29,866 matches
-
achitare nu califică, în mod explicit sau implicit, privarea de libertate dispusă în cursul procesului penal ca fiind nelegală, ceea ce înseamnă că prevederile art. 539 din Codul de procedură penală exclud dreptul persoanei la repararea pagubei în considerarea acestei ipoteze - a constatat că soluția legislativă din cuprinsul acestor din urmă norme procesual penale care exclude dreptul la repararea pagubei în cazul privării de libertate dispuse în cursul procesului penal soluționat prin clasare, conform art. 16 alin. (1) lit. a)-d
DECIZIA nr. 696 din 28 octombrie 2021 () [Corola-llms4eu/Law/251131]
-
dispoziții constituționale reprezintă temeiul pentru justificarea răspunderii delictuale a statului pentru prejudiciul cauzat persoanei supuse unei măsuri preventive privative de libertate. Totodată, având în vedere obligația statului de a valoriza dreptatea, Curtea a constatat că încălcarea inviolabilității libertății individuale în ipoteza normei examinate constituie o eroare judiciară în sensul art. 52 alin. (3) teza întâi din Constituție. ... 31. În consecință, Curtea a reținut că recunoașterea dreptului la despăgubiri în cazul privării nedrepte de libertate nu este o consecință a art. 5
DECIZIA nr. 696 din 28 octombrie 2021 () [Corola-llms4eu/Law/251131]
-
și rămâne garantat în situația în care privarea de libertate a fost dispusă cu încălcarea legii într-o cauză soluționată prin aplicarea motivelor de încetare a procesului penal sau prin condamnarea persoanei. ... 34. De asemenea, Curtea a reținut că, în ipoteza privării de libertate dispuse în cursul procesului penal soluționat prin clasare, conform art. 16 alin. (1) lit. a)-d) din Codul de procedură penală, sau achitare, valorificarea dreptului la repararea pagubei în fața instanței civile va avea ca temei ordonanța
DECIZIA nr. 696 din 28 octombrie 2021 () [Corola-llms4eu/Law/251131]
-
un sens neconstituțional a dispozițiilor art. 538 alin. (1) din Codul de procedură penală sunt susceptibile de analiză pe fond numai în cauze în care acestea sunt aplicabile/aplicate de către instanță. Câtă vreme în cauză nu subzistă o astfel de ipoteză - întrucât acțiunea civilă a autorului excepției a fost formulată în temeiul art. 539 alin. (2) din Codul de procedură penală -, Curtea constată că excepția de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulată și motivată, exclusiv cu privire la înțelesul și aplicarea
DECIZIA nr. 696 din 28 octombrie 2021 () [Corola-llms4eu/Law/251131]
-
în materie penală în Decizia nr. 17 din 17 martie 2021. În aceeași decizie se mai menționează că cererea de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept poate fi făcută numai în ipoteza în care, „în cursul soluționării unei cauze, se pune problema interpretării unor dispoziții legale neclare, echivoce, care ar putea conduce la adoptarea unor soluții diferite în rezolvarea aceleiași spețe“. Or, în cauza de față dispozițiile art. 418 alin. (2) din
DECIZIA nr. 67 din 29 septembrie 2021 () [Corola-llms4eu/Law/251195]
-
stare civilă privind cetățenii care au redobândit sau cărora li s-a acordat cetățenia română. Art. 41 alin. (5^4) din Legea nr. 119/1996 - text de lege care formează obiect al controlului de constituționalitate în prezenta cauză - dispune că, în toate ipotezele de mai sus, cererea de transcriere/ înscriere a certificatelor/extraselor de stare civilă/extraselor multilingve ale actelor de stare civilă se depune personal de către titulari sau reprezentații legali ai acestora, în termen de 90 de zile de la data depunerii jurământului
DECIZIA nr. 793 din 23 noiembrie 2021 () [Corola-llms4eu/Law/251240]
-
