1,917 matches
-
Tătară sing. Xäzär plur. Xäzärlär; limba tătară crimeeană: sing. Hazar, plur. Hazarlar; Greacă Χαζάροι/Χάζαροι· Arabă خزر; Persanăخزر; Latină "Gazari" or "Cosri") au fost un popor turcic seminomad, cu ascendență scită, din Asia Centrală a cărui majoritate s-a convertit la iudaism. Numele 'hazar' pare a fi legat de o formă a unui verb turcic care înseamnă "a umbla" ("gezer" în turca modernă). În secolului VII au creat un kaganat (hanat) independent în nordul Caucazului, de-a lungul Mării Caspice, unde, în
Hazar () [Corola-website/Science/297329_a_298658]
-
hazar' pare a fi legat de o formă a unui verb turcic care înseamnă "a umbla" ("gezer" în turca modernă). În secolului VII au creat un kaganat (hanat) independent în nordul Caucazului, de-a lungul Mării Caspice, unde, în timp, iudaismul a devenit religia de stat. La apogeul statalității lor, hazarii și popoarele subordonate, care le plăteau tribut, controlau mare parte din ceea ce reprezintă azi sudul Rusiei, vestul Kazahstanului, estul Ucrainei, Azerbaijanul, mari porțiuni ale Caucazului (incluzând Daghestanul, Georgia) și Crimeea
Hazar () [Corola-website/Science/297329_a_298658]
-
anul 732, a viitorului împărat bizantin Constantin al V-lea (741-775) cu fiica hanului hazar, devenită împărăteasa Bizanțului, cunoscută sub numele de botez Irina. Din textul corespondeței purtată de "Hasdai ibn Șaprut" cu hanul hazar "Iosif" reiese că trecerea la iudaism a hazarilor s-a petrecut în jurul anului 740, fiind inițiată de hanul Bulan. Potrivit cronicarului Mas'udi, convertirea la iudaism a hazarilor s-a petrecut însă în timpul califului Harun al-Rașid (786-809), la cumpăna secolelor VIII-IX. Referindu-se la acest eveniment
Hazar () [Corola-website/Science/297329_a_298658]
-
numele de botez Irina. Din textul corespondeței purtată de "Hasdai ibn Șaprut" cu hanul hazar "Iosif" reiese că trecerea la iudaism a hazarilor s-a petrecut în jurul anului 740, fiind inițiată de hanul Bulan. Potrivit cronicarului Mas'udi, convertirea la iudaism a hazarilor s-a petrecut însă în timpul califului Harun al-Rașid (786-809), la cumpăna secolelor VIII-IX. Referindu-se la acest eveniment, Dimasqi afirmă: "„Ei (hazarii) sunt formați din două clase: din războinici, care sunt musulmani, și din evrei, care sunt supuși
Hazar () [Corola-website/Science/297329_a_298658]
-
publice a liderului care suferea o înfrângere (și care deci nu se mai bucura de favorurile zeilor) a jucat probabil un rol major la optarea păturii conducătoare pentru convertirea la religia mozaică. Stabilirea cu exactitate a numărului hazarilor convertiți la iudaism nu este posibilă. Sigur este doar faptul că alături de han și de aristocrația tribală, un procentaj însemnat al populației hazare a adoptat iudaismul. Au existat însă și hazari creștini. Potrivit cronicarului Ibn al-Gauzi, oștile hazare care au invadat Armenia în
Hazar () [Corola-website/Science/297329_a_298658]
-
la optarea păturii conducătoare pentru convertirea la religia mozaică. Stabilirea cu exactitate a numărului hazarilor convertiți la iudaism nu este posibilă. Sigur este doar faptul că alături de han și de aristocrația tribală, un procentaj însemnat al populației hazare a adoptat iudaismul. Au existat însă și hazari creștini. Potrivit cronicarului Ibn al-Gauzi, oștile hazare care au invadat Armenia în 799-800 erau de peste 100.000 luptători. Avînd în vedere că raportul dintre civili și războinici era, în general, în acea perioadă de circa
Hazar () [Corola-website/Science/297329_a_298658]
-
