3,223 matches
-
refuza să-și scoată costumul de baie. Se știa alb ca brânza, scund, respingător, obez. Uneori, unul dintre băieți era primit În patul maică-sii, care avea deja patruzeci și cinci de ani; vulva i se mai ofilise, era puțin lăsată, dar fața Îi rămânea superbă. Bruno se masturba de trei ori pe zi. Vulvele tinerelor femei erau aproape, uneori la mai puțin de un metru; dar el Înțelegea perfect că lui Îi vor rămâne inaccesibile: ceilalți băieți erau mai Înalți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
se va ridica arătându-mi sânii? A făcut ceva intermediar: s-a Întors fără să-și tragă complet sutienul. În poziția finală, cupele erau puțin strâmbe, n-o acopereau decât pe jumătate. Avea un piept prea mare și deja cam lăsat, iar mai târziu avea să fie și mai rău. M-am gândit că are mult curaj. Mi‑am apropiat mâna și i-am vârât-o sub sutien, dezgolindu-i puțin câte puțin sânul. Nu s-a mișcat, dar s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
lăsaseră să-și aranjeze cocul, ca-n fiecare dimineață, de ani de zile. Cu părul cenușiu, lung și despletit, parcă nici nu era cu adevărat bunica; era o biată făptură din carne, În același timp foarte tânără și foarte bătrână, lăsată acum În seama medicinei. Michel Îi luă mâna, doar mâna i-o mai putea recunoaște. Obișnuia s-o țină adesea de mână, chiar și recent, la șaptesprezece ani Împliniți. Ochii bătrânei nu s-au deschis; poate că totuși Îi recunoștea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Hervé. Nu-mi place, Își repetă Bruno, nu-mi place deloc. Își puse chiloții și porni spre grupul sanitar. La urma urmei, Își spuse el cu speranță, irocheza de ieri, bunăoară, nu era chiar de lepădat. Țâțe babane și puțin lăsate - era chiar ideal pentru o partidă reușită de amor spaniol; ultima dată o făcuse cu trei ani În urmă. Bruno se dădea În vânt după amorul spaniol; dar târfelor, În general, nu le place. Le enervează oare să primească sperma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
pună un prezervativ. Își umezi buzele, bău o Înghițitură. Bruno o privi; nu se Îmbrăcase decât de la jumătate În sus, Își pusese un sweat-shirt cenușiu. Îi privi muntele lui Venus: avea o curbură senzuală; din păcate, buzele mari erau cam lăsate. Mi-ar plăcea să te fac și pe tine să juisezi, spuse el. — Nu te grăbi. Bea-ți paharul. Poți să dormi aici, este loc... - Îi arătă patul dublu. Discutară despre prețul de locație al rulotelor. Christiane nu putea face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
La femeia vârstnică, din cauza creșterii colagenului, a fragmentării elastinei În timpul mitozelor, țesuturile Își pierd puțin câte puțin fermitatea și elasticitatea. La douăzeci de ani, aveam o vulvă foarte sexy; acum, văd foarte bine că buzele mari și nimfele sunt cam lăsate. Bruno Își termină paharul; nu găsea absolut nici un răspuns. Puțin după aceea, se culcară. El Își trecu brațul pe după mijlocul Christianei; adormiră. 8 Bruno se trezi primul. Sus, În arbori, cânta o pasăre. Christiane se dezvelise În timpul nopții. Avea fese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
impresionase atât de mult pe Bruno: „Când se trezi, soarele strălucea, iar prințul era În fața ei.” Se gândi iar la discuția din ajun cu Christiane și Își zise că până la urmă s-ar putea să-i placă buzele ei cam lăsate, dar fine. Ca-n fiecare dimineață la trezire și ca majoritatea bărbaților, avea o erecție. În lumina slabă a zorilor, Încadrat de părul negru, des și ciufulit, chipul Christianei părea foarte palid. Întredeschise ochii În clipa În care el o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Nu vedeam nici o bucată de pământ, nici o luntre, nici un nor, nimic. Ne-am continuat drumul de-a lungul țărmului care, de acum, o cotea cu totul spre Miazăzi, iar Vindecătorii spuseră că pățania cu vocile nu fusese decât o Încercare lăsată fie de Tatăl, fie de cei ce-i voiau pierzania - nici ei nu erau siguri. Ca să se dumirească ce se petrecuse, Vindecătorii au adunat mai mulți prunci (ei mint cel mai puțin când lucrurile merg greu) și le-au dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
