178,429 matches
-
întreg. ,rău mai trăiți domnilor" i se pare că aude în somn, departe de coapsele sulamitei și de părul cînepiu al margarethei revărsat peste caseta cu bijuterii mincinoase. ar spăla cu leșie alămurile unei vieți liniștite să nu te mai lege nimeni ca pe-un tîlhar de codru dacă duci o piesă la teatrul din mannheim. ,nu mi-e nici nepot nici cîine așa că n-am o fotografie de-a lui" strigă prin ușa întredeschisă fată-n casă la porția de
Ingeborg și Paul by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/11112_a_12437]
-
pe calea zeului! Dacă tai ombilicul de foc, din el cade capul unui copil. Vino alături să te inițiez în curgerea vântului, în nașterea copilului din foc, să vezi pictată cu sângele meu icoana lui, cordonul plin de porumbei ce leagă tronul de sus cu trupul fecioarei de jos. înaintezi printre ceilalți ca și cum discul soarelui ți-a despicat creștetul capului. Darul Ghemul scăpat din mâini, la picioare, se rostogolește la vale - a luat-o la deal; când va ajunge pe vârful
Poezie by Dumitru Velea () [Corola-journal/Imaginative/11648_a_12973]
-
străin, nimerit acolo din întîmplare, ori constrîns de împrejurări să facă ceea ce făcea. Dacă pe Bonada, cu care avusese o legătură axată pe sex, o disprețuia, de această femeie din lumea bună care avea o anume distincție păreau să-l lege cele mai nobile sentimente. Încercarea de a o convinge să-l părăsească pe funcționarul ministerial Tuzzi, cu care era măritată, pentru că nu avea nimic comun cu el, este edificatoare în acest sens. Spre deosebire de Diotima, care nu vrea să renunțe la
Lecturi paralele by Ileana Mălăncioiu () [Corola-journal/Imaginative/11098_a_12423]
-
au venit cu flori. O mică petrecere trebuie să fi fost. Măcar două mese puse cap la cap într-un restaurant. Valerian devenise cetățean român, era totuși un eveniment care trebuia sărbătorit! Chiar și cu piciorul în ghips. Toată neliniștea legată de viitor se poate topi într-un pahar de votcă sau de vin - alcoolicii știu cel mai bine asta. Dar Valerian încă nu devenise alcoolic. Deocamdată avea tot viitorul în față și era fericit, mai ales că Mirela acceptase să
Ficțiune ilicită - fără sex by Petru Cimpoeșu () [Corola-journal/Imaginative/11143_a_12468]
-
deși cu alte semnificații - în poezia lui Béezina ceea ce el numește Eternul, Necunoscutul, Cel prea înalt (forța care mișcă universul), în onoarea căruia poetul înalță psalmi. Din imensa jubilație care se instalează în sufletul său, Béezina va face o poezie legată nu de ceea ce e perisabil și efemer, ci de geneza continuă a sevelor, de infinita naștere a surselor, de posesiunea triumfală a creației. Suflul liric ce străbate poeziile ciclurilor Zori la apus (1896) și Vânturi de la poli (1897) amintește de
Poezia cehă și Lucian Blaga by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/11704_a_13029]
-
ultimul său volum, Mâinile, în imaginea mâinilor formând un lanț magic care încinge pământul. în schimb, singura poezie de iubire cu adresant concret este la Béezina poezia Mama, care începe astfel: "Mîhnită ca o păcătoasă trecu prin viață biata mamă Legînd în salbă zile negre ce n-aveau preț, nici strălucire Culese din copacul vremei, străină de milostivire, Amarul rod al vieții, putred, ce-n gust de țărnă se destramă." și se termină revenitor: "Și tot ca ție-n vremi, pe
Poezia cehă și Lucian Blaga by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/11704_a_13029]
-
preț, nici strălucire Culese din copacul vremei, străină de milostivire, Amarul rod al vieții, putred, ce-n gust de țărnă se destramă." și se termină revenitor: "Și tot ca ție-n vremi, pe suflet tristețea pururi mi-e stăpînă Cînd leg în salbă zile negre ce n-au nici preț, nici strălucire Smulg din copacul vremii, dornic, cînd umbra-ți mută-mi dă de știre Amarul rod al vieții, putred, cu gust de lacrimi și țărînă." Poetul român a avut și