vedere acestea, nu poate fi reținută nici pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 53 din Constituție, acestea neavând incidență în cauză, deoarece nu s-a constatat restrângerea exercițiului vreunui drept sau al vreunei libertăți fundamentale și, prin urmare, nu este incidentă ipoteza prevăzută de norma constituțională invocată. Totodată, dispozițiile constituționale ale art. 23 alin. (1) privind libertatea individuală și siguranța persoanei, ale art. 26 alin. (1) privind viața intimă, familială și privată și ale art. 51 alin. (1) și (2) privind dreptul
DECIZIA nr. 793 din 23 noiembrie 2021 () [Corola-llms4eu/Law/251240]
-
discriminare. ... 10. Se mai apreciază că domeniul de reglementare al legii speciale în discuție l-a reprezentat acordarea măsurilor reparatorii pentru imobilele preluate abuziv de stat în perioada regimului comunist, astfel că împrejurarea că aceasta nu prevede anumite compensații pentru ipoteza aplicării cu întârziere și incomplete a măsurilor de reparație reprezintă o opțiune a legiuitorului ce nu încalcă principiile egalității și garantării proprietății, persoanele ce au suferit prejudicii pentru astfel de ipoteze putând recurge la normele dreptului comun pentru repararea acestora
DECIZIA nr. 741 din 4 noiembrie 2021 () [Corola-llms4eu/Law/251436]
-
că împrejurarea că aceasta nu prevede anumite compensații pentru ipoteza aplicării cu întârziere și incomplete a măsurilor de reparație reprezintă o opțiune a legiuitorului ce nu încalcă principiile egalității și garantării proprietății, persoanele ce au suferit prejudicii pentru astfel de ipoteze putând recurge la normele dreptului comun pentru repararea acestora, în condițiile reglementate de acestea. De asemenea, se mai apreciază că împrejurarea că Legea nr. 10/2001 nu cuprinde dispoziții prin care să fie sancționată conducerea Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietății pentru
DECIZIA nr. 741 din 4 noiembrie 2021 () [Corola-llms4eu/Law/251436]
-
beneficia de dispozițiile art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protecția martorilor, republicată. În actuala reglementare, începerea urmăririi penale, conform art. 305 din Codul de procedură penală, are un caracter cvasiautomat în acele situații în care actul de sesizare (în ipoteza analizată denunț) îndeplinește toate condițiile legale, de formă și de fond, fără a avea relevanță dacă faptele denunțate au sau nu corespondent în realitate. Astfel, conform art. 390 din Codul de procedură penală, din punct de vedere formal, denunțul trebuie
DECIZIA nr. 79 din 18 noiembrie 2021 () [Corola-llms4eu/Law/251235]
-
din Legea nr. 682/2002, întrucât denunțurile formulate nu ar fi condus la identificarea și tragerea la răspundere penală a persoanelor denunțate. • Decizia nr. 129/A din 12 aprilie 2017 a Secției penale Instanța de apel a constatat că jurisprudența anterioară identifica ipoteze în care denunțătorul putea beneficia de reducerea cu jumătate a limitelor pedepsei în cazul formulării unui denunț doar dacă se ajunsese la trimiterea în judecată a persoanelor denunțate. Deși această ipoteză era întrunită în favoarea inculpatului, instanța de apel a
DECIZIA nr. 79 din 18 noiembrie 2021 () [Corola-llms4eu/Law/251235]
-
Instanța de apel a constatat că jurisprudența anterioară identifica ipoteze în care denunțătorul putea beneficia de reducerea cu jumătate a limitelor pedepsei în cazul formulării unui denunț doar dacă se ajunsese la trimiterea în judecată a persoanelor denunțate. Deși această ipoteză era întrunită în favoarea inculpatului, instanța de apel a subliniat că această interpretare a art. 19 din Legea nr. 682/2002 restrânge nejustificat sfera aplicării sale. • Decizia nr. 415/A/2016 din 27 octombrie 2016 a Secției penale În ceea ce privește solicitarea
DECIZIA nr. 79 din 18 noiembrie 2021 () [Corola-llms4eu/Law/251235]
-
