1,925 matches
-
Talmud, s-a desprins și Cabala în Evul Mediu, iar Eliade XE "Eliade, Mircea" nu explică fenomenul. Ei, i-aș pune multe întrebări lui Eliade XE "Eliade, Mircea" , ca de exemplu: „Ce se întâmplă atunci cu schema ta despre fenomenologia iudaismului? Schema ta merge de la arhaic la istoric, cum se face că aici merge de la istoric la arhaic?” Toată schema trebuie gândită de la început. Eliade XE "Eliade, Mircea" trebuia să spună cum de s-a schimbat sensul într-o secundă - talmudiștii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
dar a început tot în ’76 să scrie despre psychanodia și extaz. Psychanodia m-a interesat și pe mine, i-am citit cartea în ultimul moment, pentru ce scriam despre tehnicile mistice în ’85-’86. El a avut flirtul cu iudaismul și cu Cabala în 1970. Deci am avut un fel de afinitate complexă, pe care nu pot să o explic. Desigur, am avut o mulțime de discuții despre religie. Despre România am vorbit mai mult numai la New York, în vara
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
să apară numai într-un loc unde era o altă limbă comună (nu cea vernaculară a evreilor, idiș), acolo unde puteai să vorbești cu oamenii în altă limbă, nici în idiș, nici în ebraică, fiindcă ebraică nu înțelegeau. S.A.: Astfel încât iudaismul a trebuit să redevină un fel de religie cosmică, un iudaism cosmic. Ceea ce, pentru o religie atât de textualistă timp de sute de ani, a putut părea savanților un regres. Numai pentru Eliade XE "Eliade, Mircea" ar fi fost un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
comună (nu cea vernaculară a evreilor, idiș), acolo unde puteai să vorbești cu oamenii în altă limbă, nici în idiș, nici în ebraică, fiindcă ebraică nu înțelegeau. S.A.: Astfel încât iudaismul a trebuit să redevină un fel de religie cosmică, un iudaism cosmic. Ceea ce, pentru o religie atât de textualistă timp de sute de ani, a putut părea savanților un regres. Numai pentru Eliade XE "Eliade, Mircea" ar fi fost un fenomen pozitiv: el și-ar fi regăsit admirația pentru evrei dacă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
XE "Eliade, Mircea" ar fi fost un fenomen pozitiv: el și-ar fi regăsit admirația pentru evrei dacă aceștia s-ar fi lepădat de raționalismul elenistic și intelectualismul lor textualist care pentru el reprezentau o decădere din regimul auroral al iudaismului cosmic. Ar fi fost - în ochii lui - o dinamică asemănătoare creștinismului cosmic, cel puțin acelei părți din creștinismul cosmic care nu a supraviețuit din epoca arhaică (ca acela românesc, potrivit lui Eliade XE "Eliade, Mircea" ), ci a renăscut o dată cu ruralizarea civilizației
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
răspundă și la întrebarea „Cum poate fi exportată literatura română?“. Scriitorul a trecut în revistă și „legendele“ care circulă despre sine în România și, fără tabuuri, a făcut referire și la „conspirațiile“ pe care le văd unii în apartenența la iudaism și „avantajele“ ce ar deriva din aceasta. Luni, 14 aprilie, de la ora 17.00, la Muzeul Literaturii Române (MNLR) din capitală, a avut loc prima întâlnire a scriitorului Norman Manea cu publicul românesc din ultimii 22 de ani. Supraviețuitor al
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2207_a_3532]
-
înainte de a distruge Ierusalimul îîn 70 e.n.) și de a-i masacra din nou pe evrei. Apăruse creștinismul. în timpul primului conciliu îla Ierusalim, în 48), creștinismul îmai întâi aliat al romanilor împotriva evreilor, apoi încorporat acelorași resentimente) aduce păgânilor mesajul iudaismului, transformându-l: toți oamenii sunt reuniți întru Iisus Hristos; deoarece Mesia cel așteptat a sosit, poporul evreu, care-i vestise venirea, nu mai are nici o rațiune de a rămâne la fel și trebuie să se convertească; noul popor ales va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
se alia cu alte religii monoteiste sau, dimpotrivă, a incita la război împotriva lor, mai ales împotriva Islamului. Și în Islam, forțe foarte variate își vor declara tot mai mult criticile la adresa democrației, economiei de piață, globalizării, Statelor Unite, Israelului, Europei, iudaismului și creștinătății. Dacă nu se va întreprinde nimic în acest sens, între Occident și o parte a Islamului se va produce o ruptură de amploare. în 2006, mai mult de un miliard de oameni erau musulmani, cu o treime mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
conștient, la structurarea identității naționale, așa cum Adrian Marino, istoric și teoretician literar recunoscut pe plan internațional, considera că "unitatea originară dintre poezia orală primitivă și doctrinele sacre care face inițial ca tradiția literară și religioasă să se confunde (în hinduism, iudaism, creștinism) este bine pusă în lumină. Sunt scoase în evidență două niveluri. Stratul cel mai profund este antropologic. Religia și literatura au aceeași rădăcină: sacralitatea definită ca o categorie originară a conștiinței. Ceea ce duce la concluzia că "imaginația literară este