Poezia cehă și Lucian Blaga by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/11704_a_13029]
-
înaintea Abatelui Brémond și al lui Paul Valéry, a definit și el Poezia Pură, identificând-o - e drept în felul lui - când a spus în versuri definitive: ŤE un nu știu ce și-un nu știu cum/ în taina farmecelor saleť." Specificul național se leagă în concepția lui Ion Pillat cu sentimentul naturii, văzut semnificativ ca ,cheia de boltă a întregii poezii românești de la Miorița până în zilele noastre." Sistematic, sunt urmărite perioadele evolutive și caracterizați poeții cei mai reprezentativi, autorul găsind că G. Coșbuc a
Ion Pillat,critic literar by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/11411_a_12736]
-
și confesiunile Henriettei Yvonne Stahl, își dă seama că prozatoarea spune adevărul: Ion Vinea fantaza cu multă ușurință și, cel mai adesea, în chip năstrușnic. E timpul să mă reîntorc la "autodafeul" lui Vinea. Cum am spus, cred că e legat de fuga din țară a lui Dumitriu. Dar nu cred că Vinea și-a distrus o parte din manuscrise din cauză că, la o eventuală percheziție, s-ar fi descoperit similitudini între ele și unele pasaje ale autorului Cronicii. Dovadă că, de
Petru Dumitriu și "negrul" său (II) by Ion Vartic () [Corola-journal/Imaginative/11795_a_13120]
-
la Dumnezeu) și coborîșuri (toate avatarurile vîrstei), cu o concluzie care sugerează clar opțiunea vorbitoarei: ,și-mi vine să rîd cînd mi-o închipuiesc (pe Ana) cîrciumăriță". Tot de pe prima pagină ne vine însă și primul semnal clar de alarmă legat de această producție literară. După un discurs atît de meșteșugit al bătrînei vine replica lui Ghiță, rece și ascuțită ca o lamă de cuțit, care demonstrează misoginismului său latent: , Atunci să nu mai pierdem vorba degeaba: mă duc să vorbesc
Postume by Aurel Dragoș Munteanu () [Corola-journal/Imaginative/11009_a_12334]
-
alte griji nu am reacționat prea repede. Iată însă că a sosit momentul să pun o propunere pe masă. Repet, e vorba de o simplă propunere, deși eu unul cred că am dreptate. Se ridică două întrebări separate, deși parțial legate între ele. Prima este: putem să ne imaginăm literatura/cultura română a secolului XX ca pe o unitate sau trebuie neapărat să vorbim de două entități: una acoperind prima jumătate a secolului, a doua începînd pe la 1945/1948, și mergînd
O propunere - Modificări canonice și generații de aur by Virgil Nemoianu () [Corola-journal/Imaginative/11749_a_13074]
-
și el o excepție printre veșnicii dilematici interbelici. Dar, pînă la urmă, cine caută răspunsuri convingătoare la dilemele românești ale secolului nu le va găsi între cele două războaie, nici simbolic, nici teoretic. închid paranteza. Pe locul doi, și strîns legat de prima observație: debarasarea de naționalismul agresiv, sau chiar de cel moderat. Care anume dintre cei mai sus înșiruiți (sau chiar alții la fel ca ei) ar putea fi etichetați drept naționaliști? Nu găsesc pe nici unul. Toți, dar absolut toți
O propunere - Modificări canonice și generații de aur by Virgil Nemoianu () [Corola-journal/Imaginative/11749_a_13074]
-
avem acest punct de referință, simultan ferm sau clar și fluid sau elusiv, începem să privim înainte și îndărăt, începem să judecăm diversele grupuri literare, categorii ideologice, serii cronologice, "generații" de intelectuali și de scriitori în funcție de modul în care se leagă, se raportează, se întretaie dialectic cu acest nivel central, producător de sens. Vom observa cu mai multă ușurință raportări pozitive sau negative, apropieri mai intime sau mai distante, sporiri și micșorări "canonice". De pildă. Constatăm că "generația de aur" nu
