1,762 matches
-
reprezentat susținerea tezei de doctorat a domnului Dan Teodorovici la Facultatea de arhitectură și urbanism a Universității din Stuttgart la anul 2010, de publicarea ei în limba engleză la editura Ernst Wasmuth din Tübingen-Berlin în 2014, urmată de o expoziție itinerantă începută la Galeria Weissenhoff din Stuttgart. În anul 2016 la editura Simetria din București se traduce volumul lui Dan Teodorovici, bazat atât pe documente de arhivă, planuri, fotografii, cât și pe istoria orală, pentru a suplini hiatusurile din documentarea istorică
George Matei Cantacuzino () [Corola-website/Science/308548_a_309877]
-
Bisericile de lemn din România sunt adevarate tezaure de cultură românească, cele mai multe dintre ele puțin documentate și cunoscute. Prin ele se păstrează o artă constructivă sacrală cu rădăcini adânci în istoria românilor, păstrată până în timpurile moderne prin meșteri de biserici itineranți specializați. Pe pereții interiori și uneori exteriori ai bisericilor s-au păstrat picturi murale, documente vii sau spălate de vremuri și uitare ale credinței poporului român. Din inventarul mobil de altă dată, de o valoare inestimabilă, s-au păstrat, dar
Biserici de lemn din România () [Corola-website/Science/307978_a_309307]
-
Formulă de politețe" (1985); "Duminici lucrătoare" (1988); "Șoimul de aur" (1991); "Puntea de acces" (1993);" Vieți neparalele" (1997); "Gladiatorul de destine ("1998); "Identificare de adresa" (1999); "Lamentația Semiramidei" (2000); "Strictul necesar" (2002);" Cetatea nu e gata de război" (2003); "Sfinxul itinerant" (2004); "Din sens opus" (Ed. Cartea Moldovei, 2008); Ordine de zi, ordine de noapte" (Ed. Valman, 2009); "Jefuindu-l pe Picasso" (Ed. Vinea, 2011); În ambuteiaj & Partițiuni Nabokov" (Chișinău 2012); Cu genunchii pe zaruri "(Ed. Tracus Arte, 2014); "Instructajul santinelei
Leo Butnaru () [Corola-website/Science/308001_a_309330]
-
de lemn din Ieud Deal reprezintă un vârf al artei și tehnicii de a construi biserici de lemn în Maramureș. Valoarea ei este dublată de un ansamblu pictural de cea mai bună calitate, cea mai reprezentativă opera a cunoscutului zugrav itinerant local Alexandru Ponehalschi. Biserică a fost inclusă în 1999 de UNESCO pe lista monumentelor cu valoare de patrimoniu cultural mondial, împreună cu alte șapte biserici de lemn din Maramureș. Biserică cea bătrână din deal în Ieud a intrat în centrul atenției
Biserica de lemn din Ieud Deal () [Corola-website/Science/308021_a_309350]
-
interioară a bisericii, în altar, naos și pronaos. Ansamblul picturii murale, remarcat de istoricul de artă Anca Pop-Bratu pentru bogăția programului iconografic, complexitatea rezolvărilor compoziționale și varietatea decorativă, nu este nici datat nici semnat. Anca Pop-Bratu a atribuit lucrarea pictorului itinerant de biserici maramureșean Alexandru Ponehalschi, al cărui stil caracteristic se poate distinge din alte ansambluri murale semnate în Călinești Căeni (1754), Sârbi Susani (1760), Budești Susani (1760), Berbești (1769), Desești (1780). Ea a forțat însă datarea picturii din Ieud Deal
Biserica de lemn din Ieud Deal () [Corola-website/Science/308021_a_309350]
-
Nu a reușit însă să obțină controlul asupra Ungariei și Boemiei, fiind învins de Matei Corvin în 1485, acesta din urmă ocupând Viena timp de 5 ani. Din această cauză, curtea lui Frederic al III-lea a avut o existență itinerantă, de-a lungul anilor Frederic rezidând ca rege german și sfânt împărat roman (catolic) la Graz, Linz și Wiener Neustadt. Principalele succese le-a obținut datorită faptului că a trăit mai mult decât rivalii săi și a reușit, printr-o
Frederic al III-lea al Sfântului Imperiu Roman () [Corola-website/Science/307677_a_309006]
-
