5,821 matches
-
Nu fusese niciodată la Paris și splendorile orașului de pe Sena o încântară. O familie din marea nobilime franceză - descendentă a ultimului rege Ludovic -, o primi cu ospitalitate. Gazdele franceze aveau acea căldură sufletească specifică latinilor, iar ea se simți în largul său alături de cavalerii francezi care mai de care mai veseli și mai comici, dar și curtezani pricepuți în cuvinte amoroase și versuri de neuitat ce-ți încântau inima, cântăreți ce-ți răscoleau sufletul cu melodiile lor și pictori care se
XVII. PELERINAJ LA PARIS ŞI LONDRA (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1518 din 26 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377268_a_378597]
-
să-i facă-n frunte zulufși să te țină în puf.Mandra tare e pisicaCand, făcut de MieunicaUn mărțișor dragii meiAtarna la pieptul ei.... IX. PRIMĂVARĂ, de Valeria Iacob Tamâș, publicat în Ediția nr. 2224 din 01 februarie 2017. Însuflețind largul zării Se întorc în zbor cocorii. Berze, grauri, rândunele Se-ntorc acasă și ele. De l-atâta ciripit Soarele e fericit. Înspre câmpuri înverzite Raze aurii trimite. Bucuroși peste măsură Ies copiii-n bătătura. Cum vremea este frumoasă, Cine să
VALERIA IACOB TAMAŞ [Corola-blog/BlogPost/377416_a_378745]
-
câmpuri înverzite Raze aurii trimite. Bucuroși peste măsură Ies copiii-n bătătura. Cum vremea este frumoasă, Cine să mai stea în casă? Larma-i de nestăvilit, Joacă, râset, piuit! Aducând doar bucurie Primăvară să tot fie. Citește mai mult Însuflețind largul zăriiSe întorc în zbor cocorii.Berze, grauri, rânduneleSe-ntorc acasă și ele.De l-atâta ciripitSoarele e fericit.Înspre câmpuri înverziteRaze aurii trimite.Bucuroși peste măsurăIes copiii-n bătătură.Cum vremea este frumoasă, Cine să mai stea în casă?Larma
VALERIA IACOB TAMAŞ [Corola-blog/BlogPost/377416_a_378745]
-
moarte, Parfumuri dobândite-n ca și ofrande date de cuvinte Te îmbie acum iubite, în focul arzător de șoapte lovite. Cocorii într-un amurg însângerat, acum au ratat, Un ultim zbor și apoi s-au desprins în cerc repetat, Prin largul încercat și îngerul toamnei privește cu mine, cum au plecat. NOI NE-AM RĂNIT PE TREPTE DE VENIN... Noi ne-am rănit pe trepte de venin, Cuvintele preschimbându-le-n pelin, Și-am rupt iubirea ce ne era o pavăză
UMBRELE CAILOR (POEME) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377505_a_378834]
-
o veșnicie. Cu inima prea plină de lumină, Spre un țărm de viață senină. Dă-mi mâna iubire, acum! Vreau să dansăm și să uităm, Durerile pământului să traversăm, În noaptea asta, iubire să emanăm. Vreau să privim corăbiile în larg, Când luna ne zâmbește, pe catarg. Stăpână fiind în noaptea neumbrită Pentru o ființă mult preaiubită. GLAS AMĂGIT DE MOARTE Te-am căutat iubite printre morminte, Fără de suflet erai în noaptea grea Aievea, ca într-un vis, tot mai aievea
UMBRELE CAILOR (POEME) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377505_a_378834]
-
zeci și unu un milion opt sute două zeci și doi un milion opt sute... un milion... un... iar am uitat câți neuroni kamikaze s-au dus e molimă să nu te superi iar că îți scriu pe fugă e furtună în largul regretelor și un cutremur de 8 mi-a crăpat epifiza tocmai la tine se anunță și un tsunami botezat alzheimer de un mucalit care te-a iubit înaintea mea uite vine primul val al doilea al treilea cred că voi
NU AI NEVOIE DE NIMIC EŞTI DEJA TOTUL de PĂPĂRUZ ADRIAN în ediţia nr. 1926 din 09 aprilie 2016 () [Corola-blog/BlogPost/377668_a_378997]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > RENAȘTEREA Autor: Virginia Vini Popescu Publicat în: Ediția nr. 1763 din 29 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului Renașterea Ard ore-n candela uitării Și se prefac în scrum de zile. Fumul discret, în largul zării, Transformă viața-n amintire! Picturi, pe frunza înserării, Se șterg cu lipsa de-mplinire. Se trece-n contul renunțării Ultima filă de iubire... Dar, firul ierbii bate-n poartă, Cerându-și timpul așezării! Încrederea-i devine artă Și baza