O propunere - Modificări canonice și generații de aur by Virgil Nemoianu () [Corola-journal/Imaginative/11749_a_13074]
-
îi alăturăm "generației de aur"? Sau unde îi punem? Tentația mea ar fi să-i alătur celor nițel mai vîrstnici numai, căci pe această cale aș întări dimensiunea literară a "plăcii turnante". Dar exact nu știu. Dar Rugul aprins? Se leagă el cît de cît de Cercul de la Sibiu, de Albatros? De Șora și Paleologu? Mi-aș permite în schimb să adaug acestei generații de mijloc numele unor Radu Tudoran (scriitor mult mai bun decît mult-glorificatul său frate) sau Pavel Chihaia
O propunere - Modificări canonice și generații de aur by Virgil Nemoianu () [Corola-journal/Imaginative/11749_a_13074]
-
lui. Cea oferită de Creangă e a prostului-isteț, a lui Dănilă Prepeleac. Este "ceea lume", nu se știe dacă iad sau rai sau câte puțin din fiecare, petele vizibile la suprafața ei sunt rudele noastre de acolo ("fiece selenit era legat de fiecare locuitor al Pământului printr-o legătură simpatică" sună superstiția consemnată de Jules Verne), care au mare nevoie de fier "ca să-și potcovească caii". Dracul, care e prost-prost, acceptă imaginea. De unde trei posibile concluzii pedagogice ale învățătorului Creangă: "omul
Luna de pe cer by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/11213_a_12538]
-
din cauza chestiunei Dunării, deoarece se pare că întreaga Europă a adoptat propunerea Barrčre și România stă izolată în opunerea sa..." Luna lui Maiorescu își găsește loc așadar între două pledoarii la Tribunal, o cină în familie și o criză ministerială legată de poziția României în Europa. O verificare în tabelele astronomice ale fazelor Lunii din anul 1882 arată că Luna lui Maiorescu, cea din însemnare, este plină, întreagă, așadar una care merită consemnată ca obiect în aceeași măsură estetic și științific
Luna de pe cer by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/11213_a_12538]
-
observații; din diverse motive, poetul nu i-a mai restituit manuscrisul. Acest fapt ar putea, eventual, explica de ce Vinea a salvat dactilograma de la distrugere. Căci arhiva lui poartă urmele gestului distructiv al creatorului. Or, manuscrisul nuvelei e, în mod misterios, legat de acest gest. Iată starea dactilogramei, descrisă de Elena Zaharia-Filipaș: "Paginile sînt arse de jur împrejur, ceea ce indică intenția autorului de a distruge textul. (...) Corectări autografe cu creionul au fost făcute mai tîrziu, (...) căci se vede intenția autorului de a
Petru Dumitriu și "negrul" său by Ion Vartic () [Corola-journal/Imaginative/11819_a_13144]
-
și de Henriette-Yvonne Stahl, într-o discuție cu editoarea scriitorului. Și, dacă n-a fost vorba de o simplă triere critică, după cum bănuiesc, atunci înseamnă că Vinea a vrut, de fapt, să se debaraseze de niște pagini compromițătoare. De aceea, leg "autodafeul" său de fuga lui Petru Dumitriu din țară și, mai ales, de arestarea, către sfîrșitul lui 1960, a rudelor și apropiaților prozatorului. După arestarea Henriettei-Yvonne Stahl, cu care Vinea rămăsese într-o legătură permanentă, trebuie ca el să se
Petru Dumitriu și "negrul" său by Ion Vartic () [Corola-journal/Imaginative/11819_a_13144]
-
târziu, acelea scrise după ieșirea din închisoare. Echivocul ludic și satiric, calamburul căutat și ironia acidă, verbul făcut să provoace și să întrețină râsul devin, treptat, subansamble ale unei depline gravități scriitoricești. Problemele cu adevărat importante i se par acelea legate de soarta națiunii comunizate cu forța, de povara ei istorică; și ele sunt "filtrate și îmbibate în sugativa politică a scrierilor mele literare". Arta lui Ion D. Sîrbu intră adânc în timpul istoric, politic și social, reflectându-l dinlăuntru și imaginând
"Scrisori către bunul Dumnezeu" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Imaginative/11904_a_13229]