al guvernului sovietic în Regatul Unit. În 1918 însă, Litvinov a fost arestat de guvernul britanic și a fost ținunt ostatic până când a fost schimbat cu Robert Lockhart, un diplomat britanic arestat în Rusia Bolșevică. Litvinov a devenit apoi ambasador itinerant al guvernului sovietic. Datorită, în principal, eforturilor sale, guvernul britanic a acceptat să pună capăt blocadei economice împotriva Uniunii Sovietice. Litvinov a negociat mai multe înțelegeri economice cu diferite țări europene. În februarie 1929, el semnat, alături de reprezentanții Poloniei, României
Maxim Litvinov () [Corola-website/Science/306721_a_308050]
-
acvaforte și acvatinta color, fiecare în câte 2 plăci de cupru, la dimensiunile 28,5 x 21,5 cm, pe hârtie "Moulin de la Roque". Istoricul și criticul de artă Ion Frunzetti scrie despre Vasile Pintea în "Prefață la catalogul expoziției itinerante Paris, Vicenza, Ludwigshafen 1973": „Ilustrațiile lui Pintea nu au nimic demonstrativ ori “propagandistic”. Ele sunt o recreare a operei lui Istrati, într-o cheie poetica mai puțin amară, nostalgica și liric-onirică, uneori, gravă și plină de asprimile unor realități, trăite
Vasile Pintea () [Corola-website/Science/306784_a_308113]
-
său cu bani. Lincoln a devenit însă din ce în ce mai distant față de tatăl său, parțial din cauza lipsei de educație a tatălui. Deși educația formală a tânărului Lincoln consta din circa un an de lecții puse cap la cap, din partea mai multor învățători itineranți, el era autodidact și citea mult, căutând adesea să împrumute orice carte nouă apărea în sat. A citit și a recitit "," fabulele lui Esop, "Pilgrim's Progress" de , "Robinson Crusoe" de Defoe, și autobiografia lui Franklin. În 1830, temându-se
Abraham Lincoln () [Corola-website/Science/302214_a_303543]
-
Mare"), în timp ce "Româniile populare" de la nordul Dunării de Jos, locuite de Daco-Români, și vasale ale regatului ungar până la bătălia de la Posada (1330), erau numite de către cancelariile bizantine "Ungro-Vlahia" ("Vlahia dinspre Ungaria"), și păstorite de Patriarhia Constantinopolului prin "horepiscopi" (χωρεπισϰόποι : episcopi itineranți) iar ulterior "prezbiteri" trimiși de "perihoreții" (περιχωρήτες : "supraveghetorii marginilor" în grecește) de la Vicina. Când cnezatele dintre Carpați și Dunăre s-au unit pentru a forma voievodatul Țării Românești, episcopul Iachint de Vicina, probabil unul dintre "perihoreți", a devenit primul ""Mitropolit
Istoria creștinismului în România () [Corola-website/Science/302635_a_303964]
-
treilea Ev. De-a lungul aventurilor sale, Bilbo face dese referiri la conținutul cămării lui de acasă și își dorește să fi avut mai multă mâncare. Până când găsește inelul magic, este mai puțin important. Gandalf (rasa Maia) este un vrăjitor itinerant care îi face cunoștință lui Bilbo cu un grup de treisprezece gnomi. El dispare deseori în timpul călătoriei, doar pentru a apărea din nou în momentele cheie. Thorin Scut-de-Stejar este mândrul și pomposul conducător al grupului de gnomi și moștenitor al
Hobbitul () [Corola-website/Science/302732_a_304061]
-
vedere respectul pentru suferința evreilor arătat de Polonia după perioada comunistă (redeschiderea sinagogilor, festivalurile de cultură evreiască etc.). Cealaltă parte a frescelor se găsesc în clădirea liceului unde a predat Bruno Schulz și sunt deseori „în turneu” ca și muzeu itinerant. De asemenea, pe baza fotografiilor și filmărilor realizate de Benjamin Geissler s-a construit o instalație virtuală care prezintă camera copiilor cu întreaga frescă, așa cum a fost inițial desenată de Schulz. Proza poetică a Schulz construiește un univers oniric, centrat
Bruno Schulz () [Corola-website/Science/303312_a_304641]
-