Poporului, în Dosarul nr. 115D/2020, apreciază că dispozițiile legale criticate sunt constituționale. Relevă că nu se poate reține încălcarea art. 16 și 21 din Constituție, întrucât normele supuse controlului de constituționalitate se aplică tuturor celor aflați în situația prevăzută în ipoteza normei legale, fără nicio discriminare pe considerente arbitrare. Totodată, în deplină concordanță cu art. 126 alin. (2) din Constituție, legiuitorul poate stabili reguli speciale de procedură. În conformitate cu art. 374 alin. (1) din Codul administrativ, raporturile reglementate prin această
DECIZIA nr. 807 din 7 decembrie 2021 () [Corola-llms4eu/Law/251398]
-
le folosi sau nu în cadrul activității de serviciu, nu face obiectul unei atari analize, deoarece intervine după momentul consumării infracțiunii. Așadar, chestiunea depășirii limitelor autorizării nu poate fi stabilită in abstracto, întrucât concluzia existenței sau inexistentei unei astfel de ipoteze este diferită, în funcție de circumstanțele particulare ale fiecărei cauze. În aceste condiții, reprezentantul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a apreciat că ceea ce se solicită de către instanța de trimitere nu este interpretarea de
DECIZIA nr. 68 din 29 septembrie 2021 () [Corola-llms4eu/Law/250575]
-
cu atât mai mult cu cât dispozițiile art. 35 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, care includ această ipoteză în conținutul noțiunii de acțiune „fără drept“, nefiind prevăzute de codificarea penală generală, nu pot completa norma de incriminare. Or, în atari condiții, în care această sintagmă („depășirea limitelor autorizării“) nu este clar reglementată decât printr-o normă extrapenală, respectiv
DECIZIA nr. 68 din 29 septembrie 2021 () [Corola-llms4eu/Law/250575]
-
al sistemului informatic vizat (sau de către proprietarul ori deținătorul legal) și acest acces este o formă de exercitare a atribuțiilor de serviciu“, caz în care „nu se va reține existența unei infracțiuni de acces ilegal“ la sistemul informatic, în ipoteza în care acuzațiile au fost formulate împotriva unor „persoane care au dreptul de interogare a bazelor de date în virtutea exercitării atribuțiilor de serviciu“, cum este și situația din speță, depășirea limitelor autorizării nu poate fi stabilită decât „prin raportare
DECIZIA nr. 68 din 29 septembrie 2021 () [Corola-llms4eu/Law/250575]
-
astfel obținute. În argumentare s-a arătat, în esență, că accesul fără drept la un sistem informatic presupune fie inexistența unui temei legal sau contractual, fie depășirea limitelor pentru care s-a dat autorizarea, situație care se regăsește și în ipoteza în care accesul nu s-a făcut în interes de serviciu, ci în interes personal, neavând relevanță sub aspectul calificării faptei ca infracțiune (art. 360 din Codul penal) faptul că parola de acces și contul folosite pentru autentificare au fost
DECIZIA nr. 68 din 29 septembrie 2021 () [Corola-llms4eu/Law/250575]
-
unei atari conduite presupunând, potrivit Ministerului Public, o dublă evaluare, atât a existenței autorizării, cât și a conținutului acesteia, care furnizează criteriile obiective în raport cu care se stabilește caracterul legitim sau nu al accesului la sistemul informatic. Așadar, în ipoteza unei autorizări legale, cum este și cea din prezenta sesizare, s-a arătat că instanța verifică actul normativ care stabilește dreptul de a accesa sistemul informatic, limitele autorizării, așa cum rezultă din dispozițiile legale care reglementează competențele și activitățile ce
DECIZIA nr. 68 din 29 septembrie 2021 () [Corola-llms4eu/Law/250575]
-
la un sistem informatic. Raportat la toate aceste considerente, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a concluzionat că aspectul depășirii limitelor autorizării nu poate fi stabilit in abstracto, întrucât concluzia existenței sau inexistenței unei astfel de ipoteze este diferită, în funcție de circumstanțele particulare ale fiecărei cauze, și că ceea ce se solicită, în realitate, de către instanța de trimitere nu este interpretarea de principiu a unei dispoziții legale, ci lămurirea unei situații concrete, ce face obiectul
