4,202 matches
-
pe cei ai unui orb... Nu mă întreba niciodată ce văd pentru că știa... am descoperit asta mult mai târziu, era jocul lui preferat care-i reușea de minune în copilarie, pentru că era ca și mine, înfrățit cu îngerii. Vedea lumile inundate de blândețe în care Armonia stăpânea toate întinderile, îngerii mesageri îndeplineau orice dorință pozitivă, creatoare, totul era numai IUBIRE ca într-o celulă vie aflată în timpul de înmulțire ( adică în mitoza) fară defect! Acasă, ne aștepta MAMA, cu mâncarea aburindă
RADIOGRAFIA CLIPEI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1964 din 17 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379065_a_380394]
-
purificăm. Din nou valul nopții și somnul profund șterg gândurile frământate de unele griji. Mă trezesc în patul meu din casa de vacanță în care dorm cu capul spre nord. Valul dimineții este destrămat fir cu fir de lumina ce inundă treptat fereastra, camera în care am dormit... Mă ridic, admir florile așezate pe pervazul ferestrei în partea ce rămâne fixă, apoi deschid ochiul de geam din stânga mea lăsând să pătrundă aerul proaspăt, ozonat al pădurii. Eiberată, stau pe terasa casei
RADIOGRAFIA CLIPEI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1964 din 17 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379065_a_380394]
-
odată de-acest chin. Sunt tulbure ca mustu-n prag de toamnă. Mă limpezește doar privirea ta. Rubinul din cercel ce mă întoarnă mereu din drum,mereu, mereu și-aș vrea, Să scap de dorul tău ca un efluviu ce îmi inundă în apus, ecluza. Am rău de mare, dar n-am rău de fluviu. Și-am să înot prin tine ca meduza. Îmi treci prin minte ca o adiere a unei trestii legănând risipă. Și mi se face foame și-n
FRICĂ de MARIOARA NEDEA în ediţia nr. 2060 din 21 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379147_a_380476]
-
făceau să lumineze într-un mod deosebit. Și deodată îl năvăliră în minte amintiri despre biserică și Dumnezeu, deși nu era o persoană religioasă, nu citise niciodată Biblia, totuși amintiri de demult din casa bunicilor ce fuseseră oameni religioși îi inundau mintea în acele momente, de asemenea își puse o întrebare: ,,Oare de ce nu am căutat ajutor la Dumnezeu și am venit aici în acest loc straniu pentru al căuta pe Diavol?” Făcu cale întoarsă îndreptându-se spre poarta pe unde
CUMPĂNA DIN NOAPTE (3) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2065 din 26 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379140_a_380469]
-
cât am vrut cu tine să rămân... Dar idealurile tinereții, Ne-au dus pe fiecare pe un alt “tărâm”. Într-un târziu, cănd căutăm iubire Cu sufletul de dragoste flamand, Te-am întâlnit din nou, și câtă fericire Mi-a inundat lăuntrul meu plăpând! Trecut-au ani în care-am făurit, Atâtea vise calde, îndrăznețe! Și-n orice zi am năzuit, Doar la iubirea ta din tinerețe! Dar într-o zi tu ai plecat spre zări senine, Fără să știi ca
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379857_a_381186]
-
vieții,Și cât am vrut cu tine să rămân...Dar idealurile tinereții, Ne-au dus pe fiecare pe un alt “tărâm”. Într-un târziu, cănd căutăm iubireCu sufletul de dragoste flamand,Te-am întâlnit din nou, și câtă fericireMi-a inundat lăuntrul meu plăpând!Trecut-au ani în care-am făurit,Atâtea vise calde, îndrăznețe!Și-n orice zi am năzuit,Doar la iubirea ta din tinerețe!Dar într-o zi tu ai plecat spre zări senine,Fără să știi ca
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379857_a_381186]
-
număratprintre salvatorii celor deportațiîn Transnistria, adulți ... V. LIBELULĂ( VERSIUNE ROMÂNĂ), de Adina Rosenkranz Herscovici , publicat în Ediția nr. 2254 din 03 martie 2017. LIBELULĂ Blanche*, fragilă libelulă, cunoscu durerea. Dragostea o descoperi dintr-o dată, nebunește. Un mănunchi de lumină o inundă. Dar vai, fu dezamăgită, o ,Doamne! Fremătătorul ei iubit, gingaș, misterios, voia ca să-l scape de demoni, și -ncet încet, o golea de seva . Vorbele Blanchei au adus nenoroc.. Iubitul ei se zdrobi în mii de cioburi:. Universul ei se
ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI [Corola-blog/BlogPost/379858_a_381187]
-
Iubitul ei se zdrobi în mii de cioburi:. Universul ei se stinse. Ca Blanche am cunoscut și eu iubirea. Steluțe dansau deasupra mea. Citește mai mult LIBELULĂBlanche*,fragilă libelulă,cunoscu durerea.Dragostea o descoperidintr-o dată, nebunește.Un mănunchi de luminăo inundă.Dar vai, fu dezamăgită,o ,Doamne!Fremătătorul ei iubit,gingaș, misterios,voia ca să-l scape de demoni,și -ncet încet, o golea de seva .Vorbele Blancheiau adus nenoroc.. Iubitul ei se zdrobiîn mii de cioburi:.Universul ei se stinse.Ca
ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI [Corola-blog/BlogPost/379858_a_381187]
-
încotro, lăsându-mă să mă-ncalzesc la acelasi soare, care-a luminat fericirea noastră. Încet am devenit Sahara iar acum, cine să mai iubească atâta uscăciune? Mă simt stafidindu-mă din cauza deshidratării de tine fiindcă îmi erai apă care-mi inundă ființă. Mi-ai fost, cândva, aerul pe care-l inspirăm, acum, doar, expir reziduri din noi. N-ai înțeles că eu eram noi ? 1 octombrie 2015 Mara Emerraldi Referință Bibliografica: N-AI ÎNȚELES, CÂNDVA / Mara Emerraldi : Confluente Literare, ISSN 2359-7593
N-AI INTELES, CANDVA de MARA EMERRALDI în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381843_a_383172]
-
simplu, nu sofisticat Pentru că DUMNEZEUL meu e simplu, deloc complicat ! M-am manifestat dinamic...urc mereu ca-n alpinism Dar mai ales pe Golgota, ce presupune eroism ! În carte găsiți reflecții, din realitatea crudă Ce-ajuns-a secularizată și cu ispite ne inundă... Dintr-o dorință sinceră, îmi folosesc toată știința De-a scoate din pervertire, Creștinului român, conștiința ! Cartea, e Ghid spre Adevăr, pe Care omul să-L cunoască Spre Viața Veșnică din Rai, cu Oștirea Îngerească ! Că Viața Veșnică-i aceasta
GÂNDIND LA VIAȚA VEȘNICĂ PRIN SCRIEREA PĂRINTELUI-SCRIITOR DUMITRU POPA. de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1726 din 22 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381830_a_383159]
-
03 mai 2016. Vrei ca fântânile să nu plângă, picătură cu picătură, să nu sece. Vrei fiecare zi să nască din polen, fluturașii să fie liberi în trup? Atunci nu privi în scoarța terestră, În umbra gândului-întuneric, căci apa, va inunda trupurile noastre, lumina ca lumânarea lăsând umbre, va plânge în adâncul durerii. Doar înmănuncheri de spic galben, ne vom naște din lumină, cu alți ochi în mintea trupului, cu scâncet de copil auriu. Așa, în fiecare anotimp vom împărții bucate
NICOLAE NISTOR [Corola-blog/BlogPost/381712_a_383041]
-
Citește mai mult Vrei ca fântânile să nu plângă,picătură cu picătură, să nu sece.Vrei fiecare zi să nască din polen,fluturașii să fie liberi în trup? Atunci nu privi în scoarța terestră,În umbra gândului-întuneric,căci apa, va inunda trupurile noastre,lumina ca lumânarea lăsând umbre,va plânge în adâncul durerii.Doar înmănuncheri de spic galben,ne vom naște din lumină,cu alți ochi în mintea trupului,cu scâncet de copil auriu.Așa, în fiecare anotimpvom împărții bucate,din
NICOLAE NISTOR [Corola-blog/BlogPost/381712_a_383041]
-
ușa beciului folosită drept pat. Ploaia a ținut mai bine de jumătate de oră ca și fulgerele și trăsnetele, dar nu am pățit nimic. Nu a intrat nici apă în bordei. Îi făcuse tata un prag special să nu ne inunde, în caz de ploaie. O asemenea ploaie m-a mai prins o singură dată, când eram singur la vie. Nu o aduseseră încă pe bunica, să stea cu mine. Când mama a văzut că se pregătește de ploaie, a înhămat
BUNICA FLOAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381745_a_383074]
-