de contrast al poveștilor fantastice și pline de pericole. El a servit pe post de cadru pentru acțiunea din "Dandelion Wine", "Something Wicked This Way Comes" și "Farewell Summer". În Green Town, unchiul preferat al lui Bradbury are aripi, carnavalurile itinerante ascund puteri supranaturale, iar bunicii săi îl cazează pe Charles Dickens. Poate că folosirea cea mai elocventă a acestui pseudonim pentru orașul natal în culegerea de povestiri și schițe despre Green Town, "Summer Morning, Summer Night", reprezintă modul în care
Ray Bradbury () [Corola-website/Science/304485_a_305814]
-
autorul mai multor imnuri ecleziastice, cunoscute sub denumirea de “secvențe”. Din păcate aceste compoziții s-au pierdut cu excepția uneia singure, dedicate Sfântului Desideriu. Deși regulile ordinului obligau călugării benedictini să fie legați de o anumită mânăstire și nu acceptau călugări itineranți, aceste reguli nu îi împiedicau pe monahii cu funcții mai importante să călătorească frecvent pentru diferite treburi mânăstirești. Se pare că printre ei se aflau și oameni cărora le plăceau călătoriile mai mult decât viața în sihăstrie, și care cunoșteau
Joseph Victor von Scheffel () [Corola-website/Science/304535_a_305864]
-
durată (1230 - 1260). Această criză o constituia tensiunea dintre „spiritualiști” (printre care se numărau figurile proeminente ale lui Angelo Clareno, Ubertino da Casale, Pietro di Giovanni degli Ulivi ș.a.), care revendicau o respectare riguroasă a regulei sărăciei și a predicării itinerante, fără nici un fel de ajutor „mondan”. De cealaltă parte erau conventualii, care se organizau în modelele de viață ereditate de la tradiția monastică și înclinau să accepte proprietăți materiale pentru susținerea conventelor. Această controversă a fost stinsă de activitatea superiorului general
Ordinele franciscane () [Corola-website/Science/303761_a_305090]
-
stabilește obligația negustorilor brașoveni ce trec cu carele de mărfuri prin Pasul Bran să plătească la Câmpulung, ca taxă vamală, o "treizecime". După mutarea centrului politico-administrativ la Curtea de Argeș, Câmpulungul continuă să aibă calitatea de reședință domnească temporară. Este perioada domniilor "itinerante", când domnitorul se deplasa în diferite localități din țară, în care își stabilea reședințe temporare. Atât Basarab I, cât și fiul și urmașul său la tron, Nicolae Alexandru, au fost înmormântați la Câmpulung. Piatra tombală a acestuia din urmă se
Câmpulung () [Corola-website/Science/303859_a_305188]
-
i-a oprit pe mulți funcționari erudiți să gestioneze relații de afaceri, prin utilizarea de agenți de intermediere. Sistemul judiciar Song a păstrat cea mai mare a codului legal al dinastiei Tang, baza legală tradițională chineză până în epoca modernă. Șerifii itineranți mențineau legea și ordinea în jurisdicțiile municipale și, ocazional, se aventurau în mediul rural. Magistrații oficiali supravegheau cazurile în instanțe, dar nu se aștepta de la ei numai să fie cunoscători ai legii scrise, dar și să promoveze moralitatea în societate
Dinastia Song () [Corola-website/Science/303944_a_305273]
-
zeița", Frosch, din opereta "Liliacul". În perioada 1992-2005 este implicat într-un proiect cultural independent, spectacolul "One man show Franzi din Iosefinul Timișorii" în care pe lângă rolul principal, interpretat în limbile germană, maghiară și română, semnează scenariul și regia. Spectacolul itinerant este susținut în localități din Germania, Austria, Ungaria și România. Din anul 1999 până în anul 2003 este actor la Teatrul German de Stat din Timișoara iar până în anul 2006 actor invitat la Teatrul Național "Mihai Eminescu" din Timișoara. A apărut
Alexander Ternovits () [Corola-website/Science/310261_a_311590]
-
inscripții, o parte din icoane și pictura murală. Un studiu monografic mai detaliat i-a fost dedicat de Aurel Bongiu în 1970 în urma lucrărilor de reparații. El are meritul de a-l fi identificat pentru prima dată pe pictorul zugrav itinerant Alexandru Ponehalschi, autorul tâmplei iconostasului. Aurel Bongiu a mai scos în evidență prezența acoperișului vechi, a încercat o etapizare a ferestrelor și a transcris și citit corect inscripția din 1667 de pe ușa de la intrare. Pe urmele pictorului zugrav au pornit
