9,120 matches
-
europene ale începutului de mileniu, dictatura soft (cum recent mă amuzam - bilingv - s-o botez), în fapt, dramă a unei țări neieșite încă din buimăceala postdecembristă, girată însă copios electoral de o populație care, la urma urmei, și-o merită". Ironiile politice, împinse de umoarea bunului simț, brutal contrariat, pînă la sarcasm, abundă în paginile Jurnalului, nutrit în bună parte cu texte apărute inițial în coloane de gazetă (cum ar veni, un jurnalism convertit în jurnal): "Dacă Iliescu ar fi ajuns
Un observator solitar Un observator solitar by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9680_a_11005]
-
fetelor:) }îneți-vă mai drept și zîmbiți nurliu." Ceilalți doi, între ei: Ce zîci de fete, măi? PUNGESCU: Au zestre oare? BONDICI: Așa-mi miroasă..." Chirița, neînstare, se vede, să dibuiască nici înșelătoriile cu ochi și cu sprîncene, este răpusă de ironiile Luluței și ale mamei, văduva Afin, care-i pomenește, ei, venită să-și căpătuiască fetele, nici mai mult, nici mai puțin decît de Piatra din casă, ultimul succes al teatrului... La care teatru se joacă, de altfel, chiar în seara
Școala femeilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9694_a_11019]
-
modă în epocă, și la a căror validare literară Alecsandri însuși a contribuit, și slavă a organului progresist pe care-l are, de bună seamă, orice cucoană. Mai puțin are, dacă vorbim de Chirița, ureche pentru dedicațiile dublate de-o ironie abia ascunsă, rudă cu acrostihurile capcană (cum se purtau în epocă, vezi farsa lui Hasdeu pe seama Convorbirilor literare) pe care Alecsandri, prin berbantul Agachi Flutur, i le dedică: "Chirițoaia-i din natură,/ Gingașă peste măsură,/ Sură, sură, sură, sură, sură, sură
Școala femeilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9694_a_11019]
-
cu acea umoare sarcastică ce descrețește frunțile în clipele de încordare, dar nici măcar nu acceptă ca altcineva să glumească pe seama cauzei sale. A-i lua în derîdere noblețea luptei este o insultă care cere imediat represalii. Lipsit fiind de virtutea ironiei, un fanatic nu are obiceiul negocierii. În ochii lui ațintiți spre mîntuirea omenirii, orice compromis este o concesie echivalînd cu o înfrîngere. În al doilea rînd, fanaticul nu are imaginație. Facultatea fanteziei i-a fost sărăcită pînă într-atît încît mai
Radiografia fanatismului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9684_a_11009]
-
decât mulțimea sutelor de copii și de adolescenți îndrăgostiți de literatură, însoțiți de profesorii lor. Toți, absolut toți, erau frumoși, nu frumoși ca niște păpuși, ci frumoși ca niște ființe gânditoare. Delicați, spiritualizați, cuviincioși și, uneori, cu un licăr de ironie în priviri, mă făceau să visez la o țară care ar avea o asemenea populație, dar și să simt o strângere de inimă la gândul că peste câțiva ani, ieșind din spațiul ocrotitor al școlii, ei vor intra în malaxorul
Tineri frumoși by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/9697_a_11022]
-
violența identificată la începutul perioadei post-totalitare a fost pusă pe seama limbajului autoritar sau vehement. Sînt totuși diferențe surprinzătoare între ceea ce percepe fiecare ascultător ca fiind violent într-un discurs: pentru unii sînt violente mai ales insulta și înjurătura, pentru alții ironia și etichetarea, sau contestația și afirmația categorică.