să-mi dea în destin sortit. Cu izbânda speranței pe-a vieții trudă. Pentru pătimire din sufletu-mi pribeag, Revărsată în a sorții menire, Că parte n-am avut de ce mi-a fost mai drag, Las ploaia gândului să-mi inunde privire. Să-mi pot alunga coșmar de neputință Din viețuirea cu visuri efemere, Nădăjduind în miracol de credință, Voi duce speranța-n veșnica tăcere. Puțin câte puțin murind în orice zi, Cu lacrimă de tuș las zestre de idei, Cititorilor
LA NAȘTEREA MAICII DOMNULUI de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1710 din 06 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381908_a_383237]
-
câte-un pic, când cerul mai frământ-un nor. Le am pe amândouă-n brațe, la o distanță de-o secundă, Se întâlnesc arareori, din când în când doar într-un pas; Și la răscruci de-o întrebare, incertitudini mă inundă Și nu știu de-i speranță-n lacrimi, sau un suspin de bun rămas. Mai cred în floarea cea albastră, dar și în toamnele flămânde. Mai înflorește-un violet în asfințitul unui vis, Ca-ntr-o balanță-n echilibru unde-armonia
YNG ŞI YANG de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 1937 din 20 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381901_a_383230]
-
în ziua de azi, dacă vrei să faci rost de ceva bani. Zilele următoare Eugen se simți rău, foarte rău. Parcă ar fi fost grav bolnav. Îl dureau toate organele interne, toate membrele, avea amețeli și un rău inexplicabil îi inunda întreg organismul. Băiat frumos, înalt brunet, cu trăsături plăcute, inteligent, umbla ca un drogat, fără să consume, în realitate, deloc substanțe halucinogenei. Profesoarele liceului erau toate intrigate de comportamentul tânărului, încă de când acesta începuse să vorbească cu fata, pe rețea
DR. CORNELIA PĂUN HEINZEL: “ÎNDRĂGOSTIT DE-O UCIGAȘĂ-N SERIE DE PE INTERNET” SAU „IUBIRE CRIMINALĂ” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381839_a_383168]
-
a iubirii pentru natură. “ toamna are culoarea copacilor./ ochii ei privesc spre nuanța/ albastră a lacului./ lacrimile cerului,/ căzute-n grădina de turcoaz/ părul despletit al copacilor spală/ surâsul lor,/ la fiecare adiere de vânt/ se reflectă-n ochii mei,/ inundând cuvinte abia născute./ încă o pasăre- / se oprește în grădina mea,/ lângă celelalte păsări tăcute-/ ca-n uleiurile nepictate./ toate acestea sunt pierdute/ în expoziția mea/ de verde, de brun, de albastru.” (Peisaj) Un cântec nespus de frumos preia forme
CONSTANŢA ABĂLAŞEI-DONOSĂ SI CULOAREA CUVÂNTULUI ÎNVEŞNICIT de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1927 din 10 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381946_a_383275]
-
o coloristică simbolică în viziunea poetei. Lacrimă albă peste floarea de cais, lacrimă pastelată peste floarea de trandafir. Asta fiindcă trandafirul este simbolul iubirii , dar încheagă și alte simboluri și semnificații. În esență, poeta dezvăluie o ploaie de trăiri care inundă lumea sa interioară: “vântul răscolește/ lacrimi printre flori/ tristeți răstiginite-n crengi/ stropii ploii în culori./ peste floarea de cais/ lacrima e albă,/ peste cea de trandafir/ lacrima-i mai pastelată:/ galbenă, precum candoarea/ soarelui îmbrățișând/ roșie precum o rană,/ dragostei
CONSTANŢA ABĂLAŞEI-DONOSĂ SI CULOAREA CUVÂNTULUI ÎNVEŞNICIT de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1927 din 10 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381946_a_383275]
-
Acasa > Poeme > Devotament > ÎNFRIGURARE Autor: Olguța Trifan Publicat în: Ediția nr. 1442 din 12 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului Pe umeri de cuvinte blânde cad fulgii clipei ce îți țes povestea. Dragostea mea să te inunde, din patru vânturi să-ți aducă vestea. În două inimi, niciodată, de se iubesc, amurgul nu coboară... De roua dimineții dată, cerneala vieții curge-n călimară... În albă răscruce de rânduri, stă timpul ascuns în silaba vieții pitită dibace-ntre
ÎNFRIGURARE de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1442 din 12 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382039_a_383368]
-
