2,961 matches
-
așa ceva, s-a terminat cu mine. Eu nu sunt capabilă, ca tine, să mă închid în carapacea mea și să aștept să treacă totul. Nu știu dacă tu ești exact cum zic eu acum, dar așa îmi imaginez eu. Te invidiez pentru asta și poate tocmai acesta este motivul pentru care te-am târât în acel cerc despre care-ți vorbeam. Poate modul în care privesc eu lucrurile este prea analitic, nu? În orice caz, nu pot spune același lucru despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
acestea au făcut-o pe sora mea să mă iubească și mai mult. Se lăuda cu mine la toată lumea. Îmi dădea tot felul de cadouri, mă lua cu ea peste tot, chiar și la întâlniri. Eram de-a dreptul de invidiat pentru o asemenea soră. Nimeni nu a înțeles de ce s-a sinucis. La fel ca în cazul lui Kizuki. Și ea avea șaptesprezece ani, nu a dat niciodată vreun semn de depresie psihică reactivă, în comportamentul ei nu s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
el, o să-ți distrugi nervii, o să înnebunești. Pentru mine e un adevărat miracol că ai rezistat trei ani. Firește, țin foarte mult la el, în felul meu. Este un tip interesant, are o seamă de calități, o forță demnă de invidiat, dar ideile lui și modul cum își trăiește viața nu sunt tocmai normale. Uneori, când stau de vorbă cu el, am impresia că mă învârt într-un cerc vicios. Acel ceva, care-l propulsează pe el tot mai sus, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
oferă celorlalți o chestie nouă pe care s-o urască. — Și pe domnul Stanford White Îl urăște multă lume. — Cred că-s invidioși pe amîndoi. — Da, cred că ai dreptate, Nickie. Așa cum sînt invidioși pe noi doi. Crezi că ne invidiază cineva acum, În situația asta? Nu, acum poate că nu. Mama o să creadă că sîntem niște fugari care au luat-o pe drumul păcatului și-al fărĂdelegii. Bine că nu știe că ți-am adus whisky-ul Ăla. — Am băut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
se întreabă ce am făcut să merit asta. Lui Daisy nu prea pare să-i pese. Își bea băutura obișnuită pe gratis și afișează zâmbetul ei larg, fermecător, care îi face pe toți bărbații să o dorească imediat. N-o invidiez. E înaltă, blondă, zveltă și are ochi albaștri, se îmbracă numai cu haine foarte scumpe și întotdeauna trebuie să aibă măcar un umăr gol. Țin la ea foarte mult, e o prietenă de nădejde. Uneori mă întreb cât e de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
asta de foarte mult timp. O pereche de îndrăgostiți trece pe lângă noi; îmbrăcați în negru, arată altfel decât majoritatea celor de aici. Bărbatul e ras în cap și se apleacă să își sărute iubita, în timp ce eu aștept să mă apuce invidia și să simt un gol în stomac. De data asta nu se întâmplă așa. Îi privesc chiar cu o oarecare ușurare. E un miracol, unul de genul acelora care te ajută să mergi mai departe. Jake este responsabil pentru toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
drept recompensă. Ea se află însă sub puterea unei vrăji și e condamnată să se transforme într-o bătrână urâtă în fiecare zi. Așa că eroul trebuie să aleagă. Poate să se bucure de frumusețea ei în timpul zilei și să fie invidiat de toți, dar noaptea va sta alături de o ființă înspăimântătoare. La fel de bine, poate să-i admire frumusețea numai noaptea, să fie așa numai a lui, dar ziua va suporta bătăile de joc ale prietenilor. La fel mă simțeam și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
repede pe peluză ca să prindă mingea aruncată din piscină de un jucător frenetic. Dacă cineva și-ar lipi palma de pieptul ei, abia dacă ar simți forma sânilor; sunt ca cei ai fetițelor la vârsta pubertății. Nu pot să nu invidiez eleganța acestei siluete. Nu că aș vrea să fiu așa de slabă, dar trebuie să fie grozav să poți să umbli în niște bikini mai mult sau mai puțin inexistenți, fără să arăți ca o parașută dintr-o revistă porno
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
spui, Caiafa”, observă Belbo. „Fii cuminte, mergem pe niște stereotipii. Templierul Încearcă să pună mâna, dacă nu pe maur, măcar pe o Închipuire de cal. Dar un co-templier Își dă seama de matrapazlâc și seara (se știe, În comunitățile astea invidia e la ordinea zilei), când În mijlocul satisfacției generale li se aduce carnea, face aluzii peste aluzii. Căpetenia intră la idei, bănuitul se Încurcă, roșește, trage pumnalul din teacă și se aruncă asupra ortacului...” „Asupra sicofantului”, preciză Belbo. „Asupra sicofantului, bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