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Journalistic/1410_a_2652]
-
expresia lui Hegel, deci să treci dincolo de acest doliu al despărțirii de origini și să continui să fii musulman în ceea ce rămâne din Islam după acest doliu. „Fidelitatea infidelă“ este expresia pe care o folosește Jacques Derrida referindu-se la iudaismul său. În cartea anterioară, La Maladie de l’Islam, pentru a întări o argumentație erudită și rațională, îi chemați sistematic în sprijin pe poeți, pe scriitori, pe artiști. E felul dvs. de a afirma că, până la urmă, arta, spiritul creativ
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
și al VI-lea (680- 681) -, în materie de disciplină canonică. Scopul acestui sinod, numit și cinci-șase (Quinisextum), a fost - așa cum observa un teolog creștin - acela de „a reforma viața creștină și a sfârși cu cele din urmă resturi ale iudaismului și păgânismului” (113, p. 17). Iată forma în care a fost redactat, la sfârșitul secolului al VII-lea, unul dintre cele 102 canoane adoptate de respectivul sinod : „Canonul 61 : să cadă sub canonul [penitenței] de șease ani... cei ce trag
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
dă pe Isus în mâinile arhiereilor întrucât nu-L recunoaște ca Mesia, ca Fiu al lui Dumnezeu. El procedează așadar ca marea masă a evreilor, „trădători ai lui Isus”. Ura față de Iuda se transformă încetul cu încetul în ură față de iudaism și față de poporul iudeu, vinovat de „deicid”. Antiiudaismul religios practicat de o serie de Părinți face din Iuda un simbol, iar din trădarea lui personală, simptomul unei trădări naționale. Silogismul „Iuda este iudeu; Iuda este trădător; așadar iudeii sunt trădători
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
religios practicat de o serie de Părinți face din Iuda un simbol, iar din trădarea lui personală, simptomul unei trădări naționale. Silogismul „Iuda este iudeu; Iuda este trădător; așadar iudeii sunt trădători” va domina, cu puține excepții, polemica creștinism versus iudaism aproape o mie opt sute de ani47. Cel mai celebru text în acest sens îi aparține lui Ioan Gură de Aur. E vorba despre o predică rostită în Joia Mare, cândva la sfârșitul secolului al IV-lea (anul nu se poate
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
asupra „tipului nonistoric de gândire” al apocalipticienilor. Ieșirea imediată din istorie pare să fie idealul tuturor autorilor noștri. Doar în metafizica hinduistă mai întâlnim un asemenea grad de devalorizare a timpului, a devenirii, lucru cu atât mai surprinzător cu cât iudaismul este religia istoriei prin excelență, iar profeții, adevărații teoreticieni ai sensului istoriei. III Apocalipsa lui Ioan Așa cum spuneam la început, nu-mi propun un comentariu al Apocalipsei lui Ioan. Mă voi mulțumi să ofer câteva piste de lectură, fără altă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
nici n-am avea știre de existența unei asemenea cărți creștine. Faptul că Biserica a acceptat-o în cele din urmă printre canonice merge mână în mână cu recunoașterea fără ezitare și plină de recunoștință a moștenirii iudaice. Faptul că iudaismul însuși, reprezentat de scrierile intertestamentare, a fost profund influențat de modele păgâne, de o anumită tematică teologică și filozofică păgână rămâne o afirmație de bun-simț, incontestabilă (firește, fiecare aspect al acestei influențe merită discutat și nuanțat). Aceasta nu zdruncină sub
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
teologică și filozofică păgână rămâne o afirmație de bun-simț, incontestabilă (firește, fiecare aspect al acestei influențe merită discutat și nuanțat). Aceasta nu zdruncină sub nici o formă legătura ombilicală dintre ultima scriere din Noul Testament și corpusul apocaliptic intertestamentar. Câteva reflecții finale Iudaismul rabinic, instituționalizat va privi cu suspiciune textele apocaliptice. Cartea lui Daniel a fost cooptată în canon datorită pasajelor exegetice care urmează după fiecare vis sau viziune extatică. O viziune fără interpretare poate deveni primejdioasă pentru neinițiați. și nu numai atât
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
o voință profundă de subminare a autorității rabinice, devenită sufocantă. Cert este că, îmbrăcându-se în veșmântul limbii grecești, gândirea iudaică a câștigat în amplitudine, evitând riscul unei închideri sterilizante în sine. Odată cu traducerea Sfintelor Scripturi într-o limbă universală, iudaismul însuși a devenit „universal”. Numai că acest moment de deschidere a fost urmat, cum spuneam, de unul de repliere. Apariția creștinismului a radicalizat atitudinea nefavorabilă a evreilor conservatori față de Septuaginta, văzută ca principala armă ofensivă a discipolilor lui Isus. Condamnarea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
