2,723 matches
-
tocmai această libertate nu eram în stare s-o duc? Nu eram poate destul de liber ca să pot trăi liber. Uneori chiar mă enerva că nu era deloc geloasă. Încercam s-o provoc, nu veneam o săptămână sau căutam s-o jignesc, sculându-mă imediat după ce ne iubeam, plecând ca de la bordel. Degeaba. Ea era mereu calmă și răbdătoare. Îmi tolera toate hachițele și câteodată asta mă înfuria la fel de tare ca sentimentul de sclav pe care mi l-au dat alte femei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
cătun și, la o beție, Profetul, foarte tânăr pe vremea aceea, i-ar fi batjocorit iubita. În loc să sară la bătaie, căpitanul ar fi înjurat-o și el, l-ar fi sărutat pe Profet în semn că nu se socotea deloc jignit și i-ar fi dat să bea. I-ar fi făcut cinste și i-ar fi turnat în pahar până ce Profetul nu s-a mai putut ține pe picioare. Atunci, povestea Marta, care auzise și ea istoria de la alții, l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
-ți aduci aminte de admiratoarele din tinerețe, i-am zis când l-am întâlnit câteva ore mai târziu. Domnul Andrei a aruncat o privire nemulțumită spre goliciunea urâtă de marmură. — Ce, așa arătau fetele care mă așteptau să aterizez? Mă jigniți, domnule sculptor. Nici cu Călugărul n-am avut mai mult succes. Sunt un gunoi, Doamne, un păcătos, iartă-l pe robul tău care nici la bătrânețe n-a devenit cucernic, s-a văicărit el și s-a îndepărtat clătinându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
funerară cât mai frumoasă. Dar dintre toate ipocriziile, mi-a lipsit ipocrizia de a pretinde că sufăr când n-am suferit. N-am vărsat niciodată lacrimi false. Morții sunt oricum morți, bucuria noastră că trăim n-are de ce să-i jignească. Acesta a fost mereu modul meu de a refuza să mă las terorizat de moartea care ne așteaptă pe fiecare la un capăt de drum cu răbdarea ei imbecilă: simțind până la impertinență că mai puteam să mănânc fructele care îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
vâslele să atârne în apă. Nu mă grăbeam. O iubeam, oricum, altfel, cu totul altfel decât pe celelalte femei. Până la ea mersesem pe o cărare comodă și neîntortocheată. Nu cerusem femeilor mai mult decât îmi puteau oferi și nu le jignisem dându-le mai mult decât erau dispuse să primească. Nu avusesem nici mari pasiuni, nici mari scandaluri care să-mi umple viața. Și dintr-o dată apăruse această femeie ciudată, cu furtunile și cu ironiile ei, cu exaltările și cu realismul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
suferea de ciroză și n-am vrut să repet întâmplarea cu Tuberculosul. Îl persecuta ideea sfârșitului, probabil, și dorea să se asigure că va rămâne în urma lui măcar un bust de marmură. I-am promis ceva vag, ca să nu-l jignesc. N-aveam însă de gând să mă țin de cuvânt. 28 (Din caietul de vise) Jucam cărți cu Bătrânul. Nu era învățat să piardă și nu vroia să piardă. Ca să fie mai sigur, trișa. Eu mă prefăceam că nu observ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
plini de mânie, care te privește fără să zică nimic. A început să plouă mărunt, părul lui Vecu se udă, i se lipește de frunte, de ceafă, de urechi. Brusc, bătrânul se desprinde din împietrire, te scuipă, pentru că l-ai jignit? pentru că te disprețuiește?, și pleacă legănându-și în ploaie silueta deșirată. Scuipatul lui, cleios și galben, ți s-a lipit de obraz, ca un vierme, lângă gură. Te ștergi încet, aproape paralizat de surpriză; altfel ar trebui să fugi după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
a convenit. Dorințele clocoteau în mine, deci aveam dreptate! Asta m-a împiedicat să văd că plăcutele mele 1001 de zile intraseră în eclipsă poate și din vina mea, fiindcă n-am încercat nici o clipă să risipesc temerile bătrânilor. Dimpotrivă, jignit de prudența lor, îi priveam de sus. Eram convins că într-o zi mă vor ruga să-i iert și-mi pregăteam replicile usturătoare pe care urma să le arunc atunci ca să-i pedepsesc. „Deoarece așa sunt unii făcuți, i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
