2,406 matches
-
un deget în părul ei drept, arătând din cap până-n picioare ca produsul unui vis umed. Apoi se întoarse domnișoara Morley. — Poți intra, spuse ea cu o dezamăgire evidentă. Mai traversă biroul în tăcere, lăsând în urma ei o dâră cu iz de lămâie și, în secunda în care ușa biroului lui Jack s-a închis, aproape că s-a auzit o răsuflare generală de ușurare și toată lumea a început să vorbească. Asta e prietena lui Jack, le informă Kelvin pe Ashling
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
cenușiu ca țeava de pușcă și era suficient de jos cât să poată fi atins. Fulgi mici și albi pluteau În jos peste Orașul de Granit, topindu-se imediat ce atingeau trotuarele sau drumurile. Dar aerul mirosea a zăpadă. Avea un iz metalic, care Însemna că o ninsoare masivă se apropie. Ediția de dimineață a Press and Journal lovise covorașul de la ușa lui Logan ca o piatră de mormânt. Numai că de data aceasta, Înmormântarea nu era a lui. Ci din vina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Ai noroc, bănuiesc eu, zise Logan. Gluma era forțată, dar doctorul zâmbi puțin În spatele măștii sale. Arătă spre trusa deschisă, iar Logan Își luă o pereche de mănuși din latex și o mască. Mirosul dispăru dintr-odată, Înlocuit de un iz copleșitor de menthol, care-i făcu ochii să lăcrimeze. — Vicks VapoRub, zise doctorul Wilson. Un truc vechi de la patologie. Acoperă o mulțime de păcate. — La ce ne uităm? Dă, Doamne, să fie Peter Lumley. — Greu de zis. Bietul micuț a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
din organele interne de pe podeaua adăpostului. Toți din Încăpere aveau echipament de protecție: salopete albe de hârtie, Învelitori de plastic pentru Încălțări, mănuși de latex și măști pentru respirat. Numai că, de data asta, masca lui Logan nu mai avea iz de Carmol. Isobel se mișca lent, În sus și-n jos, Împungând carnea umflată cu un deget acoperit de două mănuși, făcând observații detaliate și metodice pe dictafonul ei. Iubițelul - Brian - mergea după ea ca un cățeluș dement. Labagiu cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
și mișcă buzele uscate: — Bine ai venit, spuse - și lui Gajus i se păru că toți cei prezenți erau surprinși -, în casa care a fost a divinului Octavianus Augustus și a mea. Apoi porunci: — Apropie-te. El se supuse; simți izul trupului ei bătrân. Părul prost periat părea prăfuit. Nu purta nici o bijuterie. Lâna șalului era grosolană. Zise: — Ți se va arăta unde poți locui. Îl expedie cu un gest. De atunci, luni în șir n-o mai văzu pe Livia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Gajus; acesta vru să-l salute, însă ura îi uscă gâtlejul. Pentru prima oară în viața lui, se aplecă, apucă marginea tunicii și, tăcut, cu un gest lent, plin de devoțiune, o sărută. Percepu, în adierea proaspătă a insulei, un iz stătut de lână păstrată de cine știe când, ca în casa Liviei. De sus, cu o ușoară tresărire de surpriză, împăratul privi, la fel de tăcut, frumosul păr castaniu, ondulat pe ceafă, al ultimului fiu al lui Germanicus. Gajus înălță capul; împăratul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
mediocră, într-un stil rigid, vechi și lipsit de fantezie. În ce cameră se gândea el să ducă o asemenea femeie? În realitate, vila nu-i plăcuse nici lui Julius Caesar, și de-a lungul anilor mulți o prădaseră. Din cauza izului jilav de aer închis, a urâțeniei camerelor aflate în penumbră, Împăratul se simțea tentat să se întoarcă la Roma - însă descoperi că, în fundul atriului, paznicii să căzneau să deschidă în cinstea lui un portal care stătea închis de ani de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
niște diamante, imaginea unui băiețel care exploda. 7 Piscina secată Timpul se oprise pe Amherst Avenue, nemișcat ca și norul de praf care plutea În camere, Învăluindu-l ușor pe Jim În timp ce umbla prin casa pustie. Mirosuri aproape uitate, un iz slab de covor Îi aminteau de perioada de dinainte de război. Timp de trei zile, așteptă ca mama și tatăl lui să se Întoarcă. În fiecare dimineață se cățăra pe acoperișul În pantă de deasupra ferestrei dormitorului și cerceta străzile rezidențiale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Încearcă să ne-aducă aminte de o eră - chiar dacă așa ceva n-a existat niciodată - cu familii fericite și unite, care se strâng În jurul unei mese de bucătărie de pin, mâncând plăcinta cu mere făcută de mama. E un fel de iz bogătaș de Nottingham Hillianii combinat cu Familia Ingalls 3. Ai să vezi cum au să facă coadă clienții.“ Și evident c-a avut dreptate. Faptul că Ruby a lasat-o mai moale cu ideea ei În legătură cu designul magazinului a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
