărița. -Nu-mi dau seama, cred că nu sunt animale care trăiesc pe la noi. -În cazul acesta tot grupul se va ascunde într-o tolbă pe care o va ține Trotinel în spinare, Stup se va plimba și va
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
cu buruieni. Mă întreb dacă nu cumva, mintea mea umblă tranca leuca, pentru că mă doare vătămătura, capul huiește a pustiu, își schimbă locul pe cer stelele sau ce altceva, nu știu, se mărturisi la încheierea cuvântului, doamna Ilina. -Mare doamnă, insist să nu luați drept nelalocul ei purtarea mea, dar la hotare pâlpâie bucluc zise îngrijorat Târgov uitându-se în stânga și în dreapta, să nu-l audă cineva, până nu află Uran. -Cum? ... De ce n-ai spus degrabă omule? Trimite vorbă să
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
-Ei! Și cu cristenii aceștia, este o treabă... Și totuși pentru noi, ei sunt cei mai buni vecini. Nu ne au înșelat și nici nu ne-au mințit vreodată .... Nu cumva nu era cristen și era vreo secătură de iscoadă? insista cu întrebările Ilina. -Nu cred ... răspunse cu întârziere și privirile împrăștiate, Târgov. Ilina a lăsat deoparte treburile casei, și-l privea țintă și iscoditor pe Târgov cu mâinile împreunate la piept. Într-un târziu a decis: -Du te la cel
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
să-și pună la punct niște treburi, niște afaceri. Este normal așa? -Dar când trecem prin dreptul unei biserici, de ce nu ți faci cruce? ... -Pentru a nu o face în zadar sau în fățărnicie, a răspuns Costică. -Nu înțeleg, a insistat Fănică. -Dacă într-o zi sunt supărat dintr-un motiv oarecare, nu mă gândesc decât la ceea ce m-a determinat să ajung în acea situație și atunci fac semnul crucii în zadar. În al doilea rând, mă gândesc aiurea; cum
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
a zis omul arătându-mi spre tindă locul unde le-a depus. Eu nu știam ce să fac; să intru în ograda lui sau nu, mă curățam pe mâini cu niște ramuri de buruieni amestecate cu urzici, și omul a insistat: -Hai, odată, vezi că printre buruienile acelea sunt și urzici, o să te înțepe. Ce m-am gândit eu, intru că doar n-o să mă omoare și dacă „văd că-i bâza” mă izbesc în ușă și fug, doar sunt mai
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
-ți dau niște nuci ... -Mulțumesc, moșule, avem acasă patru nuci bătrâni și fac multe nuci că dăm și la alții, crede-mă, am zis eu sincer. Nu s-a lăsat, își freca mâinile de zor, se uita în ochii mei insistând. -Nu se poate, cum să pleci așa de la mine, ce să ți dau eu? -Te rog, moșule, să înțelegi, noi avem pomăt, adevărat este că nu-i unul mare, dar de pe urma acelor copaci ne hrănim cu tot felul de poame
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
și nimicnicia existenței umane. Jean-Paul Sartre, care înțelegea (propriul) existențialism ca pe un umanism, nu a descris oare omul ca pe un trou d'être, o gaură a ființei care trebuie să se proiecteze de la sine? Iar Nietzsche nu a insistat asupra suspiciunii, bănuielii, neîncrederii în tot ceea ce există și este necesar să fie bun și adevărat, îndeosebi față de orice formă de metafizică? Crize existențiale M-am simțit mereu o persoană plină de contraste sub multe aspecte, departe de perfecțiunea dorită
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
practici ale religiei mele. Aș fi unul dintre criticii moderni ai hinduismului, care denunță abuzurile sociale extreme, de multe ori în contradicție cu idealurile indiene originare. Nu aș cruța elitele sociale, privilegiate de "ordinea eternă", care în virtutea unei legi cosmice insistă deseori asupra drepturilor și privilegiilor de care se bucură de secole, neglijând angajamentul la nivel social. Nu aș avea simpatii fundamentaliste, dar aș face, fără îndoială, parte dintre cei ce vor să reformeze India și luptă împotriva sistemului castelor (abolit
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
timp disponibilitate la dialog, iar pentru mine a rămâne fidel cauzei creștine, incoruptibil și fără teama de a fi discreditat de Biserică, mereu total deschis altora. Capitolul 8 Suferința în viață "Eu strig către tine, dar tu nu îmi răspunzi, Insist, dar tu nu mă asculți. Tu ești un adversar puternic pentru mine...". Iov., 30, 20 s. Parcurgând calea vieții cu bucuria de a trăi având un sens: totuși o viață nu fără suferință. De-a lungul vieții mele nu am
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
a importanței informării pentru a preîntâmpina acești factori de risc. Atât respingerea diferențelor cu bună știință, cât și lipsa de conștientizare a nevoii de informare trebuie să reprezinte un semnal de alarmă pentru practicienii din domeniul adopției, care trebuie să insiste pe nevoie de informare și de pregătire a părinților. Este necesar să găsească resurse de informare multiple, adecvate fiecărui adoptator sau cuplu de adoptatori. Întâlnirile din perioada pre-adopției, organizate în cadrul DGASPC nu sunt întotdeauna suficiente pentru a-i aduce viitorului
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
Noi chiar am cerut în mod special să fie un copil pe care să fim siguri că nu-l va căuta nimeni, declara o respondentă, iar o altă a spus: Nu am întrebat nimic despre familia lui, nici nu am insistat. Dacă 5 ani nu l-a căutat nimeni era logic că nu are părinți. Costurile financiare au fost considerate ca factori de stres de trei dintre respondente. Principalele costuri sunt legate de analizele medicale și de problemele de sănătate (trei
