2,105 matches
-
trecuseră o mie de ani. O clipăanapoda, acolo, în stradă, unde cotea șoseaua asfaltată spre oraș. Acolo se răsuciseră, brusc, unul spre celălalt. Un fel de stânjenire, apoi, de parcă după-amiaza s-ar fi rupt și atârna sleita în marginea orei leneșe. O liniște obeză, otrăvită, te scufundă în mâlul ei verde, pașii se clatină și auzi, undeva, șuiere suspecte, șopârle invizibile. Buzele unor adolescenți grăbiți, asta fusese. Nu se puteau elibera de ridicola secvență,continuau să se clatine, amuțiți, ca niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ei voalată, dilatată. Un fel de transă dureroasă. Mâinile mici, ezitând, sub cămașă, llin, lin, tremurând, tremurând. Privirea adâncindu-se, îndurerată, incendiată. Mai avu timp să vadă pervazul alb al ferestrei, paharul greu, de cristal, înroșit de vinul dens și leneș. Arsura, apoi, poate altceva, ca o amețeală. Mâinile mici alunecaseră în jos, tot mai jos. Atins centrul de foc. Sângele pompat sălbatic, lovituri furioase, de berbec. Buzele, sânii, mâinile zbătându-se... sângele lovind iarăși și iarăși, adânc, mai adânc. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
a sa. A cutreierat toate închisorile anilor ’50. Nu mai știe decât să repete un singur nume: Ioana, Ioana. Numele vacii pe care o iubea cel mai mult. Iat-o pe bătrâna ciocănitoare: chipul strâmt, lemnos, fumuriu. Spaimă, bolboroseli. Cuvinte leneșe, greoaie: a fost căsnicia ideală, doctore, pe noi greutățile ne-au legat, războiul, rana lui la picior, teroarea legionarilor, totul, foamea, bolile, ura de după război, toate ne-au legat, până s-a întâmplat cu arestarea aceea, până ne-au luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
o biată pastilă, învelită ca bomboanele pentru prunci, în țiplă colorată, fără de care să nu-ți poți, de fapt, duce zilele! Se deprinsese să fie politicoasă cu vânzătoarele arogante din magazinele în care nu se găsea nimic, îngăduitoare cu dactilografa leneșă și mojică, impasibilă față de înjurăturile șoferului de autobuz gata oricând să te lase în drum, sfioasă în fața mucosului profitând de legitimația de privilegiat a tatălui sau chiar a sa. Încât, acceptase filantropia șmecheroasă, caricaturizată în gesturile expeditive și condescendente ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
atât de bine. Ne parvin de la ei doar rare semne de urgență. Pot scoate din minți, profesore. Pot trezi la viață până și mințile noastre obosite de atâta somn, de atâta codificare și devieri și restrângere. Restrângerea asta înveninată, compresia leneșă, continuă și perfidă și continuă, continuă... Lunga prelegere ar fi putut fi mult mai lungă, dădea a înțelege obrazul liniștit inexpresiv al matematicienei. Ridicase însă ambele mâini în sus, a neputință. Își îngăduia oboseala, anunța că renunță. Ca și cum ceea ce rămăsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
se întoarse, nu se întoarse. Din trei salturi fusese în stradă și iuți pașii, fără a se mai uita înapoi, spre sâmbăta care dispăruse, cu câinele Tavi și Tereza lui, cu tot. Zvâcnise, încordat. Salt, săritură, drept în burta duminicii leneșe, obeze. Să zacă acolo, toropit, fără a auzi nimic nimic. Să se lase în voia absenței, poate izbucnește, cândva, din torpoare, scânteia. O idee nouă, un truc proaspăt. Nu, nu e finalul, scumpă doamnă! Nu ne dăm bătuți, Frau Teresienstadt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
palavragiul cabotin? Tot provocând, magnetizând, doar-doar va declanșa mișcarea, brambureala, ciocnirea, scânteia de pornire? Orașul stins, acceptând noaptea. Clădiri și străzi moarte în pustiul nocturn. Nici o arătare, nici o inimioară fraternă. Rareori, se auzeau pași. Rondul de noapte, patrulele Utopiei, cadența leneșă a santinelelor mizeriei. Brusc, întunericul scrâșni. Brusc, rafale de lumină. Farurile, scrâșnetul mașinii, tablă roți șuruburi, un autobuz gol, hodorogit, bălăbănindu-se turmentat, smulgând din noapte zidurile, arbori adormiți, streașina ruginită, butoaiele borțoase cu gunoi, ghidonul unei biciclete, un topor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
sexul. „Bat spre șaptezeci“, oftă ea, „și-mi arde de prostii.“ Nu se putu abține și se mai cercetă câteva clipe în apele verzui ale oglinzii. Se șterse apoi, îndelung, cu prosopul mare, vișiniu. Trecea dintr-o cameră în alta, leneșă, zăbovind în răsfățul plușat, molcom, vaporos al prosopului. Îl aruncă pe masa din sufragerie și se duse la ușile înalte dinspre balcon. Primul impuls fu să le deschidă și să iasă așa, goală, în aerul dimineții, să desfacă larg brațele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
