1,829 matches
-
scurtă și casa să fie casă. Ionel avea grijă să n-o lungească prea mult, ca de obicei, și cu Nora, o fătucă extra, care pierduse deja cîteva trenuri bune pe motiv de infidelitate. De frumoasă Nora era trăsnet, de isteață așijderea și de experimentată nici să nu mai vorbim. Un singur cusur avea, își căuta jumătatea de vreo trei ani. Cînd l-a văzut pe Ionel, l-a introdus în tiparul jumătății sale și acesta s-a potrivit ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
cît mai eficiente de propagandă. Începînd cu școala, cu teatrele, cu cărțile și pînă la presă și televiziune, tot ce este menit să satisfacă nevoia de cunoaștere și informație atrage În mod inevitabil În primul rînd tineretul, În special adolescenții isteți și de proveniență mediocră, fără o pregătire intelectuală serioasă obținută În familie și fără nici o posibilitate de acces la valorile reale. CÎnd lipsește accesul la cultura adevărată, tocmai creierul viu, iscoditor se lasă mai lesne sedus de surogate culturale - din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
noi cunoaștem unele exemple similare, nu? — Te referi la Bârsan? Bineînțeles că tupeul și cinismul lui sînt respingătoare, dar iartă-mă, el este totuși un artist, atunci cum rămîne cu teoria ta? — Indiscutabil, dar de ce Îți vorbeam eu de tineri isteți și de proveniență mediocră? Fără să vreau m-am gîndit la Bârsan. Vezi mata, există la noi o mentalitate țărănească, alterată de substituirea proprietății reale cu o proprietate abstractă. Mai ales În sistemele cu ideologie de orientare mai mult sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
într-un pătrat aproximativ în jurul nostru, la marginea luminii aruncate de lampă. Nu spuse nimic până când n-am terminat. — O buclă asociativă pe bază de sunet, îmi zâmbi el așa cum îi zâmbește șeful unui angajat care a făcut o șmecherie isteață cu cifrele contabile. Uau, pot să întreb cum a fost gândită? M-am așezat la loc. Simțeam ceva forfotindu-mi și firbându-mi în stomac, iar în gură aveam un gust amar, de fiere. — Îmi pare rău, am zis. Astăzi n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
de timp, nu? N-am spus: „Promit să-ți răspund la toate întrebările la treizeci de secunde după ce le-ai rostit“. Am spus doar că o voi face astăzi. Asta înseamnă că ai trișat. — Ba deloc. Înseamnă că am fost isteață. Există o diferență. Radioul scoase niște sunete stridente, fâșâi și scuipă o singură notă înaltă, de operă înainte să se stabilizeze la o piesă de Happy Mondays. — Excelent, zise Scout, lăsându-se pe spate în scaun. — Poți căuta alt post
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
pentru a observa că cineva era așezat la capătul patului. Fidorous. Mă târâsem sub pleduri încă îmbrăcat, așa că m-am ridicat încet în capul oaselor. — Ce? — În caietele astea, ai trecut ceva cu vederea. E într-adevăr o treabă foarte isteață. Am încercat să-mi concentrez privirea. Fidorous îmi citea caietele cu Fragmentul becului. — Hei. Nu poți să intri așa, pur și simplu, și să-mi cotrobăi prin lucruri. Dar n-am făcut asta. Ai uitat-o aseară. Avea dreptate. Uitasem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
de pe puntea superioară. — S-a scufundat, am spus. — Poate face asta? — După cum se vede, zise Fidorous, coborând înapoi pe punte. Dar nu pentru mult timp. Butoiul ăla o să-l tragă la suprafață și atunci noi o să fim aici, pregătiți. E isteț, am spus, poate mie însumi. Parcă... parcă ar fi așteptat să mă arunce peste bord. — Rechinul ludovician nu-i decât o mare și proastă mașinărie de mâncat. Fidorous își culese șapca și o îndesă la loc, peste claia sa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Hmmm? — Din toate locurile unde rechinul ăla ar putea fi în ocean, de ce e chiar aici? Poate că nu este, zise Scout. Poate a scăpat de butoi. Fidorous încercă să pară calm. — Butoiul ăla nu plutește acolo pentru că ludovicianul e isteț, ci pentru că rechinul e prost. Scout, poți să ne duci mai aproape? Eric, e timpul să-ți pregătești sulița aia. — Și, zise Scout, fără a se mișca, ne înclinăm. — Uimitor. Doctorul se uită peste ape, strângând balustrada cu mâinile albite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
