1,874 matches
-
unor «pardaillani» valahi, mușchetari în ițari și justițiari pe cont propriu, care «iau de la bogați ca să dea la săraci», bagă spaima în împilatori și apoi se retrag în codri, lăsând în urmă legende, ochi plânși de femeie, ecourile chefurilor cu lăutari și filozofia lor din vreme de popas: «toată lumea să trăiască, numai noi să nu murim!»”". Călin Căliman considera că acest serial cu haiduci a avut o „intrigă atractivă și bine articulată”, motive folclorice și personaje pitorești. El a prilejuit câteva
Săptămîna nebunilor (film) () [Corola-website/Science/326442_a_327771]
-
unor «pardaillani» valahi, mușchetari în ițari și justițiari pe cont propriu, care «iau de la bogați ca să dea la săraci», bagă spaima în împilatori și apoi se retrag în codri, lăsând în urmă legende, ochi plânși de femeie, ecourile chefurilor cu lăutari și filozofia lor din vreme de popas: «toată lumea să trăiască, numai noi să nu murim!»”". Călin Căliman considera că acest serial cu haiduci a avut o „intrigă atractivă și bine articulată”, motive folclorice și personaje pitorești. El a prilejuit câteva
Răzbunarea haiducilor () [Corola-website/Science/326440_a_327769]
-
unor «pardaillani» valahi, mușchetari în ițari și justițiari pe cont propriu, care «iau de la bogați ca să dea la săraci», bagă spaima în împilatori și apoi se retrag în codri, lăsând în urmă legende, ochi plânși de femeie, ecourile chefurilor cu lăutari și filozofia lor din vreme de popas: «toată lumea să trăiască, numai noi să nu murim!»”". Călin Căliman considera că acest serial cu haiduci a avut o „intrigă atractivă și bine articulată”, motive folclorice și personaje pitorești. El a prilejuit câteva
Haiducii (film din 1966) () [Corola-website/Science/326439_a_327768]
-
14 iunie 1909, în Odobești, jud. Vrancea, tatăl său fiind preot iar mama învățătoare. Își petrece copilăria la Nenciulești, Buzău, unde, de la tatăl său, primește primele îndrumări muzicale, îndrăgind cu deosebire muzica populară, pe care o cunoaște din contactul cu lăutarii din zonă. La 7 ani începe să cânte la vioară, iar la 15 ani devine membru al orchestrei simfonice a Liceului Hașdeu din Buzău. Tot atunci era sopran în corul catedralei episcopale din Buzău, al cărui dirijor era profesorul său
Dan Moisescu () [Corola-website/Science/323812_a_325141]
-
și repetată la Sala Dalles, la Uniunea Compozitorilor și la Academia Română. În același an Dan Moisescu înregistra cântece din culegerile lui Anton Pann la casa de discuri Electrecord. Dan Moisescu integrează în prelucrările sale elemente ce evocă maniera tradițională a lăutarilor de sat cu recitativele caracteristice cântecului bătrânesc nefiindu-i străine stilul băsmit, strigătura, trecerea vocii din registrul de piept în falset. Dar într-un cântec de dragoste ca pe Vlașca, preluat aproape aidoma dintr-o culegere din Clejani, Giurgiu a
Dan Moisescu () [Corola-website/Science/323812_a_325141]
-
Ion N. Șerban (n. 27 septembrie 1932 Slobozia, jud. Ialomița, d. 1997 Fierbinți, jud. Ialomița), mai bine cunoscut ca a fost un cunoscut violonist și lăutar virtuoz din România. S-a născut în 1932 la Slobozia, jud. Ialomița, fiul cobzarului Nicolae Șerban. Din 1939, începe să învețe vioara instruit de fratele său, Ionică Șerban. În 1953 este numit dirijor al Ansamblului „Bărăganul” din Slobozia. În perioada
Ion Albeșteanu () [Corola-website/Science/323359_a_324688]
-