RENAŞTEREA de VIRGINIA VINI POPESCU în ediţia nr. 1763 din 29 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378660_a_379989]
-
viața aceasta trecătoare și s-a mutat la cereștile lăcașuri, la Sfinții Mucenici și Mărturisitori pe care atât de mult i-a iubit și după care atât de mult a râvnit. Părintele Justin Pârvu s-a născut în satul Poiana Largului - Călugăreni (Petru Vodă), județul Neamț, la 10 Februarie 1919. S-a închinoviat la Mănăstirea Durău, județul Neamț în anul 1936, a participat ca preot militar pe frontul de răsărit în al doilea război mondial, apoi a fost întemnițat pentru legionarism
IN MEMORIAM – ÎMPLINIREA A TREI ANI DE CÂND PĂRINTELE ARHIM. IUSTIN PÂRVU S-A NĂSCUT ÎN VIAŢA CEA VEŞNICĂ, MUTÂNDU-SE LA CEREŞTILE LĂCAŞURI… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1991 din 13 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378793_a_380122]
-
și occident este ca de la cer la pământ. Acum sunt în delegație, până luni, împreună cu un coleg, ne-am cazat la un hotel și am venit tot într-o fugă să dau de tine. Mama Ioana mi-a povestit pe larg prin câte ai trecut, îmi pare rău de tot ce ți s-a întâmplat și că nu ți-am putut fi alături, zău Laura, parcă ai luat cu tine toate ghinioanele lumii. Habar nu am avut și nici să te
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1965 din 18 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378850_a_380179]
-
aproape,/ poate fi atins/ cu o rugăciune!” E aproape omenește imposibil să nu te întrebi de unde chintesența dezmorțită din puritatea cunoașterii care cutreieră dimensiunile; de ce nu se simte nicio încurcare în vorbe precum aduse-ar fi cu furca de prin largul absolut nepleonastic cel mai larg. E un mod de universalitate dintr-atâtea posibile, potrivit pentru orișice epocă atâta vreme cât își are obârșie, matcă de sine stătătoare și fără ingrediente nepotrivite. Împărțirea universalității se face prin prisma principiilor reflexiei și refracției care
DANIEL MARIAN DESPRE LĂCRIMIOARA IVA de BAKI YMERI în ediţia nr. 1964 din 17 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379068_a_380397]
-
lungul vremurilor s-au abătut tot felul de neamuri: greci, cruciați, turci, romani. O mocirlă de cu oameni necăjiți, uitați de Cel de Sus. Ființe omenești care-și câștigă bucata de pâine prin muncă grea. Bărbații își petreceau timpul în largul mării, pe bărci din nuiele. Erau într-o veșnică luptă cu valurile, în nopți fără de sfârșit și zile cu soare fierbinte (...) La miazăzi de antica așezare Ashkelon, la o distanță cât e de la înfățișarea lunii la răsăritul soarelui, bucata aceasta
VISUL ARHEOLOGULUI de IOAN HOLBAN în ediţia nr. 1964 din 17 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379064_a_380393]
-
ei stau Kafka și Kupka, Sunt îngerii mei, ascultă-i. Se luminase de ziuă. Domnul Smithson își notă repede cele întâmplate, Avea o invitație la Academie, chiar nu știa ce va spune, Acum, iată, textul era gata. ********************************* Un corăbier în larguri de tristeți Scoase pistolul și-mpușcă o muscă, Era regina muștelor de aur, Ieși Columb din bietul său cavou și-l înjură pe corăbier ca pe-un tâlhar, cum îndrăznești, măi, Jerry, să mă tulburi, că Ieremia dă cu oiștea
PRECUM TRISTAN de BORIS MEHR în ediţia nr. 2173 din 12 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379885_a_381214]
-
dă cu oiștea-n gard, nu mă mai mir, dar tu, un amărât de corăbier, ce naiba faci în insulele mele? Eu sunt Ulise, spuse Jerry, mai timid, iar tată-meu e Joyce, vecinul Dumneavoastră, Ulise, ne-Ulise, du-te-n larg, apoi, de unde ai pistol, Eu n-am niciunul, de mult voiam să-i cer regelui Juan socoteală. S-au luat la harță, dar, ciudat, ciudat porniră insulele În derivă spre Alaska. Acolo, aurul curgea în văi ca apa, Iar muște
