2,312 matches
-
joace un rol de mîna a doua în momentul în care era amenințată cu denuclearizarea (în sensul că în momentul parității strategice și a "răspunsului flexibil", eventualitatea unei riposte masive a Statelor Unite în cazul unui atac sovietic devenea cu totul ipotetică) nu avea nimic care să-i poată entuziasma pe partenerii occidentali ai Republicii imperiale și să-i facă să accepte proiectul lui Kissinger. Cu excepția olandezului Joseph Luns, secretarul general al NATO, nici un guvern aliat nu a aprobat discursurile de pe 23
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
bazei piramidei categoriilor de vîrstă (vizibilă în toate statele CEE, cu excepția Irlandei) și creșterea speranței de viață, prefigurează în zece sau cincisprezece ani o Europă îmbătrînită cu un dinamism demografic scăzut, dacă nu intervine un nou baby boom (eventualitate pur ipotetică), sau o infuzie de sînge provenit din regiunile periferice ale Europei (părere care nu pare defel avantajoasă), fără a mai vorbi de problemele deosebit de mari pe care le va ridica populației active finanțarea unei instrucții tot mai îndelungate și a
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
la Moscova să fie trăit în direct în Occident provocînd o vie emoție nu poate decît si accentueze ca și valorile și modurile de viață atît de apropiate, elementele constitutive ale identității europene care reprezintă cu totul altceva decît o ipotetică și nedorită standardizare. Căci dacă există o bază care permite Europei să se îndrepte spre o entitate reală, există și un proces care face posibilă atingerea acestui țel. Pînă la începutul timpurilor moderne, Europa a trăit din nostalgii unității pierdute
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
se dezvăluie cu adevărat este suficient să lăsăm să vorbească textele dar și tăcerile lor. Întrebarea rămâne: ce este ființa? Judecata comună nu și-o pune aproape niciodată, pentru mințile înzestrate însă problema ființei este cea mai îndoielnică, echivocă și ipotetică dintre subiectele existențial-filozofice. Noi, ceilalți, e bine să ne punem măcar întrebarea: cine suntem? 71 Avem și sentimentul clipei de nemurire? Cum imensa putere a minții trebuia să-și afle cuprinsul armonios și fericit, s-a întâmplat că abia după
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
o anumită măsură a efectelor anxietății asupra performanței se dovedește utilă pacienților. De aceea, este inclusă în multe dintre ghidurile practice de tratament. Componentele modelului Dacă vor să-și trateze adecvat pacienții, terapeuților le va fi de ajutor acest model ipotetic al relației dintre dificultăți, personalitate, starea de alertă, depășirea obstacolelor și simptome. Modelul la care fac referire autorii este prezentat în figura 2.1. El va fi ilustrat cu date obținute mai ales în urma studiilor efectuate la Clinical Research Unit
Psihoterapia tulburărilor anxioase by Gavin Andrews, Mark Creamer, Rocco Crino, Caroline Hunt, Lisa Lampe () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
Nu stăteau prea departe de noi. Căsuța lor era o bijuterie arhitectonică ascunsă într-o pădurice de conifere. "Și brazii mei vuiesc fără furtună Într-un amețitor, sonor balans." (N. Labiș) Încă de la portiță te primeau ca într-o îmbrățișare ipotetică aerul ozonat al înălțimilor montane și mirosul tămăduitor de rășină parfumată. În pridvorul cu flori atârnătoare, două șezlonguri, aduse direct din țara care le-a dat numele, te îmbiau în mod insistent să le folosești serviciile reconfortante. Doamne, ce plăcut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
drumul de miriște țepoasă care era strada numărul 3, mergând pe ea până la intersecția cu strada numărul 9, unde urma să ne ridicăm noi casă. Eram Micul Prinț al lui Saint-Exupéry, hălăduind pe minuscula-i planetă în căutarea unui prieten ipotetic. Locul viitoarei case era situat pe un teren mai înalt, după care urma o vale. Mama era afară din bordei, neliniștită de întârzierea mea. Apoi m-a zărit de acolo, din deal. Eu veneam încet, cu cele două sticle de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
învelită. Ne aflam în a doua parte a lunii decembrie, se făcuse mai frig și nori negri, încărcați cu zăpadă zgrunțuroasă, se profilau amenințător pe dunga orizontului, neîndrăznind, încă, să depășească această linie imaginară, străduindu-se, parcă, să respecte un ipotetic tratat militar, în virtutea căruia se stipula admiterea invaziei hoardelor dezlănțuite, echipate în costume albe de camuflaj, de-abia în zilele din apropierea Crăciunului. Era, după cum vă dați seama, un armistițiu de scurtă durată. Ca atare, trebuia acționat în forță și cât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
