8,698 matches
-
de la numele zeului Pan (Panikós), devenit în franceză panique și pătruns apoi în alte limbi. Cele mai vechi atestări ale cuvântului panic(ă) în română, cuprinse în Dicționarul limbii române (DLR, Tomul VIII, partea 1, litera P, p-păzui, 1972), ilustrează ipostaza sa de adjectiv, în îmbinări de genul: înfricoșare panică (I. Văcărescu), spaimă panică (Gh. Asachi, N. Bălcescu), teroare panică (I. Negulici) etc. Dicționarul indică o etimologie dublă a cuvântului românesc: din neogreacă și din franceză. În secolul al XX-lea
A se panica by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5811_a_7136]
-
sticlă sunt elaborate în cicluri, unele dintre ele citând teme deja încercate, excesiv am conchide, până acum, de un șir nesfârșit de artiști, precum Parabola orbilor, citata Lecție de anatomie, Filozofii și fantasticele reprezentări ale Turnului Babel, „clocit”, în fiecare ipostază, de o pasăre fabuloasă. Există o anume simplificare a scenelor, al căror desen pare numai primitiv, pentru că, în contextul fiecărui obiect în parte, el creionează elegant, aproape aristocratic, poveștile pe care le pune pe rol. M-am gândit mult dacă
Cu Rembrandt într-un atelier de sticlărie by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5814_a_7139]
-
îi adoptă viziunea și îi arată fisurile, iar a doua oară se depărtează de ea și îl critică în numele lui Hristos. În primul caz îl critică din interior, în al doilea din exterior. Să le luăm pe rînd. În prima ipostază, Stăniloae recurge la tactica autoreferențialității, afirmînd că Blaga stă în discordanță cu propria logică, căci întrebarea care apare spontan în mintea cititorului este: dacă totul e mister și iluzie, de unde știe Blaga acest lucru? Dacă nimeni nu poate scăpa de
Între taină și mister by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5823_a_7148]
-
încărcat cu fermecătoare inflexiuni poetice, dar care e lipsit cu totul de clarviziune metafizică. Din acest motiv, sub pretextul ridicării unui edificiu speculativ, Blaga bate cîmpii cu talent pe seama unui Dumnezeu în care nici el nu crede. În a doua ipostază, Stăniloae intră în pielea creștinului și ridică crucea propovăduitoare, afirmînd că Blaga greșește de trei ori. Mai întîi, cînd vede în Marele Anonim un Dumnezeu meschin și gelos, care nu are altceva de făcut decît să se ascundă de om
Între taină și mister by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5823_a_7148]
-
serie de interludii, intitulate Poiana lui Iocan a căror structură e strict confesivă. Ele conțin fragmente, uneori de numai câteva zeci de cuvinte, alteori puțin mai lungi, semnate de diverși cunoscuți ai lui Preda (sau chiar de Preda însuși, în ipostază de tânăr epistolier). De la prietenul din copilărie Minică Roșu până la poeta Aurora Cornu și de la fiii scriitorului până la nepotul scriitor și el. Legea de funcționare a acestei „rubrici” e deplina libertate. Aici, montajul contează mai presus de orice. (Apropo de
Fratele cel mic by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5822_a_7147]
-
internauților francezi. Nici nu se terminase bine discuția dintre cei doi că au și început să curgă caricaturile și parodiil. Principalele ținte ale internauților au fost: pasivitatea jurnaliștilor moderatori, atacurile și contraatacurile candidaților. Cei doi adversari politici sunt înfățișați în ipostaze comice, cum ar fi ipostaza lui Stan și Bran.
Dezbaterea dintre Sarkozy şi Hollande oferă imaginea zilei () [Corola-journal/Journalistic/58326_a_59651]
-
terminase bine discuția dintre cei doi că au și început să curgă caricaturile și parodiil. Principalele ținte ale internauților au fost: pasivitatea jurnaliștilor moderatori, atacurile și contraatacurile candidaților. Cei doi adversari politici sunt înfățișați în ipostaze comice, cum ar fi ipostaza lui Stan și Bran.