am început să scriu. Vroiam să-i las un bilet pe masă și să ies fără să mă uit la ea. „Mi-ai reproșat că mă duc în sala cu oglinzi, că trăiesc în minciună. În felul acesta m-ai jignit. Îmi pare rău, dar nu pot să ți-o iert. Ar fi trebuit să știi că eu nu sunt făcut pentru vanități mărunte”. Dar, brusc m-am oprit. Era complet idiot ce făceam. Am rupt hârtia și am înghițit tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
incendiu. Nu avem În buget decît cincisprezece mii. Trei luni mai tîrziu se afla față În față cu o sală plină de vînzători de aspersoare de incendiu cărora le-a vorbit o oră despre stingătoare. Publicul său a fost profund jignit de această confuzie, dar nu asta a fost cel mai rău. A vorbit Îndelung despre incendiul de la Shirtwaist din New York, În care o duzină de tinere imigrante au pierit din cauza lipsei de stingătoare, sau aspersoare, ce-or fi fost ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Ei n-or să Înțeleagă despre ce vorbește, iar el nu Își poate reformula Întreaga gîndire despre artă și viață pentru a răspunde nevoilor sufletești profunde ale orașului companiei. A se culca cu Maggie pare dintr-o dată absolut imposibil. O jignise. — Nunta prietenilor tăi a fost excepțională, sînt sigur, bîguie. Numai că nunțile mă calcă pe nervi. Maggie se Înmoaie. Intră pe un teritoriu familiar. — Și pe mine, recunoaște ea. Aha, deci e totuși o ființă umană. Cu toate acestea, Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Oamenii sărmani Își tocesc degetele pînă la os muncind o viață Întreagă pentru a pune pe masă o bucățică de carne și nu pot pricepe cum de poți să le refuzi hrana. Este ca și cum i-ai respinge pe ei, Îi jignești. Cred că de fapt chiar pe ei Îi respingeam, recunoaște Susan. Următoarea sală a expoziției, cu tema „Un alt tradiționalism“ este alocată acelor balcanieni a căror religie interzice consumul cărnii de porc. Aici accentul cade Însă pe oaie, tratată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
niște sos picant. La Început, bucătarul pare a nu Înțelege limba engleză. Apoi se Întoarce brusc pe călcîie și Wakefield poate să jure că are lacrimi În ochi. — Ce-am făcut rău, o Întreabă pe Sandina, supărat că l-a jignit pe bucătar. — I-ai distrus ecologia, șoptește ea. Ce i-am distrus? — Pe bune. Ai pășit pe un teren minat. El a venit aici pentru a salva bucătăria Pacificului de cea mexicană și chinezească. Pentru el e ca un fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Se hotărăște să opună rezistență, așa că Începe să urzească planuri. Îl studiază pe vecin, Îi observă mișcările și ține, Într-un carnețel, un soi de diagramă a venirilor și plecărilor acestuia. Într-o după-amiază o sună pe Zelda. Ea e jignită de faptul că el nu sunase mai devreme, dar stabilesc să se Întîlnească la cafeneaua din piață, acolo unde mergeau pe vremea cînd ieșeau Împreună. Wakefield se Întreabă dacă vremea bună se va menține, dar cumpără o umbrelă, pentru orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
de gheață. Nu ar fi surprins să afle că noul Înger are și o a doua slujbă, ca prostituată, dar privirea ei nu este mercantilă. O invită să vină la masa lui și, pentru o clipă, are impresia că a jignit-o, dar apoi fata zîmbește ușor, Își flutură aripile și se așează. — Care-i treaba, Wakefield? Nu recunoști un Înger cînd Îl vezi? Întreabă Zelda, sărutîndu-l pe obraz. S-a gătit pentru un bal mascat organizat de Convenția Terapeuților Jungieni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
pe toți la o seară chinuitoare, în care să li se înșire argumentele pro și contra asigurărilor de sănătate private. Apoi mai era și problema amplasării lui Simon astfel încât să minimizeze pagubele. Unde putea să-și așeze soțul așa încât să jignească doar o parte din oaspeți în loc de toți? În cele din urmă, abandonase acest proiect drept unul utopic. Chiar când bătu ora opt se auzi soneria. Cine putea fi atât de lipsit de maniere încât să ajungă la timp? Din fericire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
care, înainte să fie polițist, fu la tractoare. Și noi râdeam de el: „Ăștia, tractoriștii, ce ne face!“. Și ne-a auzit la ușă și ne-a făcut raport la izolare. Dar nu am strigat la el, nu l-am jignit cu nimic. Era chiar în noaptea de revelion. Alături la noi, era un om izolat; nu făcuse absolut nimic, atâta că-l găsise beat. Cu vreo două zile înainte. Și în noaptea de revelion tractoristul intra să ne dea bătaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