cu brațele deschise. Nu mai avea putere. Pietrele de care-și ancorase picioarele deveneau din ce în ce mai alunecoase. Mâinile ei nu mai găseau susținere. Simțea că se prăbușește. Deasupra muntelui stâncos albastrul norilor scălda firicele de iarbă proaspătă. Săgețile solare i-au inundat ochii cu lacrimi. Așa, ancorată de peretele neted, trudită de dorința de a-i gusta Edenul și de frica neființei, Dariana deschidea ochii în zorii fiecărei zile și se regăsea în camera ei. În acea dimineață umedă a lui aprilie
VOLUM IN LUCRU, FRAGMENTE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1944 din 27 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381917_a_383246]
-
într-o localitate situată la aproximativ cincisprezece kilometri de localitatea natală. CAPITOLUL III FLOAREA MEMORIEI Era o dimineață umedă de aprilie. Întreaga natură părea obosită după ce o noapte întreagă a fost nevoită să țină piept norilor ce au atacat pământul inundându-l cu mărgăritarele văzduhului. O rază de lumină ce spinteca nemărginirea părea să anunțe o zi însorită. Unde și unde verdeața își scutura hainele ude privind în depărtări după puiul de lumină mult dorit. Dariana ce toată noaptea a privit
VOLUM IN LUCRU, FRAGMENTE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1944 din 27 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381917_a_383246]
-
Delta era plăcut, cald și mângâietor. Dulceața acestei mângâieri făcea ca toate întinderile de ape, ca și malurile și ostroavele, să pară daruri ale Cerului pentru locuitorii din ținut. La marginea apelor Nilului, se afla bogăție de stufăriș, de trestie inundată de ape și de smârcuri de copaci, între care, cel mai sus se înălțau palmierii. În lagunele de la marginea fluviului răsăreau vegetații încântătoare de lotus, înflorind maiestuos. Mai erau și pâlcuri de papirus cu coroane armonioase, lucitoare, reflectând bunătatea și
FĂCLII PE NIL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1487 din 26 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382046_a_383375]
-
Deogratia Artangel Publicat în: Ediția nr. 2333 din 21 mai 2017 Toate Articolele Autorului Pacea se așterne pe Pământ Și-ntregul corp mi-e liniștit, Niciun gând nu îmi mai vine, Sunt omul cel mai fericit! Oceanul iubirii eterne Va inunda omenirea, Florile petalele-și vor cerne, Dăruind iubirea! Doar iubirea! Mesagerul păcii eterne Va aduce pacea pe Pământ, Voalul fericirii se va așterne, Rămânând doar îngeri la recensământ! Covasna, 21.05.2017 Artangel Referință Bibliografică: Mesagerul păcii eterne / Deogratia Artangel
MESAGERUL PĂCII ETERNE de DEOGRATIA ARTANGEL în ediţia nr. 2333 din 21 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380322_a_381651]
-
Acasă > Poeme > Dorințe > DOR NEÎMPLINIT Autor: Virgil Ursu Publicat în: Ediția nr. 2266 din 15 martie 2017 Toate Articolele Autorului Mă inundă, astăzi, o dorință vie... (De dorințe moarte sunt deja satul!) Cum c-aș scrie, iată, înc-o poezie, Care să-mi ateste că n-am scris destul! E-un imbold ce vine dintr-o stea fierbinte Ce, până mai ieri, mă
DOR NEÎMPLINIT de VIRGIL URSU în ediţia nr. 2266 din 15 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380334_a_381663]
-
Dumnezeu este Cel Care Se roagă în tine, după cum spune Mântuitorul nostru Iisus Hristos, și strigă cu suspine Avva Părinte. Atunci tu nu ești decât instrumentul prin care Dumnezeu lucrează și strigi: “Neputincios cad, Stăpâne, în fața Ta!”, în timp ce lacrimile-ți inundă fața. Eu cred că Părintele Paulin, atunci când îi curgeau lacrimile, era în plinătatea rugăciunii. Pentru el, cuvintele erau într-adevăr purtătoare de har, harismatice... Pentru el nu erau cuvinte goale, fără sens și lipsite de conținut; chiar dacă aceleași cuvinte, rostite
PĂRINTELE ARHIMANDRIT PAULIN LECCA (1914-1996) – MONAHUL SCRIITOR, TRĂITOR ŞI CĂRTURAR, COMEMORAT ACUM, LA ÎMPLINIREA A DOUĂZECI DE ANI DE LA NAŞTEREA SA CEA CEREASCĂ ŞI VEŞNICĂ... de STELIAN GOMBOŞ î [Corola-blog/BlogPost/380191_a_381520]