de cel puțin patru până la cinci milioane de locuitori.[ Nu e clar, daca erau 100.000 de luptatori si raportul civil/ razboinic era 4:1, de unde va ies patru milioane de locuitori? poate 400.000?] O influență majoră în stabilizarea iudaismului în rândul hazarilor au exercitat-o evreii din Crimeea, ale căror comunități au luat ființă în peninsulă după revolta lui Bar-Kohba din anii 132-135 d.Hr. În cursul secolului al IX-lea Hazaria cuprindea în interiorul hotarelor sale diverse popoare, printre
Hazar () [Corola-website/Science/297329_a_298658]
-
diverse motive în diferite așezări rusești, de-a lungul principalelor căi comerciale. Partea de jos a orașului Kiev era denumită în această perioadă prin etnonimul "Kozarî", ai cărui locuitori instruiți i-au propus principelui kievean Vladimir I (980-1015) trecerea la iudaism. Însuși toponimul Kiev este probabil de origine hazară. Numărul comunităților iudaice din statul kievean rus a crescut și datorită imigrării evreilor originari din Imperiul Bizantin, în timpul împăratului Romanos I Lakapenos (920-924), din cauza persecuțiilor la care au fost supuși. În cadrul unui
Hazar () [Corola-website/Science/297329_a_298658]
-
Schweizer Pfingstmission), metodismul (0,13%), Noua Biserică Apostolică (0,45%), Martorii lui Iehova (0,28%), alte culte protestante (0,20%), Vechea Biserică Catolică (0,18%), alte culte creștine (0,20%). Grupările necreștine minore sunt hinduismul (0,38%), budismul (0,29%), iudaismul (0,25%) și „alte religii” (0,11%). 4,3% nu au declarat o religie. Eurobarometrul din 2005 a constatat că 48% din populație cred în zeități de orice fel, 39% cred într-un spirit sau forță vitală, 9% sunt atei
Elveția () [Corola-website/Science/297532_a_298861]
-
în ultimul secol de la 72% în 1910 la 16% în 2010. Potrivit unui studiu realizat în 2014 de către "Pew Research Center", 71% dintre americani sunt creștini (47% protestanți și 21% catolici), 23% nu au religie și 6% practică alte religii (iudaism - 1,9%, islam - 0,9% budism - 0,7%, hinduism - 0,7%, alte religii - 1,8%).. Statistici Deși Statele Unite ale Americii apar în statistici cu limba engleză ca limbă oficială, în fapt din cele 50 de state componente, numai 31 au
Statele Unite ale Americii () [Corola-website/Science/296597_a_297926]
-
la lăsarea întunericului în propriul cartier. Din 1835 li s-au permis să trăiască oriunde în oraș. În anul 1870 comunitatea evreiască din Oradea s-a divizat în Congregația Ortodoxă și cea Neologă (o formă de reformă foarte moderată a iudaismului). Deși membrii Congregației Neologe și-au păstrat locul în Chevra Kadisha, începând cu 1899 au început să folosească propriul cimitir. La începutul secolului XX evreii au urcat în ierarhia socială; existau industriași evrei, negustori, medici, agricultori; șeful Poliției din 1902
Oradea () [Corola-website/Science/296593_a_297922]
-
52 de milioane de practicanți (64%). 26.5 de milioane sunt protestanți (32.3%) iar 25.5 de milioane sunt catolici (31.0%). A doua religie numeroasă este Islamul cu 4.3 milioane de adepți (5%) urmată de Budism și Iudaism, amândouă având aproximativ 200.000 de credincioși (c. 0.25%). Hinduismul are 90.000 de credincioși (0.1%) iar Sikismul 75.000 (0,09%). Celelalte comunități religioase din Germania au mai puțin de 50.000 (sau mai puțin de 0
Germania () [Corola-website/Science/296606_a_297935]
-
care pretindeau că evreii erau factori de rezistență împotriva autorităților politice și culturale ale Românilor. Iorga nu a optat niciodată pentru un antisemitism religios în locul celui rasial, crezând că originea civilizației „iudeo-creștine” se trage din dialectica între valorile creștine și iudaism. A mai sugerat că antisemitismul românesc era conjunctural, defensiv, și mai degrabă segregaționist decât destructiv, și în mai multe rânduri, că xenofobia nu făcea parte din identitatea națională românească, idee apreciată de Oldson ca fiind un „antisemitism uman”. Oldson estimează
