4,114 matches
-
bună, o parte Îngustă a stîncii pivotă. - Iată. Te-am impresionat, nu-i așa? - Mda, nu e rău, zise ea cu rea-credință. Ia-o Înainte, te urmez... O porni, cu Marie pe urmele lui, printr-un culoar Îngust care se lărgea devenind un loc de trecere destul de Înalt ca să poată Înainta abia Încovoindu-se. În mod vizibil, nu era ceva recent, pereții din granit grosolan cioplit păreau că Înfruntaseră timpul, aerul era Închis, dar perfect respirabil. Merseră timp de cîteva minute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
În trecere pe Coasta de Azur. În Statele Unite, În California, ceva cu totul nou era pe cale să se Întâmple. La Esalen, lângă Big Sur, apăreau comunități bazate pe libertatea sexuală și pe consumul de droguri psihedelice, care, se credea, ar lărgi câmpul conștiinței. Janine deveni amanta lui Francesco di Meola, un american de origine italiană care Îi cunoscuse pe Ginsberg și pe Aldous Huxley, și care se număra printre fondatorii uneia dintre comunitățile din Esalen. În ianuarie 1960, Marc plecă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
fel ca asta. Stâncile se apropiaseră din ce În ce, iar apa Începuse să vâjâie, izbind pereții trecătorii cu nori furioși de spumă. Vuia tot mai tare, așa că trebuia să strigăm ca să ne auzim. Nu trecu mult și trecătoarea se lărgi, lăsându-ne să zărim malurile joase, acoperite cu copaci. Enkim mârâi de durere și dădu să se ridice Într-un cot. Iarăși Îi curgea sânge din pășitorul care i se umflase precum un șobolan mort de multă vreme. - Blănurile, ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
miezul nopții. Nu merserăm prea mult și, În fața noastră se deschise o viroagă Îngustă pe care abia dacă ai fi văzut-o și ziua. Coborârăm unul câte unul, În liniște și, după o bucată de vreme, viroaga prinse a se lărgi. Aduna În ea din ce În ce mai multe fire de apă care huruiau vijelios, după care se deschise Într-o vale pe care o simțirăm uriașă după felul molcom și necontenit În care bătea vântul. Călăuzele noastre se opriră și ne priviră lung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
amintesc de acea săptămână când m‑a vizitat Ravelstein la țară. Liniștita Nouă Anglie contemplată prin cadrele lungi, Înguste ale ferestrelor - lumina soarelui, verdele, straturile de maci portocalii alături de bujorii roșii și albi. Ravelstein privea printre crăpăturile storurilor (separând și lărgind spațiul dintre lamele, cu degetele lui tremurânde) și vedea pomii În floare - era tocmai vremea când Înfloriseră și azaleele - și găsea că totul e foarte frumos, dar drama naturii era lipsită de interes real. Nu suferea comparație cu drama umană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
ei care epuizează și stinge tot. Nu se poate spune, cu toată lenea-i birocratică de animal imens, că agenția dăduse greș alegându-și omul. Avea un nas deosebit, un proboscis de tapir trimis pe limes cu misiunea de a lărgi permanent teritoriul Marilor State, de a înrola toate efectivele șovăitoare, aflate pe muchie, sub pălăria de pai-coif atomic a lui John Stuart Mill, the greatest good for the greatest number. Le-am promis confortul și bunăstarea, obișnuia să spună la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
și bună parte din al patrulea din Mucenicul zilelor vorbesc despre viața și jertfa lui Calinic. Goncea i-a ridicat un bust pe locul unde fuseseră casele lui Calinic, confiscate de comuniști imediat după arestarea lui și demolate când au lărgit șoseaua spre port. Sculptorul Onufrie Brandaburlea-Mutelcă, antreprenorul monumentelor funerare din oraș, a realizat bustul martirului după un portret al generalului din anii când se încheia colectivizarea în județ. Atunci, pe la sfârșitul deceniului cinci al veacului trecut, când Goncea era și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
la rândul lui, să-i scape un bubuit ce căpătă putere lovindu-se de lemnul curbat al ambarcațiunii, dar, chiar și așa, se dovedi incapabil să potolească dezlănțuirea pasionată a perechii. Continuă să vâslească fără grabă. Canalele începură să se lărgească, apele se eliberară de nuferi, iar malurile se dădură în lături, așa încât coroanele arbuștilor și ale cedrilor încetară să se mai atingă de la un mal la celălalt. În fața provei caiacului se ivi imensa mlaștină pe care o căuta, crescătorie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
