2,185 matches
-
ce au caractere chimice diferite. Acest lucru face ca I să fie asimilat mai ușor în biosferă prin asimilarea acestuia în vegetație, sol, lapte, țesuturi animale etc. Excesul de Xe stabil din meteoriți a fost clasificat ca rezultat al dezintegrării izotopului I, produs de supernove, ce a creat praful interstelar și gazele din care este alcătuit sistemul solar. I a fost primul radionuclid dispărut care a fost identificat în sistemul solar timpuriu. Stadiul dezintegrării sale se află la baza datării radiometrice
Iod () [Corola-website/Science/302791_a_304120]
-
supernove, ce a creat praful interstelar și gazele din care este alcătuit sistemul solar. I a fost primul radionuclid dispărut care a fost identificat în sistemul solar timpuriu. Stadiul dezintegrării sale se află la baza datării radiometrice a sistemului de izotopi I-Xe (Iod-xenon), care acoperă o perioadă de 85 de milioane de ani din evoluția sistemului solar. Stabilirea raportului izotopic iod-xenon permite stabilirea vârstei aproximative a mineralelor din scoarța terestră sau din meteoriți. Iodul este relativ răspândit în natură, fiind
Iod () [Corola-website/Science/302791_a_304120]
-
radioopac. Compușii organici de un anume tip (derivați benzenici ce substituie iodul) sunt utilizați în medicină ca radiocontrastant al radiațiilor X pentru injecțiile intravenoase. Această tehnică este asemănătoare cu tehnicile avansate ale utilizării radiațiilor X precum angiografia și tomografia. Unii izotopi radioactivi ai iodului pot fi utilizați în tratarea cancerului tiroidian. Organismul uman acumulează iod în tiroidă, iar izotopii iodului radioactiv pot distruge țesutul afectat de cancer în mod selectiv, în timp ce doza radioactivă rămâne mică pentru restul organismului. În 1839 Louis
Iod () [Corola-website/Science/302791_a_304120]
-
al radiațiilor X pentru injecțiile intravenoase. Această tehnică este asemănătoare cu tehnicile avansate ale utilizării radiațiilor X precum angiografia și tomografia. Unii izotopi radioactivi ai iodului pot fi utilizați în tratarea cancerului tiroidian. Organismul uman acumulează iod în tiroidă, iar izotopii iodului radioactiv pot distruge țesutul afectat de cancer în mod selectiv, în timp ce doza radioactivă rămâne mică pentru restul organismului. În 1839 Louis Daguerre își publicase metoda de fotografiere, prin așa numita metodă a dagherotipiei. Imaginea era produsă pe o placă
Iod () [Corola-website/Science/302791_a_304120]
-
lichid, timp suficient pentru „sinteza unor molecule simple precursoare originii vieții.” Oamenii de știință au speculat faptul că aceste condiții de pe Titan se aseamănă cu cele inițiale de pe Pământ, deși la o temperatură mult mai mică. Detectarea în 2004 a izotopului de argon 40 în atmosferă a indicat faptul că vulcanii au generat efluenți de „lavă” compusă din apă și amoniac. Hărțile globale de distribuție a lacurilor la suprafață au relevat faptul că nu există suficient metan la suprafață care să
Titan (satelit) () [Corola-website/Science/304016_a_305345]
-
, C, radiocarbon sau carbon radioactiv este un izotop radioactiv de carbon cu nucleu atomic ce conține 6 protoni și 8 neutroni. Prezenta lui în materiile organice stă la baza datării cu radiocarbon, metodă folosită pentru datarea arheologică, geologică și a mostrelor hidro-geologice. Izotopul a fost descoperit în 27
Carbon-14 () [Corola-website/Science/318332_a_319661]
-