Nicolae Iorga () [Corola-website/Science/296583_a_297912]
-
ul (din grecescul μόνος, monos, „singur” și θεός, theos, „zeu”) este credința în existența unui zeu sau în unitatea lui Dumnezeu. ul este caracteristic religiilor avraamice (iudaism, majoritatea denominatiilor creștinismului, islam, sabianism) și poate fi de asemenea recunoscut în numeroase alte religii, precum în Zoroastrism, Credința Bahá'í, Sikhism, chiar și în Hinduism. Monoteismul este credința într-un singur zeu, în contrast cu politeismul, credința în zeități multiple. Cu
Monoteism () [Corola-website/Science/296673_a_298002]
-
ale Dumnezeului lor (monoteismul inclusiv). În anumite cazuri se poate detecta o evoluție de la un cult enoteist, în care credincioșii acceptă existența unor divinități inferioare celei principale, pe care ei o venerează ca fiind adevăratul lor dumnezeu, la cultul monoteist. Iudaismul a fost prima religie monoteistă de succes (care a supraviețuit fondatorului și vremii), deși unii susțin că însuși animismul ar fi o formă de monoteism. Poporul Israel se consideră de la un anumit moment al istoriei sale "poporul ales al singurului
Monoteism () [Corola-website/Science/296673_a_298002]
-
Cristos este inferior Dumnezeului Tată Iehova. Cu toate aceste diferențe, toate aceste culte susțin că ele însele sunt creștine, dar nu le recunosc și pe celelalte biserici ca atare. Cu toate că creștinismul consideră venerarea trinității ca pe o formă de monoteism, iudaismul o consideră idolatrie totală. Islamul a preluat și adaptat multe elemente din iudaism și creștinism. La fel ca evreii, musulmanii practică un monoteism radical, considerându-l pe Isus Cristos un profet, și nu Fiul lui Dumnezeu. Musulmanii, ca și evreii
Monoteism () [Corola-website/Science/296673_a_298002]
-
susțin că ele însele sunt creștine, dar nu le recunosc și pe celelalte biserici ca atare. Cu toate că creștinismul consideră venerarea trinității ca pe o formă de monoteism, iudaismul o consideră idolatrie totală. Islamul a preluat și adaptat multe elemente din iudaism și creștinism. La fel ca evreii, musulmanii practică un monoteism radical, considerându-l pe Isus Cristos un profet, și nu Fiul lui Dumnezeu. Musulmanii, ca și evreii, îi consideră pe creștini politeiști. Cât despre zoroastrism și credința Bahá'í, religii
Monoteism () [Corola-website/Science/296673_a_298002]
-
sau ambele în preambulul textului, dar idea s-a confruntat de opoziție și a fost abandonată. Creștini din UE sunt divizați între ortodocși (România, Grecia, Cipru și Bulgaria) romano-catolici, numeroase orientări protestante (în special în nordul Europei). Alte religii, precum iudaismul sau islamul sunt de asemenea reprezentante în populația UE. În 2009, în UE erau estimați 13 milioane de musulmani, și aproximativ un milion de evrei. Eurobarometrul Eurostat din 2005 a arătat că 52% din cetățenii UE cred într-un Dumnezeu
Uniunea Europeană () [Corola-website/Science/296605_a_297934]
-
a insitat ca fiul său să fie educat în spirit german; Franz Kafka va învăța ulterior ceha, dar insuficient cât să poată scrie literatură în această limbă. Pe plan religios, părinții lui Kafka nu au manifestat un interes pregnant pentru iudaism, deși au respectat formal riturile și sărbătorile. Având de ales între ortodoxismul iudaic izolaționist și iluminismul Haskala, care încuraja integrarea în societatea europeană, ei par să fi optat mai degrabă pentru ultimul. Această atitudine laică i-a îndepărtat oarecum de
