1,810 matches
-
c-o ținea la distanță. Dar dacă Îmi aduce liniștea, protestă el și, Încă Înainte de a-și clarifica obscurele asociații ale cuvântului, trase de ușă și intră În compartiment. Fața palidă și lungă, ochii alburii, impresia culturii moștenite, toate Îl intimidară. Prin solicitarea sa, va recunoaște superioritatea preotului - și deveni iarăși, pentru o clipă, băiețelul cu mâinile murdare care roșea În semiîntunericul confesionalului la banalele sale păcate. Spuse În engleza țeapănă care-l dădea de gol: — Vă rog să mă scuzați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
dai drumul“. Nu se adresa unei iubite. Cuvintele nu aveau puterea să aducă În memorie fața vreunei fete din anii săi pustii și dedicați politicii, dar i se arătară părinții lui, cu fețele Încrețite a râs, fără a mai fi intimidați de omul cel educat, de doctor, de cel aproape domn. Apoi, cu o voce ceva mai Înaltă, el cântă partea fetei. Glasul Îi era mai puțin aspru și s-ar fi putut să fi fost cândva frumos. Unul din soldații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Toți se întoarseră către tânărul Tapú Tetuanúi. Era clar că majoritatea adulților se simțeau ofensați de faptul că un puști îndrăznește să se amestece în discuție și, de aceea, Hiro Tavaeárii îi aruncă una dintre acele priviri severe, care îl intimidau atât de mult. Închide gură și fii mai respectuos! îi porunci cu un ton neobișnuit de aspru. Dar e adevărat... Eu... — Liniște!... Vocea tunătoare și faima lui RoonuíRoonuí erau în măsură să impună respect unor oameni mult mai hotărâți că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
care cînd te privea îți îngheța sîngele în vine. S-au dus naibii bănuții mei... Lacrimile năvălesc în ochi, dar stau acolo cuminți. Nu vreau să mă fac de rîs. Încep procesele și noul președinte privește prin împricinați. Aceștia se intimidează, se bîlbîie, plîng și, în final, se roagă doar lui Dumnezeu. Din cînd în cînd Iosif privește spre "protectorul său", spre omul acela blajin, spre acel înger păzitor. Oare va ține cont "balaurul" ăsta de președinte și de opinia ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
ajunsese de-acum pe cadran, deoarece ornamentele de aici i se părură cele mai indicate pentru a începe găurirea. — Am atârnat chiar ți în sufrageria unui rege și nimeni nu a îndrăznit să mi facă vreun rău ! încercă Pendula să intimideze Cariul. Doar regele avea voie să-mi atingă acele. Însă acesta găsise în sfârșit locul potrivit și foarte hotărât începu să găurească lemnul vechi. Cu fălcile pline îi spuse Pendulei: — Nu-mi pasă de regele tău bătrân și nepăsător! și
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
aflau în tîrg multe școli și tot soiul de dughene. La papetăria Saidman, tupilată într-o cămăruță unde nu încăpeau decît trei clienți, dădeam rar - doar pentru cerneală și penițe. Locul era rezervat unor bătrîni cu fețele simandicoase care mă intimidau. Cu dascălul de română mă întîlneam la librăria Bendit în care, printre rafturile cu cărți, se deschisese un salon literar. Un tînăr plin de distincție, cu păr lucios despărțit în creștet de cărare, ne întîmpina într-un costum maro. Era
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
dintre care cel puțin 90% sunt membri ai comitetelor de întreprindere. Conferința stabilește următoarele revendicări: 1. Revocarea scumpirilor, 2. Stoparea devalorizării șilingului. Ca replică, guvernul cere apărarea libertății periclitate de acțiunile necugetate ale muncitorimii; aceasta nu trebuie să se lase intimidată de răufăcătorii comuniști. De asemenea, trebuie distruse baricadele ilegale de pe străzi și izgoniți intrușii obraznici din întreprinderi, fiindcă această grevă e în stare, chipurile, să distrugă chiar baza pe care se clădește viitorul muncitorului: adică bunăstarea generală din care, după cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
evita. I-a citit Însă cu teamă cărțile autobiografice apărute după: Ungureanu păstrase discreția. Deși despre alți prieteni scrisese. Cinste lor! Cinste lui! Dar pârțul are copyrightul lui Cătă. Nu mai prejos ca al lui Leac. Din nou la Înălțime, intimidându-ne. Probabil, ne spunem fiecare, e cel mai bun dintre noi. Deși: Leac e băiat de la țară. E un mister pentru toți cum de l-a apucat literatura, arta În general. Pentru taică-său era bun numai de trimis cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
