5,195 matches
-
hit „a lovi“ propunem abhaz Hayt „soare“, hottu „soare“ (dravid.), hi „soare“ în japoneză. Soarele lovește cu săgețile sale (razele). Engl. smash „a lovi cu putere, a izbi“ seamănă cu šamaš (shamash) „soare“ în asiro-babiloniană (ebr. šemeš). Chiar verbul a izbi, explicat prin slavă, după noi, se compară cu izuba „soare“ în kirundi (Ruanda) cu u > y că în tu > ty, dum > dym „fum“ etc. și cu dispariția lui i (a, y). De aici să vină și izba „casă“ la ruși
FAMILIA SEMANTICĂ de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1593 din 12 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/359836_a_361165]
-
Izbândă înseamnă „victorie“ or soarele e neînvins (sol invictus). Izuba din kirundi se compară cu juba, guba, jua, toate „soare“ în diverse limbi bantu africane. Vedem că guba < gab „bolta cerului“ (ebr.) care e inversarea iran. bag „cer“! Nu cumva izbi, izbăvi, izbândă, izbuti ne vin din tracica, de unde le au și slavii? SĂGEATĂ. Soarele „trimite“ raze. Acestea au dat numele armelor. Să se observe că eng. arrow seamănă bine cu tagalog (Filipine) araw „soare“ că și chin. shi „săgeată“ cu
FAMILIA SEMANTICĂ de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1593 din 12 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/359836_a_361165]
-
caractrul său propriu prin linie, formă și mișcare - pictura Maiei Martin, zugrăvește cu multă veridicitate toată impresia imaginației sale . Dintre zecile de picturi, prima care m-a impresionat a fost lucrarea” Timiditate”. Semnificația și simplitatea acestei lucrări, arbitrară, mi-a izbit atât de puternic privirea, încât multă vreme mi-a completat recuzita ochiului. Poate că sufletul ei componistic, s-a răsfrânt direct asupra mea, ghicindu-mi beteșugul timidității care uneori mă stăpânește cu desăvârșire ... După mai multe insistențe, am remarcat frumosul
AUTOPORTRET DIN NISIP de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 257 din 14 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359638_a_360967]
-
bărbații în vârstă cu buzunarul plin: „S-a scăldat mereu în bani/Ca afacerist de marcă;/ Azi, la șaptezeci de ani,/Vin fetițele să-l stoarcă.” (Nicolae Bunduri, Un crai bătrân, p. 44). Intențiile matrimoniale și cele mai serioase se izbesc de calcule financiare care-l opăresc pe îndrăgostit: „Voiam să fie-a mea stăpână,/ Dar când am mers la tatăl ei,/Mi-a spus; „nu-mi cere-a fetei mână,/ Că nu-ți dă mâna să mi-o iei!” (Petru
CÂTEVA CONSIDERAŢII PE MARGINEA ANTOLOGIEI DE CATRENE ŞI EPIGRAME DE LA AGONIE LA EXT(H)AZ , EDITURA EDO, BUCUREŞTI, 2012 de SORIN OLARIU în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359681_a_361010]
-
ca o narațiune - cadru, ca o povestire în ramă, deoarece narațiunile de sine stătătoare, subcapitolele, sunt încadrate înt-o altă narațiune, prin procedeul inserției. Cartea este un fel de centru al lumii, loc de întâlnire al diferitelor destine care nu se izbesc însă de zidurile hanului-cetate din povestirea sadoveniană, ziduri care au valoarea simbolică a granițelor dintre lumea realului și lumea povestirii. Toamna aurie din Hanu Ancuței a devenit toamnă târzie în jurnalul nostalgic al pictorului Nea Mitică, pe numele adevărat Dumitru
OCTAVIAN CURPAŞ ŞI EXILUL ROMÂNESC de CRISTINA MARIA NECULA în ediţia nr. 482 din 26 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359181_a_360510]
-
mare, Glasul tău sfâșietor E al neamului ce moare Fără tine, domnul lor! De durere și-ndurare Ce n-o cer dușmanilor, Nu-i durere grea mai mare Decât cea de trădător, Tu, mărite crai de frunte Cu glasul potopitor Izbești muntele de munte, Fiu de om îndurător Pe drumeag de tragedie La răscrucea rănilor, Baci de oi în pribegie, În exod cu stâna lor, Nu ai lacrimi câte lacrimi Verși în vers tulburător Și-n românii mei ce sacri-mi
TU, MĂRITE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 697 din 27 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359258_a_360587]
