2,036 matches
-
pledoarie pentru clemență față de un om care a suferit. Mai mult decât atât răspunde, indirect, acuzelor aduse, cu fragmente din însemnările lui Ion Caraion care evidențiază latura umană, regretul față de intervențiile cenzurii în opera celor apropiați, îi subliniază dezgustul față de ipocrizie. Pune sub semnul întrebării unele dintre acuzele care i se aduc, ar fi astfel în discuție cazul Steinhardt, căci cartea care i se confiscă acestuia fusese văzută de un număr mic de cunoscuți printre care și Ion Caraion, iar nota
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
dorește a fi o confesiune directă adresată cititorului ("voi sunteți cei dintâi cărora vă dau inima mea"), poemul trebuind să depășească tot ce înseamnă convenție socială pentru a putea să-și deschidă calea către sufletului receptorului. Astfel opera literară exclude ipocrizia atât în procesul creator, cât și în actul receptării: "dau la o parte masca/ pe care o vindeți și o cumpărați în fiecare dimineață/ și vă vorbesc". Înlăturarea măștii, într-o lume pe care însuși poetul o percepe ca fiind
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
femeie,/ ci au ars doar visurile nerușinate ale unui băietan". Poezia se naște din impresia de sinceritate, din renunțarea la pudibonderie. Lirismul este generat în consecință tocmai de această renunțare la vocabularul consacrat poetic și de confesiunea directă, lipsită de ipocrizie, de vocabularul comun, fără artificii stilistice. Ușor ironic, explicit sau implicit, se conturează în restul textului și programul poetic: Mi-au plăcut mult versurile aspre, mustoase". Universul poetic ar trebui să se compună din lucruri simple, universul imediat, familiar ar
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Accentuarea eului poetic, introducerea elementelor autobiografice în text sunt modalități prin care se încearcă ștergerea granițelor dintre realitate și ficțiune, procedeul nu este nou, dar, în cazul poeziei secolului al XX-lea, el exprimă o atitudine protestatară, un protest față de "ipocrizia" literaturii de dată recentă. 4. Realismul. O poetică a faptului divers, a banalului O caracteristică a literaturii moderne este, conform lui Hugo Friedrich, excluderea eului din poezie ca și a universului familiar, cotidian. Geo Dumitrescu este unul dintre cei care
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
celor de la Albatros. Ceea ce nu făcuseră direct în paginile primelor numere ale revistei amintite, și anume manifestarea spiritului de frondă, o vor face în publicațiile la care reușesc să mai aibă acces după interzicerea Albatrosului. Se ia atitudine astfel împotriva ipocriziei și protecționismului în artă, împotriva epigonismului și se face o pledoarie în favoarea artei autentice. Ideile acestea exprimate în Gândul nostru (numele sub care se continuă, camuflat, Albatrosul) nu sunt, evident, noi, dar, în epocă, se cer parcă enunțate mai mult
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
de Geo Dumitrescu. Volumului Aventuri lirice i s-au reproșat compromisurile, dar textele de aici reprezintă totuși poezie autentică, iar autorul lor nu dorește să se erijeze într-un luptăror anticomunist. Portretul lui Geo Dumitrescu relevă un om deosebit, refuzul ipocriziei prin care se caracterizează poezia sa pare să corespundă și atitudinii autorului care respinge, la rândul său, mistificarea propriei existențe. Mult mai dificil este cazul lui Ion Caraion a cărui colaborare cu Securitatea (după eliberarea sa din închisoare) este cunoscută
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Mircea Eliade - „un timp îngrozitor, acela al Terorii Istoriei” („un temps terrifiant, celui de la Terreur de l’Histoire”).11 ) încep „vremuri de enervare universală”, cum le percepea Galaction și de (cum zicea altcineva, un publicist băcăuan) „iezuitism politic”12), de ipocrizie și diktat. Aproximații despre public Vrînd să scriu despre publicul lui Bacovia, mi am dat seama de penuria datelor despre el. Principala dificultate constă în aprecierea mărimii lui. N-avem statistici generale despre tiraje, nici ale cărților, nici ale revistelor
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
mai reacționare și mai puturoase” s-au transformat deodată în „oameni noi, puritani intransigenți, partizanii ideilor celor mai extreme, ai reînnoirii complete și radicale”.2) Și trebuie adăugat: pînă la războiul următor, unii o vor mai face de cîteva ori. Ipocriziile, „fie particulare, fie oficiale”, au falsificat, în această epocă, „etica noastră națională”. „Nu știu - susținea Perpessicius - ce-ar mai scrie astăzi Max Nordau și cît de diferită ar fi o nouă ediție a celebrei sale cărți «Minciunile convenționale». Ceea ce știu
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