Tema violenței by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9708_a_11033]
-
Comicul dă un efect de distanțare, amplificând reculul față de prezent: Farsa indică gradul de deformare, prin ieșirea din actualitate", punctează S. Damian (în G. Călinescu romancier. Eseu despre măștile jocului, Ed. Minerva, 1974, p. 305). Romanul doric e corupt de ironie, subminat profund în socialitatea lui obiectivă, pentru a fi livrat unui narator ludic, și constrâns astfel să devină corintic. Subtilitatea cestei transformări interne a sesizat-o foarte bine Nicolae Manolescu: "G. Călinescu, urmărind să repete polemic în romane formula balzaciană
Sfidările unui inactual by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9706_a_11031]
-
vor ignora, fie o vor expedia din vârful buzelor în derizoriul literaturii comerciale." Exclus să se întâmple și una, și alta. Fiecare rând al acestui volum (până și acestea, liminare, pe care le-am reprodus aici) e încărcat de o ironie când delicată ca un păienjeniș, când destul de groasă pentru a elucida pe deplin pastișa. Avem un fals roman de conspirație universală. Sau, ceva mai precis, falsificat. Pentru că, prin dublarea continuă a perspectivei, Gelu Negrea nu cade în nici una din numeroasele
Codul lui Alexandru Robe by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9721_a_11046]
-
Lenin, pentru că era subțire, cu ochelari pe nas și bărbuță. Involuntar gândul îi zboară la vecinul Păscălie care a făcut o vizită la Moscova și a relatat un episod legat de Lenin. Hazul relatării stă, odată în plus, în lipsa comentariilor. Ironia este subînțeleasă, momentul este decupat tel-quel, dar tocmai naturalețea povestirii, lipsa oricărei analize sau tentații didacticiste oferă fragmentului caracterul nostalgic și încărcătura existențială. Autoironia duioasă este evidentă: "L-a întrebat careva dacă a fost să-l vadă pe Lenin. Păscălie
Vocile amintirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9720_a_11045]
-
atragă clienții, clăpăindu-l. Că fleica o întoarce cu deștele.)" Acesta e Bucureștiul pîntecului, borta cu mirosuri îmbietoare și cu oameni care trăiesc ca să "se respecte". Celălalt, cu încurcate cărări ale spiritului, e cîntat pe altă coardă. Una care amestecă o ironie tare, dublu distilată, cu tandrețuri de peisagist. Bunăoară: "La București, nu se iubește în două locuri la fel. Altfel se iubește în Cișmigiu, altfel în Parcul Carol, altfel în Parcul Ioanid." Implicit, altfel se iubește viața. Cișmigiul conduce detașat la
Orașe care au fost by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9736_a_11061]
-
eventual în șosete, orice se poate întîmpla. Jocul de-a închisul și deschisul ferestrei, repetat mașinal, e o scenetă de teatru absurd pe care îți trebuie umor, totuși, ca s-o guști fără enervare. Singura cale de-a scăpa e ironia, destul de groasă, după situație: " - Să deschidem fereastra. Aici e un aer insuportabil. Mă sufoc, spunea doamna. - Ba nu, fereastra trebuie să fie închisă. N'am poftă să fac o pneumonie și să crăp de pofta Dumitale! riposta domnul. La un
Onoarea unor oameni cuminți (II) by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9761_a_11086]
-
poftește ea, de acolo de unde ficțiunea se desprinde definitiv de real, devine independentă și incontrolabilă pentru simplul motiv că ea însăși ține, de fapt, frîiele cuceririi minții lui Covaliov, precum și a concetățenilor săi. "Nasul"este un spectacol despre cum funcționează ironia, autoironia, tăcerea, mirarea, zîmbetul, respirația poantei, măsura. Despre cum doi artiști țin locul unei trupe, despre doi actori-muzicieni cu har, cu mare har, cu mare dăruire, cu concentrare și cu atenție la fiecare gest, la încărcătura lui exactă, la rigoare
Nasul maiorului Kovaliov de pe Sadovaia by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9778_a_11103]
-
uciși niște oameni în oraș, spuse el. Adjunctul guvernatorului militar, un sergent și o fată pe bicicletă. Nu ne deranjează moartea fetei, adăugă el. Francezii au tot dreptul să-și ucidă franțuzoaicele. Era limpede că-și pregătise textul dinainte, dar ironia era exagerată, iar discursul lui amintea de un actor amator - întreaga scenă părea ireală ca un spectacol de pantomimă. — Știți foarte bine de ce vă aflați aici, continuă el, bine hrăniți și în condiții de confort, în timp ce oamenii noștri muncesc și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
eroarea să se laude că sacrifică instituții cheie în războiul politic. Ca în orice societate confuză, fiecare simte, în felul lui, că spiritul mineriadei e mai viu ca oricând. De pildă, omul de afaceri Dinu Patriciu scria în ziarul său - ironia sorții, tot Adevărul - despre Mineriada continuă. Însă pe domnul Patriciu nu-l deranjează mineriadele zilnice de la televiziunile de știri, din Parlament sau din justiție. Nu. Nu le vede, nu le pomenește și cred că în sinea lui le acceptă, fiindcă
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
Patriciu. În România, slujitorii comunității colecționează dosare și rechizitorii din prima zi în care ajung la putere. [Notă: Textul a stârnit puțină confuzie, așa încât, ca să fie clar: Dinu Patriciu nu e nici liberal, cu atât mai puțin libertarian. E o ironie la adresa celui care parazitează concepte liberale pentru a-și maximiza profitul în afacerile cu statul.] HotNews.ro, 10 februarie 2009, 79 comentarii Cum se naște în România euroscepticismul de esență penală Guvernul Tăriceanu supraviețuiește de aproape patru ani, dar din
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