-
ce dor mi-a fost de tine. Povestește-mi, ce mai e prin București? Praf, fum de la țevile de eșapament, gunoaie, aglomerație, zgomot ... Doamne, ce liniște este aici! “Atîta liniște-i în jur, de-mi pare că aud/ cum se izbesc de geamuri razele de lună.” Am bătut tot orașul, am făcut cumpărături, am mîncat o pizza, am trecut pe la Iliria ... Și a tăcut, îngîndurată. Ce mai face? am întrebat-o, deși amîndoi știam care este părerea mea despre femeia aia
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN CAP 15-18 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 412 din 16 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345060_a_346389]
-
sfâșie, acesta i-a aruncat bulgării, așa încât, în lăcomia lui, balaurul și-a încleiat gura cu rășină, spărgându-și-o în cuie. Nemaiputându-și descleșta dinții din rășină a ridicat capul în sus de durere, iar atunci Hălăuceanu l-a izbit cu barda în gușă, unde n-avea solzi, tăindu-i capul. Zvârcolindu-se, trupul fiarei a căzut în iaz, iar cu ghearele a ros stânca, făcând un jgheab prin care apa din iaz a început să se scurgă mereu, așa încât
ÎNTRE MIT ŞI REALITATE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 735 din 04 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345186_a_346515]
-
și să ne punem pe rând unul altuia, următoarea întrebare: „cine ești și ce cauți aici?” Chiar așa, ce mi-o fi venit și mie să vin aici - zumzăi ca un bondar închis într-un borcan vocea interioară a Irinei, izbindu-se nefericită de calota craniană. Veți asculta cu atenție ce spune colegul și apoi îl veți prezenta grupei, așa cum l-ați perceput din ceea ce v-a povestit pe scurt despre el. Hmmm, mormăi iarăși în sinea sa Irina, neavând niciun
ANTREPRENORUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 744 din 13 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345178_a_346507]
-
noaste obosite, într-o rână, sau toare camioanele ce lăsau în spatele lor un nor gros de fum negru. Și printre ele, pietoni deloc grăbiți, sau pur și simplu o vacă sau un câine apar pe neașteptate. Sărăcia acestei țări mă izbește în primele momente neplăcut, pentru că ea este însoțită de dezordine și mizerie. Prietenul meu îmi citește aceasta pe față și îmi spune: - Ți-am spus că aici este o altfel de LUME. Aici vii și nu te mai reîntorci niciodată
LACRIMA DIN OCEAN (JURNAL DE CĂLĂTORIE) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 735 din 04 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345197_a_346526]
-
striga umilită, din când în când, drepturile - spre a se arunca, volițional, în spațiul primitor al supraviețuirii. O bucată de existență personală întinsă pe aproximativ patru sute de milioane de secunde... Aceasta a fost pentru Lena Constante închisoarea. Clipe de viață izbite constant de pereții triști ai celulei, locul unde puteai tot atât de bine să trăiești sau să treci dincolo de hotarul implacabil al morții în completă singurătate, neștiut și neașteptat de nimeni, cu excepția celor de acasă. Sediu al urii și atitudinii fățișe împotriva
MALADIA FRICII ŞI ZEUL ÎMPĂIAT de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1334 din 26 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/340361_a_341690]
-
de chingile spațio-temporalității dominatoare și nici a identifica acea dramă tăcută a infinitului, care izvorăște cu putere de nicăieri altundeva decât din abisurile nebănuite ale eu-lui individual. Tocmai de aceea cred că una dintre cele mai bune modalități de a izbi în față tarele ancestrale și mereu modificate ale ființei umane, precum și deficiențele variilor sisteme social-istorice create de aceasta e oferită de moarte, de prezența ei continuă, mai bine zis, deasupra a tot și a toate, de-a lungul și de-
CADAVRUL DIN DEŞERT de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1443 din 13 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340367_a_341696]