prefăcea mort? Fidorous se desprinse din brațele mele și se întoarse să vadă butoiul gonind pe marea liniștită. — Scout, coboară și mai leagă un harpon. Eric, tu va trebui să cârmești. Repede, haideți amândoi, mișcarea, mișcarea, mișcarea. O să prindem rechinul isteț al lui Eric. Am alergat pe scări spre puntea superioară în vreme ce Scout gonea pe scări în jos. — În față, zise ea, mimând o manetă trasă în jos, și dintr-o parte în cealaltă, imită mișcările unei cârme cu cealaltă mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
nu ai cum să păstrezi amintirea unei persoane după ce aceasta dispare și asta pentru că orice ți-ai fi notat nu reprezintă adevărul, ci e doar o poveste. Tot ce ne rămâne în minte sau pe hârtie sunt doar povești: narațiuni istețe alcătuite din fapte selectate, din legende, basme bine redactate care ne au pe noi ca protagoniști. Am citit jurnalul de atât de multe ori, că frazele îmi par acum toate de lemn și străvezii, la fel de factice ca o telenovelă sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
dragostea; eram deprimat, nemulțumit de viața mea, și l-am respins - așteptând să-mi meargă mai bine. Pe atunci nu știam că anii aceștia trec atât de repede. Între șapte și doisprezece ani, copilul este o ființă minunată, e drăguț, isteț și deschis. Poate Înțelege orice și se bucură de viață. E plin de iubire și tot ce-și dorește este iubirea pe care i-o dăruim. Pe urmă, totul se strică. Totul se strică, iremediabil. Michel Înghiți ultimele două felii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
camera principală se mai aflau o femeie ștearsă și blonzie, probabil olandeză, care tricota un poncho lângă cămin, și un hipiot mai vârstnic, cu părul lung și cărunt, cu o bărbuță de asemeni căruntă, cu o față fină de capră isteață. — E acolo..., zise Hipiotul-Negru; trase deoparte o bucată de pânză prinsă de perete și Îi pofti În camera de alături. Neîndoielnic, Michel privi cu interes creatura maronie, ghemuită În fundul patului, care-i urmări cu privirea când intrară În Încăpere. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Sunt un băiat de statură mijlocie, dezvoltat frumos; ochii îmi sunt căprui ca înserarea, părul șaten și nasul foarte mic. Pentru că am ceva probleme cu vederea, port ochelari, de care sper să scap când voi mai crește. Sunt un copil isteț, harnic, cuminte, foarte respectuos și cinstit. Unii colegi îmi spun că sunt cam copilăros. Dar, din păcate, uneori mai fac obraznicii și îmi supăr părinții. Mă străduiesc însă să-mi repar cât mai repede greșelile și astfel să fiu iertat
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
nasul cârn, cu ochii căprui și cu o gură zâmbăreață și niște obrăjori dospiți. Sunt o fire sportivă, mereu plin de energie. Trebuie să recunosc că nu sunt un băiat foarte conștiincios sau studios, deși sunt inteligent. Sunt un băiețel isteț, cu o imaginație bogată, cu simțul umorului și foarte sociabil.Știu că uneori sunt cam sadic, dar sper să îmi treacă. Îmi plac jocurile în aer liber și construcțiile din Lego sau jocurile pe calculator. Nu sunt talentat că sora
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
mică, pentru că sunt jucăușe, sensibile și au nevoie de protecție. Nu am o mâncare preferată, de fapt nu prea îmi place să mănânc și, apropos de a fi diferit, cred că sunt printre puținii copii care nu iubesc dulciurile. Sunt isteață și foarte ambițioasă și nu îmi place să fiu protejată în activitățile mele doar pentru că sunt mai mică. De aceea am vrut să merg la școală de la 6 ani (și trebuie să spun că mă descurc foarte bine), iar la
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
de performanță. Mă antrenez zilnic cu multă seriozitate și pasiune și, deși antrenamentele sunt dure, nu mă plâg niciodată. Îmi place tenisul pentru că este un sport elegant, în care nu câștigă neapărat cel mai puternic, ci cel care joacă mai isteț! Eu am învins adesea adversare mai înalte și mai puternice decât mine, pentru că am știut să le ghicesc punctele slabe, mi-am făcut un plan de joc și... apoi totul a fost simplu: game, set și meci! Nu sunt perfectă
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
încerc să-l ajut. Sunt mai mereu vesel și hazliu; spun bancuri și reușesc de cele mai multe ori să-i fac pe prieteni sau colegi să râdă. Sunt foarte activ acolo unde sunt interesat și pun multe întrebări! Sunt un băiat isteț, de aceea am rezultate foarte bune la școală. Îmi place în special matematica, dar nu prea îmi place să scriu compuneri! Iubesc mult animalele, în special câinii de talie mare, pentru că sunt curajoși, loiali și te iubesc necondiționat. Îmi plac
