1,966 matches
-
fum în cel mai frumos cimitir din lume, în cel de la Genova, pentru sutele și sutele de morminte funerare de rară valoare artistică. Pentru pământeanul cu puțin duh de credință moartea este durerea durerilor, este scrum și fum; cei mai mulți oameni leșinați de durere se văd în cortegiul funebru dindărătul carului funebru. Însuși Cristos, în atotputernicia persoanei sale divine, nu și-a stăpânit lacrimile în fața mormântului lui Lazăr, prietenul său. (In 11,35). Între literele românești putem citi: „Nu de moarte mă
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
amintesc anul, i-am făcut o vizită acolo în luna noiembrie. El ne-a spus că a stat două săptămâni la o familie de nemți, și apoi s-a mutat în casa parohială. Ne-a mai spus că odată a leșinat de foame. Într-o zi a găsit în biserică o coajă de pâine și cinci nuci, le-a mâncat și și-a mai revenit. Cineva i-a adus un lighean cu apă și două săptămâni nu i-a schimbat-o
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
patru! Era o ilustrație pe viu a legendei Turnului Babel... Bineînțeles că examenul a fost un fiasco. și, de fapt, nici nu mă mai interesa: eram într-un asemenea hal de epuizare fizică și morală, încât a doua zi am leșinat în stradă, cu tensiunea scăzută la șase... M-am trezit în penumbra răcoroasă a camerei de acasă. Eram grav bolnav... În jurul meu - Mama, Tata, medici și, din când în când, câte-un prieten. A trecut și Mihai pentru câteva minute
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
dorința expresă a nașului de botez cel care trăise o bună parte din viață în deșertul inospitalier al Iordanului hrănindu-se după o rețetă anticolesterol descoperită de el, cu te miri ce și mai nimic: câteva fructe sălbatice, niște lăcuste leșinate de căldură și în final, ca să-și dreagă gustul, nițică miere "împrumutată" de la niște ființe lipsite cu desăvârșire de cea mai elementară educație și care-și depozitau comoara meliferă în scorburile copacilor. Mai apoi, revenit printre oameni și oprindu-se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
pe Siret, împotriva nemților, care nuș' ce naiba mai căutau și ăștia pe-aicea în sfârșit nepoții lui Attila erau făcuți harcea-parcea și fugăriți de le scăpărau călcâiele într-un maraton al groazei până la marginea lacului Balaton, unde au căzut epuizați; leșinați de oboseală. Aici s-au oprit cu toții, semnând o pace eternă, având ca fundament material inegalabilul papricaș stropit cu celebrul vin de Tokay combinat cu minunata agheasmă de Zăvoaia. Încălziți binișor de cele două stimulente lichide, s-au hotărât să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
între cele două rânduri de grămezi, reîncepea activitatea de încărcare până ce grămada lua sfârșit, iar pe arătura proaspătă nu se mai zărea nici un ciocălău. Căruța o lua pe șleaul spre casă, iar noi, cei patru frați, rupți de oboseală și leșinați de foame, ne târam în urma acestui mijloc de transport ca niște deținuți condamnați definitiv la o grea și lungă deportare. O, Doamne, cine știa, cine putea bănui că într-un viitor foarte apropiat lucrurile se vor petrece întocmai, dar la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
să le pun eu pe Florica, pe Maria și pe Tanța la cântat? Ce idee năzdrăvană...“ Gabriel deschise cutia viorii și-și scoase brusc un sendviș cu mezeluri, căci imediat începu să miroase în împrejurimi, la celelalte mese. Rodicuța să leșine, nu alta. Credea că scăpase numai cu ciorapul roșu... „Cum mănânci ăla, nu e stricat?“ „Nu, cum să fie stricat? A stat mama, săraca, azi-noapte la rând la mezeluri. S-a trezit la două, a lăsat sacoșele la rând la
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
în brațe. Feli făcea poante, mă făcea să râd, ca de obicei. Uitasem de ac, până când am văzut cum se prelinge sângele ei peste marginea borcanului, nimeni nu observase. Atunci m-am lăsat moale pe scaun, am alunecat, poate am leșinat. Nu știu dacă și sângele meu dăduse pe-afară. Ne-au dat o friptură ca lumea și vin roșu (cum se obișnuia dacă erai donator). Nu mai mâncasem demult așa bine, de când plecasem de-acasă la cămin, la București. Horor
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
