11,415 matches
-
șocul segregației și al iredentismului local, pe care l-am adăugat la nu prea îndepărtatul șoc al românilor ardeleni de aici, din vremea stăpânirii horthiste. Oricum, se simțea și în România o oarecare primăvară, nu numai în alte părți ale lagărului comunist, ce a dat mari speranțe românilor, iar după evenimentele din Cehoslovacia, la care Armata Română nu a participat iar Nicolae Ceaușescu le-a inferat public, românii i-au aclamat curajul și apreciat corectitudinea politică, deși nu a lipsit decât
A TREIA REPUBLICĂ de CORNELIU FLOREA în ediţia nr. 402 din 06 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346676_a_348005]
-
Marea Adunare Națională l-a ales pe Nicolae Ceaușescu primul președinte al Republicii Socialiste România. A fost încă un moment de îndepărtare de tiparele strâmte, rigide și înăbușitoare impuse de marele frate de la răsărit și o apropiere de republicile din afara lagărului comunist, ceea ce s-a și realizat cu ajutorul lui Ion Gheoghe Maurer și Corneliu Mănescu, ei deschizându-i toate drumurile lumii. La această numire solemnă a depus un jurământ din patru fraze: în prima jura să slujească cu credință patria, în
A TREIA REPUBLICĂ de CORNELIU FLOREA în ediţia nr. 402 din 06 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346676_a_348005]
-
sau prin închisori, până acum, când a sosit vremea tovarășului Iliescu să-l execute pe tovarășul cel mare, ca să-i ia locul. Nu încape în discuție că, la sfârșitul deceniului nouă, poporul român ajunsese la capătul suportabilității, că schimbările din lagărul comunist pluteau și asupra României, simțindu-se și în aerul sufocant o răsturnare a situației sociale. Și au fost evenimentele din decembrie 1989, despre care, la început am crezut, aproape cu toții, că au pornit de la o scânteie revoluționară, cum de
A TREIA REPUBLICĂ de CORNELIU FLOREA în ediţia nr. 402 din 06 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346676_a_348005]
-
ȘI RUG LA AUSCHWITZ Autor: Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 680 din 10 noiembrie 2012 Toate Articolele Autorului Pe data de 14 noiembrie se împlinesc 114 ani de la nașterea unui poet martir care și-a dat viața în lagărele de la Auschhwitz. Născut la Iași pe 14 noiembrie 1898 într-o familie de mici comerciați , B. Fundoianu încă de mic are o înclinație aparte față de poezie, scriind versuri de la vîrsta de 8 ani. Școala o face la Trei Ierarhi unde
B.FUNDOIANU-POETUL FLACĂRĂ ŞI RUG LA AUSCHWITZ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 680 din 10 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351244_a_352573]
-
Fundoianu obține cetățenia franceză sub numele de Benjamin Fondane. Se înrolează în armata franceză ca soldat pentru a salva Europa de „tirania fascistă”. La 3 martie 1944 este arestat de gestapo împreună cu sora lui, Lina, fiind încarcerați mai întâi în lagărul de la Drancy, apoi transportați la Auschwitz unde au fost gazați la începutul lunii octombrie 1944, când armatele sovietice se aflau la numai 130 de km de acestă sinistră fortăreață a morții. Într-un ultim poem de dinaintea morții lui, poetul scria
B.FUNDOIANU-POETUL FLACĂRĂ ŞI RUG LA AUSCHWITZ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 680 din 10 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351244_a_352573]
-
trist, de neuitat, la pagina 269, din volumul Memorialul durerii, autoarea Lucia Hossu Longin a făcut un scurt comentariu: Cei uciși au fost înmormântați în albia râului și taluzați. Unde anume, nu știe nimeni. Miile de morti din cele paisprezece lagăre de exterminare vor putea fi identificate odată cu deschiderea dosarelor de la Canal. Vom ști, probabil, numele lor. Dar gropile comune, presărate de la Cernavoda până la Marea Neagră, dovezi ale tragediei ce ne-a fost impusă aproape jumătate de veac, vor rămâne o taină