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
Cultul acestora l-au păstrat și după moartea lor. Istoria religiunilor și mai ales arheologia ni-au adus atâtea dovezi și descoperiri despre existența unui cult al morților, care se pierde-n bezna timpului, încât nu mai este nevoie să insistăm asupra acestei chestiuni. Se-nțelege de la sine că acest cult a variat de la om la om, de la o epocă la alta și că frumusețea lui a depins mult de concepțiunile religioase ale fiecăruia, după cum se observă în zilele noastre. // Printr-
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
niciodată. Fuga de sine este titlul sub care putem cataloga aproape tot ceea ce se întâmplă sub ochii noștri. Nu știința în sine, care în calitate de cunoaștere a naturii pe care o definește în procedurile sale este în totalitate pozitivă, ci, am insistat suficient asupra acestui aspect, credința că această știință galileană a naturii constituie singura cunoaștere posibilă, singurul adevăr, în așa fel încât nu există altă realitate, ca realitate adevărată, adică reală, în afara obiectului acestei științe, astfel încât omul însuși nu este real
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
este adevărat că orice act viu, inclusiv teoretic, este un act practic, un mod al etosului, ținând ca atare de o apreciere axiologică. Dansul, de pildă, este o formă etică a mersului, o expresie a măiestriei corporale în general. Am insistat asupra importanței artei care este cultura sensibilității. Și aceasta impregna societățile trecute, și nu constituia în ele, cum se întâmplă astăzi, un domeniu separat, rezervat inițiaților sau snobilor. Era o forță care guverna privirea locuitorilor, modurile de construire, comportamentele, uzanțele
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
implicare a persoanelor de ajutor înseamnă adesea pentru părintele singur lipsa timpului liber, a timpului pentru sine. Toate aceste aspecte au un caracter informal, nu se înscriu în aria de cuprindere a contractelor. Teoriile de factură comunitară, inclusiv cele feministe, insistă asupra rolului determinant al familiei în comunitate. Jean Bethke Elshtain, de pildă, susține că „familia constituie chiar precondiția oricărei forme de viață socială” (1991, p. 268). Comunitățile sunt familii mari formate din familii mai restrânse, aflate în relații de solidaritate
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
le-o rețină. În afară de don Francisco și de căpitan, În dimineața aceea cercul de prieteni era format din câțiva obișnuiți ai localului: Licențiatul Calzas, Juan Vicuña, grămăticul (Dómine) Pérez și Chiorul Fadrique, spițerul din Puerta Cerrada. — Trebuie să ne batem, insistă poetul. Era, după cum vă spuneam, cherchelit bine după niște stacane de Valdeiglesias. Se sculase În picioare, răsturnând un taburet, și cu palma pe mânerul spadei Îi fulgera din ochi pe ocupanții unei mese Învecinate, doi necunoscuți ale căror „fierării“ - spade
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
rar, Învăluit Într-o mantie mare care ascundea tot ce avea dedesubt. Cei doi mascați Îi primiseră pe Diego Alatriste și pe celălalt individ după ce Îi făcuseră să aștepte o lungă jumătate de oră În antisală. — Nici morți, nici sânge, insistă bărbatul trupeș. Adică nu prea mult. Cel cu capul rotund Își ridică ambele mâini. Avea, observă Diego Alatriste, unghiile murdare și pete de cerneală pe degete, ca ale unui copist sau secretar de cancelarie; Însă purta un inel gros de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
rotund le explica lui Diego Alatriste și italianului ultimele detalii ale afacerii. De două ori dădu afirmativ din cap, arătându-se de acord cu cele auzite. Apoi se Întoarse pe jumătate și se Îndreptă spre ușă. — Sânge puțin, Îl auziră insistând pentru ultima oară, din prag. Din toate indiciile de până atunci, din tratamentul acordat și mai ales din gestul de profund respect pe care i-l adresă celălalt mascat, căpitanul deduse că bărbatul care tocmai plecase era o persoană de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
prea mare convingere și Îl privi iar pe căpitan. — Glumești? zise, dându-se un pas Înapoi ca să-și ia avânt, pe când făcea să-i șuiere lama prin aer cu două retezături feroce de-a dreapta și de-a stânga. — Lasă-l! insistă Alatriste. Italianul Îl măsură de sus În jos, necrezându-și urechilor. La lumina gălbuie a fanarului, chipul lui ciupit de vărsat părea o suprafață lunară. Mustața neagră Îi descoperi Într-un surâs sinistru dinții foarte albi. — Lasă prostiile, spuse În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
putea să-i vină cheful să se Întoarcă fluierând tiruri-ta-ta, cu Întăriri, ca să-și termine treaba. Gândul acesta Îl făcu să arunce o privire preocupată drumeagului Întunecos din spatele lui. Trebuia s-o șteargă, neapărat. Cine v-a trimis? insistă englezul. Fără nici un răspuns, Alatriste se duse să-și ia capa și și-o aruncă strânsă pe un umăr, lăsându-și liberă mâna ce manevra spada, pentru orice Împrejurare. Caii nu erau departe și Își târau frâiele pe jos. — Încălecați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]