nu mă avantaja În nici un fel, fiindcă nu eram deloc sigur de capul meu de pod. Îmi era ciudă, părea că Începuserăm măcar să flirtăm. Și chiar de nu era așa, oricum ne simțeam bine Împreună, pe mine nu mă mai intimidau gesturile ei hai-să-zic-afectuoase, atingerile frugale, umărul-lângă-umăr când citeam manuscrisul vreunei traduceri, amintita plimbare braț la braț. Adevărul era că nici nu avusesem timp de mai mult. Eu nu eram Vasile Leac, să-mi fie suficiente câteva ore, iar dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
se diminuase drastic. Nu mă vedeam concurând cu Andreea, În primul rând pentru că nu Înțelegeam mecanismele homosexualității feminine și nici nu voiam să mi le explic apelând la folclor, adică la pornografie. Iar În al doilea rând pentru că Andreea mă intimida, mi se părea mult mai bună decât mine, mai creativă, mai artistă. * Nu era doar pentru mine un moment potrivit reflecției. Și ceilalți, derutați de amploarea ultimelor noastre acțiuni, ca și de consecința lor imediată - jena financiară, păreau tentați să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
rămâi amestecat cu o astfel de gloată? De ce, dacă tot Îi disprețuiești, să nu faci un gest radical de retragere din lume? Ți-ar rămâne În apropiere, așa cum se Întâmpla la Șiria, doar prietenii și pe lângă ei niște indivizi care, intimidați de opulența ta misterioasă, nu te vor deranja prea mult. Câțiva vecini pe care, știindu-i pe nume, bând din când În când câte o bere cu ei, vei ajunge să-i simpatizezi, să-i scoți din massa statistică a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
intrat pe ușă, umflat și el, acoperind-o pe Cristina, cea care-i deschisese ușa apartamentului și care acum Încerca să ne semnalizeze uimirea ei neputincioasă. - Salut, băieți. De data asta grav, aproape timid. Îi lăsăm câteva secunde ca să se intimideze și mai tare. Nu-i răspunde nimeni. Își drege vocea, deschide gura. I-o ia Cătă Înainte: - Ce vrei? - Mă gândeam să vin pe-aici. Poate rezolvăm mai repede treaba. Că mâine trebuie să fiu la București. Idiotul! Ne vede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
ținut-o zile întregi în picioare. Picioarele se umflau, se revărsau peste pantofi. Nu mai putea să se descalțe. Zăcea rănită, fără somn, până reîncepea chinul. Am cunoscut un văr al doamnei Hariga. Directorul liceului meu, susură eleva. Glasul timid intimidează ; urmează o tăcere grea, lățită. Micuța își alungește mai mult ochii, speriată de propria îndrăzneală. Paharele sunt iar goale, apoi iar pline. Nimeni nu simte nevoia să privească personajul despre care se tot întind la vorbă. Deși se află aproape
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Cine m-a căutat ? — O doamnă insistentă. Cornelia Matei, zicea. Foarte probabil să revină. Da’ ce-i cu dezordinea și lenea asta ? De mult nu te-a mai căutat nimeni. Cine-i asta, Cornelia Matei ? — Nu știu, nu știu, mă intimidezi, așa severă. Și te- ai aranjat ca pentru o serată. — Ei, asta-i acum ! Doar n-o să umblu în casă ca o servitoare ! Și-apoi, nu mai sunt tânără, neglijența nu mă avantajează. Ce-ar fi să intru la un
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
dincolo de acestea un vorbitor mai face și altceva. El pune o Întrebare, dă un ordin, cere, propune, enunță.“ (acte ilocuționare). „În sfârșit, prin spunerea a ceea ce se spune, se Înfăptuiește și un al treilea tip de act. Pot să vă intimidez, să vă informez, să vă nedumeresc, să vă Întristez sau să vă Înveselesc, să vă adorm, să vă conving etc.“ (acte perlocuționare). LOCUȚIUNE = Grup de cuvinte cu Înțeles unitar, care se comportă din punct de vedere gramatical ca o singură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
fericit. Presupun că, încă de atunci, mă dovedeam sensibil la excitațiile luminii. Oricum, n-am uitat starea care m-a cuprins, în egală măsură limpede și misterioasă. Eram, ca sub o vrajă, uimit de ceea ce mi se întîmpla, dar și intimidat de aerul luminos care mă făcea să aflu că existam. Deodată, vraja s-a rupt. Am descoperit golul din jurul meu, am constatat că eram singur, că nu mai auzeam nici un zgomot din curte, și m-am speriat. Am impresia că
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
tata numele, cu cerneală neagră, lângă indicativul unității, pusese pe fugă mulți dușmani prin asalturile sale impetuoase. Îl priveam cum strângea cu mâna stângă dârlogii, cum își îndemna calul cu pintenii și parcă auzeam zgomot de trupe care se retrăgeau, intimidate de acei artileriști cu pantaloni albaștri și cizme lucitoare, trimiși în luptă de bătrânul cu favoriți albi, din medalionul de deasupra, căruia tata îi zicea Franz Iozef. Habar n-aveam că totul se întîmplase într-o istorie diferită de cea