IMPRESII DE PESTE OCEAN de DAN PETRESCU în ediţia nr. 796 din 06 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345606_a_346935]
-
Moldovei: „dară și dintre rumâni mulți sunt sfinți., dară nu s-au căutat!”... Cu alte cuvinte, așadar, avem în față noastră un volum de memorialistică în care mărturisitorul Nicolae Purcărea descrie cu lux de amănunte ororile îndurate în închisorile și lagărele comuniste. Autorul vorbește pe larg despre “reeducarea” pe care a îndurat-o la Pitești, Canalul Dunăre-Marea Neagră, Gherla și alte închsori“. Autorul volumului este unul dintre foștii deținuți politic care a îndurat peste două decenii de terorare în închisorile și
RECENZIE – NICOLAE PURCĂREA, “URLĂ HAITA”, EDITURA FUNDAŢIA “SFINŢII ÎNCHISORILOR”, BUCUREŞTI, 2012, 287 PAGINI. ISBN: 978-973-0-13962-4 ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 797 din 07 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345609_a_346938]
-
comuniste. Autorul vorbește pe larg despre “reeducarea” pe care a îndurat-o la Pitești, Canalul Dunăre-Marea Neagră, Gherla și alte închsori“. Autorul volumului este unul dintre foștii deținuți politic care a îndurat peste două decenii de terorare în închisorile și lagărele de muncă din perioada comunismului, fiind arestat, pentru prima oară, când avea 18 ani. Atunci, în anul 1941, după ce mareșalul Antonescu a ordonat închiderea tinerilor legionari, Nicolae Purcărea a fost unul dintre cei 5.000 de tineri care au mărșăluit
RECENZIE – NICOLAE PURCĂREA, “URLĂ HAITA”, EDITURA FUNDAŢIA “SFINŢII ÎNCHISORILOR”, BUCUREŞTI, 2012, 287 PAGINI. ISBN: 978-973-0-13962-4 ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 797 din 07 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345609_a_346938]
-
pentru că a povestit unui coleg de celulă în ce a constat programul de reeducare de la Pitești îmbolnăvindu-se de tuberculoză. În anul 1956 a fost eliberat, autoritățile stabilindu-i domiciliu forțat în Bărăgan. În anul 1958 a fost strămutat la Lagărul „Noua Culme de la Ovidiu, lângă municipiul Constanța. De aici, în anul 1960 a fost trimis la penitenciarul Aiud, de unde a fost eliberat în anul 1964. “Urlă haita”. Tulburător și cutremurător sau răscolitor titlul cărții mărturisitorului Nicolae Purcărea! Nu numai că
RECENZIE – NICOLAE PURCĂREA, “URLĂ HAITA”, EDITURA FUNDAŢIA “SFINŢII ÎNCHISORILOR”, BUCUREŞTI, 2012, 287 PAGINI. ISBN: 978-973-0-13962-4 ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 797 din 07 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345609_a_346938]
-
îi este dat să trăiască un moment emoționant, în care adversitățile trecute se stingeau în împreună-suferință: de Crăciunul anului 1956 i-au cântat colindul prizonierilor din URSS doamnei Mareșal Antonescu. Lacrimile sincere ale Doamnei le-au fost balsam sufletesc. În lagărul de la Culmea, în urma răscolirii de către Securitate a trecutului său, i s-a descoperit neexecutarea unei pedepse de 12 ani, de pe timpul lui Antonescu. În schimbul anulării pedepsei, i s-a propus să devină turnător. Neacceptând, a fost trimis, în lanțuri, la
RECENZIE – NICOLAE PURCĂREA, “URLĂ HAITA”, EDITURA FUNDAŢIA “SFINŢII ÎNCHISORILOR”, BUCUREŞTI, 2012, 287 PAGINI. ISBN: 978-973-0-13962-4 ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 797 din 07 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345609_a_346938]
-