Dezbaterea dintre Sarkozy şi Hollande oferă imaginea zilei () [Corola-journal/Journalistic/58326_a_59651]
-
Răzvan Voncu Recuperat, într-o anume măsură, de regimul comunist, încă de la sfârșitul deceniului al șaselea, Ion Agârbiceanu este, totuși, cunoscut astăzi aproape exclusiv în ipostaza de prozator laic, autor al unor povestiri și romane ce s-au dorit a fi fresce ale vieții cotidiene din Apuseni. Victimă a interzicerii, de către același regim comunist, a Bisericii Române Unite cu Roma - și, evident, a refuzului lui Agârbiceanu
Agârbiceanu (aproape) necunoscut by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5842_a_7167]
-
pauză (și fără virgulă) pe lângă un pronume e un indiciu al statutului său de focalizator: eu personal fiind simțit ca un echivalent pentru chiar eu. Adesea punctul de vedere subiectiv indicat de personal intră explicit într-o relație cu o ipostază colectivă: „Eu personal, și colegii mei, suntem solidari cu orice fel de jurnalist care este supus unei acțiuni juridico-politice” (jurnalul.ro). Unii își mai amintesc, poate, de formula fixă a discursurilor lui Ceaușescu, prin care adresarea ar fi urmat să
Eu personal... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5578_a_6903]
-
optimism. Prin calc, participiul reîncărcat a căpătat mai ales sensuri metaforice; ca și revizitat, este folosit adesea în legătură cu idei, teorii etc. Reîncărcarea presupune un grad mult mai mare de angajare decât revizitarea: nu doar o investigație, ci apariția întro nouă ipostază: „Rasismul reîncărcat” (Evenimentul zilei, 24.06.2010); „NATO reîncărcat: Rusia poate fi ultima frontieră a NATO” (Adevărul 15.09.2010). Noile sensuri provin din terminologia informatică (cu referire la preluările de date electronice), dar rolul esențial în impunerea lor l-
Revizitat, reîncărcat by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5603_a_6928]
-
rizibile comentarii extatic-bombastice, referitoare la poezia lui Mircea Dinescu: „Când organicul se lichefiază sau se preschimbă într-un sunet strident, hașurând imagistica extincției, când nici măcar erosul (întotdeauna nebulos) nu poate învinge timpul, poetul stă față în față cu cele două ipostaze ale realității. Complementaritatea pare să nu (mai) fie posibilă, oscilațiile și-au pierdut și ele cadența, spațiul se îngustează până când recuzita încape într-o categorică disjuncție. Scriitura lui Mircea Dinescu își distribuie efectele cu promptitudinea și ponderea pe care le
Să scrie, dar să nu scrie! by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/5073_a_6398]
-
în secolul trecut, despre autorul implicat; astăzi, Oltița Cîntec își spune spectator implicat. De Silviu Purcărete și creațiile sale regizorale, criticul se apropie cu un filtru al emoției, dar și cu o platformă teoretică solidă, trecînd prin toate spațiile și ipostazele teatrale spre o fermă scară a valorilor estetice; astfel, Oltița Cîntec urmărește, se integrează în echipa cu care Silviu Purcărete a lucrat, la Iași, Uriașii munților, un spectacol după celebra piesă a lui Pirandello, joacă, devenind, iată, o fantomă pirandelliană
Criticul ca o fantomă pirandelliană by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/5077_a_6402]
-
cu cele ale materialismului istoric. Aveți numeroși prieteni, sunteți admirat de mulți. Sunteți tolerant, sunteți dificil? Care sunt criteriile de selecție a celor apropiați? Aproape fiecare din noi se poate arăta și „tolerant”, și „dificil”, în funcție de circumstanțe. Iar cele două ipostaze pe care le indici nu sunt oare suficient de subiective? În cîmpul literaturii, toleranța (exagerată) poate fi precizată uneori doar cu întîrziere, avînd inițial alura comprehensiunii. E situația unor reputații pompate în exces, cum s-a întîmplat cu unii șaizeciști