Fondul Plastic din București cureaua aia șmecheră și pantofii bulgărești... Ce-i drept, aici m-a muiat, e-adevărat că acum juma’ de an a venit cu o pereche de blugi stas, îi luase doamna Mariana de la vaporeni și am leșinat când i-am văzut. Apoi, când să-i pun pe mine, canci. Nu puteam nici să-i închei, de ziceai că-s una dintre balenele clasei. Și, culmea, erau și prea lungi, nu știu pentru cine erau făcuți, că eu
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
rest știu că mă purtam destul de urât cu colegele de clasă. La un moment dat, în curtea școlii m-am apropiat de o colegă și nu știu din ce motiv am lovit-o cu pumnul pe la spate. Colega respectivă a leșinat, sau poate că mai mult s-a prefăcut, cert este că eu am fost pus în discuția clasei, am fost pus la ,,zidul infamiei” și mi s-a scăzut nota la purtare. Dacă aș căuta niște cauze ale acestui comportament
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
până azi. Vlahul se cuvine fitecine să poarte cernit strai c-a murit Mihai, că și-au pierdut domnul viteazul și omul, cu nume de faimă de-l rosteau cu teamă cari mai de cari turcii și tătarii, ungurii și leșii tremurând ca peștii.“ scrie vistierul grec Stavrinos într-o poemă redactată în 1601. Aceste versuri sunt ale unui fidel și ale unui admirator, dar contemporanii și succesorii lui imediați nu au avut prețuire pentru performanța domnului muntean - întâia unire a
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
de „Pionieri”. Desigur și eu speram să fiu făcut pionier. N-a fost să fie așa, nu mai rețin din ce cauză dar acasă am fost muștruluit la modul cel mai aspru. A doua zi în drum spre școală am leșinat și m-am prăbușit într-o urmă de roată de camion, plină cu noroi. Grupul de copii a mers mai departe la școală lăsându-mă acolo, inclusiv așa zisul frate mai mare Puiu. Când mi-am revenit am constatat că
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
nilor mari) și a răspuns serios: „Când am intrat odată la mama și la tata în cameră și am văzut că mama îi mânca puța lui tata.“ Avea și motive să fie serios... Mama, care aplaudase bucuroasă până atunci, a leșinat, iar tatăl a zbughito din platou. Poți zice căși meritau soarta. Ia văzut, într adevăr, o țară întreagă, așa cum șiau dorit. Iar cei de la Prima au avut grijă de asta: nu numai că nu au tăiat episodul la montaj (emisiunea
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
personaj important al audiovizualului românesc. Acum e pe cai mari, căci, în afară de moderarea emisiunii Sinteza zilei, i sa dat pe mână, precum știm, și conducerea Antenei 3 (după ce, în prealabil, fusese directorul Antenei 2). Mil amintesc pe când făcea interviurile acelea leșinate la Realitatea TV - pe atunci naș fi crezut în ruptul capului că băiețașul acela plat și careși peria cu sârg invitații avea să facă mare carieră în televiziune. Mihai Gâdea a rămas, profesional, la același nivel ca în urmă cu
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
Carina și Valentin făcuseră tot ce trabuiau să facă. Nu aveau ce să își reproșeze. Aproape că se ruinaseră; în ziua de 4 martie ’75 inima pruncului zvâcnise pentru ultima oară. În timpul predicii în drum spre locul de veșnicie, ea leșinase iar când își revenise avea impresia că în sicriu în locul pruncului vedea un îngeraș imaculat, care o implora să îl ia în brațe, tânguindu-se. Trupul îi tremura fără să o mai asculte. Cu cât cortegiul funerar se apropia de
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
dar a durat până pe la unsprezece ani, când, ieșind într-o duminică, am vă zut la poarta școlii un cupeu: vizitiu și valet și o doamnă înfofolită în blănuri, înfumurată și plină de sine, de averea ei... Eram gata să leșin - leșinam deseori pe atunci; mi se oprise inima de uluire și de nedreptate. Doamna aceea mi a furat încrederea în viitorul meu, în superioritatea mea; în privința asta, eram naivă ca prințul care se credea nemuritor... De la Sălcii, drumul se făcea
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
a durat până pe la unsprezece ani, când, ieșind într-o duminică, am vă zut la poarta școlii un cupeu: vizitiu și valet și o doamnă înfofolită în blănuri, înfumurată și plină de sine, de averea ei... Eram gata să leșin - leșinam deseori pe atunci; mi se oprise inima de uluire și de nedreptate. Doamna aceea mi a furat încrederea în viitorul meu, în superioritatea mea; în privința asta, eram naivă ca prințul care se credea nemuritor... De la Sălcii, drumul se făcea mai