DECIZIA nr. 68 din 29 septembrie 2021 () [Corola-llms4eu/Law/250575]
-
art. 360 din Codul penal nu poate fi interpretată decât prin prisma dispozițiilor art. 35 alin. (2) din Legea nr. 161/2003, accesul fără drept la un sistem informatic vizând inclusiv situația în care făptuitorul acționează cu depășirea limitelor autorizării. Această ipoteză în care accesul se realizează fără drept presupune, prin definiție, preexistența unei autorizări legale sau contractuale care, în special în situația persoanelor ce pot interoga oricând o bază de date conținând informații nepublice, vizată de întrebarea prealabilă, stabilește întotdeauna și
DECIZIA nr. 68 din 29 septembrie 2021 () [Corola-llms4eu/Law/250575]
-
475 și următoarele din Codul de procedură penală nu este interpretarea in abstracto a normei de incriminare a faptei de acces fără drept la un sistem informatic, ci, transformând propria opinie cu privire la circumstanțele faptice concrete ale cauzei în ipoteză a întrebării, Curtea de Apel Ploiești solicită stabilirea întrunirii sau, după caz, a neîndeplinirii în speța particulară dedusă judecății a condițiilor de tipicitate obiectivă ale infracțiunii prevăzute de art. 360 alin. (1) din Codul penal, sub aspectul cerinței esențiale atașate
DECIZIA nr. 68 din 29 septembrie 2021 () [Corola-llms4eu/Law/250575]
-
iii) competența colegiilor de conducere ale curților de apel, tribunalelor, tribunalelor specializate și ale judecătoriilor de a stabili modalitatea de desemnare a membrilor completurilor de judecată [art. 52 alin. (1)]. ... 19. Curtea observă că, în cauza de față, este incidentă ipoteza a doua din decizia antereferită, și anume competența Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție ca, printr-un regulament, să stabilească atât organul administrativ competent să aprobe compunerea completurilor de 3 judecători în materie penală, cât și
DECIZIA nr. 757 din 9 noiembrie 2021 () [Corola-llms4eu/Law/251453]
-
completuri. Legiuitorul are opțiunea să stabilească el însuși organul competent să aprobe/valideze compunerea completurilor de judecată în materie penală sau, din contră, să lase acest aspect în sfera actelor administrative normative. Or, textul criticat dă expresie celei de-a doua ipoteze antereferite, astfel că a reglementat doar competența organului administrativ de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție de a adopta regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă, lăsându-se astfel acesteia obligația de a stabili, ca act de aplicare a
DECIZIA nr. 757 din 9 noiembrie 2021 () [Corola-llms4eu/Law/251453]
-
muncă încadrate în condiții deosebite și/sau condiții speciale, ulterior acestei date, au îndeplinit criteriile obținerii unui stagiu de cotizare redus în raport cu stagiul complet de cotizare prevăzut pentru celelalte categorii de pensionari. (...) Din contră, autorii excepției se află în ipoteza în care, cu prilejul deschiderii dreptului la pensie, au beneficiat de stagii de cotizare reduse, prin urmare sunt într-o situație obiectiv diferită de cea a categoriei de pensionari cu care se compară. Or, așa cum s-a statuat în
DECIZIA nr. 786 din 23 noiembrie 2021 () [Corola-llms4eu/Law/251361]
-
juridice diferite, care impun și justifică un tratament juridic diferențiat“ (Decizia nr. 240 din 8 aprilie 2021, paragraful 41). Mai mult, de vreme ce recalcularea pensiilor în temeiul art. 169^1 din Legea nr. 263/2010 se aplică tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei, Curtea a apreciat că este neîntemeiată și critica referitoare la existența unei discriminări între persoanele care și-au depus cererile de recalculare anterior intrării în vigoare a Legii nr. 221/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 263/2010 privind sistemul
DECIZIA nr. 786 din 23 noiembrie 2021 () [Corola-llms4eu/Law/251361]