„A scrie înseamnă o provocare, o mănușă aruncată vieții“ by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5636_a_6961]
-
nuanțele inventariate în cele două cărți. Se consumă, de la un artist la altul, experiențe artistice dintre cele mai inedite, în care mijloacele moderne de investigare ne conduc implacabil la ideea că unicitatea se poate dizolva tocmai prin devoalarea ei în ipostaze ale gestului... comun. Fiecare fragment al discursului plastic, decuplat de la întreg, poate, cu toate acestea, să-și câștige independența, pentru că îi recunoaștem traseul pe circuitul informațional abundent, favorizat de tehnologiile moderne ale investigaț iei. Ele sunt mai mult decât fotograme
Lecția de anatomie pe Corpul supravegheat by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5641_a_6966]
-
Bratu Iulian Un tribunal din Cisiordania a condamnat un jurnalist palenstinian la un an de închisoare, din cauza unei fotografii postate pe pagina sa de Facebook. Imaginea îl prezenta pe Mahmoud Abbas într-o ipostază defăimătoare, jurnalistul cu pricina fiind considerat un trădător. Mamdouh Hamamreh este reporter al postului de televiziune Al-Quds, susținut de Hamas. El și-a aflat sentința joi seară, scrie antena3.ro.
Jurnalist arestat, pentru o poză postată pe Facebook by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/56541_a_57866]
-
Și nici o ușă”. Totul e scăldat în atmosfera paradiziacă a prunciei. Într-un fel, poetul se copilărește prin meșteșugul său, copilărindu-se încă o dată prin cufundarea în ingenuitatea credin- ței. Grație unei identificări isusiace, se închipuie hrănit dintru început cu ipostazele logosului: „eram copil hrănit cu numele din limba mamei,/ pe vremea primului om. în tăcerea viitorului, / în dezmărginire, încolțeau cărțile din spinii / cuvintelor”. Viața lăuntrică, materie primă a lirismului, apare congruentă cu textul sacru, confruntîndu-se ca atare cu cotidianul anost
Poezie religioasă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5654_a_6979]
-
fotografia publicată în urmă cu cîteva săptămîni de Dilema veche și în care se putea citi următorul afiș lipit pe zidul unei case: «Acest trotuar este proprietate privată!». Scurt și cuprinzător. Dintre numeroasele imagini ale site-ului care ilustrează această ipostază, am ales următoarea situație: un bloc vechi, comunist, cu o peluză lungă de iarbă, îngrădită de un gărduleț de metal de la un capăt la altul al fațadei; pe doi metri, în dreptul unui apartament de la parter, această bandă verde este întreruptă
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5494_a_6819]
-
viață. Iar cine are direcție are tendință, adică impuls culminînd în atingerea unui scop. Romanticii au fost prin excelență spirite tendențioase, rîvnind la atingerea unei stări ideale: unirea microcosmosului (omul) cu macrocosmosul. Arta lor e cu tendință, aspirînd la o ipostază ce trece dincolo de artă. Astăzi, cînd spunem despre un autor că e tendențios, înțelegem de fapt că e sub obediență ideologică, că așadar e mînat de intenții care sînt străine artei pe care o reprezintă. La romantici viciul nu e
Surclasarea spirituală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5501_a_6826]
-
secolul al XIX-lea și a intrat și în literatură: în adaptarea unor narațiuni de largă circulație, în care o femeie câștigă rămășagul cu bărbatul ei trezindu-i gelozia sau, dimpotrivă, își maschează trădarea sub un pariu, dramaturgii au ales ipostaza pitorească și, se pare, foarte cunoscută de publicul vremii, a iadeșului. La Alecsandri, în Iorgu de la Sadagura (1844), Zoița ațâță gelozia soțului ei - personaj eminamente balcanic, cu nume greco-turcesc, Agamemnon Kiulafoglu -, cu care joacă iadeș („De când am pus iedeș amândoi
Iadeș by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5505_a_6830]