-i milenar, de amintirile ce-i Împânzesc mintea, cu accente de disperare ce amintesc de Funes „el memorioso” al lui Borges, numai că textul lui Papini datează din 1930. „Să nu-ți Închipui că soarta celor ca mine e de invidiat”, Îi spuse contele lui Gog. „După vreo două secole, un plictis incurabil pune stăpânire pe nefericiții nemuritori. Lumea e monotonă, oamenii nu Învață nimic și, la fiecare generație, cad iarăși În aceleași erori și orori; evenimentele nu se repetă, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
fost cel mai fericit om, că i se deschisese calea spre însurătoare. Știa că mama nu mai are vreun motiv de a nu te lăsa să te căsătorești cu el. Atâta te-a jucat, te-a pupat și eu vă invidiam puțin pentru dragostea voastră. Petrică era ginere și nu s-a manifestat atât de îndrăgostit de mine. — În seara nunții voastre, Vasile voia să mă ia la Murgeni. Nu mi-ai spus atunci! Nu ți-am spus, că mă gândeam
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
a îmbrăcat paltonul în timp ce toți și în special Cezar o rugau să m,ai rămână. — Ce te grăbești? Acum, când ne distrăm mai frumos be părăsești. — Te rugăm mai rămâi, insistau toți, mai puțin unele din fete care o cam invidiau pentru că ea fusese mereu în centrul atenției și ele se simțeau neglijate. Nu pot să mai rămân, m-am simțit bine alături de voi, deși pe mulți abia i-am cunoscut. Vă doresc distracție plăcută în continuare. Sper să mai avem
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
lateral al pantalonilor. Scrii, ștergi, scrii, autor te numești! Dă, Doamne, poate-poate ne lipim și noi, pe-acolo, de vreun pișpiriu de premiu, pentru stagiari! Bine-ar fi! Între timp, trupeșa Liliana se întorsese, aducând, cu o dexteritate demnă de invidiat, o frapieră cu trei sticle de vin-pelin, din comerț, la gheață, apă minerală, un tirbușon, precum și un platou cu cașcaval, cu jambon feliat, cu pâine, cu măsline și cu un mezelic tare și uscat, probabil ghiudem. Plus paharele suplimentare, absolut
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
dovedi că e soțul ei și că o iubește. Speră că, zilele acestea, are să se întoarcă din străinătate, deoarece începe sezonul și ea n-ar putea lipsi. Apoi brusc, cu alt glas, parcă și-ar fi despicat inima: ― Cât vă invidiez eu pe voi, dragii mei!... Casa voastră e casa fericirii. Eu, care sunt un sentimental, uite așa ceva am visat pentru căsnicia mea. Idealul meu de femeie a fost o ființă ca dumneata, Tecla! în adâncul sufletului meu... Nu te superi
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Dimpotrivă, mă măgulește! zise Predeleanu. Adică mai mult pe Tecla. Dar cum Tecla e a mea și noi doi suntem unul... Tecla surâdea. Iuga adăugă: ― Da, așa, cu surâsul dumitale, cu blândețea dumitale, cu copilașii dumitale... Cum să nu te invidiez, Victore? Mai ales când pe urmă mă uit la mine... Cum Grigore devenea prea sumbru, Predeleanu îl întrerupse, glumeț: ― De, Grigoriță, dacă te-ai pripit? Cine-i de vină? Iacă, ți-aș fi dat acuma o nevastă mai strașnică decât
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
de ce mă încearcă o ușoară depresie cînd îi parcurg ofertele de servicii bine puse la punct ? Rezistența de catifea — și ce faceți acum ? m-am interesat eu. — Mi-e și rușine să spun, că de cîte ori povestesc toată lumea mă invidiază..., a cochetat R. — Adică ? — Păi am părăsit Bruxelles-ul și ne-am luat o casă cu chirie într-un sătuc din Bretania, pe care plătim sub jumătate din ce plăteam în Belgia. Ne-am luat niște joburi în niște proiecte
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
mult mai mic. Esențial e însă că apucăm să și trăim, că la Bruxelles ajungeam pe la nouă seara acasă, ne încălzeam ceva la microunde și ne culcam, ca să fim în formă a doua zi la muncă. — Mda, recunosc că vă invidiez deja ! am șoptit eu, cu ochii deja în zare. Peste o zi, am avut o discuție similară cu o cunoștință din Tîrgu Mureș, om așezat și „winner” după toate criteriile noastre curente. De vreo doi ani își propune să lase
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