(n. 1914, Oltenița, județul Călărași - d. 1985 București) a fost un violonist și lăutar din România, vestit atât pentru felul în care cânta la vioară, dar mai ales pentru talentul de a reproduce sau crea pe loc cântece lăutărești. S-a născut în 1914 în Oltenița, județul Călărași într-o familie de lăutari. Din
Ion Nămol () [Corola-website/Science/324033_a_325362]
-
și lăutar din România, vestit atât pentru felul în care cânta la vioară, dar mai ales pentru talentul de a reproduce sau crea pe loc cântece lăutărești. S-a născut în 1914 în Oltenița, județul Călărași într-o familie de lăutari. Din 1929 începe să studieze vioara. În perioada 1944-1949 compune foarte multe piese vocale, melodii ce au influențat foarte mult repertoriile incipiente ale unor artiști cunoscuți ai muzicii lăutărești (Romica Puceanu sau Gabi Luncă), dar și ale unora mai obscuri
Ion Nămol () [Corola-website/Science/324033_a_325362]
-
componență, cu două femei acordeoniste și doi violoniști, dar o influență marcantă pentru Romica Puceanu și Taraful fraților Gore. Din 1957 acestui taraf i se alătură trompetistul Costel Vasilescu, pe atunci un tânăr de 17 ani, deloc cunoscut în lumea lăutarilor Bucureștiului. Taraful lui a fost o influență uriașă asupra stilului urban-lăutăresc din București, în special asupra formulelor un pic mai târzii ale tarafului fraților Gore și a „brigadei” lui Cornel Bosoi. În perioada 1960-1970 cântă în diverse formule alături de acordeonistul
Ion Nămol () [Corola-website/Science/324033_a_325362]
-
Cerneteaz, județul Timiș, într-o familie de plugari evrei din apropierea Timișoarei. A terminat 4 clase (o raritate într-o familie simplă a vremii). După ce studiază vioară până în 1832 cu un violonist din comună, este trimis de către părinți ucenic la un lăutar țigan din Timișoara. Din 1835 se angajează la o orchestră din Timișoara, părăsind-o după câteva luni și stabilindu-se, după câteva mutări, în 1841 la Lugoj. După ce cântă mai puțin de o jumătate de an într-un taraf local
Nică Iancu Iancovici () [Corola-website/Science/324284_a_325613]
-
în 1861 întâmpinându-l pe noul comite (prefect al Lugojului) cu "Deșteaptă-te, române". În 1880, pianista Sofia Vlad-Rădulescu publică în „Lyra Română” "Lugojana" culeasă de la . În 1881 publică la editura Constantin Gebauer " Cântecul ciobanului", altă melodie notată de la același lăutar. În 1897 se retrage de la conducerea propriului taraf. În 1898 îi transmite compozitorului Tiberiu Brediceanu numeroase melodii ce aveau să-i servească drept inspirație în niște piese scurte ("Poemul etnografic", "Ardeleana" și "Iederea"), prelucrate în caietele sale „Jocuri românești pentru
Nică Iancu Iancovici () [Corola-website/Science/324284_a_325613]
-
stabilește la Brăila, iernile cântând la restaurantele locale, iar verile angajându-se în stațiunile balneo-climaterice din împrejurimi (Lacul Sărat sau chiar Băile Olănești sau Govora). În taraful său se aflau muzicanți remarcabili, cum ar fi, violonistul Ion Batalan din Horodnicul-de-Jos, lăutar care a preluat o parte din repertoriul lui Petrea Șolcan și l-a transmis spre publicare doctorului C. Șotropa. În repertoriul lui Petrea Șolcan se află întrunite cântecele de peste Olt și tradițiile din Ialomița, Brăila și Covurlui. Cu melodiile plângătoare
Petrea „Crețul” Șolcan () [Corola-website/Science/324301_a_325630]
-
Petrea Șolcan se află întrunite cântecele de peste Olt și tradițiile din Ialomița, Brăila și Covurlui. Cu melodiile plângătoare și vechi, Șolcan adresându-se cu titlu de „boeri” acelor cărora le cânta și aștepta bacșișul, spune: "Boerașii să-mi trăiască / Pe lăutar să-l cinstească / Că boeri s'or pomeni / Până soare'n cer a fi." Dacă la 1883 și până la 1897, datorită filologului G. D. Teodorescu, Petrea Șolcan lăutarul pare a fi unica minte care înmagazinează, cu atâta ușurință, o întreagă