sau carbon radioactiv este un izotop radioactiv de carbon cu nucleu atomic ce conține 6 protoni și 8 neutroni. Prezenta lui în materiile organice stă la baza datării cu radiocarbon, metodă folosită pentru datarea arheologică, geologică și a mostrelor hidro-geologice. Izotopul a fost descoperit în 27 februarie 1940 de către Martin Kamen și Sam Ruben în laboratorul Universității din California din Berkely, cu toate că existența sa fusese deja sugerată de către Franz Kurie în 1934. Sunt 3 izotopi de carbon ce există natural pe
Carbon-14 () [Corola-website/Science/318332_a_319661]
-
arheologică, geologică și a mostrelor hidro-geologice. Izotopul a fost descoperit în 27 februarie 1940 de către Martin Kamen și Sam Ruben în laboratorul Universității din California din Berkely, cu toate că existența sa fusese deja sugerată de către Franz Kurie în 1934. Sunt 3 izotopi de carbon ce există natural pe Pământ: 99% din carbon este reprezentat de Carbon-12, 1% de Carbon-13, iar Carbon-14 apare în rămășițe puține, însumând cam 1 parte la trilion (0,000000001%) din carbonul atmosferic. Timpul de înjumătățire al carbonului-14 este
Carbon-14 () [Corola-website/Science/318332_a_319661]
-
înjumătățire al carbonului-14 este de 5.730±40 de ani. Se descompune în Nitrogen-14 prin beta-îmbătrânire. Activitatea "carbonului radioactiv modern standard" este de aproximativ 14 înjumătățiri pe minut per gram de carbon. Masa atomică a carbonului-14 este aproximativ 14,003241. Izotopii de carbon nu diferă apreciabil în proprietățile chimice. Acesta este folosit în cercetarea chimică în tehnica numită "etichetarea cu carbon": unii atomi de carbon-12 ale unui compus stabilit sunt înlocuiți cu carbon-14 (sau niște atomi carbon-13), pentru a-i urmări
Carbon-14 () [Corola-website/Science/318332_a_319661]
-
oceane. Carbonul-14 poate fi produs în gheață de neutroni rapizi, cauzând reacții de spalație în oxigen. Carbonul-14 devine apoi radioactiv prin beta descompunere. Prin emiterea de un electron și un anti-neutron, carbonul-14 (timp de înjumătățire de 5730 ani) trece în izotop stabil (non-radioactiv) numit nitrogen-14. Inventarul de carbon-14 în biosfera Pământului este aproximativ de 300 milioane Curie, din care o mare parte se află în oceane. Este o metodă de datare radiometrică care folosește C pentru a determina vârsta materiilor carbonacee
Carbon-14 () [Corola-website/Science/318332_a_319661]
-
carbon-14) care este eliberat în atmosferă în mari cantități, în ultimele secole. Testele nucleare de la sol ce au fost făcute între 1955 și 1963 au crescut dramatic cantitatea de carbon-14 în atmosferă și ulterior în biosferă; după încetarea testelor concentrația izotopului a început să scadă. Alt efect secundar al schimbării carbonului-14 atmosferic este acela că permite determinarea anului nașterii unui individ: cantitatea de carbon-14 din smalțul dentar este măsurat cu spectrometria acceleratorului de masă și comparată cu înregistrări ale fostelor concentrații
Carbon-14 () [Corola-website/Science/318332_a_319661]
-
corpurile umane conțin carbon-14 în aceeași concentrație ca cea din atmosferă. Beta-transformarea din acest carbon radioactiv intern contribuie aprox. cu 0,01 mSv/an echivalența dozei de radiații ionizate a fiecărei persoane.. Aceasta reprezintă foarte puțin comparativ cu dozele de izotopi de potasiu-40 (0,39 mSv/an) și de radon. Carbonul-14 se poate folosi în medicină pentru depistarea radioactivității. În varianta inițiala a testului ureei în aerul expirat, un test de diagnosticare pentru "Helicobacter pylori", ureea „marcată” cu carbon-14 este dată
Carbon-14 () [Corola-website/Science/318332_a_319661]
-
