3,597 matches
-
Laskaris, ci abia Mihail Paleolog, acest epitrop necredincios, care a răpit tronul lui Ioan. Ba chiar cea din urmă catastrofă hotărâtoare era implicată într-un strâns raport cu statul româno-bulgar. Cel din urmă stăpânitor al Epirului, Mihail II Comnen, se lepădă de vasalitate și ridică armele contra împăratului Niceii, suveranului său recunoscut. Mihail Paleolog rândui pe frate-său cu o parte de oști contra lui Mihail Comnen, dar era foarte îngrijit ca acest vasal rebel să nu se unească cumva cu
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
în locu-i pe ginere-său Filip, fiul alungatului împărat Balduin II. Mihail Paleolog se răzbună, oprind în paraclisul împărătesc pomenirea papei în rugăciuni și aliindu-se cu Petru III, regele Aragoniei, rivalul lui Carol d'Anjou, contra acestuia. A se lepăda în public de uniunea pe care el însuși o voise atât de mult nu i se părea priincios și la vreme, căci numeroșii săi inamici dinlăuntru ar fi putut să facă din această nouă retractare o armă pentru osândirea lui
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
așezate la marginea Persiei trebuiau să emigreze spre apus cu toată averea lor, din cauza purtării dușmănoase a persienilor. Cu multă tăinicie el ademeni o sută din acei soldați împărătești printr-un anume Kotertzes, care asemenea era dintre ei, ca să se lepede de împăratul și să intre în slujba lui, deci primi în mînele sale jurământul lor, le făcu lor jurământul său și întemeie astfel o comunitate solidară de drepturi și de interese. Când împăratul ajunse, prin trădare, la cunoștința acestei întîmplări
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
să supuie Agathopolis cu ținut cu tot, care pe sub mână i se și supuseră, învoindu-se prin tratat. Acest progres, bogat în biruințe, sporea nu numai puterea bulgarilor, ci vaza și înrîurirea căpeteniei lor. Din cauza aceasta alanii, cari acuma se lepădaseră de-mpăratul, trimiseră solie cătră Sfentislav, a cărui putere le inspira respect, și-l rugară să le rânduiască căpetenii bulgare, sub a cărora ordine sânt dispuși să se lupte, și-i făgăduiră a combate cu efect năvălirea romeilor în Bulgaria
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
nu se cunoscu atârnător de coroana Sf. Ștefan, dar din fericire nu suferi nici un atac războinic. Alexandru Basarab Voievod. Nu-i merse însă tot atât de neted și următorului voievod, Alexandru Basarab (1342 - 1365), fiu al lui Mihai Basarab Voievod, care se lepădase de orice datorie de vasal cătră coroanaUngăriei și nesocoti multă vreme pe rege. Intimidat de biruința regelui maghiar Ludovic I (cel Mare) asupra sașilor rebeli din Ardeal, captivat de evlavia acestuia, se simți determinat de a abate cu binele amenințătoarea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
plătea tribut osmanilor și care, cu toată alianța sa secretă însă serioasă cu regele, nu credea c-a venit vremea de-a o rupe pe față cu turcii, dăduse oarecum ca părtinitor al turcilor posesiunea acestei cetăți sultanului Baiazid, care lepădă în ea o garnizoană tare. În partea regelui luptau cinci până la șase sute de viteji călăreți franceji sub comanda contelui d'Eu, conetabil al Franciei. În acest chip ungurii izbutiră, mai întrebuințînd berbeci și alte instrumente de asediu, să surpe într-
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
dăduse trei ani de-a rândul (1406 - 1409) parte pentru. a strânge și organiza o oaste considerabilă, parte pentru a-și câștiga partizani și aliați, parte pentru a momi pe multe căpetenii și trupe de-ale lui Suleiman ca să se lepede de {EminescuOpXIV 181} dânsul. Cu privire la acestea împăratul bizantin sfătui pe Suleiman care habar n-avea să se lese de desfătări și mese întinse, ci din contra să fie cu luare aminte și cu pază la câte se petrec, iar mai
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