Biserica de lemn din Sârbi Susani () [Corola-website/Science/309176_a_310505]
-
nu sunt legate cu butea, cum era obiceiul, ci numai așezate peste tinda femeilor. Turnul a fost adaus înainte de 1751, posibil la data inscripției de pe ușa intrării, la 1667. Tâmpla bisericii a fost pictată în primăvara anului 1760 de pictorul itinerant Alexandru Ponehalschi. Pictorul surprinde date importante despre acest moment în două pisanii de pe tâmpla iconostasului. Se poate că aceasta s-a împlinit cu ocazia unor reparații. Lucrările de reparație sunt sugerate de lemnul mesei moșilor de sub streașina de nord, care
Biserica de lemn din Sârbi Susani () [Corola-website/Science/309176_a_310505]
-
a fost îndepărtată o parte a acoperișului în sezonul de toamnă, iar acoperișul nou a fost așezat abia în primăvara următoare, fapt ce a pricinuit deteriorarea ireversibilă a picturii. Pictura a fost executată, conform pisaniei, în anul 1794 de către pictorul itinerant Ioan Pop din Românași, aceasta fiind cea mai veche din lucrările sale cunoscute. și a împodobit întreaga biserică, având un caracter oarecum naiv, dar, totuși, sugestiv. Anterior bisericii monument istoric, mai sunt atestate alte două lăcașuri de cult. Cel dintâi
Biserica de lemn din Sânmihaiu Almașului () [Corola-website/Science/309171_a_310500]
-
, dedicată Sfinților Arhangheli Mihail și Gavril se află în partea de jos a satului Bălan, județul Sălaj. Aceasta este una dintre cele mai frumoase și mai valoroase biserici de lemn din Sălaj, atribuită meșterului de biserici itinerant Popa Toader. Ea este datată prin inscripție din 1695 și pictată, conform pisaniei, la cumpăna secolului 18 cu 19. Structura de lemn se păstrează în condiții bune, în timp ce pictura este aproape ștearsă. Biserica se află pe noua listă a monumentelor
Biserica de lemn din Bălan Josani () [Corola-website/Science/309767_a_311096]
-
Crucea încadrată de două rozete laterale pare a fi o chintesență a temei calendarului creștin, crucea semnificând comemorarea Patimilor iar rozetele cele două solstiții solare. Compoziția portalului de la intrare trebuie păstrată în memorie atunci când dorim să mergem pe urmele meșterului itinerant de la Bălan Josani. Pe acesta îl putem identifica cu "meșterul Popa Toader" care a semnat un portal aproape identic în Valcău de Jos, unde cercetătorul sălăjan Leontin Ghergariu a citit inscripția în chirilice: ""Meșteri de la temeiu acești sfinte beserici Popa
Biserica de lemn din Bălan Josani () [Corola-website/Science/309767_a_311096]
-
se află în Mănăstirea Bic din județul Sălaj unde a fost adusă în anul 1997 din satul Stâna, Sălaj. Ea este datată din 1778 și pictată în 1795 de cunoscutul pictor itinerant Ioan Pop din Românași. Biserica se află pe noua listă a monumentelor istorice sub codul LMI: SJ-II-m-B-05020. În satul Stâna a existat până în 1997 o frumoasă biserică din lemn, construită în 1778. Biserica avea hramul "Adormirea Precestii", și a fost
Biserica de lemn din Stâna () [Corola-website/Science/309818_a_311147]
-
-i arde la ritualurile ancestrale, bunuri de lux de specialitate, pălării, pânză fină, ceaiuri și altele. Comunități mai mici și localități prea sărace sau prea dispersate pentru a avea magazine și artizani, îsi obțineau bunurile de la târguri periodice și negustorii itineranți. Un mic orășel oferea, de asemenea, un loc simplu de școlarizare, știri și bârfă, pețire, festivaluri religioase, trupe de teatru itinerante, de colectare a impozitelor, precum și baze de distribuție de alimente în caz de foamete. Sătenii agricultori din nord își
Dinastia Ming () [Corola-website/Science/309369_a_310698]