2,106 matches
-
atmosfere, prin alte mijloace decât până acum”. Un vers din poezia Punct - „Trup dizolvat în peisaj acid” -, citat și de comentatorul amintit, ar putea servi drept emblemă a acestei viziuni de interferențe între universul lăuntric și cel extern, de asocieri insolite de obiecte și stări de spirit, de treceri bruște de la o perspectivă la alta. Cum aproape fiecare vers conține o imagine nu tocmai obișnuită, atenția cititorului e reținută, fie și momentan, de imaginea în sine, încât se produce un fenomen
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
ce participă la realizarea unui izomorfism definitoriu pentru viziunea poetului. Iar în final, corespondentul în plan afectiv al senzației tactile generatoare de euforie, - mireasma - domină discursul, construit din modulații ale acestui singur motiv, în câteva versuri ce atribuie în chip insolit obiectului parfumul - stare evanescentă a materiei, permițând sugestia deplinei osmoze între eu și univers peste orice limită, de unde și structura anaforică a ultimei secvențe, ce precipită ritmul asocierilor: dar e mireasma ca un fior e mireasma sunt oglinzi cu parfum
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
apelează Voronca la astfel de procedee retorice menite să sporească aria relațională a cuvintelor. Foarte frecventa lor utilizare traduce de fapt, la nivel macro-textual, fervoarea asociativă, dinamismul viziunii, concretizate în chiar construcția imaginii, ca apropiere mai mult sau mai puțin insolită a unor termeni. Căci ele cumulează, cum se poate ușor observa, un număr foarte mare de elemente cu funcție determinativă pentru nucleul imagistic, dar care, la rândul lor, intră, fiecare, în noi lanțuri asociative, încât textul primește o încărcătură metaforică
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
ce transpune o nesiguranță funciară, o gamă frenetică a echivalențelor, precum o ciornă încărcată de monstruoase corecturi”, - și că: „Aproximarea este genul psihologic al unei atari creații care nu se decide, jubilant nesatisfăcută de sine, înșelată de scânteierea fiecărui contact insolit, pe fundalul unei ancestrale anxietăți”. Opera poetică a lui Ilarie Voronca și câștigă, și pierde, cum am văzut, de pe urma acestei indecizii. În ambele situații, ea rămâne însă expresivă ca document al unei epoci dintre cele mai deschise metamorfozelor înnoitoare, din
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
a justeții alegerii, în afară de libertate. În libertate se vede antropocentrismul creștin, dezvoltat de teologia Părintelui Stăniloae. Credința că lumea a fost creată pentru om esențializează, la nivel de dogmă, acest antropocentrism. Nichita Stănescu l-a intuit, la modul poetic, în insolita lui laudă adusă lui Ptolemeu. (Vezi volumul Laus Ptolemaei, 1968). Creând omul, Dumnezeu a dat sens creației sale. Dar omul căzut e chiar cel care suferă de maladia altui tip de antropocentrism, cel luciferic, împărtășit de moderni și adâncit de
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
revoluției mondiale", adică globalizarea, devenită viabilă, în schimb, în capitalismul târziu, când va birui și culturalicește ca postmodernism. Se pare că tocmai conceptul culturii de masă din socialism a înlesnit apariția postmodernismului în țările Estului fără suportul postmodernității. Această situație insolită a dus și la rapida lui "clasicizare" când societatea românească postdecembristă a părut că intră în postmodernitate. Deja s-au scris multe lucrări menite să fixeze identitatea unui curent cultural care a avut oroare de identitate. Demne de semnalat sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
e "drojdia", elementarul, teluricul redus la neant și neagră deznădejde, Nichita Stănescu s-a înălțat, a concrescut și s-a "copt" din amețitoarele viziuni eminesciene, parcă la ceas de ciocârlie ("până lângă ciocârlii"). De fapt, cam asta vrea să spună insolitul cuvânt antimetafizica, o rupere de simetrie în idealitatea lumii, către poezia de dincolo de cuvinte. Antimetafizica era o sfidare la adresa filosofiei și esteticii oficiale, impregnate de materialism dialectic și istoric. Faptul se vedea cu ochiul liber, dar poetul își lua măsuri
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
nu înseamnă a avea talent, ci a avea dor"356. Asta o gândește un poet cu o puternică structură antropologică de vizual. Ea l-a salvat de disperarea bacoviană, dar poetul a simțit primejdia încremenirii spațiale, de unde și ideea lui insolită că vidul e rigid: "Rigid este numai vidul. Neschimbător și static este numai vidul"357. În consecință, ruperea de simetrie ține de aventura timpului, o vedere de dincolo de vedere: "Ah, oglindire zburătoare, / refuz al văzului / orbire!" (Partitura a II-a
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