de sate românești cu tot cu biserici, precum și a numeroase mănăstiri ortodoxe. După Diktatul de la Viena din 30 august 1940, în Ardealul de Nord-Vest cedat Ungariei, autoritățile de ocupație, cu sprijinul localnicilor unguri, i-au condamnat la închisoare sau la deportări în lagărele de muncă pe românii la care au găsit drapelul românesc, iar cei care aveau tricolorul românesc pe costumul popular erau amendați și batjocoriți. Acum, în anul 2013, înaintea Diktatului pregătit la Bruxelles pentru 2014, Guvernul Ponta II și Parlamentul României
STEAGUL UNGURESC AL ARDEALULUI ! de GHEORGHE FUNAR în ediţia nr. 788 din 26 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352061_a_353390]
-
vremuri de restriște, marcate de puternice frământări politice și sociale, a luat drumul pribegiei și domnul Dumitru Sinu (nea Mitică)...” ne povestește autorul. Și astfel începe „marea odisee” a celor care au avut curajul să fugă din țară, să părăsească „lagărul comunist”, cu speranța că, pe alte meleaguri vor găsi un trai mai bun, mai onorabil... În drumul spre „libertate” au avut de întâmpinat nenumărate greutăți, riscându-și, de multe ori, chiar viața. „Odată ajuns în Iugoslavia, Mitică Sinu a făcut
EXILUL... O RANĂ DESCHISĂ CE AMINTEŞTE DE „RĂDĂCINA MAMĂ”... de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 301 din 28 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356404_a_357733]
-
rememoreze povestea vieții? Să fie acesta un prilej, un mijloc de a se elibera de „povara” unui trecut... a unei vieți trecute prin toate „furcile caudine”? Drumul spre libertatea visată n-a fost ușor; a trecut (adeseori) prin flăcările purgatoriului (lagăre de muncă, închisori, nesiguranță...) Nu toți cei porniți în pribegie au ajuns acolo unde și-au propus. Mulți dintre ei au eșuat și au fost trimiși acasă. Norocul a fost de partea lui Dumitru Sinu care a avut șansa să
EXILUL... O RANĂ DESCHISĂ CE AMINTEŞTE DE „RĂDĂCINA MAMĂ”... de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 301 din 28 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356404_a_357733]
-
și astăzi în Canada și au doi copii: un băiat și o fată. În fiecare an, Alben și soția lui mergeau în Corsica, la familia Florei. Avusese mână bună nea Brăilă! Dar vremurile erau tulburi, veșnica neîncredere dintre Occident și lagărul comunist crea situații în care, inevitabil, ori de câte ori apăreau semne de întrebare, acestea planau deasupra emigranților veniți din Est... Prin momente de acest gen au trecut și nea Mitică și Stoian Brăiloiu. Poveste din Corsica - bănuit pe nedrept Dumitru Sinu își
EXILUL ROMÂNESC LA MIJLOC DE SECOL XX UN ALT FEL DE PAŞOPTIŞTI ROMÂNI ÎN FRANŢA, CANADA ŞI STATELE UNITE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 301 din 28 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356446_a_357775]
-
acum obișnuite mi-a spus cu zâmbetul pe buze, că sunt câteva sute cei cu care intrase în contact pe parcursul interesantei lui vieți din exil. Vreo 460! „Pe Vasile Țâra - a început nea Mitică - l-am cunoscut la sârbi, în lagăr.Era un tip simpatic, comunicativ, având pe-acel vino-’ncoace, care te determină să-l ții pe-aproape.Ne-am împrietenit de cum ne-am cunoscut, fiindcă Vasile știa, cu dibăcie, să se facă plăcut și reușea să te cucerească fără
EXILUL ROMÂNESC LA MIJLOC DE SECOL XX UN ALT FEL DE PAŞOPTIŞTI ROMÂNI ÎN FRANŢA, CANADA ŞI STATELE UNITE, de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 301 din 28 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356448_a_357777]
-