de a demonstra că TM și LXX nu sunt două simple variante ale unei tradiții anume, ci două expresii autonome a două tradiții clar delimitate, iudaică și creștină. Să nu fiu greșit înțeles: nu doresc să pun între creștinism și iudaism un zid de netrecut, în discutabila descendență a marcioniților; dar nici nu pot accepta amestecarea celor două tradiții până la pierderea identității lor. Singurul criteriu de luat în seamă cu toată seriozitatea este tradiția patristică. Septuaginta trebuie tradusă și recitită cu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
este același cu Dumnezeul lui Avraam, al lui Iacob și al lui Isaac, același cu Dumnezeul lui Moise. Odată cu apariția primelor comentarii creștine ale LXX (cele paulinice, apoi ale marilor apologeți, în special Iustin), LXX începe să fie contestată de iudaism, care, încetul cu încetul, va redescoperi și repune pe tapet Biblia ebraică. Dar, atenție, textul masoretic este mult mai recent decât LXX. Există azi o adevărată confuzie cronologică, pe care mi se pare important să o limpezim. Importanța textului masoretic
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
vicios În afară de-a trece definitiv și fără amânare la o soluționare totală a conflictului, În conformitate cu principiile de bază definite În cuvinte simple de către Micha Josef Berdyczewski 1 În urmă cu o sută unu de ani: «Prioritate evreilor În fața iudaismului, oamenilor vii În fața tradiției». N-a mai rămas nimic de adăugat“. Descoperise citatul În urmă cu câțiva ani Într-un eseu intitulat „Demolare și construcție“, Într-un volum vechi găsit la bătrânul tată al Yaelei, Îl copiase, Îl prinsese lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
În voi, Fimucika, În tine și În prietenii tăi, nu e deloc indian, ba tocmai că e chiar prea european. Ni s-a Întâmplat o mare nenorocire, tineri de mare valoare ca tine au hotărât deodată să vândă toată moștenirea iudaismului pe blidul de linte al falsului pacifism european. Vor să devină Iisus Hristos. Vor să le dea creștinilor o lecție despre cum se Întinde al doilea obraz. Îi iubiți pe dușmanii noștri și Îl urâți pe Uri Țvi, până și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
de propria sa prostie. Tuși, gemu, probabil vru să strecoare câteva cuvinte, dar Fima se lăsa dus de val, arzând tot de exaltare spirituală: De ce naiba li se spală tuturor creierul spunându-li-se că egalitatea umană e străină de iudaism, marfă neevreiască de proastă calitate, fals pacifism creștin, În timp ce amestecătura aiurită clocită de un rabin mesianic oarecare, bunicul lui Gush Emunim 1, care a luat câteva fragmente din Hegel și le-a cârpăcit cu niște zdrențe de la Iehuda Halevi 2
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
un rabin mesianic oarecare, bunicul lui Gush Emunim 1, care a luat câteva fragmente din Hegel și le-a cârpăcit cu niște zdrențe de la Iehuda Halevi 2 și niște vechituri de la rabinul Loew3 din Praga, e considerată elixirul pur al iudaismului, descins direct de pe Muntele Sinai? Ce Înseamnă asta? Nebunie curată! „Să nu ucizi“ e după voi străin iudaismului, pacifism creștin extremist, iar rabinul Georg Wilhelm Friedrich Hegel, acest premergător al nazismului, devine dintr-odată moștenire iudaică! Îți spun, tată, Yosef
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
a cârpăcit cu niște zdrențe de la Iehuda Halevi 2 și niște vechituri de la rabinul Loew3 din Praga, e considerată elixirul pur al iudaismului, descins direct de pe Muntele Sinai? Ce Înseamnă asta? Nebunie curată! „Să nu ucizi“ e după voi străin iudaismului, pacifism creștin extremist, iar rabinul Georg Wilhelm Friedrich Hegel, acest premergător al nazismului, devine dintr-odată moștenire iudaică! Îți spun, tată, Yosef Haim Brenner 1 are mai mult iudaism În degetul lui mic decât fosilele voastre În caftane și psihopații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Înseamnă asta? Nebunie curată! „Să nu ucizi“ e după voi străin iudaismului, pacifism creștin extremist, iar rabinul Georg Wilhelm Friedrich Hegel, acest premergător al nazismului, devine dintr-odată moștenire iudaică! Îți spun, tată, Yosef Haim Brenner 1 are mai mult iudaism În degetul lui mic decât fosilele voastre În caftane și psihopații cu tichiuțe croșetate. Primii se pișă pe stat și spun că e ilegitim pentru că Mesia n-a venit Încă, ceilalți se pișă pe stat și spun că e doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]