un salt peste marile tendințe literare ale sfârșitului de veac XX (neotradiționalism, neomodernism, postmodernism), plasându-se intuitiv în transmodernism, care are ca suport ontologic atitudinea transdisciplinară 377. În mod cert Piramida singurătății stă sub semnul sfâșierii. Cartea începe cu o insolită "artă poetică", transpusă în maniera caligramelor lui Apollinaire, imaginând un om în picioare: Avem / un ceva al nos/ tru pe care nu / îl posedăm dar / care ne ține-n / picioare". Aceasta e chiar condiția despicării ființei umane și, cu precădere
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
și e ușor de identificat un alter ego al autoarei. Tehnica narativă simulează obiectivitatea scrierilor la persoana a III-a. Nu voi zăbovi asupra amănuntelor biografice nedisimulate, ci voi îndreptăți titlul acestui capitol în grilă transmodernistă. Intrăm în substanța unei insolite ontologii subiective incifrate în numele protagonistei: Cristal. Trebuie spus că o "ontologie poetică a cristalului" a mai încercat poetul Viorel Dinescu. El și-a intitulat unul dintre volume chiar Ontologia cristalului (1994). Altminteri, nici poezia lui Viorel Dinescu nu satisface canonul
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Tomas are două echivalențe în literatura română (dacă o excludem pe cea a dedublării sale erotice, intuită, tot în paradigmă nietzscheană, de N. Breban în romanul Don Juan): Victor Petrini din Cel mai iubit dintre pământeni de Marin Preda și insolita carte postumă a lui Noica intitulată Rugați-vă pentru fratele Alexandru. Așa cum rău au fost înțelese aceste cărți în cultura română, așa va fi fost deviat sensul hermeneuticii oedipiene a lui Tomas. Petrini și Tomas sunt niște "diletanți" (cum diletantă
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
acordul categoric cu ființa, acordul dintre idee și realitate. Dar aceasta este esența kitsch-ului, un ideal în care "căcatul" e tăgăduit. De aici începe dramatica inserție a unei teologii a urâtului. Kundera o explică iarăși recurgând la un exemplu insolit. La începutul invaziei hitleriste în Rusia Sovietică, fiul lui Stalin a fost prins și internat într-un lagăr alături de prizonieri vestici. El, fiul lui "Dumnezeu-Stalin", se vede disprețuit de camarazii de celulă veniți dintr-o națiune civilizată, sub pretextul că
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Valeriu Bârgău, Între kitsch și proza modernă, AST, 1983, 2; Al. Cistelecan, Despre Dan Verona, O, 1983, 36; Lucian Alexiu, „Balada vestitorului și alte poeme”, O, 1987, 19; Romul Munteanu, Vestirile poetului, FLC, 1987, 23; Alex. Ștefănescu, O experiență poetică insolită, RL, 1987, 24; Laurențiu Ulici, Efectele absenței, RL, 1987, 29; Petru Poantă, Un poet patetic, ST, 1988, 6; Tuchilă, Privirea, 52-66, 200-204; Ulici, Lit. rom., I, 162-165; Cosma, Romanul, II, 200-201; Popa, Ist. lit., II, 465; Dicț. scriit. rom., IV
VERONA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290498_a_291827]
-
o explicație subiacentă de o mare finețe sociologică și psihologică, a cărei descifrare de către cititor (pentru că autorul nu o expune niciodată discursiv) face deliciul lecturii. „Bizarii” și „suciții” lui V. au făcut vâlvă la începutul anilor ’60, fiind entități literare insolite în contextul constituit de proza preponderent schematică publicată atunci; reconsiderate fără prejudecăți la câteva decenii de la ivirea lor, aceste personaje nici nu par atât de bizare. În fond, lumea ficțională e singularizată prin poziția autorului - un anumit neosentimentalism ne-duios
VELEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290480_a_291809]
-
un regiment de obuziere, luptă în 1916 la Turtucaia, este rănit și luat prizonier. Captivitatea îi oferă lui V., care în anii liceului debuta cu versuri în revista școlară „Spre lumină” (1906), iar în 1910 publicase placheta Bacante, un prilej insolit de a-și relua activitatea literară. Traduce poemul Corbul de E.A. Poe, își notează impresiile din prizonierat, pe care le va tipări sub titlul La fereastra mea cu gratii... în revista „Hiena” (1921), scrie din nou versuri. După război intră
VIŢIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290589_a_291918]
-
Gregorian. În ultimele numere figurează și numele lui N. Iorga, Romulus Seișanu și Constantin C. Bacalbașa. Intențiile începutului, de a se implica în acțiuni de binefacere, se materializează și prin cedarea unei părți din profit Crucii Roșii și prin inițiativa insolită a lui Mihai Codreanu, care compune poezia Pentru orfani menită să fie „cântată pe scena Teatrului Național din Iași și pe la casele particulare pentru a se colecta ajutor pentru orfani”. V.ț. mai conține studii și articole îndeosebi cu subiecte
VIITORULTAREI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290572_a_291901]
-
la A.T. Laurian, căruia panorama Genovei și revărsarea orașului pe poalele muntelui, spre mare, Într-o „neregularitate Înfricoșată”, Îi produc o impresie puternică. Desigur, ochiul cel mai receptiv Îl are Codru Drăgușanu XE "Codru Drăgușanu" . Frumusețea golfului napoletan sau insolitul Vezuviului Îi transmit acestuia un mesaj cel puțin tot atât de pregnant precum cel al Italiei artistice sau antice. Acest tip de interes e nedespărțit de cel pentru faptul cotidian, pentru culoarea locală, obiceiuri, moravuri sau psihologie italiană. În ciuda aspectului clasic al