nici o sforțare.” Nici ei nu știau pe atunci că le era hărăzit să parcurgă împreună aceeași traiectorie a vieții lor, dincolo de frontierele României: se întâlniseră în Iugoslavia, au plecat în Italia și un timp, au rămas la Trieste, apoi, în lagăr, la Torino; în anii ce-au urmat s-au reîntâlnit la Paris, și-n cele din urmă la Montreal, în Canada! „Da, eu semăn cu mama!” Vasile Țâra era ardelean, se născuse pe plaiurile Transilvaniei de nord, într-un sat
EXILUL ROMÂNESC LA MIJLOC DE SECOL XX UN ALT FEL DE PAŞOPTIŞTI ROMÂNI ÎN FRANŢA, CANADA ŞI STATELE UNITE, de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 301 din 28 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356448_a_357777]
-
să înceapă lupta pentru o altfel de viață, pe care și-a dorit-o, și-acum avea posibilitatea să construiască, piatră cu piatră, cărămidă cu cărămidă, edificiul spre care țintea. În Iugoslavia, domnul profesor Cunia petrece șase luni, în diferite lagăre de concentrare și de muncă forțată. După o perioadă scurtă de detenție la închisoare la Vârșeț și Biserica Albă, a ajuns în lagărul de concentrare de la Kovacica, de unde după aproximativ o săptămână a fost trimis cu un grup la muncă
63 DE ANI ÎN EXIL, O CARIERĂ STRĂLUCITĂ ŞI-UN PREMIU „VON HUMBOLDT”! (CAPITOLUL XVIII) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 313 din 09 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356396_a_357725]
-
cărămidă cu cărămidă, edificiul spre care țintea. În Iugoslavia, domnul profesor Cunia petrece șase luni, în diferite lagăre de concentrare și de muncă forțată. După o perioadă scurtă de detenție la închisoare la Vârșeț și Biserica Albă, a ajuns în lagărul de concentrare de la Kovacica, de unde după aproximativ o săptămână a fost trimis cu un grup la muncă, în minele de cărbuni de la Banovici. Aici s-a întâlnit cu doi dintre colegii de facultate - Genu Ștefănescu și Tiberiu Ionescu - care reușiseră
63 DE ANI ÎN EXIL, O CARIERĂ STRĂLUCITĂ ŞI-UN PREMIU „VON HUMBOLDT”! (CAPITOLUL XVIII) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 313 din 09 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356396_a_357725]
-
grup la muncă, în minele de cărbuni de la Banovici. Aici s-a întâlnit cu doi dintre colegii de facultate - Genu Ștefănescu și Tiberiu Ionescu - care reușiseră să treacă Dunărea înot (Sandu Ionescu fusese repartizat cu un alt grup, în alt lagăr de muncă). Deși condițiile de lucru și traiul erau acceptabile, fiecare dintre cei aflați acolo se gândea la o modalitate de evadare și de urmare a drumului ce avea să-i conducă spre prosperitate. „Oficialitățile iugoslave se purtau ca niște
63 DE ANI ÎN EXIL, O CARIERĂ STRĂLUCITĂ ŞI-UN PREMIU „VON HUMBOLDT”! (CAPITOLUL XVIII) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 313 din 09 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356396_a_357725]
-
Cunia reușește să evadeze, împreună cu câțiva colegi, dar sunt prinși și închiși la Tuzla. După o lună au fost mutați în Voivodina, aproape de granița cu România, la Zrenianin. Șederea la Zrenianin a fost mai lejeră, ziua se puteau plimba în interiorul lagărului, puteau socializa, se puteau cunoaște mai bine. În lagărul de la Zrenianin cunoscuse o seamă de oameni luminați, aproape de care timpul a trecut mai ușorși o oază de cultură regăsită în prezența unor persoane speciale, i-au făcut viața mai ușoară
63 DE ANI ÎN EXIL, O CARIERĂ STRĂLUCITĂ ŞI-UN PREMIU „VON HUMBOLDT”! (CAPITOLUL XVIII) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 313 din 09 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356396_a_357725]
-