într-o gram-moleculă de hidrogen atomic, adică un gram de hidrogen. Acest număr este, de asemenea, cunoscut sub numele de în literatura germană de specialitate. Constanta a fost mai târziu redefinită ca fiind numărul de atomi din 12 g de izotop de (C), și încă mai târziu generalizată ca legătură între cantitatea de substanță și greutatea moleculară. De exemplu, la o , 1 gram de hidrogen elementar (H), având numărul atomic (și de masă) 1, are atomi de hidrogen. În mod similar
Numărul lui Avogadro () [Corola-website/Science/299114_a_300443]
-
cunoscută ca "d"(Si), care este distanța dintre planele notate cu {220}, și este egală cu "a"/√8. În 2006 CODATA, valoarea pentru "d"(Si) este , o incertitudine relativă de , corespunzătoare pentru o celulă unitate de volum . Compoziția proporțională de izotopi a eșantionului utilizat trebuie să fie și ea evaluată și luată în considerare. Siliciul apare în trei izotopi (Si Si Si), și variația naturală a proporțiilor lor este mai mare decât alte incertitudini ale măsurătorilor. "A" pentru proba de cristal
Numărul lui Avogadro () [Corola-website/Science/299114_a_300443]
-
În 2006 CODATA, valoarea pentru "d"(Si) este , o incertitudine relativă de , corespunzătoare pentru o celulă unitate de volum . Compoziția proporțională de izotopi a eșantionului utilizat trebuie să fie și ea evaluată și luată în considerare. Siliciul apare în trei izotopi (Si Si Si), și variația naturală a proporțiilor lor este mai mare decât alte incertitudini ale măsurătorilor. "A" pentru proba de cristal poate fi calculată, întrucât masele atomice relative ale celor trei nuclide sunt cunoscute cu mare precizie. Acest lucru
Numărul lui Avogadro () [Corola-website/Science/299114_a_300443]
-
utilizat, fără a putea explica atomii mai complecși. În timp ce experimenta cu produse de dezintegrare radioactivă, în 1913 radiochimistul Frederick Soddy a descoperit că păreau să fie mai mult decât un singur element pe fiecare poziție în tabelul periodic. Termenul de izotop a fost inventat de către ca nume potrivit pentru aceste elemente. În același an, J. J. Thomson a realizat un experiment în care a canalizat un flux de ioni de neon prin câmpuri magnetice și electrice, lovind o placă fotografică la
Teoria atomică () [Corola-website/Science/337522_a_338851]
-
precum alkenonele pot dezvălui detalii privind temperatura lor de formare. Caracteristicile chimice, în special raportul Mg/Că al calcitei în testele făcute asupra foraminiferelor pot fi deasemenea folosite pentru a afla temperatura din perioada în care trăiau organismele respective. Raporturile izotopilor pot furniza mai multe informații. Mai exact, indicatorul δ18O răspunde schimbărilor în temperatura și în volum al gheții, iar indicatorul δ13C reflectă o serie de factori, care sunt de cele mai multe ori greu de diferențiat. De-a lungul unei perioade mai
Paleoclimatologie () [Corola-website/Science/314004_a_315333]
-
privind temperatura apei de suprafață la latitudini superioare - acolo unde majoritatea metodelor tradiționale sunt limitate. Straturile sedimentare studiate sunt în special cele găsite pe fundul lacurilor și a oceanelor. Diferitele caracteristici ale fosilelor vegetale, animale, ale polenului și ale raporturilor izotopilor conțin informații utile. Studiul polenului, cunoscut ca palinologie, oferă dovezi privind abundență anumitor specii de plante, aceasta fiind un indicator al climei. Straturile de roci sedimentare conțin o imagine comprimata a climei, datorită faptului că aceste straturi provin din perioade
Paleoclimatologie () [Corola-website/Science/314004_a_315333]
-
