15,723 matches
-
exil În Franța, ea și verișoara ei Claudette avuseseră parte de un tutore și profesor particular, un bețivan de vreo cincizeci și ceva de ani, cu aere de literat, care se lăuda că putea recita Eneida lui Vergiliu În limba latină fără accent și pe care Îl porecliseră Monsieur Roquefort În virtutea aromei aparte pe care o răspîndea În pofida băilor romane de colonie și parfum cu care Își gătea pantagruelica persoană. Monsieur Roquefort, În ciuda remarcabilelor sale Însușiri (dintre care se detașa o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
în aceste țări, capetele încoronate cheltuiesc nechibzuit pentru ridicarea de monumente ori se epuizează în lupte zadarnice, cu toate eforturile birocrației de a-i tempera în cheltuielile lor. Atunci apare caravela: un foc, două pânze pătrate și una de tip latin fac în așa fel încât structura ei să aibă o mobilitate perfectă. Pusă la punct pe la 1430 în Portugalia, ea ar putea conferi putere regilor navigatori portughezi, aflați într-o poziție optimă pentru a iniția explorarea coastelor africane și pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
riguros cenzurate până atunci de Biserică. Noii cititori află atunci că Biblia nu conține exact ceea ce susțin preoții, că mai există și încercări filosofice și romane, că în ele vorbește atât rațiunea, cât și iubirea; că o cultură - evreiască, grecească, latină, arabă, persană - le-a fost până acum tăinuită cu grijă. Mulți vor să citească aceste texte și altfel decât într-o latină pe care nu o mai utilizează; limbile vernaculare, specifice unor popoare diferite, detronează acum limba Bisericii, care în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
detronează acum limba Bisericii, care în curând nu va mai rămâne decât limba oficială a câtorva cancelarii. Pe scurt, în câteva decenii, tiparul compromite definitiv visul Vaticanului și al Imperiului Roman de Națiune Germană de a omogeniza Europa în jurul limbii latine și al Bisericii. O lecție pentru viitor: o nouă tehnologie de comunicare despre care s-a crezut că este centralizatoare se dovedește un dușman necruțător pentru forțele aflate în plin exercițiu al puterii. în 1517, Luther le citește Biblia adepților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
potențiale și de toate „inimile” precedente, Statele Unite nu au nici un rival credibil pe propriul continent. De aceea, se simt libere să intervină în întreaga lume, fără riscuri și fără amenințări pe teritoriul lor. Ele preiau destul de rapid controlul asupra Americii Latine, asupra unei părți din Asia, Filipine și Coreea. Și de această dată, evoluția este în perfectă fază cu istoria Ordinii economice: ea se manifestă întotdeauna acolo unde nici un trecut sedentar nu frânează mobilitatea de care are nevoie, acolo unde burghezia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
să rămână neutră. Cerințele pe care le implică lupta împotriva traficanților de droguri, impusă de Statele Unite, vor determina și ele o întărire majoră a potențialului militar mexican. Toate aceste ambiții regionale vor intra în conflict. Lumea va vedea o Americă Latină răzvrătită împotriva prezenței economice și politice americane, o lume arabă obsedată de eliminarea Israelului, un ansamblu persan dornic să îngenuncheze lumea arabă, o Rusie doritoare să domine iarăși o parte a Europei și să se știe, în același timp, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
termini un tablou săptămâna asta? — Pictează Strickland în atelierul meu. — Serios? — Da. Chiar eu i-am propus. E prea slăbit ca să se poată întoarce la el acasă deocamdată. Am crezut că am putea picta împreună. La urma urmei, în Cartierul Latin, mulți băieți împart atelierul. M-am gândit că o să fie distractiv. Întotdeauna mi s-a părut că e nostim să ai pe cineva cu care să mai schimbi o vorbă când obosești lucrând. Mi-a spus toate acestea încet, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
e nici urmă de viață, confirmă poetul, scrutând pustietatea de la castel prora. Pe Îngustul coridor central nu se zărea nimeni, după cum nimeni nu ținea cârma. Corabia părea În perfectă stare, ca și când abia ar fi tras În port, cu marea velă latină Înfășurată frumos pe catarg. Simți cum un fior Îi străbate șira spinării. Era de neînchipuit ca râul Arno să fi fost navigabil, la câteva mile de la vărsare, pentru nave atât de mari. Acea prezență era... ce mai Încoace și-ncolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
de gâfâială. Într-acestea, fata deschise gura. Dante văzu clar cum pieptul i se umfla ca să inspire, iar apoi glasul ei Înalt și limpede se Înălță iarăși În biserică, răsunător ca un cântec. Sunetele armonioase ale unui psalm În limba latină se răspândiră În văzduh. Dante era Încurcat. Prima lui ipoteză, că ar fi putut să fie vorba de un artificiu mecanic, părea greșită. Nici măcar genialul al-Jazari nu ar fi fost În stare să reproducă acea imagine a unei vitalități autentice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