Petrea „Crețul” Șolcan () [Corola-website/Science/324301_a_325630]
-
cărora le cânta și aștepta bacșișul, spune: "Boerașii să-mi trăiască / Pe lăutar să-l cinstească / Că boeri s'or pomeni / Până soare'n cer a fi." Dacă la 1883 și până la 1897, datorită filologului G. D. Teodorescu, Petrea Șolcan lăutarul pare a fi unica minte care înmagazinează, cu atâta ușurință, o întreagă literatură poetică; iată că, o altă întreprindere, de natură folcloristică, evidențiază o întreagă serie de lăutari, care, prin folcloristul Christian Țapu, profesor la școala normală din Tulcea, ajutat
Petrea „Crețul” Șolcan () [Corola-website/Science/324301_a_325630]
-
la 1883 și până la 1897, datorită filologului G. D. Teodorescu, Petrea Șolcan lăutarul pare a fi unica minte care înmagazinează, cu atâta ușurință, o întreagă literatură poetică; iată că, o altă întreprindere, de natură folcloristică, evidențiază o întreagă serie de lăutari, care, prin folcloristul Christian Țapu, profesor la școala normală din Tulcea, ajutat de câțiva membri ai unei comisiuni folcloristice, instituită de ministrul Spiru Haret, la 1897, Ion Odor, Ion Ionescu, Al. Hodoș, C. Notara, dau la iveală un considerabil material
Petrea „Crețul” Șolcan () [Corola-website/Science/324301_a_325630]
-
Ionescu, Al. Hodoș, C. Notara, dau la iveală un considerabil material de peste 5.000 de bucăți poetice, format din cântece bătrânești (balade), hore etc., colecționat într-un volum de 1700 pagini. În întreprinderea aceasta, au apărut câțiva Șolcani, în persoana lăutarilor Anghel Cambrea din comuna Săcelu, Gorj; cobzarul Stăneu Ion din Cucueți, Teleorman; Dumitru Văleanu din Roșiorii de Vede etc., care, numai ei singuri, fiecare în parte, au la activul lor, câte 6 și 7 mii de versuri și la care
Petrea „Crețul” Șolcan () [Corola-website/Science/324301_a_325630]
-
Gorj; cobzarul Stăneu Ion din Cucueți, Teleorman; Dumitru Văleanu din Roșiorii de Vede etc., care, numai ei singuri, fiecare în parte, au la activul lor, câte 6 și 7 mii de versuri și la care se mai adaugă contribuția altor lăutari. Moare în 1887 în Brăila. Este străbunicul pianistului de jazz Johnny Răducanu. Lui Petrea Crețul Șolcan toate genurile populare i-au fost la fel de apropiate. Fie că era vorba de cântecul haiducesc ("„Copii haiduci"; "„Doina haiducului”"; "„Iancu Jianu”"; "„Ispita”"; "„Haiducul”"; "„Toarnă
Petrea „Crețul” Șolcan () [Corola-website/Science/324301_a_325630]
-
fie de cântecele erotice ("„Ochii și sprâncenele”"; "„Dogorul”"; "„Amurezatul”"; "„Grâu mărunt”"; "„Dragă băiețele”"; "„Ibovnicul”"; "„Dragostea la bătrânețe”"), fie de vechiul repertoriu de balade, unde versurile depășeau totdeauna numărul de o sută ("„Corbea”"; "„Fulga”"; "„Dobrișanu”"; "„Meșterul Manole”"; "„Gheorghelaș”"; "„Stanislav Viteazul”"; "„Badiul”"), „lăutarul Brăilei” dădea fiecărui cântec interpretarea cea mai potrivită. Nu i-au fost străine nici cântecele de lume bucureștene din prima jumătate a veacului său. Printre cele dictate lui G. Dem Teodorescu figurează: "„Desfă, puică, ce-ai făcut”"; "„Amorule, amoraș, vedete
Petrea „Crețul” Șolcan () [Corola-website/Science/324301_a_325630]
-