De la începutul bătăliei Hassan, aga ienicerilor, nu numai că trecu cu toți oamenii săi la Mohamed, dar avu chiar cutezarea de-a veni călare spre șirurile de bătaie ale lui Musa și de-a le provoca energic de-a se lepăda de Musa, a cărui tiranie e îndeobște cunoscută, și să ia parte lui Mohamed, un regent exemplar, pe care îl numi cel mai bun vlăstar al casei lui Osman. Aflând aceasta, Musa plin de mânie s-aruncă asupra trădătorului, îl
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
și constituindu-se în stat, se manifestă pe față prin deosebite măsuri dușmănoase, deși departe încă de starea de război. Astfel în anul 1365 Ludovic cel Mare îl declară pe răposatul voievod Bogdan Dragos, împreună cu toată dinastia, de haini și lepădați de datorie, de înrăutățiți și plini de veninul vicleniei, de instrumente oarbe a acelei neastâmpărate ambiții care, îmboldită de satana, i-a putut amăgi să fugă pe furiș din Ungaria și să ia de sine și arbitrariu în stăpânire o
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Swidinitz, prinură de la Lațco Vodă însărcinarea de-a aduce în anul 1370 la cunoștința papei Urban V cumcă el și poporul său s-au luminat mai bine prin predicele și povățuirile minoriților și că s-au hotărât de-a se lepăda de schisma de pîn-acuma, de-a se-ntoarce la biserica romano-catolică și de-a da ascultare Scaunului apostolic tot așa precum ascultă ceilalți principi și celelalte popoare creștine; tot odată Vodă se rugă ca, pentru a înlătura pe episcopul greco-oriental
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
ia orice bură de ploaie din vârful muntelui și le așează la poalele lui, împreună cu așezări minerale. După un timp, la poala de munte s-a format un pământ capabil a purta copaci cu trunchiul înalt. Cel dentăi copac își leapădă frunzele și ramurile, hrănind pământul, ce devine de jur împrejur din ce în ce mai gras, într-un cerc care e atât de întins până unde ajung ramurile atârnătoare ale copacului. Procesul posterior e cam următorul: la marginea estremă a acestui cerc astfel nutrit
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
aer, și totuși corpul său are pururea trebuință de elementele cuprinse în amândouă. Planta e aceea care-și alege aceste materii indigestibile, le adună, le împreună și le prepară ca nutrimente pentru oameni și pentru animale. Și acestea par a lepăda sclavului lor ce muncește din greu materiile netrebnice pe cari nu le pot folosi, pentru ca el să le prelucreze din nou în materie cu putință de-a fi consumată. Planta e sclavul animalului și ce sclav de bunăvoie, frumos, interesant
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
în mâinile duhului curviei dacă n-a fost doborât mai întâi de lăcomia pântecelui. Mânia nu poate tulbura pe acel ce nu luptă pentru mâncări sau bani, sau slavă. Și nu putem scăpa de dracul întristării dacă nu ne-am lepădat de toate acestea. Nici de mândrie nu scăpăm, dacă nu ne eliberăm de iubirea de argint. Deci, e cu neputință să cădem în ispita vreunui drac, dacă nu suntem răniți mai întâi de acele căpetenii ale lor<footnote Evagrie Ponticul
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_262]
-
cântecului eroic în discuție are un final specta- culos. La venirea voinicului cu probele materiale ale reușitei sale, Sila de Mihai „încremenește” de supărare. El îl încoronează totuși pe noul domn, anunță oștenii că i-a sosit ceasul morții, își leapădă armele (semn de renunțare la prerogative, dar și că nu va opune rezistență) și se lasă omorât de voinici, la poalele aceluiași „paltin galben” : El că-ncremenea Și rău îi părea Și el se scula, Nici mult nu trecea Și
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Mozica punea Și el că grăia : - Voi, voinicilor, Voi, livinților [= vitejilor], [...] Să mă pomeniți Că eu nu am mult Și-acum să vedeți Că intru-n pământ ! [...] Și el că-mi vedea O puțină oaste, Da’ el ce făcea ? Arme lepăda, Nainte le ieșea Și mi-i saluta. Craii ce făcea ? Binișor că mi-l prindea, îndărăt că mi-l întorcea, La masă ședea, Bea și-mi ospăta, De nimeni nu gândea. La paltin galben, Acolo-l belea [= jupuia] (34, pp.