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
unii dintre colegii de școală îmi spun Ricki. Sunt un copil de statură potrivită, cu ochii căprui ca amurgul și par negru ca abanosul. Sunt vesel mereu și creez bună dispoziție tuturor. Pot spune că sunt un copil ascultător și isteț, dar nu întotdeauna suficient de ordonat și disciplinat. Îmi place să merg la școală, unde mi-am făcut mulți prieteni, printre care cel mai bun este cartea. De câte ori un coleg are nevoie de ajutor, eu i-l ofer cu multă
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
de 10 ani, destul de cuminte și drăguț. Familia mă alintă „draga mea” sau „scumpa mea”. Colegii de școală îmi spun Cati. Unii îmi mai spun și Alexandra. Mama zice că am o culoare de păr unică, că sunt drăgălașă și isteață, iar tata se laudă că învăț mult acasă și că sunt conștiincioasă. Sunt o fată sociabilă și mereu veselă. Am mulți prieteni cu care mă înțeleg foarte bine. Ei îmi spun că sunt amuzantă. Nu mă supără dacă cuiva nu
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
a făcut-o CNN, anunțând evoluțiile pozitive În contraofensiva din Texas Împotriva meningitei În carouri aduse de gândacul de Colorado chiar din Colorado, apoi toate posturile s-au mărginit În a difuza reluări - de obicei seriale vechi, În care doctori isteți triumfau asupra unor boli cam naive și nehotărâte -, până când, Într-o zi, curentul a Încetat să circule, televizoarele și monitoarele calculatoarelor au rămas Întunecate, și atunci, de parcă existența electricității ar fi fost unicul miracol În care omenirea mai putea crede
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
asta trebuie carte. N-ai carte, n-ai parte, conchidea el înțelept. Barem cu „liciu” să-i văd, că le găsesc eu loc. În chefereu ori pe la poștă. Mă am bine cu secretarul. Pe urmă, ’om vedea. Cea mică e isteață, am s-o fac doctoriță. Cel mare e mai prost, ’a ajunge și el vr’un „profisor”. - Dar cartea le place? - Nu prea. Să-i văd eu terminați. Nu mă lasă tov secretar. - Ține la oameni tovul? - Ține cu cine
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
l-a dat. - Ți-ar plăcea să ai o surioară? - Surioara mea e băiat. Domnișoara Cristina, nepoata domnului Tomulescu, trecuse într-a treia, dar își prelungea vacanța. Încă nu plecase la Constanța unde se aflau părinții ei. Era cochetă și isteață. De dimineață oprise în drum un țînc care, trăgînd-o pe soră-sa de mînă, trecea ulița. - Unde mergeți voi, băiețică? „Băiețică” o privi grav. - Of, că proști mai sînteți. Basme ați citit? - Ce, n-auzi? Basme, povești... - Mț! - I-ha
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
obțină catedra de muzică la școala din centru. La nuntă, profesorul și-a distrat mireasa ieșind cu lanțul de gît, în patru labe, din cușca cîinelui. În vremea asta, cu coatele pe gard, toți vecinii se amuzau copios. Un țigan isteț, cu ochii bulbucați, umplea cu trupeșia sa un sacou în picățele. De culoarea cuibarelor de viespi, peste urechile sale cojite, se lățea, scămoasă, o șapcă model Șoptelea. Perorînd despre deviatoriștii care nu țin sama de viața politică care se întîmplă
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
încercat deja mai multe profesii, dar până acum a dat greș întotdeauna. S‑a dus în Franța fiindcă voia să facă reclamă unui produs franțuzesc cu ajutorul baloanelor, numai că reclama a fost preluată de altul care a fost considerat mai isteț. Și așa a mai pierdut o șansă. Încetul cu încetul, tata se împuținează din motive naturale de vârstă. Mama îi spune că educația copiilor este lucrul cel mai important, este o datorie. La îndeplinirea acestei datorii te ajută liceul. Tata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
creează confuzii comice, încât lumea râde în hohote, de exemplu Christian Wolff se dovedește a fi în realitate fiul unui director general, deși nu arată a așa ceva; publicul său n‑arată a nimic și nici nu este nimic. Conny e isteață și se îndrăgostește imediat de el, pe când era încă un nimeni, ceea ce este o notă bună pentru inima și caracterul ei, adică pentru lucrurile care contează cu adevărat. Buclele kitsch ale spectatorilor se leagănă ritmic, ca o coadă de cocoș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]