-
usuci și ești a vremii pradă ... Eu sunt abia o adiere pe-o stâncă-n larg de mare, Abia adii și pletele mi le răsfir val după val, Tu ești furtuna care vine, bate și, ucigătoare, Să surpe lumea se izbește sinucigașă-n mal ... Eu sunt un licăr doar, mijind domol din scrum De jar abia aprins la primul ceas de-amurg, Tu arzi de peste zi și zi de zi în vâlvătăi și fum, Și focul tău te mistuie în flăcări
DIALOGURI LIRICE RALUCA NICOLETA BOCU ŞI ROMEO TARHON de ROMEO TARHON în ediţia nr. 569 din 22 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340454_a_341783]
-
mici, de mâine sunt stejari, Din frunze verzi se schimbă în frunze conservate. Eu sunt copilul mare, prin sufletu-ți copil Respir un aer dulce din valuri reci de mare, Furtuni de vise-ți bat misterios în soare Și porți izbesc în lumea ce crede că-s umil. Și pot să fiu scânteia din jarul de nestins Cu inima ce arde în trupul meu micuț, Mai chem spre tine săbii, mereu să le ascuț, În vâlvătai te-aprinde să fii și
DIALOGURI LIRICE RALUCA NICOLETA BOCU ŞI ROMEO TARHON de ROMEO TARHON în ediţia nr. 569 din 22 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340454_a_341783]
-
altui bărbat în timp ce al meu cine știe ce viață duce. Voi lăsa această scrisoare prietenului meu, Moise Radu, pe care îl voi ruga să ți-o înmâneze peste ceva timp. Acum poate vei fi afectat de dispariția mea...” Începuse să plouă. Vântul izbea cu putere ferestrele deschise. După ce reuși să le închidă, se opri oarecum speriată. Privi ceasul, de parcă atunci ar fi descoperit că și în sufletul ei se petrec aceleași fenomene. Era ora cincisprezece și treizeci de minute. În minte începuseră să
PROMISIUNEA DE JOI (XXII) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 937 din 25 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/340520_a_341849]
-
Aprope trei ani de grădiniță au fost parcurși în zbor. El tot nu stătea „la sarcină”, nu memora poezii. Noi - cu logoped, cu evaluări, cu psihologi, cu psihiatri, cu educație nonformală, dar mai ales cu iubire. Clasa zero ne-a izbit ca generație de sacrificiu. Ne-am dus la școală pregătiți că e frumos și o să ne jucăm încă un an, pentru că așa spunea pe atunci ministrul Educației. Nu am ales învațătorul! Am mers la școala din spatele blocului pentru că nu am
Fiul meu are ADHD. „El nu-și dorea decât să-l iubească broasca râioasă, fosta lui învățătoare...” () [Corola-blog/BlogPost/338258_a_339587]
-
dulapul cu investigații. Am zis să sun, totuși, la spital. Nu m-așteptam la prea multe, dar aveam o grămadă de clătite în geantă și n-aș fi vrut să facem degeaba o escală până în Berceni. O voce m-a izbit cu claxonul plictisului și-a spus un singur cuvânt: „Spitalul.” M-am fâstâcit cam ca la o primă întâlnire și-am spus ceva de rezultate, biopsie, anul trecut, ridicat, poate e-mail? Vocea s-a zburlit la mine, m-am simțit
Am intrat în spital ca un om sănătos, am ieșit neom () [Corola-blog/BlogPost/338264_a_339593]
-
se păruse o procedură destul de curioasă aceasta și, recunosc, mi-am închipuit că e vreun bizar ritual domestic al unui fantast. M-a întâmpinat aceeași voce gravă, care m-a ghidat până în camera mare. Ajuns în pragul ușii, am fost izbit de cea mai neașteptată scenă: profesorul Mihai Nichita, autoritatea supremă în materie de literatură latină din ultima jumătate de veac din România, era imobilizat la pat. Am înțeles atunci, fulgerător, care este gravitatea unei decizii, uriașa greutate morală a oricărei
Trei stadii ale creșterii omului sau cum mi-am întâlnit Profesorul () [Corola-blog/BlogPost/338284_a_339613]
-
stau lucrurile. În adâncuri nu știe nimeni cum e. „Cel mai important e că lucrurile s-au liniștit" Părinții unei fete de clasa a VI-a amenință o profesoară că o bagă în pământ, o apucă de haine și o izbesc de calorifer. Se întâmpla, acum câțiva ani, la școala „Bogdan Petriceicu Hașdeu” din Constanța, sub privirile elevilor aflați în clasă. Părinții erau nemulțumiți că fiica lor a luat o notă prea mică. Ce-a spus profesoara public despre incident? Nimic