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
psiholog, sever și aspru, mi-a spus, evident ca să-mi facă un serviciu: „De ce sunteți tulburată? Dacă v-a părăsit, înseamnă că nu vă iubea așa de mult. Un copil ca toți copiii“. Între timp mi-am revenit - aproape că leșinasem; pete mari de sânge, zice lumea, îmi apăruseră ici-colo, pe gât și pe față. Aproape am țipat: „Da“. Și rostind cuvântul ăsta, am reintrat în contact cu atmosfera din jur, cu situația în care mă aflam. Așa că am continuat: „Și
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
-mi acești bani în contul pensiunii pe aprilie. M-am dus. Luasem o sulfamidă, tratamentul recomandat contra gripei actuale, și, cum știi ce efect au de obicei sulfamidele asupra mea, când m-am întors de la Ver[eș], eram gata să leșin în fața ușii apartamentului nostru. Fuga, fuga, pe divanul tău drag, care mi-a fost leagăn și pat de odihnă, în amintirea ta. Puteam eu să-mi închipui că dormeam în el pentru ultima oară? Fiindcă nu puteam respira, am rugat
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
e obișnuit cu oile, și la ele durează cinci luni. O să-i spun că și la oameni e la fel. Își ia iar peria. Odată i-am spus că fetele trebuie să mănânce ciocolată de două ori pe zi, altfel leșină, și m-a crezut. Suze are dreptate, cel puțin dintr-un punct de vedere. Odată ce se strânge cu corsetul, nu se mai vede nici o umflătură. De fapt, cum stăm așa amândouă în fața mesei ei de toaletă în dimineața nunții, râzând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
de peste ocean! — OK, am să... mă ocup eu de asta, murmur. Nici nu îndrăznesc să mă uit la Suze. — Minunat! Deci luni ne vedem la Antoine’s, la ora zece dimineața. Când o să guști din torturile alea, îți spun... o să leșini. Acuma trebuie să fug. Își închide agenda și-i zâmbește lui Suze. Mi-a părut bine de cunoștință, Suze. Ne vedem la nuntă! — Ne vedem! spune Suze, pe un ton bătător la ochi de vesel. Categoric. Ușa se închide în urma
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
asta sunt pregătirile de nuntă. Robyn și cu mine am avut mai multe întâlniri cu designerul de eveniment, ale cărui idei despre cum va arăta sala sunt absolut spectaculoase. Acum câteva zile am testat deserturile de la Plaza și era să leșin la toate budincile alea fenomenale, ireal de bune, dintre care a trebuit să aleg. Degustarea a fost bine stropită cu șampanie în permanență, cu chelneri extrem de îndatoritori, și toți mă tratau de parcă aș fi fost o adevărată prințesă... Însă, dacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
aprobând din cap și făcând câte un comentariu absent din când în când, cu mintea la subiectul mami. Mi se pare că sunt vârâtă în povestea asta până la gât și că mi-am pierdut orice simț al proporțiilor. Oare o să leșine când o să-i spun de Plaza? N-o să leșine? Nu-mi dau deloc seama ce reacție va avea. Pe bune, uite cum a fost de Crăciun. Credeam că mami o să fie devastată când o să-i spun că Luke și cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
din când în când, cu mintea la subiectul mami. Mi se pare că sunt vârâtă în povestea asta până la gât și că mi-am pierdut orice simț al proporțiilor. Oare o să leșine când o să-i spun de Plaza? N-o să leșine? Nu-mi dau deloc seama ce reacție va avea. Pe bune, uite cum a fost de Crăciun. Credeam că mami o să fie devastată când o să-i spun că Luke și cu mine nu venim de sărbători, și mi-au trebuit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
veselă nevoie mare. Îți trebuie doar niște suc proaspăt de portocale. Și un mic dejun adevărat. Asta le spun mereu mireselor mele: trebuie să aveți mare grijă de voi! N-are nici un rost să vă înfometați, și pe urmă să leșinați în fața altarului. Ia o brioșă. Caută ceva în geantă. — Uite! În sfârșit, îl avem! Mă uit tâmp la bucata de material argintiu cu ape, din mâna ei. — Ce-i ăsta? — Materialul pentru pernuță! spune Robyn. Trimis par-avion direct din China
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]