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
pentru mine nici o afecțiune și mă fâstâceam în fața lui. Era un bărbat frumos, cu mare succes la femei, am aflat mai târziu, dar când nu ținea să-și încînte interlocutorul se purta autoritar și aspru. Socotea, probabil, normal să mă intimideze și să-i răspund monosilabic la întrebări. Și nu-și imagina, desigur, că farmecul lui de bun vorbitor nu mă impresiona. Mă uitam cum își lăsa capul pe spate, parcă pentru a arăta că nu vroia să fie întrerupt, dar
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
baruri" rurale, cu jocuri mecanice. Altădată, în nopțile cu lună plină, când toate zgomotele amuțeau ― ca să se poată scula înainte de răsăritul soarelui, oamenii trebuiau să se culce devreme ― praful de pe ulițe scânteia stins, misterios. Ferestrele mici, carbonizate de întuneric, păreau intimidate de fiorul cosmic ce copleșea nu numai satul, ci și munții. Uneori, câte un câine, trezit din somn, lătra. Apoi, speriat, parcă, de zgomotul pe care-l făcuse, se culca din nou. Într-o asemenea noapte, îngerii puteau îndrăzni și
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
să mă lămuresc singur asupra unor lucruri. Am citit nenumărate cărți proaste, ba chiar am fost entuziasmat de ele. Mi-am găsit singur maeștrii și, pe unii, cu dificultate. M-am pomenit în fața unor cărți foarte importante fără să fiu intimidat, inhibat, de celebritatea lor și am renunțat la somn, inclusiv pentru aventurile submarinului Dox. În schimb, din întîmplările reale, petrecute în acei ani, nu-mi amintesc aproape nimic. Locul lor e plin de pete albe în memoria mea. N-aș
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
își pusese un strat gros de pudră peste cearcăne, se vedea că era răvășită de o suferință ascunsă, care-i înăsprise trăsăturile. N-am bănuit, totuși, ce va urma. Am avut, doar, un acces de duioșie, fiindcă nefericirea m-a intimidat totdeauna, și ani încercat s-o mângâi. S-a ferit, însă, de. mine. "Lasă-mă", mi-a zis, rece, ca unui străin. Nu mai înțelegeam nimic. Ne despărțisem, ultima oară, ca de obicei, cu căldură și părere de rău. Ce
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
ale acelei seri. Lung se simțea stînjenit, timid În lumina odăilor, În vorbăria și rîsetele noastre, - și eu Împotriva etichetei de musafir, ignorînd cuviincios pe gazde, ciocnii cu el mai Întîi, anume pentru a-i stinge complexele, Însă el se intimidă și mai mult, nu știa că seara aceea era și a lui. Seara Dumnezeirii care e a tuturora și care pentru noi, În alcătuirea noastră de atunci nu mai urma să se repete vreodată, căci timpul avea să sufle peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
cei care nu-i erau pe plac, pentru că așa se proceda la Roma cu cei care nu-ți erau pe plac. N-am spus nimic - ridică imediat capul, cu atitudinea mândră a celui care hotărăște deodată să nu se lase intimidat de nimeni. Eu am vorbit doar despre zaruri; știu foarte bine că tu ești guvernator. Și eu am fost în mulțimea care te aclama când ai venit aici, la Colonia, acum o lună. — Mă aclama - Vitellius râse disprețuitor. Dar cina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
ochii închiși la culoare, pătrunzători, foarte apropiați, nasul îngust și ascuțit, ce părea ciocul unui șoim. Toga de in îi ajungea puțin deasupra gleznelor. Era mic de statură și slab, dar chipul și trupul său vădeau o forță interioară care intimida pe oricine, chiar și pe Antonius. Antonius nu se simțea în largul lui sub privirea insistentă a maestrului. Se gândi că acesta putea vedea înlăuntrul ființei sale lucruri pe care el însuși nu le știa. — Privirea ta mă dezorientează, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
învețe ceva. La câteva zile după aceea, când eu mă întorsesem de în birou și stăteam trântit pe pat, obosit, fără gânduri, Maitreyi a bătut la ușa mea. ― Vă rog să-mi spuneți când se întoarce tata, vorbi ea, rezemîndu-se intimidată de ușă. Sării în sus zăpăcit (mărturisesc că nu știam cum să mă port cu fata aceasta) și-i spusei tot ce știam, în mai multe cuvinte decât ar fi fost nevoie și fără să îndrăznesc s-o poftesc înlăuntru
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]