a râului Raíces - gigantică cloacă a cloacelor -, care în zilele cu vânt dinspre miază-zi își purta mirosul ei grețos chiar până în inima Pieței Armelor. O mare de acoperișuri de tablă sau terase cenușii, un labirint de ulicioare neasfaltate care se lărgeau pe măsură ce avionul pierdea din înălțime și motoarele lui huruiau cu mai multă putere, și acolo, în față, un nor gros de fum negru - pâclă a coșurilor de fabrică și a eșapamentelor de automobil - care ascundea privirii înaltele turnuri ale Companiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Broaștele, cu partea dinapoi în apă și capul scos la suprafață, dădură drumul primelor râgâituri, în vreme ce o îndepărtată pasăre-bombardier se trezea fluierând în căutarea perechii cu care să-și petreacă noaptea. Continuă să vâslească fără grabă. Canalele începură să se lărgească și coroanele stejarilor și ale arbuștilor încetară să se mai atingă de la un mal la celălalt. În ramurile de sarrapia urlau, lugubru, maimuțele araguato și, din când în când, se auzea șuierul de nedescris al păianjenului-maimuță. Observă bătaia din aripi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
În pământul drumeagului; cu prima ploaie abundentă, pământul avea să se transforme În noroi și drumul urma să fie impracticabil pentru vehiculele de mărimea camionului pe care-l văzuseră că intrase pe acolo. După câteva sute de metri, drumeagul se lărgea cât de cât și făcea o curbă pentru a trece pe lângă un pârâiaș ce trebuie că venea dinspre lac. Curând, drumeagul se ramifică la stânga, abandonând pârâiașul și urmând acum un șir lung de copaci. În față, drumeagul făcea un alt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
genunchi ale lui Sherry. Alice a icnit șocată. Nu avea nici cea mai mică îndoială că gestul fusese deliberat. În timpul ăsta, Sherry arăta de parcă era pe punctul să nască chiar acolo. Îmi pare foarte rău, a mieunat Amanda cu ochii lărgiți din cauza șocului mimat. Ce neîndemânatică sunt! Dar asta e problema cu ceștile astea, nu-i așa? N-au capac! Până la urmă, ar fi fost mult mai bine dacă te-ai fi dus să-mi aduci un latte. Apoi s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
era deloc ușor să-l anunți pe un străin că e legat de tine pentru eternitate din cauza unei grămăjoare de celule. Degetele care strângeau codițele trandafirilor s-au albit când Alice i-a dat vestea. Ochii lui Jake s-au lărgit uluiți. Cu toate astea, n-a spus nimic. Anunțului i-a urmat o tăcere îngrozitoare. — Ce zici? a șoptit Alice într-un târziu. Ce părere ai? Nu-ți face griji. Nu te-am căutat ca să-ți cer bani pentru întreținerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
spusese, era destul de puțin probabil că era vorba de Fergus. Oricum, lui Hugo nu-i păsa. Avea pe cap probleme mult mai presante. — Draga mea, a încercat el. Și cum ziceam. În legătură cu asistenta Harris... —Asistenta Harris? Ochii Amandei s-au lărgit din cauza uimirii disprețuitoare. —Doamne, Hugo, ești incredibil! Suntem martorii unui scandal de primă clasă, iar tu vrei să vorbești despre nenorocita de asistentă Harris? — Dar trebuie să rezolvăm situația asta. Nu acum, i-a sărit muștarul Amandei, care a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
de amintiri. Cred că ne-am certat la cuțite în fiecare colț din fiecare cameră“. Hugo a schițat un zâmbet, amintindu-și-l pe Tarquin plimbându-se cu o delicatețe teatrală prin casă, în timpul evaluării. Zâmbetul lui Hugo s-a lărgit. În minte începuse să i se contureze o idee. Oare nu putea el să împuște doi iepuri dintr-un singur foc? Hugo a luat telefonul. —Tarquin? —C’est moi1, dulceață. Cine e la telefon? A, divinul Hugo. Ce absolut minunat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
știi cumva cum se... — Ce să știu? Cum se... ăăă. Hugo și-a dres glasul. — Cum se pune un scutec. Alice, care începuse să se ridice în picioare, s-a așezat brusc la loc. Ochii ei, deja mari, s-au lărgit și s-au rotunjit și mai tare, ajungând să se holbeze la Hugo. —Un scutec? Mă întrebi cum se pune un scutec? — Ăăă, da. Exact. Cum se pune pe un copil, a adăugat repede Hugo, pentru ca imediat să-și dorească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