prinși și închiși la Tuzla. După o lună au fost mutați în Voivodina, aproape de granița cu România, la Zrenianin. Șederea la Zrenianin a fost mai lejeră, ziua se puteau plimba în interiorul lagărului, puteau socializa, se puteau cunoaște mai bine. În lagărul de la Zrenianin cunoscuse o seamă de oameni luminați, aproape de care timpul a trecut mai ușorși o oază de cultură regăsită în prezența unor persoane speciale, i-au făcut viața mai ușoară. Printre aceștia se numărau: unul din discipolii lui Nae
63 DE ANI ÎN EXIL, O CARIERĂ STRĂLUCITĂ ŞI-UN PREMIU „VON HUMBOLDT”! (CAPITOLUL XVIII) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 313 din 09 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356396_a_357725]
-
a pleca mai departe spre Vest capătă noi valențe și grupul de români face planuri de evadare. Rămâne în așteptarea unui moment favorabil, care vine de la sine într-o bună zi, când un lucrător de la fabrică îi ajută să părăsească lagărul: „Am pariat din nou pe șansă și am câștigat” - accentuează domnul Cunia. După ce grănicerii iugoslavi îi deposedează de toate bunurile valoroase ce le mai dețineau, ajung pe pământul italian. Parcă cineva din umbră mânuise mersul lucrurilor așa fel încât refugiații
63 DE ANI ÎN EXIL, O CARIERĂ STRĂLUCITĂ ŞI-UN PREMIU „VON HUMBOLDT”! (CAPITOLUL XVIII) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 313 din 09 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356396_a_357725]
-
incertitudini, Tiberiu Cunia și camarazii săi se simțeau liberi cu-adevărat. Însă, pentru fatalistul Cunia începea o perioadă care stătea sub semnul unei întrebări firești: „De ce am ajuns aici? Ce voi face? Dacă nu mă temusem de spaimele vieții de lagăr, îți dai seama că acum, cu atât mai puțin, astfel de întrebări m-ar fi speriat. Iar acum, cu mentalitatea mea fatalistă, mă pregăteam să înfrunt o realitate pe care n-o puteam controla, deși știam că multe, multe lucruri
63 DE ANI ÎN EXIL, O CARIERĂ STRĂLUCITĂ ŞI-UN PREMIU „VON HUMBOLDT”! (CAPITOLUL XVIII) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 313 din 09 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356396_a_357725]
-
pot depinde de mine! Vremea probei venise!” Drumul spre vest: Trieste - Cinecitta - Grugliasco (Torino) Se știa în cercurile intelectualității românești din diaspora că Franța este idealul occidental pentru desăvârșirea studiilor multora dintre refugiații acelor timpuri. Șase luni de viață în lagărele iugoslave fuseseră și pentru Tiberiu Cunia prilej de meditație, atât cât se putea medita în acele condiții de incertitudine, pentru făurirea unor idealuri de viitor. Primul pas era făcut: scăpase de Iugoslavia și ajunsese în Italia, care nu era altceva
63 DE ANI ÎN EXIL, O CARIERĂ STRĂLUCITĂ ŞI-UN PREMIU „VON HUMBOLDT”! (CAPITOLUL XVIII) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 313 din 09 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356396_a_357725]
-
medita în acele condiții de incertitudine, pentru făurirea unor idealuri de viitor. Primul pas era făcut: scăpase de Iugoslavia și ajunsese în Italia, care nu era altceva decât o poartă deschisă spre viitor. În Italia trece succesiv prin mai multe lagăre, începând cu cel de la Trieste, apoi la Cinecitta, lângă Roma și, în fine, la Grugliasco, lângă Torino. Era împreună cu Genu Ștefănescu și Tiberiu Ionescu - Sandu Ionescu făcând parte din alt lot. Profesorul Cunia își amintește acest episod: „Într-o seară
63 DE ANI ÎN EXIL, O CARIERĂ STRĂLUCITĂ ŞI-UN PREMIU „VON HUMBOLDT”! (CAPITOLUL XVIII) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 313 din 09 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356396_a_357725]