vânători În putere ce nu aveau să intre În lupta de sânge: voiau doar să vadă cine se alegea cu izbânda. - Sunt Krog, toiagul Tatălui, stăpân al vorbei și frate de sânge cu Moru. În mintea mea se scaldă cuvintele lăsate mie de Tatăl ca să le Împart tuturor, iar carnea și oasele mele sunt moștenite tot de la el, de când l-a legat pe Kron cu vorbe ce s-au topit În trupul lui, ajungând astfel din tată-n fiu, până la Psara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
o asculta cu căldură și cu deosebită atenție. O trata cu deferență. Și făcea toate astea cu un aer de virtuoz - ca un Itzhak Perlman care ar cânta cântecele de copii pentru o fetiță. Dar judecățile lui mai adânci trebuiau lăsate deoparte. Când făcuse gafa de la hotelul din Paris, fusese Încă acoperit de acea entente cordiale dintre el și Vela. Ravelstein nu se mințea niciodată pe sine Însuși În observațiile asupra oamenilor. Făcea consemnări mentale pline de acuratețe. Dar el și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
aproape că nici nu mă mai gândesc la anii mei calendaristici. Mă cațăr iar și iar, pe același platou, fără să Întrezăresc vreun capăt. - Sunt unele fapte semnificative cu care trebuie să te deprinzi să trăiești, dar care nu trebuie lăsate să te covârșească. Când se referea la boala lui, o făcea Întotdeauna În maniera aceasta ocolită. Ravelstein Își rânduia aranjamentele finale. Și nimeni nu s‑ar fi Încumetat să‑i vorbească despre ele. Cu excepția lui Nikki. Dar Nikki era, Într
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
în groapă.): Hai! (Cei doi încep să lucreze din nou aplecați peste groapă; își schimbă des instrumentele, se ajută unul pe altul; icnete de efort, izbituri; amândoi învârt HYPERLINK "file:///cite"câte ceva, înșurubează piese invizibile.) BRUNO: Parcă s-a mal lăsat... GRUBI: Țțțț... BRUNO: Dacă vrei să se strângă... scoate... scoate capacul. GRUBI (Extrem de concentrat.): Unde-i? Unde-i? BRUNO: Ia! GRUBI: Uah! BRUNO: Am scăpat-o! N-o vezi? GRUBI: Eu am scăpat-o de ieri și acum dospește înăuntru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
BĂRBAT: Mi-e silă de ei. AL DOILEA BĂRBAT: Tot timpul se găsește cineva care să se bage în groapă. Ce dracu’ or fi căutând ăștia în groapă? PRIMUL BĂRBAT: Ar trebui scoși și bătuți. Chestiile astea n-ar trebui lăsate așa. AL DOILEA BĂRBAT: Altădată gropile erau mai bine păzite. PRIMUL BĂRBAT: Așa nu mai merge. AL DOILEA BĂRBAT: Ce ai de gând să faci? PRIMUL BĂRBAT: Nimic. (Din când în când replicile celor doi bărbați sunt întrerupte de vocile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
al încăperii BĂRBATUL CU VIOLONCELUL cântă, nu prea tare, la violoncel. BĂTRÎNUL CU BASTON pare că dormitează în scaunul său, cu ceafa sprijinită de perete. DOAMNA CU VOAL pare că ascultă muzica, transpusă. În apropierea ușii de la intrare - două umbrele lăsate deschise, să se scurgă apa. Intră BĂRBATUL CU ZIARUL. Își scutură umbrela de apă și o lasă lângă celelalte, să se scurgă. Se scutură de apă cercetând încăperea cu privirile. BĂRBATUL CU ZIARUL: Puf! Ce vreme! (DOAMNA CU VOAL și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
am mirat eu. Se uită la mine compătimitor. — Cine naiba ți-a spus că un chinez e un om de culoare? întrebă el. CAPITOLUL OPTSPREZECE FRUMOASA VAZĂ ALBASTRĂ A LUI WERNER NOTH... Helga și cu mine am fost în sfârșit lăsați singuri. Amândoi eram rezervați. Fiind un bărbat destul de avansat în vârstă, care îmi petrecusem un mare număr din ani în celibat, eram mai mult decât rezervat. Eram speriat de perspectiva de a-mi pune la încercare forțele de amant. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
la fel de fericită ca și Israelul să mă ia și să mă judece. Spunea de fapt că, dacă eram german, îi era categoric rușine cu un german ca mine. Rusia Sovietică, în cuvinte scurte care sunau ca niște bile de rulmenți lăsate să cadă pe un pietriș umed, declarase că nu e nevoie de nici un proces. Un fascist ca mine, a susținut ea, trebuie strivit cu piciorul ca un gândac de bucătărie. Dar ceea ce a mirosit a moarte subită a fost mânia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
că i se schimbă complet cam la fiecare cinci ani. Trebuia totuși să-i urmărești cu atenție ochii și gura, și atunci îți dădeai seama că e aceeași persoană. Le-am privit pe toate trei. Într-adevăr, aveau ochii puțin lăsați; buza superioară li se ridica spre dreapta într-un fel de surâs inegal. Erau replici perfecte ale pozelor pe care le văzusem. Am pus albumul deoparte. - Bunică-mea vă ține aici pentru că semănați cu ea? - Nu. E mai mult decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