lui G. Dem Teodorescu figurează: "„Desfă, puică, ce-ai făcut”"; "„Amorule, amoraș, vedete-aș călugăraș”"; "„Mă miram, puică, miram”"; "„Auzi, lele, popa toacă”"; "„Marițica din Ploiești”"; "„Arde foc în București”" ș.a., despre care exista date precise că figurau în repertoriul lăutarilor Capitalei. În această latură de activitate lăutărească se distinge, în mod cu totul evident, figura lui Petrea Crețul Șolcan, lăutarul Brăilei. Iată ce se desprinde din interesanta conferință a lui Gh. D. Teodorescu, ținută la Ateneul din București, în 11
Petrea „Crețul” Șolcan () [Corola-website/Science/324301_a_325630]
-
lele, popa toacă”"; "„Marițica din Ploiești”"; "„Arde foc în București”" ș.a., despre care exista date precise că figurau în repertoriul lăutarilor Capitalei. În această latură de activitate lăutărească se distinge, în mod cu totul evident, figura lui Petrea Crețul Șolcan, lăutarul Brăilei. Iată ce se desprinde din interesanta conferință a lui Gh. D. Teodorescu, ținută la Ateneul din București, în 11 mai 1884: <br> <br>
Petrea „Crețul” Șolcan () [Corola-website/Science/324301_a_325630]
-
(n. 1807, București - d. 1880, București) a fost primul lăutar care a scos din anonimat (pe la mijlocul sec. XIX) șirul de violoniști și cobzari bucureșteni ce se străduiau să impună folclorul (atât țărănesc, cât și orășenesc) în viață artistică a Capitalei. Taraful sau a însuflețit cu muzica să atât pe cei
Dumitrache Ochialbi () [Corola-website/Science/324372_a_325701]
-
de la 1859, cât și pe cei care au participat la Independență de la 1877. S-a născut în 1807, în București, ca rob pe un domeniu boieresc. Încă de tânăr intra cobzar prin diverse formații. În 1827 prezenta „tarafului lui Dumitrache lăutarul” este amintită de Ion Ghica în schița memorialistica „Un bal la curte”, descriind formațiile participante la revelionul din casă boierului Românit. De aici înțelegem că, probabil, acesta era cel mai vestit taraf de lăutari din București, deoarece din cele trei
Dumitrache Ochialbi () [Corola-website/Science/324372_a_325701]
-
În 1827 prezenta „tarafului lui Dumitrache lăutarul” este amintită de Ion Ghica în schița memorialistica „Un bal la curte”, descriind formațiile participante la revelionul din casă boierului Românit. De aici înțelegem că, probabil, acesta era cel mai vestit taraf de lăutari din București, deoarece din cele trei formații prezente (taraful Goleștilor din Pitești, orchestră clucerului Alecu Nicolescu de la Râmnicu Vâlcea și taraful lui Ochialbi), singura din capitală era formația lui Dumitrache. În 1843 scăpa din robie (cu un an înainte de Declarația
Dumitrache Ochialbi () [Corola-website/Science/324372_a_325701]
-
a cărui activitate s-a desfășurat (în mare măsură) peste hotare. A fost unul dintre cei care au pus bazele muzicii de „café concert-chantant” peste hotare. S-a născut la Tulcea, pe 18 aprilie 1893, într-o veche familie de lăutari, fiind fiul lui Vasile Pantazi, poreclit "Boulanger" din pricina unei anumite asemănări fizice (mai ales barbișonul) cu generalul francez . Mare parte a membrilor familiei sale erau violoniști, basiști și chitariști. Împreuna cu tatăl său, George obișnuia să cânte la toate aceste
Georges Boulanger () [Corola-website/Science/325797_a_327126]
-
, (n. 17 decembrie 1870, București - d. 26 februarie 1927, București) a fost un violonist român de etnie roma , unul dintre primii creatori ai folclorului orășenesc, transformând tehnica lăutarilor români după stilul său propriu de interpretare (secunda mărită lăutărească și tendința spre un stil de virtuozitate). El a reușit, prin maniera sa de interpretare, să ridice tehnica violonistică lăutărească, fiind o influență uriașă pentru stilul dezvoltat mai târziu de
Cristache Ciolac () [Corola-website/Science/324592_a_325921]