ne-au Învățat Înaintașii noștri, răspunse Dante Înghețat. - Verum. Dar care ar fi, așadar, aceste mari spirite care ți-au oferit mereu exemplul și Îndemnul lor? Lăsându-l, firește, la o parte pe maestrul dumitale de angajament civil, acel Brunetto Latini, sodomit notoriu, mort taman la vreme ca să scape de pedeapsa pe care ar fi meritat-o. Adăpat, la rândul său, din izvoarele de la Paris, până Într-acolo Încât a scris o operă În acea limbă. - Mulți au iubit patria mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
construcția care arsese pe pământurile familiei Cavalcanti. Sub acvile erau Încrustate niște caractere grecești. Cizelată În Răsărit, așadar, probabil la Constantinopol. Însă cineva o stricase, zgâriind grosolan trei caractere latinești cu un vârf de fier: „F R I”. Darul Împăratului latin de Răsărit pentru reînnoirea alianței și a protecției. Cupa din care băuse, În ultima sa zi pe pământ. Federicus Rex Imperator... Un freamăt Îi străbătu lui Dante șira spinării. Se grăbi să depună, cu respect obiectul pe masa de scris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
unde a stat În contact fizic intens cu o bucățică prăfuită de biscuit cu unt de arahide. După-amiaza Amory a scos-o la lumină cu un oftat și, după puțină gândire și o ciornă preliminară scrisă pe spatele manualului Limba latină - anul Întâi, de Collar și Daniell, a compus un răspuns: „Dragă domnișoară St. Claire, A fost pentru mine o adevărată Încântare să primesc azi dimineață invitația dumneavoastră pentru serata de joia viitoare, seara. Sunt fermecat și Încântat să vă prezint
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
la nebunie parfumul și Botta, care venea din scenă, se oprește, adulmecă în stil de mare cunoscător și spune, cu un glas care era deja departe: ― Paris! În ochii lui mari se vedeau irizări de nopți pariziene, un întreg Cartier Latin plin până la refuz de poeți, pictori și boemi. ― Tu ești actor? ― Da. ― Cum te cheamă, ești nou, nu-i așa? ― Mălaimare, da, sunt nou, abia m-am repartizat aici. ― Mălaimare? se minunează el, privindu-mă ca pe o gânganie. ― Așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
Barrault din cartea citită, din filmele văzute, acel Barrault care însemna teatru, dragoste, zâmbet, liniște, bucuria de a arde și de a fi un om obișnuit. Îmi place să cred că în acea seară, într-o cafenea pariziană din Cartierul Latin, un imens actor găsea că vinul din paharul său are o savoare aparte, căci, într-un anume fel, întâlnirea noastră avusese loc, îmi transmisese ce trebuia să știu, ceea ce avea să mă facă să merg mai departe, către cel căruia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
până la cea stabilită de mine în 2002 în L’Invention du plaisir? Presocraticii, sofiștii, scepticii, epicurienii, stoicii și chiar cinicii dispun de ale lor, uneori încă de multă vreme, ca să nu mai vorbim de excelentele ediții de patrologie greacă și latină: despre cirenaici însă, nimic... Astfel încât reputația - deplorabilă, bineînțeles... - a anihilat dorința și voința de a face dreptate, care presupun lectura fragmentelor, mersul la sursă. Desigur, edificiul cirenaic evocă șantierele arheologice grecești din ziua de azi: resturi de recipiente risipite, triglife
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
Greu de dat un răspuns univoc asupra definiției teoretice a plăcerii. Textele se schimbă cu timpul: ceea ce afirmă Diogene Laerțiu la trei secole după Hristos diferă uneori de fragmentele din doxologia stoiciă - din Cicero îndeosebi - ori din patrologia greacă sau latină: Lactanțiu, Grigore din Nazianz și Augustin însuși practică în mod intenționat caricatura: ei îl recuză pe Aristip în totalitatea lui, ca vinovat de a fi un învățător într-ale plăcerii pentru prea mulți oameni de pe acest pământ, apoi de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
vizibilă în toate sectoarele realității. Casa hedonistă - și comunitatea care o locuiește - merită crearea unui concept sau elaborarea unui personaj conceptual: de altfel, ea este personaj conceptual... Vila lui Piso trece drept una dintre cele mai somptuoase din întreaga lume latină. Structurile arhitecturale grandioase, decorațiunile magnifice, picturile prețioase, bibelourile de valoare, operele de artă de mare calitate, ieșite din cele mai pricepute mâini, semnifică un nou mod de a trăi epicurismul. Spiritul Grădinii, dar, probabil, nu și litera: o comunitate existențială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
