4,795 matches
-
fel de carte e vorba. Însă, în loc de asta, l-am văzut pe bătrânul librar stând în mijlocul prăvăliei, cu mânecile cămășii suflecate. Împinsese la o parte puținele cărți pe care le avea de vânzare și clădise în jurul său un parapet din lăzi cu cartofi. Oamenii își umpleau plasele, numărau banii și părăseau librăria pe ușa din spate. De aceea nu văzusem pe nimeni ieșind. De cartofi însă n-aveam nevoie, nu mai încăpeam de ei la noi în cămară. Fiindcă, înainte cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
ai fi putut să mă storci. Căci, după ce predasem banii și pornisem spre casă, trecusem pe lângă un camion și un bărbat strigase în urma mea, întrebându-mă dacă voiam să câștig niște bani, așadar, fiindcă voiam, a trebuit să descarc toate lăzile care umpleau camionul. După asta mi-am continuat drumul spre casă, adâncit în gânduri cât se poate de sumbre, îmi ziceam că ar trebui să renunț și să mă întorc la țară. Știam că mama va fi cumplit de dezamăgită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
atîrnîndu-i și cu niște chestii albe pe la colțul ochilor; avea părul decolorat de soare. Mi-am dat seama imediat că s-a trezit ahtiat după ceva de băut. — Mai bine-ai bea o bere, Îi zic. Scoate o sticlă din ladă și o bea. — Ei, domnu’ Johnson, spune el, cre’ că mai bine m-aș culca la loc. Mulțumesc mult pentru bere, domnule. Mare figură, Eddy. Peștii nu mai contau pentru el. Ei, pe la prînz am mai prins unu’ și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
singuri aici, da? — În afară de toți ceilalți din bar. — Asta nu-i problemă. Aveți un vas? — O sută șaișpe metri. Motor Kermath de o sută de cai. Oh, făcu domnul Sing. Credeam că-i cu pînze. Poate transporta două sute șaișcinci de lăzi fărĂ să fie Încărcat la maximum. — Ați fi dispus să faceți un transport pentru mine? — În ce condiții? Nici măcar nu trebuie să mergeți dumneavoastră. Fac eu rost de un căpitan și un echipaj. — Nu. Unde merge vasul meu merg și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
tonic. Gin cu Schweppes. Asta era o cafenea foarte stilată Înainte de război, și ginu’ Ăsta costa cinci pesete cînd un dolar făcea șapte pesete. Tocmai ce-am descoperit că mai au tonic și costă la fel. Mai e doar o ladă. — Chiar că-i o băutură bună. Povestește-mi cum era orașu’ Ăsta pînĂ să-nceapă războiu’. — Frumos. Ca acum, numai că aveai ce mînca. Chelnerul veni și se aplecă peste masă: — Și dacă nu vreau? zise. E responsabilitatea mea. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
se uite nici În stînga, nici În dreapta, printre vitrine, printre butoaiele deschise, trecu pe lîngă cutii fărĂ s-arunce o privire, trecu de rafturile cu conserve și se opri În fața ghișeului cu timbre de la oficiul poștal. Domnul Packard desfăcea o ladă cu o rangă. Se uită la ea și-i zîmbi. — Domnu’ John, spuse fata-n casă vorbind foarte repede, au venit doi pădurari după Nickie. El a fugit aseară cu soră-sa mai mică. SĂ nu le zici asta. Maică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Da, sigur. — Pot să simt? — Dacă nu se uită văduva. — Și mie-mi face. Corpurile noastre sînt foarte drăguțe unul cu celălalt, nu? La desert mîncară plăcintă cu ananas și-și mai scoaseră cît o bere de la rece, din fundul lăzii. — Am Flit pe tălpi. O să fie mai drăguțe fărĂ Flit. SÎnt minunate, așa, cu Flit. Împinge tare. — N-aș vrea s-arunc scaunu’ femeii pe fereastră. — Gata. Ajunge. Nu te-ai simțit niciodată mai bine, nu-i așa? — Nu, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
impas. Ce avea în cutie? întreabă Vijay, băgându-și degetele în paharul meu cu apă și curățând ultimele rămășițe de ou. —Veej! protestez. Dumnezeule, bărbații sunt dezgustători! Îi fac scandal tot drumul, de la bar la birou. Barney a adus o ladă de Veuve Clicquot, deja pusă la rece, așa că las baltă toată tărășenia legată de apă, fie ea de băut sau de curățat barba lui Veej. Barney desface sticlele și aduce pahare din dulapul de la bucătărie. Sunt din acelea de plastic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