ca bidineaua cu care Biluță începuse de-acum să stropească și cea de-a cincea cabină. Replace all (I) Joia, între orele zece și douăsprezece, maestrul Tacsil Burtăncureanu (pseudonim literar Radu Fulgerică Jr.), prozatorul orașului, ieșea din casă. Cu pas leneș, jucându-și bastonul, ca și cum ar fi îndepărtat nevăzute cete de gângănii, parcurgea cele câteva sute de metri de la vila sa și până la Biblioteca orășenească. Nu se grăbea, dar nici nu lăsa impresia că merge fără vreo dorință de-a ajunge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
mergem la picnic pe malul mării. Eu mai degrabă aș fi stat în pat toată ziua, dar are dreptate: ar fi prostesc din partea mea să vin la mare și să nu mă duc s-o văd. Așa că îmi târăsc corpul leneș, satisfăcut, jos din pat, îmi pun bikinii, un tricou și blugii, în timp ce Jake, jos, umple coșul. A adus mâncare de la Londra special pentru această ocazie. Poate că s-a înscris în vreun concurs secret „Cel mai tare iubit al anului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
am dat drumul pe munții de grâu din partea de sud a orașului. Zeci de mii de oameni, excavatoare, buldozere, macarale, tancuri, veterani ai războaielor mondiale lopătau grâul în vagoanele strălungilor trenuri și noi schiam pe pârtiile afânate până la malul dihaniei leneșe, Dunărea, unde marinarii, profesorii, muzicienii, actorii, miniștrii, pușcăriașii și gravidele încărcau grânele în șlepurile care-și așteptau rândul cuminți, înșirate unele în spatele celorlalte, tocmai de la izvoare. * * * Î ncerc să mă reclădesc din țesălatul cailor asudați, din nări ies aburi, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
de a vorbi mult. În general, își exprimă gândurile. Gândește cu voce tare. Constantin Velail mi-a dat dreptate și și-a exprimat sprijinul său cu un tăcut dat din cap, un mormăit și un semn cu ochiul stâng, făcut leneș. El nu prea vorbește. E retras, dar genial. E fenomenal, dar e narcisist. Și dacă nu-l lauzi tu, se laudă singur. Trebuie doar să se audă și e foarte mulțumit. Întotdeauna mestecă vreun pix. Acuma ținea între buze un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
subțiri, crestau cerul întunecat. Noaptea, care până acum veghease asupra orașului și a lumii noastre cu o autoritate neîndoielnică, începea să-și piardă tronul. Domeniile soarelui deveneau din ce în ce mai extinse cu fiecare moment care trecea și umbrele nopții, ca niște degete leneșe, se agățau cu o disperare calmă de fiecare relief, de fiecare stâlp, de fiecare casă și de fiecare copac, lungindu-se din ce în ce mai mult, până când își dădeau drumul și dispăreau. Timpul părea să accelereze cu fiecare secundă care trecea și curând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
de moarte și îngroziți de ce se petrecea sub ochii lor. Corvium însuși era paralizat. Împăratul era incapacitat, dar nu de ce vedea, ci de ce auzea, pentru că în mintea sa putea auzi gândurile ființei care sălășluia în corpul ceței ce se prelingea leneșă în afară pe marginea ferestrei. L-am tras spre ușă și, apropiindu-mă de urechea sa, i-am zis ce m-a învățat Nemoh: Rază de soare din lună și sânge de om din venă de diamant, lasă lumea ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
măi, puică, nevestele mele nu pot fi nici o cauză a geloziei tale de copilă nescoasă în lume, nu are rost, ești geloasă pentru că nu știi nimic despre ele. Prima mea nevastă a fost o curvă, a doua, habotnică, apucată și leneșă, a treia e nebună, uite că mă obsedează cuvântul ăsta. N-ar trebui să-ți povestesc și asta, dar am în tine o încredere fantastică. Cât de geloasă poți să fii pe așa ceva? Dintre toate femeile mele, cea mai bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
atâtea sezoniste, pe care, om de caracter fiind, era nevoit să le instruiască din greu, unde altundeva, decât într-o hală de depozitare, explicându-le cum se lucrează cu castravetele, și în plin proces instructiveducativ, să-l deranjeze niște studenți leneși ca noi! Rușine să ne fie! După ce ne-am făcut autocritica, am tulit-o rapid spre locul nostru de muncă, aranjând la linie lădițele, ca să evităm o eventuală muștruluială la controlul tehnic de calitate. Mulțumiți de rezultat, făceam ultimele retușuri
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