când Marele Scufundător se mai arunca o dată. —Au ăștia jocuri mecanice? Întrebă Sam. Mor după jocurile mecanice. Speram c-o să-ntrebi. Hai după mine. Și-au cheltuit mărunțișul pe jetoane și se lăsară ghidați de luminițele stridente și sunetele cu iz marțian. Majoritatea aparatelor fuseseră ocupate deja de adolescenți zgubilitici În treninguri cu glugi. La vreo două erau bărbați cu ochi goi, injectați, și cu geci vulgare de piele. — Am o metodă de a câștiga la jocurile de noroc, spuse Sam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
ciment a ceea ce părea să fie un imens garaj părăsit și în sfârșit soarele ne lăsa în pace. Apoi am intrat într-un gang întunecat, acoperit de inscripții făcute cu spray, unde plutea o putoare de vespasiană amestecată cu un iz de friptură care venea cine știe de unde. Ușa de la lift era larg deschisă, în spatele butoanelor smulse se vedeau firele. — Să urcăm pe jos. Am urmat-o pe treptele unei scări traversată de țipete neașteptate, sclipiri de viață infernală și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
A murit, mi-a murit! Totul moare, totul, totul, totul; totul îmi moare! Și mai rău decât să-mi moară totul e să mor eu pentru toate. Bietul meu stăpân, bietul meu stăpân. Lucrul ce zace aici, alb, rece, cu iz de putreziciune apropiată, de carne bună de mâncat, ăsta nu mai e stăpânul meu. Nu, nu mai este. Unde mi s-a dus stăpânul, unde e cel care mă mângâia, cel care-mi vorbea? Ce animal ciudat e omul! Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
mâncăm în fugă cina pentru a ajunge când cortina se ridică și să stăm într-un teatru superîncălzit, cu genunchii în bărbii - Norman este aproape la fel de înalt ca și mine -, cu hainele mototolite în brațe și să simțim răsuflarea cu iz de usturoi de la cina franțuzească în ceafa noastră timp de două ore și jumătate. Susannah a încercat să îl convingă pe Norman să facă o excepție pentru piesa asta, dar Norman a insistat că nici un bărbat întreg la minte nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
continuă explicându-i lui Fima unde era aici poanta reală, până când Fima avu senzația că prin firele telefonice se infiltrase mirosul caracteristic al tatălui său: un fel de cocteil est-european În care se Îmbinau un miros vag de colonie, un iz ușor de pilotă neaerisită, un damf de mâncare de pește fiert cu morcovi și o undă de lichior dulceag. Se simți cuprins de un fel de greață, de care i se făcu rușine, dar și de impulsul dintotdeauna de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
pânze de păianjen. Baia e plină de igrasie. Plăcile de faianță sunt crăpate. Varul se cojește și cade. În câteva locuri au apărut pe pereți flori de mucegai. Fie iarnă, fie vară persistă aici un miros umed, de sudoare, un iz de burlac bătrân. Balconul miroase Îngrozitor nu numai din cauza cutiei cu viermi abandonate. Iar tu pur și simplu te-ai obișnuit și nu-ți mai pasă. Fără Îndoială, obișnuința este sursa tuturor relelor. Exact la acest gen de rutină se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
se lăsase un fel de melancolie tipică ajunului de sâmbătă, delicată, mișcătoare. De parcă Ierusalimul Încetase să mai fie un oraș și redevenise un vis urât. Ploaia se oprise. Aerul era umed, Îmbibat de apă, iar Fima simți În nări un iz amărui de frunze putrede. Își aminti cum odată, În copilărie, Într-o seară exact ca asta, la intrarea sâmbetei, se plimba cu bicicleta În susul și În josul străzii pustii. Trecând pe lângă casă, ridicase privirea și Își văzuse părinții pe terasă. Stăteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
și scumpă, care respiraseră ani Îndelungați propriul lor aer, iar Fima Își aminti că mirosul acela domnise acolo dintotdeauna și că sub nici o formă nu era mirosul de bătrânețe al lui Frau Professor Kropotkin. Nările sale prinseră totodată și un iz ușor de fum. Se uită În jur și zări o țigară aproape Întreagă, stinsă pe marginea scrumierei, și Întrebă cine fumase acolo. Reieși că una dintre prietenele tatălui său, una dintre cele două doamne care veniseră pentru donație, stinsese țigara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