interfon. Barney se repede să răspundă misteriosului oaspete. Cu toții am dus paharele la gură (în afară de Davey, care bea apă tonică și rezistă mai ușor tentației). Haideți să fim serioși, bodogăne Stewart, care stă alături de mine, sorbind din șampanie. Avem o ladă întreagă de terminat, trebuie să începem. Barney rămâne lângă ușă cu o expresie pe cât de nervoasă, pe atât de exaltată. Încep să-mi dau seama despre ce e vorba, dar înainte să mă laud cu asta și să obțin puncte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Nu pare prea convinsă. Stewart, complet pe dinafară, se uită prostit la fiecare și nu primește nici o lămurire. —Unde-i Finn? Și-a luat liber toată după-amiaza, îl lămuresc servindu-mă cu două sticle de șampanie. Văd că jumătate din ladă s-a dus deja. A, Barney, felicitări! Ne vedem mâine. —Mulțumesc, zice un pic cam confuz. E Finn... Nu găsește cuvintele potrivite să termine propoziția. Știe ce îi voi răspunde dacă are tupeul să mă întrebe cum se simte Finn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
din Babilon au ieșit la iveală acumulatori fabricați acum patru mii de ani. Și, În fine, Chivotul alianței (care ar fi trebuit să conțină Tablele Legii, varga lui Aaron și un vas cu mană din deșert) era un soi de ladă electrică În stare să producă descărcări de ordinul a cinci sute de volți”. „Am văzut asta și Într-un film”. „Ei, și? De unde credeți că-și iau scenariștii ideile? Chivotul era făcut din lemn de salcâm, Îmbrăcat În aur pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
de pâine și de butelii Steluța, tanti Cucu oftează: ehei, aici am vândut io pâine cinșpe ani. Mă sculam la 5 dimineața și așteptam mașina cu pâine. Ce friguri mai trăgeam! Se răsucește să-mi arate pe unde băga înăuntru lăzile cu franzele însă piciorușele ei de păianjen nu-i pot susține bustul masiv și o simt cum se răstoarnă. O prind repede de brațul drept, dar ea continuă să se prăbușească și mă trage și pe mine deasupra. Ne trezim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
de susținere din care se scoseseră băncile, iar pe mesele dispuse în potcoavă tronau, acoperite cu fețe de masă, platouri cu friptane, ciozvârte, fleici, antricoate, cașcavale, înghețate și torturi cremoase cu glazuri din cele mai îmbietoare. În centrul potcoavei adăstau lăzi de sucuri, vinuri, șampanie. La asemenea agape luau parte cel puțin treizeci de educatori. Festinul se prelungea până seara, după care cei mai bazați chemau un taxi și se prăbușeau în el. Cioflingarii, majoritar tineri, care mâncaseră cel mai cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
că fusese violată în drum spre exorcizările de la mănăstirea Frăsinei. Semăna cu taică-su. Și marinarul bătuse toată viața oceanele, își dăduse banii pe tailandeze și, în timp ce colegii lui își înălțau vile, el se alesese cu o mașină rusească, o Lada luată la mâna a doua din Belgia. Venea acasă doar cât să-și lase nevasta gravidă, s-o știe în siguranță. Coafeza avea la activ vreo șaptesprezece avorturi, majoritatea făcute chiar în cada din apartament, căci la spital nu te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
ani, încă arătoasă, văduva unui ofițer pe care ea îl pomenea când maior, când colonel și care murise locotenent. În camera din față, ședea doamna împreună cu Jean Ionescu, copist la interne, tinerel și berbant. În antreu se găseau numai două lăzi cu cărți, biblioteca doctorului Vasile Popescu de la Pitești, soțul fiicei doamnei Alexandrescu, Mimi. Odaia din fund, cu două ferestruici spre curte, un pat de tablă, un lavabou, o masă rotundă, trei scaune, un dulap hodorogit și câteva fleacuri, botezate bibelouri
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
răspunse Titu. Mimi râse. Era măgulită de galanteria tânărului. Gînguri: ― Mi-a spus mama că ești poet. M-am convins acum și eu. Îi ceru insistent, secondată de maică-sa, să explice și restul. Tânărul Herdelea mărturisi că, scotocind prin lăzile din antreu, a dat peste un roman pe care nu-l cunoștea și a vrut să-l citească. Doamna Alexandrescu îi permisese să examineze biblioteca ginerelui ei, numai să așeze toate la loc cum au fost. Pe câteva file din
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
de acces. (Se uită la Kane.) Iată mărea ta șansă. "Execul" părea nepăsător. ― Dacă vreți, îmi place. Și dacă sunt în toane bune, vă spun și despre diamante. ― Ce diamante? ― Pe care o să le găsesc răspândite din belșug în vechi lăzi ciudate pe-acolo jos, zise arătând negura abisală. Lambert îl ajută să verifice siguranța deplină a sistemului de propulsie individual din jurul pieptului, se asigură că harnașamentul era bine strâns pe umeri. Verifică și primi confirmarea printr-un bip-bip slab, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