asta. Trebuie să-mi arăți camera. Peste chipul lui Alice a trecut un val de îngrijorare. A, nu. N-aș, ăăă, n-aș putea. — Am înțeles, a zis Hugo scurt. Alice s-a oprit din râs. Ochii i s-au lărgit impacientați. —Nu te superi? Vreau să spun că e superb aici. Și tu ești așa de dulce că m-ai răsfățat. —Ei, e puțin dezamăgitor că nu ești pe deplin mulțumită de cameră... A, ba sunt mulțumită, a sărit Alice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Hugo o urmase. Bubuiala continuă a muzicii drum’n’base din foaier se constituise în fundalul sonor al nefericirii lor până la venirea taxiului care trebuia s-o ducă acasă pe Alice. Abia atunci femeia se uitase la el, cu ochii lărgiți de teamă. — Ce naiba o să se întâmple acum? Ce-o să ne facem? Fugim împreună? Și cu copiii cum rămâne? a zis ea prinzându-l cu mâinile albite din cauza efortului. Cu ei cum rămâne? Hugo a înghițit cu dificultate. —Nu-ți face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
idee ce înțeleaptă e. Înțeleaptă. Hugo putea să găsească mulți termeni ca s-o descrie pe Laura. Dar ăsta nu era unul dintre ei. M-a ajutat să realizez ceea ce refuzasem să-mi dau voie să accept. Ochii Amandei se lărgiseră din cauza uimirii. Că unele femei pur și simplu nu s-au născut ca să fie mame. Dar că toată călătoria- nașterea copilului și așa mai departe- a fost o parte necesară a drumului către conștientizarea de sine. — Am înțeles. Tonul vocii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
cap, surâzând la acest gând. Nu se sătura niciodată să-l vadă pe Theo învârtindu-se de colo colo pe piciorușele lui grase. Dar ce vă aduce din nou aici? a întrebat doctorița. —Un curs. Zâmbetul lui Hugo s-a lărgit. —Un curs prenatal. Așteptați încă un copil? Felicitări. —Mulțumesc. —Ei, atunci vă las. Drumul îl știți. Mult noroc! Dacă sunt de gardă, atunci o să ne vedem și în ziua cea mare. Hugo a privit-o pe doctoriță depărtându-se, mișcându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
politicii la nivel trans - național, provoacă probleme grave care lasă loc sărăciei și corupției; globalizarea contribuie la creșterea bogăției materiale în lume, mai ales a țărilor și a categoriilor sociale bogate. Cu toate acestea, decalajul dintre bogați și săraci se lărgește și apar pericole pentru democrație; creșterea bogăției se produce, uneori, chiar în detrimentul dezvoltării sociale, ambientale, a diferitelor culturi (cu riscul omogenizării și dispariției) și poate chiar a generațiilor viitoare; transformările pun în criză valorile solidarității tradiționale; episcopii evidențiază cu tărie
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
de a o integra, în mod concret, între eficiența economică și solidaritate. Globalizarea impune tuturor „să examineze în mod nou problema solidarității”, deoarece aceasta este singurul mod pentru a evita ca globalizarea să progreseze în defavoarea celor mai expuși și marginalizați, lărgind tot mai mult distanța, deja existentă, între bogați și săraci, între națiunile sărace și cele bogate. Prin urmare, ce trebuie făcut? Răspunsul sigur al Doctrinei sociale a Bisericii este următorul: „A globaliza solidaritatea!”. Dacă vrem ca globalizarea să nu degenereze
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
la care se adaugă unele mai mici de la Crăiești, Găureanca, Țibana, Negrești, Trohan și Pungești. Cea mai mare parte din culoarul Bârladului se desfășoară între Colinele Tutovei și Dealurile Fălciului (cca. 152 km lungime) alcătuit dintr-o luncă ce se lărgește treptat din amonte (1-2 km) spre aval (3-4 km) și din mai multe niveluri de terase; versanții, drept în cursul superior și stâng, în aval de Crasna, sunt abrupți. 2.5. Climă. Soluri. Vegetație. Faună Climatul zonei este temperat-continental cu
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
mare depozit cu sticle de vinuri vechi. Ani și ani, nimeni, n-a știut de acel zăcământ de o rară calitate și frumusețe, demn de Întipărit, pentru vecie, pe frontispiciul istoriei acestei localități. Dar, săpătorii, care au fost puși să lărgească groapa, În vederea măririi spațiului pentru iernarea vacilor, au dat peste marele și prea-vechiul zămnic. Au căutat prin sticle. Să vadă ce e. Au destupat câteva. Leau plecat pe o parte. Nu curgea nimic. A urmat o altă fază. Superioară. Aceea
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
altceva mai bun de facut... - Nu am. Aș face orice altceva. Mint. Pentru prima dată nu sunt sincer cu ea. Abia aștept să deschid computerul. Mircul a devenit o altă lume, în care mi se pare că existența mea se lărgește. Un loc în care am început să am amici - chiar prieteni. În care simt că trăiesc! Deși, câteodată, am senzația că mă joc cu focul. Că întind mâna spre fructul oprit... Nu îmi caut amante, dar oare nu a început
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]