ziar, era însă destul de ușor de influențat. Printre cei cu mare trecere pe lângă el se număra și Petru Romoșanu. Da, ați auzit bine. Petru Romoșanu, deconspirat de ancheta Mirelei Corlățan drept turnătorul cu nume de cod „Robert“. O anchetă, ce ironie, oprită vineri de la publicare în Cotidianul chiar de Cornel Nistorescu, exact în ziua când prelua conducerea ziarului. Prin 2003, Romoșanu l-a convins pe Nistorescu să democratizeze opinia în ziar, adică să-i lase pe gazetarii tineri să publice editoriale
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
vineri de la publicare în Cotidianul chiar de Cornel Nistorescu, exact în ziua când prelua conducerea ziarului. Prin 2003, Romoșanu l-a convins pe Nistorescu să democratizeze opinia în ziar, adică să-i lase pe gazetarii tineri să publice editoriale. Altă ironie a sorții, dar asta-i viața. Personaj pedant, cultivat și inteligent, Petru Romoșanu se învăluia în fața noastră, a jurnaliștilor mai tineri, într-o aură misterioasă, de eminență cenușie pe lângă EVZ. Aveam să constat mai târziu, în cazul său, o anumită
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
de criză. Despre lipsa de opțiuni. Despre captivitate. Antilegalismul, discursul antisistem și antireformist au devenit cauze personale pentru gazetarii de trust. Mulți dintre ei își văd amenințat micul paradis personal, antamat la bancă. Ce dramă! Cauza mogulilor a devenit - ce ironie - propria lor cauză. Inevitabil, s-a produs solidarizarea cu cei pe care, până ieri, îi detestau profund. Povestea începe în urmă cu trei ani, când economia duduia, bani erau destui și mogulii prosperau. Tot cam pe atunci a început licitația
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
alături de o hârtie cu antet, pe care-o completează în grabă. — Vă rog să-mi semnați aici de primire. — Înainte de-a semna, pot să vă rog ceva? — Sigur. Că până acum nu m-ați rugat nimic, încearcă Anghel o ironie ieftină. — Puteți să mă primiți luni în audiență? — Cu cea mai mare plăcere, crede Anghel că partida a a luat sfârșit. De ce? — Ca să te scuip în gură, îi spune calm obiectivul. Dacă nu vin, înseamnă c-am murit. Lionel îi
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
scrisoarea-prefață, trebuie să recunosc că textul COLCĂIE de replici minunate, spumoase, ironice, care redemonstrează că Vișniec e, din ce În ce, MAI mare dramaturg... De exemplu, episodica Anfisa, personaj insignifiant din Trei surori, Îl muștruluiește pe genialul dramaturg, cu o ironie...atipică:„ Trebuia să vă faceți, mai degrabă, veterinar: că la oameni, după cum se vede, nu vă pricepeți mai deloc”. Cu toate acestea, personajul Cehov, par Vișniec, are teoria lui, clasică:„Evitați predicile deghizate! Cu cît sunteți mai vizibil ca autor
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
de acord nici cu citatul din Marian Popa, după care „ Venturiano, Trahanache, Pristanda, Tipătescu sunt parodii ale unor comportamente sociale ”; ei sunt reali, ei sunt prototipul, modelul, nu parodia modelului ; sau :” Îl vedem pe Tipătescu capabil de atitudine ironică, pentru că ironia presupune o oarecare inteligență și un anume grad de instrucție ” (afirmația e corectă doar În ultima ei parte : după părerea noastră, prefectul nu e prea inteligent, din moment ce-i trimite o scrisoare soției prietenului, cu care oricum se vede cel puțin
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
laud cu el (o, ce rară Împrejurare!) și ca să realizați că-l cunosc bine - cel puțin, de trei patru ani, Încoace. E un om manierat, cu o figură care te trimite la eroii lui Will; conversează/discută cu gravitate, ori ironie & sarcasm (uneori, chiar umor!); scrie destul de mult - era să zic...prea mult! - dar din moment ce o face cu talent, reproșul cade. Se ocupă de istoria ...unei stagiuni, de viața unei actrițe, de biografiile unor actori, „comite” dramaturgie, face gazetărie și, iată
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
a teatrelor din România față de autorii naționali! Și Mazilu rămîne un nedreptățit. Și, cel puțin, teatrul său scurt este de-o perfectă actualitate. Piesele Inundația, Împăiați-vă iubiții, Pălăria de pe noptieră, Frumos e În septembrie la Veneția ș.a. au umor, ironie, sarcasm, absurd, profunzime și, nu În ultimul rînd, oferă remarcabile partituri actoricești. Mă bucur că o doctorandă de-a mea din București, Mariana Lia, a acceptat ideea unei teze despre eroinele lui Mazilu și, complementar, pe cea a unui spectacol
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
tristețea mascată a secvenței („Fă-i Doamne, bine! Dă-i un dram de liniște! Asta poți să faci pentru un suflet mare. Și cu al meu, două!”), te face să treci cu vederea ghidușiile de gust Îndoielnic ale cărții. Cu ironie de calitate Vali prezintă, nu o dată, situații care nu pot Încape Între limitele seci ale relatării : așa se Întîmplă cu Scapino, Început de Dabija și apoi confiscat de Mălăele (a cărui distribuție s-a redus incredibil și despre care actorul
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
conștient de limitele sale, își asumă banalitatea firesc, dar și oarecum polemic, pentru a nu ieși din postura de om obișnuit în care se simte el cel mai bine. Morga ascunde păcate grele. De aceea, ipocrizia pare ținta predilectă a ironiilor, fiind semnalată ca un defect grav, mai cu seamă când în discuție intră cazul unor mari scriitori (precum Cărtărescu, de pildă). Scriitorul nu are voie să mintă. Povestirile lui Sorin Stoica sunt niște exerciții de sinceritate deghizate în forma unor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]