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
toate acțiunile sale sunt cumva extravagante [...] sub nici o formă nu seamănă cu o femeie, și nu are nici măcar modestia necesară. Pare dură, grăbită [...] și libertină în orice spune.” (trad. n.) Din nou, Georgina Masson ne dă un exemplu despre comportamentul insolit al Cristinei „ Nu a durat mult până când Papa Alexandru al XVII-a a înțeles că cea mai specială dintre persoanele convertite de el nu intenționează să fie o fiică docilă a Bisericii[...] Regina cea lipsită de cochetărie a început brusc
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
sunete) și Tarkovski (cal pe plajă). Victor Iliu caracterizează destul de exact stilul Săucan : Am căutat să-mi lămuresc natura ideației artistice de la obârșia imaginilor filmului și cred că am găsit- o, parțial : e vorba de o tehnică simplă, aceea a insolitului, a nonsensului. Punând împreună elemente eterogene și obligându-le să intre în „combinație”, creează senzația ineditului, a descoperirii senzaționale. Pe scurt, pe egocentricul M. Săucan nu îl preocupă prea mult ce filmează, fie că e vorba de colectivizare, de „trăiri
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
evaluarea amânată, materiale de suport pentru antrenament îpostere și schițe făcute de antrenor sau realizate de cursanți) etc. Antrenamentul creativ solicită efort psihic și timp atât din partea antrenorului cât si a celor antrenați. Răbdarea, perseverența si toleranța la ambiguitate și insolit sunt alte calități necesare pentru a participa la activitatea unui grup creativ de formare. A te antrena o reuniune sau două într-un grup creativ nu este suficient pentru a-ti dezinhiba și dezvolta creativitatea chiar dacă ai un fond informațional
Creativitate şi îndemânare by Amalia Farcaş. () [Corola-publishinghouse/Science/689_a_1281]
-
respectiv la Thucydide, dar spre deosebire de cazurile anterioare, în care „limita“ este prezentă în cadrul unei gândiri cosmologice pozitive, preocupată deci de limitele reale ale corpurilor planetare, aici ea devine un indice poetic al depărtării. Pentru Thucydide, perșii, întrucât sunt o apariție insolită față de raza geografică pe care se mișcau grecii în mod obișnuit, par să vină de la „capătul lumii“, la fel cum misteriosul personaj al lui Alceu, cu sabia sa de aur și de fildeș, se desprinde din alt spațiu decât cel
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
peratologie“, micul tratat Despre limită scris douăzeci de ani mai târziu. De asemenea, în contextul unei epoci dominate de ideologia marxistă, a scrie o fenomenologie care avea în centrul ei moartea, limita și depășirea a reprezentat neîndoielnic un act cultural insolit. De altfel, în forma apărută în 1975, ea a fost în primă instanță respinsă ca lucrare de doctorat pe motive de inoportunitate ideologică.
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
ce contează pe un inventar de priceperi limitat - e frapantă. Sugestia de feeric e obținută cu puzderie de puncte-flori (o descoperire a artistului) care ar trebui să obosească ochiul. Ciudat e că, până la urmă, obstinația stilistică se traduce în ceva insolit și aproape voios, în orice caz, de o decorativitate exultantă. O cercetare mai atentă te obligă să iei seama la darul de constructor al motivului, la suavitățile impresiei și nu în ultimul rând, la talentul de colorist.” (Tudor Octavian) Opriș
50 de ani de artă naivă în România : enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/759_a_1584]
-
Artă Naivă a Muzeului Județean de Artă, Argeș, Pitești; Muzeul George Apostol, Bacău. „În creația lui Calistrat Robu comicul și gravul, firescul și grotescul, în fine, realul și imaginarul se opun și se împacă în cele din urmă în plăsmuirile insolite ale artistului care, ispitindu ne parcă cu o anume malițicitate ne invită să participămla un ritual păgân, desfășurat chiar sub ochi noștri, după un scenariu absurd.” (Aurel Istrate) „Creația lui Calistrat Robu, sondează profunzimi și tensiuni unde fiorul epic este
50 de ani de artă naivă în România : enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/759_a_1584]
-
in tablourile cu parcuri și zone de agrement. Ici acolo clădiri sau străzi memorabile ale orașului natal apar analizate cu minuția și acuratețea unui restaurator. Obsesia exactității, cea care îi dă satisfacții depline, este totuși depășită de vibrația lirică, de insolitul compunerii, de observația transfigurată prin poezia scrierii, de lumina calmă ce se implică emotiv, necăutat, în redarea subiectului. Fiecare din tablourile sale deține admirabile particularități de notație, soluții plastice neașteptate. El combină intuitiv perspectiva frontală cu cea „în zbor de
50 de ani de artă naivă în România : enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/759_a_1584]