PRECUM TRISTAN de BORIS MEHR în ediţia nr. 2173 din 12 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379885_a_381214]
-
pe corabia ce-i aștepta în port, ca să plece spre Lumea Nouă. Cerul era curat ca o pânză de satin, fără urme de nori, fără cea mai slabă adiere de vânt. Doar valurile albastre, cu sclipiri argintii, călătoreau neostenite în largul mării, repetând mereu și mereu aceeași melodie suavă, melancolică, adormitoare. Emigranții se îmbarcau de zor pe corabie. Încărcau în cală toate averile lor neînsemnate: câteva vite, unelte agricole, saci cu făină, grăunțe. Sperau ca pe pământurile cele noi, unde vor
LUMEA NOUĂ (3) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1728 din 24 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379901_a_381230]
-
de greutatea laptelui din ele. Multe povești spunea Gabriel și câinilor ori pisicilor, în timp ce-i îngrijea sau când avea răgaz să se mai joace cu ei. La școală era mai simplu. Lumea nu se schimba, era aceeași. Se simțea în largul lui. Coleg și prieten cu toate fetele și băieții, în aceeași măsură, participa binevoitor la toate acțiunile colective fără rețineri, la fel ca la joacă. Învăța atât cât trebuia, cât simțea el că este necesar ca să nu aibă probleme acasă
EPISODUL 8, CAP. III, NOAPTEA FRĂMÂNTĂRILOR, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1654 din 12 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379943_a_381272]
-
preșurile decolorate de spălările făcute în timp. La ultimul gând a tresărit și s-a uitat speriată la bărbatul ei, dar tocmai plecase, parcă mai îngândurat decât ea... În acel an, la București, Gabriel s-a simțit mult mai în largul său decât își imaginase în ultima vacanță de vară pe care a petrecut-o, cât era ziua de lungă, pe câmp, ajutându-și părinții. În felul ăsta scăpa și de Gavrilă. S-a apropiat mai mult de colegii bucureșteni și
EPISODUL 8, CAP. III, NOAPTEA FRĂMÂNTĂRILOR, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1654 din 12 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379943_a_381272]
-
cheia sub piatra din colțul nevăzut ascunsă, în seri stranii adesea, ieșind pe străzi ce duc înspre nicăieri, însă ce coboară din paradisul simțirilor, urcând mai apoi cu emoție și vâslind pe ape în zări, cu barca propriului suflet, în largul confortabil al spațiului nelimitat accesibil imaginar. Evadând din spațiul personal, delimitat de ziduri incomode și bariere constrângătoare spiritului dornic a fi rebel, și devenind din ce în ce mai sufocante trupului, ce își cerșește parcă, în felul lui, dreptul la a simți propria-i
PLUTIND PRINTRE SIMŢIRI de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2323 din 11 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380067_a_381396]
-
ce brăzdau cerul nu prevesteau nimic de bun augur. Dacă avansam prea mult în larg, exista riscul să nu mai ajungem la mal, în caz că se pornea vântul dinspre sud-est. Acolo este malul, iar vântul și valurile ne puteau împinge spre larg. Doi oameni trecuți de prima tinerețe, au plecat la pescuit într-o barcă fără de motor, la circa o milă[ - 1852 m ] marină depărtare de țărm. Speram, ca totuși vântul să se potolească, așa cum se întâmplă adeseori pe Marea Neagră. Este la fel de
ÎNVINGEREA STIHIILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1742 din 08 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381803_a_383132]
-
să-și facă apariția firavă pe bolta cerului, prevestitoare de evenimente rele și să ne călăuzească spre direcția bună. Trăgeam tăcuți de vâsle. Eu și fratele mai mare cu patru ani și jumătate, am mai fost prinși și altădată în larg de furtună. Odată am tras fără oprire la vâsle doua ore și jumătate continuu și am reușit să ajungem totuși la mal. Fiind doi, chiar dacă nu mai eram la prima tinerețe, aveam experiența ieșirilor pe mare, cu barca noastră mică