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
i-ar fi provocat tuberculoza. În 1911, teatrul idiș îi produce scriitorului o puternică revelație. Aici, Kafka descoperă în piese precum "Sulamit" și "Bar Kochba" de Avram Goldfaden sau "Dumnezeu, om și diavol" de Iacob Gordin o formă vie a iudaismului, cu mult diferită de doctrina rigidă cu care fusese obișnuit. Kafka frecventează spectacolele improvizate de la Café Savoy și devine admiratorul și prietenul actorului Ițhak Löwy, cel care îl inițiază în limba și cultura idiș. Studiază istoria, mitologia evreilor și chiar
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
cel care amintește cuvintele lui Napoleon: « Este teribil să mori fără copii ». Disputa sa interioră se coagulează în jurul a două viziuni despre viață complet antagonice. Pe de o parte, scriitorul nu poate uita imperativul tradiției. Privită ca obiectiv suprem în iudaism, întemeierea familiei este, conform lui Kafka, « lucrul cel mai de seamă pe care poate să-l reușească un om ». Pe de altă parte, din cauză că organismul lui slab nu se poate concentra decât într-o singură direcție, « slăbind » și atrofiindu-se
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
un prădător ce îi domină imaginația. În timpul unei vacanțe din iulie 1923 la Graal-Müritz, pe coasta Mării Baltice, Kafka o cunoaște pe Dora Diamant (idiș: "Dymant"), o educatoare de douăzeci și cinci de ani, crescută într-o familie de evrei polonezi în spiritul iudaismului ortodox. Influențat de ideile sioniste ale Dorei, Kafka visează să emigreze cu această femeie în Palestina și începe să studieze Talmudul. Pentru a se debarasa de influența părinților lui Kafka, cei doi se mută provizoriu în Berlin, dar plănuiesc să
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
însă un portret prea diferit de ce se știe deja despre Kafka și de aceea cartea este privită astăzi, dacă nu cu încredere, măcar cu indulgență. Conform lui Janouch, Kafka ar fi declarat de exemplu că se simte la fel de bătrân ca iudaismul și ca Evreul rătăcitor sau mai singur decât Kaspar Hauser, copilul care a crescut în izolare totală. La moartea sa din 1968, Max Brod îi cedează secretarei (și, se crede, amantei) sale Esther Hoffe documentele lui Kafka, din care mii
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
în limba germană, "„[sich] vermessen”" mai înseamnă "„a măsura greșit”", dar și (adjectival) "„excesiv de mândru”", "„stăpânit de hybris”". Paralele între Cartea lui Iov și "Procesul" se pot realiza pornind de la conflictul dintre omul transformat în victimă și Dumnezeul implacabil al iudaismului, Iahwe. În "Metamorfoza", obiectul care ucide, mărul, evocă păcatul originar, dar și exilul (din Rai), în timp ce în "Colonia penitenciară", scrierea sentinței pe pielea condamnatului sugerează modul în care a fost pedepsit Cain. Ritchie Robertson insistă și pe o influență creștină
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
Lausanne din 1923, Grecia și turcia au convenit asupra unui . Circa 500.000 de musulmani din Grecia, predominant turci, dar și musulmani de alte etnii, au părăsit țara în schimbul sosirii a circa 1.500.000 de greci din Asia Mică. Iudaismul a existat în Grecia de peste 2.000 de ani. aveau o numeroasă prezență în orașul Salonic (în 1900, circa 80.000 de evrei, adică majoritatea populației), dar astăzi comunitatea evreiască din Grecia, care a supraviețuit ocupației germane și Holocaustului din
Grecia () [Corola-website/Science/296848_a_298177]