constantă a vieții, va fi regăsit - unde? - probabil, într-un trup nou, o nouă mașină, mai performantă decât anterioarele, capabilă de experiențe superioare, într-o nouă viață pământeană (sau planetară?), și așa mai departe, până la desăvârșirea în Conștiința Universală. Răspuns ipotetic: Spiritul = constanta vieții → Conștiința Universală! Mi-a făcut plăcere să scot în evidență relațiile de mai sus. Urmare a concluziei subliniate se naște, în mod firesc, și curiozitatea (omenească, nu credeți?) de a afla prin ce ființe a sălășluit Spiritul
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
romană și Dacia rămasă dacică (tăind În două România actuală) tindea să se estompeze. Pârvan considera că, Într-un fel sau altul, viața romană a pătruns și În satele dace din Muntenia și Moldova. Și Iorga identifica o timpurie (dar ipotetică!) țară Românească, ce ar fi cuprins toate ținuturile românești. Gheorghe Brătianu (1898-1953), Într-o lucrare deseori citată În problematica continuității: Une énigme et un miracle historique: le peuple roumain (1937), accepta totuși faptul că Moldova și Basarabia au reprezentat o
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
un anume interes propunând restructurarea monarhiei În 15 state federalizate, În cartea Die Vereinigten Staaten von Gross Österrreich, apărută În 1906. I se atribuiau intenții federaliste lui Franz Ferdinand, moștenitorul tronului (a cărui ucidere la Sarajevo a declanșat războiul). Acestei ipotetice confederații i s-ar fi putut alipi și România (manieră sui-generis de a face unitatea românilor; Într-un asemenea stat, românii ar fi fost cam la fel de numeroși ca germanii sau ungurii!). Ceea ce nu Înseamnă că nu exista și visul — Însă
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
despre lașitate ...). Château Smith Haut Lafitte - prima etapă a excursiei - este un adevărat castel-cramă îmbrăcat în verdeață, tronând peste podgorii întinse și pustii. E ciudat să constați că un asemenea latifundiu de mare valoare poate fi „uitat” între dealuri de ipoteticii săi stăpâni, chiar și într-o zi de duminică. Desigur, este o iluzie creată de priveliștea surprinsă de la distanță. Mă uimește via meticulos îngrijită, cu tufe aranjate în rânduri drepte, după un calcul matematic, ai zice. Stratul nisipos și cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
nervos un zid de susținere, ca emblemă turistică zidul lui Soliman (patru kilometri de întărituri) și ca șiră a spinării un zid de ciment înalt de opt metri, cu vălătuci de sârmă ghimpată în vârf, făcut să descurajeze încercarea oricărui ipotetic gimnast sau acrobat, rătăcit la dușman, care ar vrea să-l escaladeze cu ajutorul unei scări de frânghie sau aruncând o ancoră cu gheare? Nu poți să nu vezi în această ultimă măreață realizare, o barieră lungă de șapte kilometri, numită
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
concrete este alta. Dacă e valabilă prima dintre ipoteze, atunci, evident, trebuie căutat criteriul metamorfozelor. Oricum, opere pe care le consideri valoroase s-ar putea să nu se înscrie în coerența aceasta, care este, orice s-ar spune, o construcție ipotetică. Adică selectezi din haosul evenimentelor un fir care trage după sine anumite opere, lăsând altele pe dinafară. Așa încât, n-ar fi mai bine să lași haosul acesta ale evenimentelor să se desfășoare cât mai autentic, fără să intervii din exterior
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Să spunem lucrurilor pe nume: mai mult ori mai puțin frigide față de literatură. Să rămânem tot la Noica, care, într-un eseu dedicat lui Cantemir, spune un lucru care e menit să ne dea frisoane și să trimită la un ipotetic colț, cu genunchii pe grăunțe, pe omul de cultură român: Dacă prin imposibil ar dispărea România din lume, atunci nici măcar o filă întreagă din istoria culturii europene nu s-ar rupe". Suntem o cultură mimetică? Suntem o cultură inconsistentă? Sau
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
făcut o culpă tinerilor scriitori din generațiile nou apărute că nu își propun să plece din România, să se confrunte cu alte culturi, după care să revină îmbogățiți... Ai senzația, deseori, că miza celor mai mulți e să ia locul, într-o ipotetică ierarhie, celor din generația precedentă, chiar dacă locul acela e unul fără strălucire. Ce șanse are un tânăr scriitor român să devină vizibil în Europa, azi? Sau la Paris? Eu cred că pentru prima dată de la al doilea război mondial încoace
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