să stai cu mine!...” „Ce tot faci?” sînt întrebat. încerc, cu mijloace dintre cele mai simple, - răspund -, să scriu o carte lungă - lungă cît un roman - dar sper, nu plictisitoare, despre Bacovia. Una din „lecțiile” mele din Bacovia: asumarea fără ipocrizie a greșelilor și a eșecului. Ediția din 1944 mi-am procurat-o de la anticariat. Cartea a aparținut profesorului Dumitru Alistar, care a fost, un deceniu, decan al Facultății de Filologie din Bacău. Are semnătura sa și mențiunea: „Bacău, 14 iunie
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
ia în calcul stoparea desfășurării lor în Europa de Vest. SUA trebuia să abordeze problemele nucleare nerezolvate cu Rusia, solicitând aceleași standarde de transparență și verificare a vechilor acorduri pentru controlul armelor 182. De asemenea, Iranul acuza SUA și alte state de ipocrizie prin faptul că ignoră arsenalul nuclear al Israelului, stat care, spre deosebire de Iran, nu a semnat TNP. Este aproape unanim recunoscut că, în actuala sa formă, tratatul nu răspunde unor scopuri de bază în ceea ce privește neproliferarea. Creșterea numărului statelor care dispun de
Argumentul nuclear în politica externă a statelor by Rodica Dinulescu [Corola-publishinghouse/Science/890_a_2398]
-
nevăstuici, îl urma cu capul aplecat... Acest Wriggles era extraordinar de exclusivist și demonstrativ. Faptul că privea cu ochi la fel de prietenoși la stăpânul său și la străini nu se bucura de prea bună reputație. Deferența și blândețea lui aveau o ipocrizie iezuită. Nimeni altul nu știa mai bine decât el cum să se strecoare în spatele tău și să-ți sară la picioare prin surprindere, cum să se furișeze în răcitor, sau cum să fure o găină de la un târgoveț. Nu o
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
un stil simplu dar și pentru că reflectă în mod clar dicotomia obiectiv-subiectiv aflată în evoluție și modelele combinate de story și informativ. Venirea Pelerinului în lumea nouă s-a întâmplat după treizeci și cinci de ani de la protestul lui Jane Anger împotriva ipocriziei culturale și lingvistice renascentiste care a marginalizat femeile. De asemenea, migrația Pelerinilor și Puritanilor a fost în parte un protest împotriva unei noi generații de idei culturale, lingvistice și în esență spiritual regalistă la curțile lui James I și Charles
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
Norris a redus experiența Celuilalt la un spectacol care poate provoca oricărui privitor, ca spectator rupt de subiect și aflându-se în siguranță, un șoc sau o tresărire de spaimă. Tratamentul condescendent al lui Norris, într-un anume sens, reactivează ipocrizia elitistă și se află în acut contrast cu alte scrieri ale jurnalismului literar narativ, precum schițele pline de sensibilitate ale lui Lafcadio Hearn despre afro-americanii din zona inundabilă a orașului Cincinatti. Asemenea diferențe dintre jurnalismul de senzație și cel literar
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
forma unei provocări directe de a relata pe baza "faptelor", excluzând exprimarea fățișă a subiectivității. Acesta ocolește și elanul grandorii militare, despre care s-ar părea că intuiește că va pieri în tranșeele iminentului Front de Vest. Davis vede dincolo de ipocrizia unui asemenea manierism, el, omul care s-a oferit să fie un corespondent de război îndrăzneț (Ziff, 174, 180) și un apărător al valorilor idealiste în prima perioadă a carierei sale de practicant al jurnalismului literar de la sfârșitul secolului al
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
și a căutării de libertate. Filozoful Nicolai Berdiaev constată [p.149-150] că în existența mic-burgheză au început să moară virtuțile naționale ale poporului francez capacitatea de eroism, dragostea de libertate și temeritatea în fața morții. Setea de bogăție a trecut în ipocrizie și venalitate. Anume în acest Paris oraș spiritual, vesel, liber și cutezător mică burghezie și-a găsit desăvârșirea, expresia să estetic coerentă. Francezii s-au săturat de catastrofe, revoluții, războaie, căutări, ei și-au dorit o viață liniștită, mulțumită, o
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
Literatura devine un instrument de demascare a acestei duplicități, combătut de societate prin acuzarea scriitorilor de imoralitate. Scandalul inevitabil, ca în cazul lui Flaubert, Baudelaire sau Zola, antrenează, în toată Europa, incepand cu anul 1880, o generatie întreaga la demascarea ipocriziei. Prototipurile feminine, definite în Dictionnaire thématique du român de mœurs. 1850-1914 (2003) sunt: mama a familiei, înger, amantă pasionala, curtezana devoratoare, prostituată [v.Hamon, Viboud, p.246]. Dacă în prima jumătate a secolului al XIX-lea locul femeii este mai
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
propus prin crearea ciclurilor 165. Artă, conform proiectului realist, nu mai este ornamentala, ci esențială pentru descifrarea lumii: "Le théâtre devient vision du monde" [Bury, p.81]. Metaforă teatrului revine frecvent în românul secolului al XIX-lea pentru a denunța ipocrizia societății care ascunde sub aparențele de onestitate diferite ticăloșii. Acesta este laitmotivul românului realist/naturalist, care are ca obiectiv să pătrundă și să dezvăluie realitățile în profunzime. Lumea esențelor se transformă în lumea aparentelor, este vorba despre o nouă percepere