și litera: o comunitate existențială de prieteni, desigur, dar fără austeritatea la care Magistrul îndemna cu severitate. Prin această casă excepțională, asistăm la un anumit mod de a trăi epicurismul. Ea povestește trecerea la act filosofică și arată desăvârșirea geniului latin: preocuparea pentru real, pasiunea pentru concret, voința pragmatică. Ce ne spune această vilă? Trecerea de la cultura elenistică la civilizația romană. în această parte a Campaniei se vorbește și se scrie grecește, dar, pentru prima dată, este imaginată posibilitatea de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
să-și făurească existența ca pe o operă de artă echilibrată, armonioasă, autosuficientă. Alternativa Epicur/Zenon formulează, în spațiul filosofic chiar, alegerea între bucuria de a trăi epicuriană și austeritatea stoică, ataraxia individuală și sensul statului, gândirea greacă și rațiunea latină. Aceeași remarcă și în ceea ce privește cuplul Hermarh/Demostene, care permite punerea în scenă, față în față, a vieții private a înțeleptului și a vieții publice a oratorului implicat în viața cetății. Ansamblul programului decorativ al vilei îndeamnă la acest gen de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
de fiecare zi - să ne amintim de Cezar și de Cassius. Trecerea de la epicurismul grec la versiunea sa romană presupune și o translație de la asceza austeră a Grădinii la jubilarea voluptuoasă a Vilei, de la ordinea metafizică elenă la registrul pragmatic latin. De o parte, un rest de ideal ontologic, de gândire pură, de meditație aridă; de cealaltă, o preocupare utilitaristă, o tensiune realistă, un țel imanent. Trecând de la o lume la cealaltă, efectuând așadar traseul de la est la vest, epicurismul părăsește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
cuprinse în anexa la Cronicile lui Eusebiu din Cezareea. Dalmat convertit la Roma, Ieronim a rămas în istorie ca autor de epistole, comentator al Evangheliei după Matei, exeget și biblist - mai precis, traducător și adnotator al textului Bibliei în limba latină. Că astfel de misiuni au putut reveni unor indivizi atât de puțin scrupuloși, cinstiți și loiali spune multe despre ideea pe care ne-o putem face despre acea masă de scribi care confecționează creștinismul plecând de la un Iisus de ficțiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
preferăm divina plăcere îII, 172) - sau, conform traducerii, voluptatea divină. Dacă moartea ia totul, măcar existența să fie consacrată jubilării. Neantul durează și așa destul, nu e nevoie să-l mai și secretăm în fiecare secundă a vieții cotidiene. Voluptatea latină corespunde exact plăcerii, nu încape nicio îndoială în această privință. E uimitor așadar că s-a insistat, în ceea ce-l privește pe Lucrețiu, mai ales asupra pretinsului său pesimism, asupra zugrăvirii în culori întunecate a realității, asupra disperării sale, asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
puțin a instinctului vieții seamănă până la confuzie cu realizarea definitivă și naturală a ataraxiei. Filosoful epicurian laudă meritele acestei existențe supuse de-acum înainte purei plăceri de a fi, fără niciun fel de parazitare... De unde o elogiere a ceea ce numesc latinii otium: utilizarea timpului liber de care dispunem pentru edificarea de sine ca singularitate liberă. Preocuparea de sine și folosirea plăcerilor, va scrie Michel Foucault, care vorbește și de o hermeneutică a subiectului pentru a numi efortul individului de a se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
așadar în filosofie pur și simplu... De același autor, Histoire de la Rome antique. Les armes et les mots, Tallandier. Despre Cicero, Lucrețiu - dar și despre mediile epicuriene din Campania -, precum și despre Seneca: Jean-Marie André, La Philosophie à Rome, PUF. Devenind latină, gândirea pierde din talentele idealiste în ceea ce privește ontologia, metafizica și ficțiunile, dar câștigă în forță în ceea ce privește morala utilitaristă și pragmatică - în sensurile nobile și filosofice ale termenilor. * ** Divinul Lucrețiu... Am lucrat pe traducerea lui Charles Guittard, Imprimerie nationale, ediție bilingvă, ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
apropie de hangar și lăsă eroilor noștri două linguri și două furculițe. — Cuțite nu se dau? întrebă încet comandantul Aciobăniței pe mediocrul în vârstă, după ce fetișcana se depărtă. — Cui prodest? răspunse surâzând cu tristețe bătrânul mediocru. Ce să tăiem? Știți latină? spuse uimit pilotul Amărășteanu. Se face aici latină? — O, nu, răspunse senectul mediocru. Când eram mic, tata, care era pândar, a prins un extramediocru căzut pe lotul de căpșuni. Pe vremea aceea extramediocrii nu erau repartizați pe lângă instituții, ca acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]