-
viața pămîntească, întins în copîrșeu, singur, alături doar cu Dumnezeu. Cutremurătoarele imagini melice au stîrnit lacrimile ascultătorilor. Era despărțirea cîntărețului însuși de lume, seninritualică, așa cum cerea cuviința străbună. Dar cîte n-aș mai putea să-mi amintesc în legătură cu Zubașcu! În ipostază de poet, el dorea, astfel cum mi-a spus deseori, să fie socotit o simplă verigă în lanțul generațiilor, o fragilă legătură între absolutul trecutului și absolutul viitorului. De aici modestia fundamentală a eului său, care se smerea în fața umanității
Noapte bună, Ion Zubașcu! by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5506_a_6831]
-
meșterului să-și numească ficțiunea - concentra culminant lumea lui inventivă, exercita o magică preeminență. În domnia imaginarului, îi era hărăzit să fie «staretul pasarilor». Dar dacă ne îmbie într-acolo inspirația, dorul plutirilor semețe, nu înseamnă să reiterăm numaidecît cutare ipostaze fictive, signaletic definite, cu efecte deja încercate. Rămîne loc pentru descoperiri care să mențină prospețimea cuvenită acestor circuite de alegră empatie, ventilînd înspre ochiul nostru lăuntric flux de orizonturi perpetuu deschise. Așa ni s-au ivit, în consonanțe privilegiate, așa
Miracolul păsărilor by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5502_a_6827]
-
poetul nu s-a grăbit să recupereze Litanii pentru Horia. A fost mai importantă, pentru el, afirmarea onirismului estetic, șocul programatic produs în poezia română a anilor ’60. De-abia după ce afirmarea onirismului s-a încheiat, poetul a recuperat această ipostază anterioară a poeziei sale. A fă- cut-o, cum spuneam, deoarece artistul are dreptul să fie marcat de un eveniment tragic din istoria țării, dar și - avansez o ipoteză - pentru că, fiind o natură artistică de o certă anvergură teoretică, a dorit
Ultimul Dimov by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4490_a_5815]
-
poeziei de urbe, pînă unde tupeul se întîlnește cu licențiosul, socotind de a lor datorie a face uz și de dulceața termenilor porno. Nicolae Coande pe care ne propunem a-l adnota acum e un poet precumpănitor al trupului omenesc. Ipostază ce cam lipsea la liricii amintiți. Sub pana d-sale corpul capătă o gravitate de nud antic, de statuă înlănțuită de blestemul crizei omului modern. Aspirația poetului e spre un absolut al cuprinderii ființei, cu ambele ei laturi, sufletească și
Un absolut al ființei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4508_a_5833]
-
modernă. Romanul invită la o lectură inepuizabilă, grație multitudinii unghiurilor de lectură posibile, ceea ce creează un efect meandric, o senzație de mister permanent, imposibil sau chiar inutil de elucidat. Una din lecturi ar putea urmări consonanța cu fazele lunii în ipostaza ei de Hecate (precizate pentru fiecare capitol), alta un sens iluminatoriu, derivat din punctarea narațiunii cu citate-cheie din opera lui Dante, 19 la număr. Am putea reliefa un nivel jungian al viziunii, aferent mentalului colectiv, dar și unul de acută
Yorgos Seferis și romanul unei resurecții în spirit by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/4514_a_5839]
-
comuniunii (aparente, doar, fiindcă gașca se destramă curând, spre a-i lăsa să persevereze doar pe cei pregătiți), încât drumul poate fi și descifrat și ca unul dinspre depravare spre iubire, de la lună spre soare. După cum Salomea renaște într-o ipostază ideală, ziua în amiaza mare, pe Acropole, tot astfel, Grecia ar trebui să renască din provincialism și luxură (gloata care acoperea locul cu mizeria ei - p. 39; într-o mănăstire niciun chip frumos, doar efigii de bețivi, de inși sălbatici
Yorgos Seferis și romanul unei resurecții în spirit by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/4514_a_5839]