strigă cineva. Uite-l că fuge! Frank se repezi înapoi pe balcon. Nu, își zise, nu se poate să mai trăiască. Dar iată că, jos, în curte, Fitz fugea mâncând pământul printre capcane, soldați și cuiburi de mitralieră. Nu-l lăsați! Trageți! Trageți, ce faceți? Ordinul lui Frank fu executat înainte să fie rostit pe de-a-ntregul. O ploaie de gloanțe însoțite de flori de foc se năpusti asupra fugarului. Prin praful iscat de contactul proiectilelor cu solul portocaliu se întrezărea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
văd și eu în cele din urmă pe femeia care e destul de nebună să te suporte pe tine. —E nebună de legat, zise el cu amărăciune. Dumnezeule, bărbații care sunt căsătoriți de mai mult de cinci ani n-ar trebui lăsați să meargă singuri la petreceri. Tocmai atunci se întoarse și Lurch, cu o altă sticlă de șampanie și cu un pahar pentru mine. Bună treabă! îl lăudai eu, întinzându-mă după pahar. —O, mulțumesc, Sam, spuse el, lăsându-și capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
îmi fac griji pentru dumneavoastră. Cred că o să intrați în cea mai mare belea din viață. O să intrăm cu toții. Și dați-mi voie să vă spun, cu timpul, veți fi primul păgubit. — De acord, domnule... dar, ce facem cu My-Lai? — Lăsați totul pe mâinile mele. Întoarceți-vă la postul dumneavoastră. Și s-a întors. Dar nu mai era la fel ca până atunci. Își pierduse spiritul de luptă și se simțea atât de demoralizat, încât nu mai era în stare nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
între un bărbat și o femeie. Și chiar între un bărbat și alt bărbat, pentru că nu i-a trecut neobservat faptul că în sat erau doi sau trei războinici a căror cruzime probabil că lăsa mult de dorit. Cu părul lăsat liber până la umeri, cu silueta mlădioasă și penisul legat între fese, îi aruncaseră priviri galeșe în timpul cinei. O femeie miorlăi în depărtare. A fost o tânguire îndelungată și profundă, de infinită plăcere, și îi veniră în minte acele lungi nopți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
cupru din selvă, iar yubani-i sunt de acord. Dar nu trecând pe teritoriul lor. Căutați altceva. — Dar ei sunt cei care au cel mai mult de pierdut! Dacă insistă într-o înfruntare armată, vor fi nimiciți, și ei o știu. Lăsați ceva de la dumneavoastră, vă rog. — Dacă se deschide șoseaua, vom fi nimiciți încetul cu încetul, spuse José Correcaminos. Și poporul meu nu dorește așa ceva... Negustorii de cherestea și garimpeiros i-au asasinat de curând pe xavantes, și triburile care au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
o glindească. Ion, a cărui înfățișare semăna cu a unui detectiv din romanele polițiste - pardesiul lung desfăcut (și purtat chiar și-n interior), pantofii de lac, eșarfa pe jumătate căzândă, costumul de tweed negru -, era stăpânul suprem al acestei moșii lăsate, Dumnezeu să-l ierte, de boierul Marin Brun, defunctul lui tată. Victor, fratele mic, se mulțumi să stea în această (neprimitoare) casă; de o lună de zile, astfel, Victor se bucură de prezența lui, după un incident în niște lupte
Conacul dintre ploi. In: ANTOLOGIE:poezie by Cătălina-Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_686]
-
lăsându-și la o parte vârsta înaintată, purta o șapcă de baseball cu cozorocul la spate, o pereche de pantaloni de luptă colorați într-un portocaliu violent și un tricou cu imprimeu de camuflaj care-i stătea întins peste pieptul lăsat. Picioarele albe, închise în niște sandale pline de arici, băteau, cu un zel entuziast, ritmul omniprezentei muzici. Sper să mor, s-a gândit Hugo, înainte s-ajung bătrân. Mai ales dac-o să-mbătrânesc așa. Hugo s-a ridicat, grăbit, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
nu face nazuri, înregistră zâmbetul chelnerului, apoi își fixă din nou privirile asupra femeii în verde. Era pierdută, undeva la pragul dintre realitate și (i)realitatea ei, își dădu seama că urmărea prestația saxofonistului (buzele întredeschise, capul ușor înclinat, degetele lăsate să se odihnească pe fața albă de masă, alături de brichetă și de tabacheră, îi fu greu să se acomodeze cu ideea că nu mai fuma, cel puțin deocamdată), și se simți acaparat de un ciudat sentiment (gelozie?), însă i se
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]