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
șamanul (táltos), nu și solomonarul, ar poseda o costumație particulară nu este întru totul corectă. În tradiția populară românească solomonarul e descris ca purtând o anume costumație (haine zdrențuite, de cerșetor, sau gubă, sau „șapte pieptare” de care nu se leapădă niciodată, nici în toiul verii), dublată de unele accesorii strict particulare : o traistă, o carte magică, un frâu din coajă de mesteacăn, un toiag cu care a fost omorât un șarpe, un topor de fier, descântat. Un accesoriu insolit al
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
a Ortodocșilor. Acesta a fost tradus din grecește, prelucrat și tipărit de mitropolitul Veniamin, la Mănăstirea Neamț, în anul 1844. „Descântătorii - se spune în Pidalion -, fermecătorii, maghii, purtătorii de urși, izgonitorii de nori, bârfitorii, vrăjitorii și matematicii [181] să se lepede de biserică” (52). Dacă prin „[iz]gonitor de nori” s- ar fi înțeles anume „solomonar”, este de presupus că acela care a tradus și a redactat în limba română nomocanon-ul ar fi înlocuit sau, cel puțin, ar fi dublat
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Jules Michelet consemnează acest episod, fără să amintească însă numele narcoticului : Doamna Rosetti, care le-o luase înainte, pregătise un ospăț pe cinste, cu vin din belșug, cafele și lichioruri. Turcii, și așa năuciți de cât băuseră toată ziua, își leapădă acolo orice urmă de judecată. Fumează, pică de somn. [...] Prizonierii, urcați în care, o porniseră voios pe câmp (203). Ion Heliade-Rădulescu nu cunoaște episodul narcotic al întâm- plării, astfel că, în memoriile sale, el prezintă evadarea revoluțio- narilor români în
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
lui neatinsă conștiința marii lui origini și caracterul lui înrădăcinat, poarta e închisă; el nu are bilet de emigrare, n-are acte. Pe d. C. A. Rosetti, pe onor. său cumnat, nu i-a întrebat absolut nimeni daca s-a lepădat de vreo protecție străină, daca au pașaport de emigrare, de ce origine sunt. Dar țăranul român, același pretutindenea între Tisa și Nistru, e... străin... de origine romînă! Căci care-i opinia blondei umbre a d-lui Brătianu în această privire? Escelența
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
-a observat că albina adună miere și ceară, iar cuca își pune ouăle în cuiburi străine deduce că așa va face albina în veci de veci, că tot astfel va rămânea și nevasta cucului, care, ca femeile cele stricate, își leapădă copiii pe mâni străine. În toate cele recunoaștem necesitatea absolută a legilor naturii, știm că o piatră aruncată va cădea în jos după o anume lege, că repezimea ei va crește succesiv în patrat, știm că apa nu curge la
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
la demonstrațiuni antimaghiare, ci sunt și acolo partizani ai sistemului actual. Junimea evreiască din clasele mai bune exagerează chiar în unele priviri, voiește să s-arate, în vorbă și port, mai maghiară decât maghiarul însuși. Mulți s-au făcut ridicoli lepădând numele lor vechi, cari poate nu sunau tocmai bine, și primind nume cari sună curat ungurește. Trăsătura caracteristică speculativă a acestui neam s-a manifestat chiar și în privirea aceasta: evreii, oriunde au putut numai, au uzurpat numele unor vechi
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
cu sine căderea Imperiului bulgar de la Preslav și incorporarea lui cu Imperiul romaeic sub Ioan Zimisches, la 971. Abia atunci, după căderea Imperiului de la răsărit, urmă cearta pentru moștenirea, între cei patru fii ai lui Șișman, carele, la 963, se lepădase de Imperiul de căpetenie și de țariul acestuia, Petru, și întemeiase Imperiul de la Prespa (Ochrida, Kastaria ). Dezbinarea între cele două imperii, la care poate c-o fi luat parte precumpănirea populațiunii slave de pe lângă Ochrida, au înlesnit victoria romaeilor. Lupta de
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
ar avea fericirea de a dormi în pământ străin. Prin acea cartă pusă la cale de doi samsari politici s-au declarat egali samsarii popoarelor străine cu poporul țărilor române. În acel moment naționalitatea română din aceste țări și-au lepădat armele, recunoscând că pe veci merită a fi esploatată de străini. În decursul întregului nostru trecut, esceptînd epoca de tină și înjosire a fanarioților, monarhul avea puterea de a-și apăra poporul. El [î]i știa nevoile și greutățile, nu
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
esterminatori de greci. Pentru a fi ceea ce au fost părinții lor n-au nevoie de alt decât să rămâie români. Cineva nu poate renega ceea ce nu-i al său; un român nu poate renega elenismul; el nu se poate decât lepăda de ceea ce nu numai nu e al său, dar e diametrul opus întregei lui naturi. Abia există în lume vreo deosebire mai mare decât între caracterul drept și deschis al românului și cel pervers și parazitic al grecului. [5 mai
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
prin provocațiuni nesocotite ale unor patrioți prea aprigi acea rea voință pe care România a produs-o deja prin atitudinea ei în cestiunea dunăreană. D. Grădișteanu nu va provoca nici un război între Austria și România; ministrul de esterne se va lepăda de dânsul fără îndoială. Dar ideea pe care-a rostit-o cu atâta nesocotință, la un loc atât de nepotrivit, nu bate câmpii numai în capul d-sale, ci în multe altele și, atunci când vinul i-a dezlegat limba, a
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]