întoarce la colegii săi. Jones, în momentul ăsta, putea fi ascuns oriunde în navă Dar la urma urmei se prea poate să fie aici. Câteva tuburi de neon revărsau o lumină palidă și tremurătoare pe o învălmășeală de mașini și lăzi claie peste grămadă. Brett ignoră rândurile de containere și instrumentele de reparare, fiindcă niște panouri luminoase le identificau conținutul. Se gândi brusc că nu mai putea fi auzit de ceilalți doi. Se cutremură. Cu cât punea mai repede mâna pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
Se cutremură. Cu cât punea mai repede mâna pe mârtanul ăla, cu atât mai bine. ― Jones,... hai, motănel, vino. Vino la nenea Brett. Pis! pis! pis! Se aplecă pentru a se uita într-un pasaj îngust situat între două enorme lăzi și care era cufundat în beznă. Nu era nimic. Își șterse broboanele de sudoare de pe frunte care începuseră să i se prelingă pe pleoape. ― Da' unde dracu' te-ai băgat? Din fundul antrepozitului răzbătură niște răcăituri. Fură urmate de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
micimea cu imensitatea masei care fugise înspre plafon.) A crescu rapid! Noi căutam o creatură cât Jones de mare și ea a ajuns atâta! Deodată, o teamă irațională puse stăpânire pe ea. Teamă de spațiu strâmt, de întunericul amenințător, de lăzile îngrămădite și grinzile metalice care puteau tăinui dumnezeu știe câte alte primejdii. ― Ce facem proțăpiți aici? Aia poate să se întoarcă? Își luă arma cu amândouă mâinile și făcu cale-ntoarsă, întrebându-se prin ce minune o chestie atât de mică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
de flăcări, nu fusese distrus totul. Resturi de cutii spintecate, dovezi evidente ale trecerii creaturii, erau risipite pe jos, cruțate ca prin minune de foc. Pachete și baloturi de toate mărimile, aruncate claie peste grămadă, purtau semne ciudate de forțare. Lăzi de oțel fuseseră efectiv spintecate. După câte reușiră să vadă, creatura lăsase puține lucruri intacte. Păstrând aruncătorul de flăcări și detectoarele în mână, echipajul scotocea printre resturi. Gâtul și ochii le erau chinuiți de rotocoalele de fum înțepător. Inspecția proviziilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
să o mai ajuți la treabă. Avea o casă cu două odăi despărțite de tindă și o bucătărie de vară unde dormea. Era singură. Nu mai avea pe nimeni pe lângă ea. Cunoșteam și eu casa, datorită ție. În tindă avea lada de zestre. Un lădoi mare de doi metri lungime, unul lățime și un metru înălțime. Era vopsit maro. Cum trebuia să ne pregătim de plecare în armată și cum nici tu nu aveai valiză, ți-am propus să furăm lădoiul
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
ta a plecat la Huși, iar noi ne-am pus pe treabă. Din scândura lădoiului ne-am făcut valize pentru armată. Am schimbat culoarea, vopsindu-ne valize cu ulei verde. Mătușa Milica s-a plâns că i-a fost furată lada de zestre, dar nu și alte lucruri din casă. Cu toții au râs, chiar și el care acum râdea tot mai rar. Ambii au mai povestit și alte nebunii pe care leau făcut împreună în sat, până când drumurile lor s-a
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
Într-o dupăamiază, înainte de a pleca în cursă a mers acasă să se odihnească un pic și să-și ia mâncare. După ce au plecat muncitorii acasă, prinsesem din vreme un motan negru. L-am luat și l-am băgat în lada de scule a camionului care era în spatele caroseriei, pe partea dreaptă. Am băgat motanul înăuntru, am bătut capacul cu un cui. La lăsarea serii au venit cei doi, au pornit camionul și au plecat la depozitul de lemne, care se
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
Când au ajuns în pădure s-a defectat motorul. În zadar au încercat să remedieze defecțiunea, dar nau putut. Au fost siliți să rămână în pădure până a doua zi. Pe la miezul nopții, motanul a început să miorlăie înfiorător în lada de scule. Cei doi s-au dat jos din cabină să vadă de unde vine miorlăitul acela sinistru. Când au coborât din cabină, motanul a tăcut. S-au urcat din nou în cabină și după câtva timp motanul a început să
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]