Prostia lui Cockcroft”, de către ingineri și lucrători. Dar cum a fost demonstrat mai târziu, “Prostia lui Cockcroft” a oprit dezastrzul din a deveni o catastrofă. Reactoarele erau construite din grafit solid, cu canale prin care intrau cartușe de uraniu și izotopi, pentru a le expune radiației neutronice și a produce plutoniu și radionucleid. Combustibilul și izotopii erau introduși prin fața reactorului (fața de încărcare), iar combustibilul consumat era împins spre cealaltă parte a reacorului (fața de descărcare), într-o conductă de apă
Incendiul de la Windscale () [Corola-website/Science/326392_a_327721]
-
lui Cockcroft” a oprit dezastrzul din a deveni o catastrofă. Reactoarele erau construite din grafit solid, cu canale prin care intrau cartușe de uraniu și izotopi, pentru a le expune radiației neutronice și a produce plutoniu și radionucleid. Combustibilul și izotopii erau introduși prin fața reactorului (fața de încărcare), iar combustibilul consumat era împins spre cealaltă parte a reacorului (fața de descărcare), într-o conductă de apă, inițial pentru răcire, după care extracția și procesarea plutoniului. Pentru producția de plutoniu erau folosite
Incendiul de la Windscale () [Corola-website/Science/326392_a_327721]
-
Iodul prezintă 37 de izotopi, dintre care doar unul este stabil, I. Izotopul I este similar celui de clor, Cl. Este un halogen solubil, nereactiv, existând ca anion si produs de reacții cosmogenice și termonucleare. În studiile hidrologice, concentrațiile de I sunt raportate la cantitatea
Izotopii iodului () [Corola-website/Science/316939_a_318268]
-
Iodul prezintă 37 de izotopi, dintre care doar unul este stabil, I. Izotopul I este similar celui de clor, Cl. Este un halogen solubil, nereactiv, existând ca anion si produs de reacții cosmogenice și termonucleare. În studiile hidrologice, concentrațiile de I sunt raportate la cantitatea de I și cea totală de iod (care
Izotopii iodului () [Corola-website/Science/316939_a_318268]
-
ce au caractere chimice diferite. Acest lucru face ca I să fie asimilat mai ușor în biosferă prin încorporarea acestuia în vegetație, sol, lapte, țesuturi animale, etc. Excesul de Xe stabil din meteoriți a fost clasificat ca rezultat al dezintegrării izotopului primordial de iod-129, produs de supernove, creând praful și gazele din care a fost format Sistemul Solar. I a fost primul radionuclid dispărut care a fost identificat în Sistemul Solar timpuriu. Dezintegrarea sa este la baza datării radiometrice a izotopului
Izotopii iodului () [Corola-website/Science/316939_a_318268]
-
izotopului primordial de iod-129, produs de supernove, creând praful și gazele din care a fost format Sistemul Solar. I a fost primul radionuclid dispărut care a fost identificat în Sistemul Solar timpuriu. Dezintegrarea sa este la baza datării radiometrice a izotopului I-Xe (Iod-xenon), care acoperă o perioadă de 85 milioane de ani din evoluția Sistemului Solar. sunt prezentați în tabelul de mai jos:
Izotopii iodului () [Corola-website/Science/316939_a_318268]
-
director al Institutului de Fizică de la Universitatea Martin Luther Halle-Wittenberg. În 1928 a devenit ordinarius professor de fizică experimentală și director al Institutului de Fizică din Berlin Technische Hochschule (BTH) din Berlin-Charlottenburg. Acolo, a dezvoltat o tehnică de separare a izotopilor prin difuzie gazoasă. Deoarece Hertz fusese ofițer în timpul primului război mondial, a fost temporar protejat de politicile naziste și de Legea de restaurare a serviciului profesional civil, dar în cele din urmă politicile și legile au devenit mai stringente, iar
Gustav Ludwig Hertz () [Corola-website/Science/310980_a_312309]