dimineață, fie vară sau iarnă. Iar la fiecare cinci ani casa era zugrăvită. De unde venea totuși mirosul? De când se mutase de-aici, după terminarea serviciului militar, mirosul acesta Îl deranja ori de câte ori venea să-l viziteze pe bătrân. Un fel de iz, oarecum estompat de alte mirosuri. Era oare gunoiul pe care uitaseră să-l arunce? Sau rufele care așteptaseră prea mult să fie spălate? Sau ceva defect la sistemul de canalizare? Naftalina din dulapuri? Aromele vagi de mâncăruri est-europene prea grele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
adânci în magma incandescentă, torentul de foc din cuptor năvăli clocotind. Și W. își întoarse capul, privi orbit înspre mormanul de fiare vechi, acoperit de zăpadă, și spre parapetul de lemn cu formele pentru turnarea fierului. Aerul înghețat aducea un iz de rășină din clădirea labirintică de două etaje a tâmplăriei, iar în spatele geamurilor acoperite cu rumeguș fierăstraiele scârțâiau, strungurile huruiau. În B. totul își regăsise ordinea. Fusese un nou început și acesta se produsese într-o materialitate mai lejeră și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
de ani. Pe vremuri fusese o femeie brunetă, foarte atrăgătoare, a cărei înfățișare trebuie să-i fi amintit lui Curt, fratele mamei, de o româncă, atunci când o cunoscuse în B. —Se întorcea cu un parfum persistent îmbibat în haine, un iz ciudat, puțin vulgar, care o irita pe soacră-mea: ea își ura bărbatul, nu a putut să-i ierte niciodată declinul social. Pentru ea era un ratat, un „idiot“ care picta, dispărea în fiecare după-amiază, probabil că se ținea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
de iarbă și pe drumuri; despre buchetele de primăvară care, înghesuite în găleți la Piața de Flori, așterneau un adevărat firmament de culoare sub un cer încă subțiratic; despre piramidele de pepeni galbeni toamna, despre mirosul gunoaielor care emanau un iz dulceag; în galbenul acela parcă se anunța frigul, paloarea culorii, înțepenirea în zăpadă - și în mijlocul încăperii pictate de tatăl ei se afla un sarcofag din piatră înfățișând, într-un relief sculptat în marmură, un bărbat în costum negru, care atingea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
un caiet, am descris obiectul respectiv, am notat data și locul unde-l găsisem și am transcris colecția mea în cifre și nume. Fratele meu modela avioane, croia lemnul de traforaj la fix, împuțea odaia cu fel de fel de izuri de clei și de lac. Îl auzeam bombănind că toată teoria asta ar fi bună de adormit copiii, el, unul, se consideră necultivat, vrea să citească „Heftli“ și să se uite la televizor și o să-și aleagă o profesie care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
ale unor persoane importante pe care Henry le cunoștea mult mai bine decât el și se purtase, În general, ca un exhibiționist vanitos. I se păruse, de asemenea, că persoana și personalitatea lui Wilde emană ceva indecent și nesănătos, un iz de decadență morală pe care Îl Întâlnise mai pregnant când Îl vizitase pe Jukovski la Napoli. De atunci Încoace, se ținuse departe de Wilde, a cărui détermination à épater les bourgeois În viața reală, ca și În scrierile sale, Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Înainte de a o opri deasupra paharului și de a scoate dopul. Gesturile lui Smith aveau tendința de a deveni tot mai baroce pe măsură ce trecea ziua, fără Îndoială direct proporțional cu cantitatea de aperitive lichide pe care le Îngurgitase. Henry simți izul de alcool În răsuflarea lui și decise, nu pentru prima dată, să discute cu el pe tema aceasta... dar nu astă-seară, nu astă-seară. Aruncă o privire ceasului de pe consola căminului, calculându-și acțiunile imediat următoare. Avea să ia o birjă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Întuneric. Omul cel mai ușor de iubit dintre toți, a cărui prezență era suficientă pentru a face ca viața să merite trăită pentru toți cei apropiați și dragi lui, dispăruse dintre noi.“ Din buchetul de clișee se Înălța parcă un iz de nesinceritate. Cartea era scurtă, bogat ilustrată cu caricaturi umoristice În creion și cerneală și poezii olografe ale lui Du Maurier, evocând episoade din anii petrecuți Împreună În Flandra. Moscheles păstrase, evident, hârtiile, Împreună cu scrisorile primite de la Du Maurier și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]