are legendele ei. Am să vă povestesc. Cu mulți, mulți ani în urmă, aici, în pădurea aceasta trăiau zânele si spiridușii. Zânele erau Frumoase, bune și harnice. Regina lor era cea mai frumoasă femeie văzută vreodată. În schimb, spiridușii erau leneși, nesuferiți și răi. Toată ziua le necăjeau pe zâne: făceau multă mizerie, râdeau de ele și le provocau numai necazuri. Într-o zi regele spiridușilor o văzu pe regina zânelor și se îndrăgosti de ea. Și ce s-a întâmplat
Încercări literare by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1222_a_1927]
-
Începe bucuria de a pescui și de a se detașa de toate gândurile cenușii. Se Îndreptă de spate, făcu o mișcare de Înviorare și Își turnă un păhăruț din vișinata preparată În casă. Așezat pe scaunul de pescar, gândurile veneau leneșe și poposeau pentru scurt timp. Apoi, altele și altele... La un moment dat, Rică Olaru scutură ușor din cap și un zâmbet Îi apăru pe față și ...În suflet. Se văzu elev de clasa a VII-a care făcea naveta
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
decent al acelor timpuri. Rică Olaru se gândi Într-un anume fel la soția sa, o găsea frumoasă și plinuță, poate prea plinuță, apoi Își aminti cum arăta când a cunoscut-o și inevitabil gândurile lui ajunse după un zbor leneș și la alte fete și femei. În compartimentul rece și Întunecat, Rică Olaru pufni Într-un râs Înfundat care o făcu pe mama militarului să ridice iute capul de sub flanela cu care se Îmbodolise. Văzând că nu a deraiat trenul
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
care sună a gol.,, Ascultă Antoniu, de ce te-ai Însoțit cu mine? Sunt bătrân, miros urât, mai beau, nu fac diferența Între bine și rău, n-am sentimente, trag vânturi În nasul tău, fumez ca un turc, sunt viclean și leneș, sunt incapabil să sufăr, și nu cunosc decât mocirla. Tu ai citit mult, știi lucruri de care eu nu am auzit În viața mea; aproape Îmi vine să cred că duci viață de cerșetor numai și numai din plictiseală sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
parfumul.Buclele ei roșcate s-au revărsat pe fața mea în evantai. Am uzitat de manevra lui G.Coșbuc: Ieri mi te-am făcut scăpată, Azi nu-mi scapi nesărutată”. Ne-am îmbrățișat pe fotoliu.Ne-am sărutat. A gângurit leneșă :„vreau acasă...vreau și eu ...”. Nu degeaba se spunea că poate să transforme pe oricine într-un viciat al dragostei. Duia a încheiat seara în fața pișcoturilor. Eu cu o nouă cupă din șampania de la frigider. Atunci când se simte sigură de
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
de bani. Apoi a rezolvat cu succes subiectele.A primit pe carnet nota 10! Pe culoar s-a răspândit zvonul: „De necrezut,colegul lor l-a mituit pe profesor!”. „Fumez ca și un coș,citesc romane, Mă plimb pe uliți leneș și blazat, Spun doamnelor cuvinte dulci și vane Și toată ziua casc neîncetat”.(D.Iacobescu) „O singură greșeală săvârșește frumusețea, Iubirea și credința,când își arată vrăjmășia”. (Hafez) Răpirea Terorismul este o plagă.Calea tratativelor a eșuat.Petrolul a distrus
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
-i este nicicum interzis, De foame, să mănânce Delicat câte un fir Din blană și să se...culce! Apoi au mâncat azi, au mâncat mâine, Sâmbătă, duminică, luni, (Având, o foame...de câine!) După trei luni și cinci săptămâni, Molia leneșă, grosolană, L-a lăsat total fără blană Pe bietul bursuc, Adormit și năuc! Finalul-i fără mister: Fără blană și goi, În strașnicul...ger! Au murit amândoi, Plus voracele...roi! Morală: Și-ntre oameni, bunăoară, Făci bine și rău găsești
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
Fără blană și goi, În strașnicul...ger! Au murit amândoi, Plus voracele...roi! Morală: Și-ntre oameni, bunăoară, Făci bine și rău găsești! ,, Pe cine nu lași să moară, Nu te lasă să trăiești!’’ RONDELUL FRUNZELOR Frunze galbene de toamnă, Leneșe, impertinente, Ne îngroapă, scumpă doamnă, Sub un val de sentimente. Vine-o iarnă și... ne-ndeamnă Bifînd fericiri... recente, Ce-au ajuns frunze de toamnă, Leneșe, impertinente. Azi demult ieșit din... toamnă, Când cu alb vremea mă-nseamnă, Vin femei
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
lași să moară, Nu te lasă să trăiești!’’ RONDELUL FRUNZELOR Frunze galbene de toamnă, Leneșe, impertinente, Ne îngroapă, scumpă doamnă, Sub un val de sentimente. Vine-o iarnă și... ne-ndeamnă Bifînd fericiri... recente, Ce-au ajuns frunze de toamnă, Leneșe, impertinente. Azi demult ieșit din... toamnă, Când cu alb vremea mă-nseamnă, Vin femei puțin decente, Leneșe, impertinente... Ca și frunzele de...toamnă... PANSEURI 1. CIRCULÂND.... PE CONTRASENS 1. A perdut pe toate planurile! Cauza? Un neiertător cataclism....sentimental! 2
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]