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
64]. Românul ar putea suplini scenă teatrală, observă Ph. Hamon [2001, p.74, 75]. Și aceasta sub mai multe aspecte: mai întâi, constituindu-se că mimesis al lumii sociale care este deja o "mascaradă", o lume deja teatralizata prin diverse ipocrizii ale comportamentului și prin ritualurile vieții cotidiene. Apoi, constituindu-se că o serie de "tablouri" sau de "scene", construcții narative care domină toată jumătatea a doua a secolului al XIX-lea (scenă primei întâlniri, scena căsătoriei, scena la bal, scena
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
limitele între cele două universuri sunt destul de vagi: "Ce monde de théâtre prolongeait le monde réel, dans une farce grave" [Nana, p.147]. Zola pătrunde în culisele actrițelor de meserie și ale virtuții, descoperind contrastul între aparentă și esență lor, ipocrizia persoanelor "comme îl faut", si simulacrele ieftine ale actrițelor. Henri Mitterand [Zola, 1990, p.36-37], exeget consacrat al operei lui Zola, îl compară pe scriitor cu un regizor, constatând că unitatea de decupare la Zola nu este evenimentul, ci gestul
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
adulterina o repeta pe cea din căsătoria legitimă. În societatea secolului al XIX-lea, soția va fi deseori fidelă amantului. Pe când amantul în titlu, care cere fidelitate, reia, de fapt, locul și infidelitatea soțului. Unele accepta să trăiască în această ipocrizie, făcând din minciună o a doua natură. În marile orașe, mai ales la Paris, femeia egalează bărbatul în gradul de independență și căutarea frenetica a aventurii. "La ville n'était plus qu'une grande débauche de millions et de femmes
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
descrierea corpului, figurii, semnelor particulare, vestimentației, podoabelor, trăsăturilor dinamice, cu etopeea (termen desemnând în retorica clasică portretul moral) spiritul superficial/profund, cultivat/necultivat, ironic/tolerant, aspect mobil/inert, particularitățile (comportamentale, de limbaj sau atitudine), curajul/prudență/lașitatea, sobrietatea/liberalismul, sinceritatea/ipocrizia, viciile/virtuțile. Într-o apariție relativ recentă, J.-Ph.Miraux [1997, p.11] mai delimitează un aspect; el vorbește despre portretul fizic (trăsături fizice, aparente, talie, sex, îmbrăcăminte), portretul moral (caracter, trăsături psihologice, opinii) și portretul social (proprietăți, meserie, bani
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
gândește existența în termenii unui rol de interpretat, iar Lucien de Rubempré constată că în Paris "tout est spectacle, comparaison et instruction" [Leș Illusions perdues, 1983, ÎI, p.333]. Eroii lui Balzac au făcut carieră pentru că au înlocuit sinceritatea cu ipocrizia. "La substitution des moeurs aux lois, l'état de légitime défense où se trouvent leș individus par rapport à la Société et qui leur autorise tous leș moyens d'action, mais d'abord l'hypocrisie et le renoncement aux valeurs
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
de câteva decenii limba sa naturală "la păstrare" (în stand by am spune astăzi) pentru a reinventa, strălucit, limba franceză. Nu era, de asemenea, doar un moft, o grimasă intelectuală a unui cinic sau a unui superficial scârbit de precaritatea, ipocrizia sau nemernicia unui timp post- modern. Scepticismul cioranian venea dintr-o nevoie lăuntrică de limpezire, de judecată lipsită de iluzii asupra lumii noastre, dintr-o experiență anterioară, marcată de eroare și eșec, a implicării excesive în Istorie. Venea, de asemenea
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
rubrică de comentarii civice, începută în "Opinia studențească" postcomunistă a lui Daniel Condurache, mânat de aceeași de neclintit iluzie că echilibrul și explicația nuanțată, contextuală sunt necesare, că opinia noastră contează totuși chiar într-o lume dominată de simulacre, de ipocrizie, de lăcomie și false valori. Voi da seamă, deci, din timp în timp, despre tot ce înseamnă, pentru mine, prezentul în toate articulațiile sale - politice, culturale și civice - cu acea subiectivitate potolită prin cultură și educație care, în viziunea mea
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
Lumea, surprinsă cu acuratețe și har de autor, este departe de a fi una a vorbelor pomădate sau a maimuțărelilor obișnuite pentru personajele false sau stupide care ne înconjoară, fiind reconstruită și descrisă literar cu o minuțiozitate plastică lipsită de ipocrizie. Cartea va frige, la propriu, mâinile puritane, și reprezintă o experiență de lectură inconfortabilă pentru cei care roșesc cu ușurință, dar, bine promovată, va face deliciul liceenilor de ieri și de azi, nu am nicio îndoială. Istoricii literari o vor
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]