felul următor: „Îți dau numărul meu de telefon, deși nu așa se obișnuiește, dar nu vreau să te sun eu ca să mă pun singur în situația de a te plictisi sau de a primi un refuz voalat, care să mă jignească și mai mult. Așa că dacă (pauză) ai vreo plăcere să ne mai întâlnim, mă suni. Cel târziu o săptămână; dacă nu mă suni într-o săptămână, înseamnă că nu e nimic. Și, zic, ca să nu fii în necunoștință de cauză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
Îi scriu ei două scrisori, una la Paște, una la Crăciun, felicitări. Înainte scriam mai mult, dar am avut probleme, acum doi ani. Am sunat-o și, fiindcă nu a vrut să vorbească cu mine, el a început să mă jignească și după aceea am replicat și eu. Concluzia a fost că el s-a dus la poliție, iar poliția, la părinții mei. De atunci nu mai dau telefoane, nu mai trimit scrisori să semnez. Numai felicitări, dacă le primește, bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
o țigară, o mâncare, o gustare. Știți, înainte de pușcărie era o categorie de respect - legea junglei, după aia a intervenit o perioadă foarte scurtă de inteligență - dacă ai cap și știi să vorbești, știi să te faci plăcut, să nu jignești pe cineva, o duci bine, adică vrăjeală... dacă ai vrăjeală, o duci bine. Și baza, momentan, acum, la pușcărie este pachetul - indiferent de pedeapsă, de statutul tău de hoț, dacă ai un venit lunar sau la două luni - un pachet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
de gheață. — Ei doi se Înțeleg foarte bine, Linda. De ce? Ce Încerci să sugerezi? Soacră-mea oftează. — Uite ce e, Ellie, nu lua lucrurile greșit. SÎnt mereu atentă cînd vorbesc cu tine pentru că mi-e foarte teamă să nu te jignesc, dar sînt pe lumea asta de ceva mai mult timp decît tine și-am cunoscut o groază de fete la Lisa. Consider că ar trebui să fii mai atentă. — Poftim? Atentă la ce? Crezi că o interesează să mi-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
norme, cu toate că au avut și ei amintiri. ― Bănuiesc că încercările mele de a mă explica sunt inutile. Fiecare își cunoaște motivele lui. Încât, poate ar fi mai bine să discutăm despre vară. ― Iartă-mă, Galilei, n-am vrut să te jignesc ― În plus, ești prea tânăr ca să înțelegi de ce mă uit mereu în urmă. ― Am aflat, totuși, că pentru a putea să judeci corect, trebuie să te îndepărtezi puțin... ― În fața amintirilor suntem egali cu zeii. Nici ei nu le mai pot
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
totdeauna ușor forța de a judeca nenorocirile altora. ― Galilei, îmi amintești de cineva care era bolnav, dar nu vroia să vorbească despre boala sa. Își zicea că astfel se apără. ― Eu mă împotrivesc numai lucrurilor care mă neagă și mă jignesc. XIV ― Iubirea singură nu va stinge rugurile, Galilei. ― Eu am nevoie în fiecare noapte de curaj.... dar ca să mă culc. ― Înțeleg că iarăși ai avut un coșmar. ― Cineva îi osândise pe inchizitori să asculte, seară de seară, o lecție despre
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
un destin, Galilei. ― Din păcate, sunt cam mulți procurori pe lume. Prea mulți. Cum încerci să te explici, ridică piatra. Și te lovesc înainte de a auzi ce spui. Asta îi face fericiți. Pentru ei e un merit să acuze, să jignească, să-și arate dezaprobarea. Știi ce am înțeles în ultimii ani? Că mizantropia nu se poate învăța departe de oameni. ― Nu cumva ai devenit mizantrop? ― Dacă n-am devenit, nu mai am mult. Și e, exclusiv, meritul meu că mai
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
cu iezuiții. Cu câtă satisfacție, cu câtă speranță. Te-am admirat și cum te-ai servit de Papa. ― S-a abținut să-mi sară în ajutor. ― Adevărul e că nici tu n-ai fost întrutotul corect cu el. L-ai jignit când i-ai pus cuvintele în gura unui personaj caraghios. Dar nimeni, dintre noi, nu te-a învinuit pentru asta. Dimpotrivă, ne-am amuzat văzând cum te joci cu focul. Ne-am simțit ocrotiți de inteligența ta. Și cu atât
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]