-
liber. Ei, acum, la revedere și cele mai bune salutări."(pp. 16-17) Acest telefon miraculos are ca efect pozitiv imediat reangajarea lui Bulgakov la M.H.A.T. (Teatrul de Artă), iar ca efect negativ de lungă durată dezvoltarea unei obsesii a scriitorului legată de o tot mai ardentă dorință și speranță într-o întâlnire și discuție cu Stalin. "El își imagina că, în relația cu Stalin, se reîncarnează aceea dintre Moličre și Ludovic al XIV-lea ori aceea dintre Pușkin și țarul Nikolai
O interpretare figurală by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Imaginative/11909_a_13234]
-
istorice a mucenicului Valeriu Gafencu prin prisma existenței istorice a familiei sale. Sigur că un sfânt popular transcede familia, conexiunile sangvine, el e dedicat întru totul lui Hristos și mântuirii neamului, fiind rupt de lumesc și de tot ce e legat de istoria necruțătoare. Și totuși un rol în proiectarea spre universalitate a lui Valeriu Gafencu l-a avut familia sa. Valeriu Gafencu și-a tras sevele originare ale credinței din pământul plămădit cu sângele martirilor al Basarabilor de dincolo de Prut
TATĂL SFÂNTULUI ÎNCHISORILOR de IONUŢ ŢENE în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380602_a_381931]
-
Gafencu și-a tras sevele originare ale credinței din pământul plămădit cu sângele martirilor al Basarabilor de dincolo de Prut. Nu putem înțelege plenitudinea unei vieți dăruite lui Dumnezeu fără să ne oprim asupra familiei lui Valeriu Gafencu. Mucenicul basarabean era legat funciar de seva mirabilă izvorâtă din locul nașterii și de familia sa, care l-a ocrotit, iubit și ne-a dat apoi, prin surorile sale, mărturii pentru eternitate, mult folositoare istoricului preocupat de latura istorică a vieții martirului anticomunist Valeriu
TATĂL SFÂNTULUI ÎNCHISORILOR de IONUŢ ŢENE în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380602_a_381931]
-
dintre noi un titan al culturii românești basarabene. Holul Palatului Național a fost neîncăpător. Mii de oameni au trecut într-un șir încontinuu timp de aprozimativ trei ore, luându-și rămas bun. În ochii tuturor se citea o tristețe adâncă legată de urcarea în ceruri a marelui Ion Ungureanu, dar și de faptul că pe frontul unionismului rămân tot mai puțini patrioți. „Ion Ungureanu a fost un ostaș al adevărului, iar actualul președinte este un ostaș al minciunii. Deci, era și
SE DUC ARTIŞTII...!!! de VALERIU DULGHERU în ediţia nr. 2224 din 01 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380642_a_381971]
-
iar pe adevărații „oameni ai muncii” hrănindu-i cu brașoave socialiste despre „sfințenia” acestei sărbători. Până mai ieri același lucru îl declara un alt „om al muncii” comunistul nr. 1 Voronin cu fecioraș miliardar! Să încercăm să aducem unele explicații legate de această sărbătoare care nu ar fi una rea dacă nu ar fi fost ideologizată de toți cei care o folosesc pentru prostirea adevăraților „oameni ai muncii”. Data de 1 mai apare pentru prima dată în legătură cu întrunirea din anul 1886
SOCIALISTUL CAPITALIST DODON LA “SĂRBĂTOAREA OAMENILOR MUNCII”! de VALERIU DULGHERU în ediţia nr. 2315 din 03 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380644_a_381973]
-
comparăm cu „proștii” de americani care au doar doi candidați. Priveai cum unii se îmbulzeau la masa de înregistrare ca la bursa de muncă și te cruceai. Au transformat această campanie într-un circ. Unii dintre candidați nu știu să lege coerent două cuvinte, să demonstreze o elementară logică (de ex. Garbuz). Alții - cu iz de naftalină sunt împinși acum pentru a tulbura apele. Ar mai fi cum ar mai fi acest bâlci dacă nu s-ar întrezări un scop binedefinit
PERICOLUL CARE NE PÂNDEŞTE de VALERIU DULGHERU în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380637_a_381966]