Când AL TREILEA PĂRINTE devine victima elevilor. „Peste ani, mă întâlnesc cu ei pe stradă...” () [Corola-blog/BlogPost/338310_a_339639]
-
sârmă cu securicea, mi-am retezat buricul degetului mare pe la jumatea unghiei. Se mai ținea doar în piele. Inițial nu m-am speriat, nici n-am plâns. Am privit fascinat cum se rostogolesc sferele mici de sânge până când m-a izbit ideea că îmi vor curge toți ochii și n-am să mai văd. Atunci am început să urlu și am alergat în casă. Mama mi-a oferit prima lecție practică de educație creștină: „Vezi ce-ai pățit dacă ai umblat
Povestea ca viață. Prima dată când am ucis o ființă vie () [Corola-blog/BlogPost/338398_a_339727]
-
supără când stă pe bancă, înseamnă că trebuie să înceapă să devină mai bun. Pe pielea mea proprie am ajuns să simt acest fenomen al evoluției, să vrei să fii mai bun, mai rapid, mai săritor, mai creativ. Însă mereu izbindu-mă de un paravan invizibil, pentru că ceea ce vrei tu nu este mereu ceea ce se întâmplă. În cazul meu nu puteam să fiu mai înalt decât m-a făcut mama mea”, spune Adrian Bejan. A trăit evoluția ca fenomen fizic prin
Adrian Bejan, inginerul român care a formulat o nouă lege a fizicii. „Eu am ales să fiu fericit. Nu are sens să privești înainte altfel decât cu speranță” () [Corola-blog/BlogPost/338401_a_339730]
-
le oferea. 12. Dar de România anului 2016 ce le puteți spune? Am fost acum câteva luni în România (așadar, în 2015, nu 2016), cu prilejul morții mamei mele. S-a nimerit chiar la vremea incendiului de la Colectiv. M-am izbit de realități cumplite (corupția personalului din spitale, haosul din administrație, oribile rămășițe de mental comunist în atitudinea hrăpăreața vizavi de oricine și de orice). Nu va ascund că am suferit foarte mult, si nu numai din cauza pierderii mamei. Nu povestesc
INTERVIU. Socialismul explicat tânărului cool, cu iPhone și tricou cu Che Guevara. „Eu nu m-am rupt de România, ci de o lume care îmi făcea rău” () [Corola-blog/BlogPost/338381_a_339710]
-
imponderabilizat ecranul cu elastice (ca să plutească filmu’) și... motor! Aprinde nene, proiectorul! Domne’, era așa ceva... înălțător: un Woodstock mic, pe cinema! Se însera, nici greierii nu mai cântau în așteptare. Era... o linște în jur „de îți părea că se izbesc de geamuri razele de lună!” Ne adunăm doar cei mai buni, cuminți și nevocali, amestec șase litri - limonadă și... începem! Am pus ceva de artă, nu mai știu, ceva cu toalete și simfonic... ceva ușor și rafinat. Pe un mi
Cinema de mâna doua () [Corola-blog/BlogPost/338431_a_339760]
-
fel, îți arată că ai umerii prea înguști și inima prea mică pentru a suporta atata mândrulenie. El e firicelul de apă pe care-l trag mereu după mine, de-a lungul anului, cu tot cu muzica lui care bate și se izbește de copacii din muzeu, cu atelierele în aer liber, cu filmele și spectacolele de teatru parcă prea din altă lume. E genul ăla de festival la care îți iei bilet pentru vineri și te trezești că vii până duminică. Anul
Smells like team spirit. Acum 5 ani am devenit „plăieș” și de atunci viața mi-e mai bogată () [Corola-blog/BlogPost/338748_a_340077]
-
„Noaptea ordonanței” a fost o noapte urâtă, neagră și lipsită de speranță pentru țara mea. Mii de gânduri mi-au trecut prin minte, dar nimic nu mi-a izbit mintea ca gândul asta dureros: un ‘89 inutil! Cumpărați, mituiți cu 100 de lei în plus, manipulați cu televiziuni și jurnaliști fără de etică, ascultați și monitorizați mai ceva ca în vremea Securității, mințiți, îndatorați, învrăjbiți ca popor și furați, furați
Cum să le spun că în România e voie să furi, dar nu mai mult de 200.000 de lei?! () [Corola-blog/BlogPost/338809_a_340138]