2. tendința spre bîrfe, scenarii și jocuri politice ; 3. tendința de a se crede mai deștept ; 4. înclinația spre distracție ; 5. dorința de a fi lăudat ; 6. tendința de a căuta țapi ispășitori ; 7. comoditatea, lenea ; 8. tendința de a invidia ; 9. mîndria, orgoliul ; 10. superficialitatea („merge și așa”) etc. Mai vedeți multe alte defecte capitale care pot fi atribuite românilor ? Dacă ar fi să le aduni pe toate într-un personaj generic, ar rezulta un soi de Mitică parvenit, devenit
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
Sîntem de acord cu toții că multe ar trebui să fie și la noi „ca în țările civilizate”, cu o singură excepție însă : discursul public. (Ah, era să uit ospitalitatea noastră strămoșească, pentru care, de asemenea, nu există model civilizațional de invidiat !) Și totuși, într-un fel, de la aceste reguli ale conăvorbirii începe totul. Ele instituie și garantează poate mai mult decît orice altceva ordinea Civilizației, elaborînd și rafinînd de-a lungul secolelor proceduri ale discuțiilor eficiente care să acorde șanse egale
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
apar în unele mituri mesopotamiene ale creației - sunt creați de Dumnezeu în ziua a cincea (Gn 1,21). Concluzia raționamentului este limpede: dacă Dumnezeul lui Israel a creat aștrii și exista înainte de ei, religia lui Israel nu are motiv să invidieze religia Mesopotamiei care venera acești aștri. Faptul este foarte cunoscut, dar merită subliniat că credința lui Israel a supraviețuit încercărilor exilului datorită acestui efort de reflecție teologică. Al treilea aspect Distrugerea Samariei în anul 721 î.C. și apoi cea
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
se naște din lupta chinuitoare între speranță și deznădejde, unde credința are un rol, îmi închipui, esențial. În tinerețea mea, jumătate din scriitori se converteau, iar jumătate își pierdeau credința, ceea ce pentru literatura lor avea cam aceleași efecte. Cât îi invidiam pentru focul pe care demonii lor îl ațâțau sub căldările în care huzureau ca artiști! Și iată-mă acum în ungherul meu, un ghem de zdrențe și zgârciuri, pe a cărui minte sau inimă sau credință nu ar paria nimeni
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
de furie, în rest însă, când treceau pe la tanti Aura sau când ne jucam pe câmp, privind la băieții care scoteau din găuri gărgăuni cu cîte-o bilă de pâine la capătul unui fir, fetițele se înțelegeau bine. Toate însă o invidiau pe Puia, fata unui ospătar, pe care n-am văzut-o niciodată purtând două zile la rând aceeași rochie. Privind-o, te-ai fi crezut în altă lume, nu în mahalaua prăpădită Dudești-Cioplea. Mama ei, nu prea întreagă la minte
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
cu degetul conturul fermecat al celor trei litere, începu să râdă și să plângă, să țipe și să se tăvălească prin praful arenei, până ce, proptindu-se în ceafă și în călcâie, își arcui spinarea atât de dramatic, încît ar fi invidiat-o și Tudorița de la Le Magnifique. Anul acela a fost și anul falimentului pentru Don Vittorio Carra, proprietarul circului. Soile a murit la mânăstirea Dudu cu diagnostic de demență isterică, iar Dumitru și-a încheiat și el cariera de saltimbanc
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
îmbrățișării ei, ritmul uluitor al trupului ei, pe fiecare ceas altul, pe fiecare ceas mai curajos, mai nou, mai spontan, toate acestea aproape că mă umileau. Ghicea orice sugestie și desăvârșea orice început cu un instinct pe care i-l invidiam. Descifra dorul trupului meu cu o preciziune eare la început mă stingherise. Știa perfect clipa când voiam să rămân singur, alături de ea, în pat, departe de atingere, ținîndu-i numai mâna, și se retrăgea simplu, ca pentru o clipă de odihnire
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
bărbat seducător, ghiceam de-a dreptul o magie, care ar fi făcut să-și piardă mințile un oraș întreg, nu numai o îndrăgostită zăpăcită cum era Maitreyi. Știam că lui nu i-ar fi putut rezista nimeni și, dacă îl invidiam pentru aceasta, nu îl uram, căci mi-ar fi plăcut să descopăr în privirile Maitreyi preferința pentru el, ca să mă pot dezbăra și eu de dragoste. Știam că în clipa când voi vedea cu certitudine o preferință, dragostea mea se
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]