lucreze într-un colectiv de cercetare, e o dovadă că nu numai școală e în culpă. Ci și familia despre criza familiei în România de azi nu vorbește nimeni, constat și, mai ales, o etică socială gregară, care solicită mereu ipotetice "drepturi", înainte, însă, de a sufla un cuvințel despre obligații. Ce e cu adevărat grav, în polarizarea de mai sus, este că rareori avem ce le oferi celor 10% foarte buni. Dintr-o întreagă promoție de doctoranzi excelenți, de-abia
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
depoziția era smulsă prin caznele cele mai barbare; tăierea mâinilor devenise pedeapsa obișnuită în locul pedepsei capitale, care se aplica din ce în ce mai rar. Unica șansă, aceea de a se recunoaște boala mintală a unui inculpat era, în astfel de condiții, o chestiune ipotetică, în funcție de intuiția și mentalitatea judecătorilor. În aceste condiții situația bolnavilor psihici era diferită. Într-adevăr, nu putem privi omogen o masă de bolnavi care prin însuși structura nosografiei psihiatrice este heterogenă. Desigur că, pe lângă alienații din mănăstiri, exista o categorie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
de nu? Cu înfățișarea lui, ziceam, colegul nostru trebuie să fi avut un îndepărtat strămoș care coborâse, pe meleagurile bănățene, de undeva de la Septentrion. Lucrul cert este însă că Sorin Titel a parcurs în sens invers, într-o împrejurare, drumul ipoteticului înaintaș, căci a avut norocul, în anii târzii ai vieții, să călătorească în Norvegia. Un vis din tinerețe împlinit. Din cele spuse până acum, o trăsătură a tânărului Sorin Titel cred că apare în toată limpezimea: trăia intens, cu mari
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
el, capitolul anterior devine acum preambulul unei serii În care Încerc a arăta că nu numai viul evoluează, ci și mediul său ambiental, indiferent de voința noastră privind viteza și, mai ales, sensul și, totodată, să-i evaluez direcția. Acestui ipotetic cititor mă adresez acum, amintindu-i o frază mai veche: “primele cantități de oxigen au apărut acum două miliarde de ani, odată cu fotosinteza, a atins pragul de 1% din concentrația actuală acum 1,6 miliarde de ani, iar de atunci
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
natura ne-o tolerează pe a noastră, trebuie să-i fim recunoscători: adică să nu-i punem În spinare greutăți În plus, generate de vacanța noastră. “Radiosfera”, 5 august 1996, ora 9,37 93. Un ogoraș de vacanță Rog pe ipoteticul “cititor atent” să-mi ierte nota pesimistă a intervenției trecute: sunt și eu om și nu mă ocolesc necazurile. Dar acum, să trecem, treptat desigur, de la acel pesimism la optimismul propriu Vieții. Viață care, paradoxală În raportul ei cu mediul
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
Evident, așa cum nu te poți angaja, cel puțin moral, să-ți aduni pe lângă casă un pisoi ori cățel dacă nu ești sigur că-i vei asigura Întreaga viață, nu putem doar trage foloasele celor câteva zile de vacanță pe acel ipotetic ogoraș. El trebuie Îngrijit tot anul; n’avem decât să ne Împărțim vacanța În puzderie de minivacanțe săptămânale, la fel cum am Împărțit și câmpia. Mai bine și pentru noi și pentru natură, căci ambii evită astfel salturile. Și oricum
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
să apară, ca un salt calitativ, o nouă diversificare conformă cu acele condiții de mediu ce vor urma acelui salt? Omul Îndeplinind rolul acelei celule primordiale, iar evoluția primind un nou impuls, Într’o desfășurare pe un plan Încă necunoscut? Ipoteticul proces e Însă doar incipient; omul nu datează de mult, de două-trei milioane de ani. Ca urmare, nu vom căpăta curând - la scara timpului universului, bineînțeles - răspuns ori barem indicii. Totuși, poate ar fi mai nimerit să nu ne pripim
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
atât de anemice posibilități nu amoroase, dar de viabilitate. Iar alura lor nesigură și paradoxală pe lungi picioare sche letice abia articulate și gata să se disloce din ligamentele lor cu șuruburile prea slăbite, cum și Întreaga lor construcție fizică, ipotetică și abia ghicită sub rochiile lungi din tafta neagră, somptuoasă, Îmi aminteau mai curând ritmurile frenetice din La danse macabre a lui Saint-Saëns, fără a-mi trezi poftele firești la un june ca mine, altminteri sănătos, dar cam imaginativ. De
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
și atâtea cucoane turmentate de gândul aventu rilor extraconjugale - motivat, Își spun ele sub ame nințarea vârstei canonice, de regretul de a nu-și fi trăit Îndestul viața - și care se prefac a ignora că majoritatea amanților lor, reali sau ipotetici, le preferă altora, sau „celor lalte“ din bordel pentru con siderente cu totul altele decât calitatea lor de femeie măritată, condiția lor socială etc.; chili pirgii de cea mai proastă speță, pe care i-am auzit de atâtea ori explicându
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]