ÎNVINGEREA STIHIILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1742 din 08 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381803_a_383132]
-
numai bucăți mari, negre și cel puțin doi la fiecare ridicare a voltei. Nu am băgat de seamă, că marea era acum cu valuri largi și înalte de peste doi metri. Vântul între timp își schimbase direcția. Bătea dinspre mal spre larg. - Frate, hai s-o „tăiem” că nu mai ajungem la mal, spun eu. - Gata, scot voltele. Ridicăm ancora și pornim spre mal, până nu vine furtuna. Strângem repede cele patru volte de fiecare și le aruncăm în fundul bărcii. Scoatem și
ÎNVINGEREA STIHIILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1742 din 08 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381803_a_383132]
-
umplea cu apă din cauza greutății mele. Numai când mă gândeam că avem de tras la rame contra valului și mai ales a vântului aproape doi kilometri, mă apuca groaza. Vom ajunge oare la mal, sau ne va duce furtuna spre larg? În caz că nu vom reuși să învingem furia mării, telefoanele mobile erau singura noastră scăpare. Anunțam poliția de frontieră, să ne salveze. Cu amenda aplicată, vedeam noi ce vom făce. După vreo jumătate de oră de tras la vâsle, nu am
ÎNVINGEREA STIHIILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1742 din 08 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381803_a_383132]
-
la fiecare tras de vâsle. Furtuna se întețea tot mai tare. Când eram pe coama valului ce ne târa spre larg, când staționam pe fundul abisului dintre doua valuri de peste doi metri, simțind cum apa ne trage cu forță spre larg. Talazurile erau înalte și periculoase. Era suficient să ne prindă cu bordul în val, ca să ne umple întreaga barcă cu apă. Cine garanta că nu se va scufunda, sau dacă va rezista la un al doilea val și nu se
ÎNVINGEREA STIHIILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1742 din 08 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381803_a_383132]
-
încerca să o luam spre Saturn, spre locul nostru de acostare. Am aruncat ancora pentru a ne mai odihni. Simțeam că nu mai putem continua să înaintăm. Ancora nu ținea barca pe loc. Valurile ne duceau din nou târâș spre larg. Cât timp fratele trăgea la vâsle, eu trăgeam de parâmă să scot din nou ancora, care avea ghearele de prindere îndreptate de forța curenților și de aceea nu ne ținea ancorați. Mai aveam o sută de metri de parcurs și
ÎNVINGEREA STIHIILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1742 din 08 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381803_a_383132]
-
4 ani. Am ieșit pe puntea bărcilor să fotografiez și să filmez tot drumul până la Melbu care nu a durat mai mult de vreo 15-20 minute. Bineînțeles că iar i-a fost rău fiicei și amicei cum am ieșit în larg dintre munții înzăpeziți înalți aici de peste 1.400 metri. Pe apă era furtună de gradul doi spre trei, cu valuri de un metru înălțime, iar când prova navei călca peste valuri, se împrăștia în jur o spumă multicoloră de la razele
PUNTI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1442 din 12 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382040_a_383369]
-
dezvelește-ți piciorul de fată... Se vor întoarce-n curînd cavalerii, apusul va bate în fierul porții. Nu, iubito, eu nu sînt cel cu urechea tăiată. Sînt cel cu care într-o bună zi vei înota și vei adormi în larg. Aprind foc lîngă peșteri, dau în cărți de mamă și de tată. Vorbele rele ale lumii de mine se izbesc și se sparg. Nu, iubito, eu nu sînt cel cu urechea tăiată. Am auzit că l-au ridicat cînd se
NU SÎNT ACELA de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2299 din 17 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380351_a_381680]