KorAP: Find »[drukola/base=lift & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...66 67 68 ...135 >

3,366 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687

-mi-se. Și cu fluturi în stomac. I-am refuzat. Am refuzat statutul de partener senior la Carter Spink. Oare ce-o să zică mama ? La simplul gând îmi vine să izbucnesc într-un râs isteric. Sunt prea tensionată ca să aștept liftul, așa că o iau pe scări, țăcănind pe scările reci de piatră. — Samantha ! Aud deodată glasul lui Guy cu ecou deasupra mea. Pe bune acum. Ce naiba vrea ? — Plec ! strig. Lasă-mă în pace ! — Nu poți să pleci ! Îl aud cum accelerează

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454

turnante de la intrare și, ne privim nedumerite. Toată lumea parcă a intrat În vrie. Oamenii se foiesc În toate direcțiile, cineva lustruiește balustrada de alamă, altcineva lustruiește plantele artificiale, iar Cyril, directorul administrativ, Îi gonește pe toți, făcîndu-i să intre În lifturi. — Toată lumea În birou ! Nu vrem să vă vedem că ardeți gazul pe la recepție. Ar trebui să vă aflați deja la voi la birou. Are un aer extrem de stresat. Nu e nimic de văzut aici ! Vă rog, fiecare la el În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
maiestuos, o limuzină care oprește exact În fața ușilor de sticlă de la intrare. Nu-nțeleg deloc ce e cu mașinile astea. SÎnt atît de strălucitoare și de lustruite, de parcă ar fi făcute din cu totul alte metale decît mașinile obișnuite. Ușile liftului din celălalt capăt al holului se deschid cu precizie elvețiană și din el iese Graham Hillingdon, șeful cel mare, plus directorul general și Încă alte șase persoane din conducere, cu toții puși la patru ace, În costume scumpe, Închise la culoare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
deschizînd ușa cu un surîs un pic prea larg pe față. El este Kenny Davey, unul dintre designerii noștri. Kenny, trebuia să fii aici de zece minute. Mă rog, te iert ! Îl Împinge pe Kenny, total nedezmeticit, Într-unul dintre lifturi după care ridică ochii și ne ușuie enervat. — Hai, zice Katie, hai să mergem. Și, făcînd eforturi să nu izbucnim Într-un rîs nebun, ne grăbim tustrele pe scări. Atmosfera din departamentul de marketing Îmi amintește un pic de petrecerile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
Îmi aruncă o privire ciudată, dar nu-mi pasă. Trebuie să scap de aici cît mai repede. Imediat cum dispar din raza lui vizuală simt că Încep să mă relaxez și pornesc mai hotărîtă spre parter. Am să urc cu liftul. Nici o problemă. Pornesc sigură pe mine pe hol și tocmai am străbătut jumătatea distanței, cînd Încremenesc. — Da, sigur. Corect. E glasul lui, din nou. Și pare să se audă din ce În ce mai aproape. Sau am dat În paranoia ? — ...cred c-am să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
În carieră... Pleacă mai departe, clătinînd din cap. Cum e posibil ca ziua mea să fi fost deja atît de dezastruoasă, Înainte de a apuca măcar să stau jos ? Îmi trîntesc geanta și jacheta pe scaun, mă grăbesc Înapoi pe coridoare spre lifturi și apăs pe butonul Sus. O clipă mai tîrziu, liftul se oprește la unu cu un ping, și se deschid ușile. Nu. Nu. E ca un vis urît. Jack Harper se află singur În lift, În niște blugi vechi și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
posibil ca ziua mea să fi fost deja atît de dezastruoasă, Înainte de a apuca măcar să stau jos ? Îmi trîntesc geanta și jacheta pe scaun, mă grăbesc Înapoi pe coridoare spre lifturi și apăs pe butonul Sus. O clipă mai tîrziu, liftul se oprește la unu cu un ping, și se deschid ușile. Nu. Nu. E ca un vis urît. Jack Harper se află singur În lift, În niște blugi vechi și un pulover maro de cașmir. Fără să vreau, fac instinctiv

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
grăbesc Înapoi pe coridoare spre lifturi și apăs pe butonul Sus. O clipă mai tîrziu, liftul se oprește la unu cu un ping, și se deschid ușile. Nu. Nu. E ca un vis urît. Jack Harper se află singur În lift, În niște blugi vechi și un pulover maro de cașmir. Fără să vreau, fac instinctiv un pas Înapoi. Jack Harper Își bagă mobilul În buzunar, apleacă puțin capul Într-o parte și mă privește Întrebător. — Te urci În lift ? spune

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
În lift, În niște blugi vechi și un pulover maro de cașmir. Fără să vreau, fac instinctiv un pas Înapoi. Jack Harper Își bagă mobilul În buzunar, apleacă puțin capul Într-o parte și mă privește Întrebător. — Te urci În lift ? spune blînd. SÎnt pur și simplu blocată. Ce pot să zic ? Nu pot să-i zic „Nu, am apăsat butonul doar așa ca să mă distrez, ha ha !“ — Da, zic Într-un final și intru În lift cu picioare țepene. Da

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
Întrebător. — Te urci În lift ? spune blînd. SÎnt pur și simplu blocată. Ce pot să zic ? Nu pot să-i zic „Nu, am apăsat butonul doar așa ca să mă distrez, ha ha !“ — Da, zic Într-un final și intru În lift cu picioare țepene. Da, urc. Ușile se Închid și liftul Începe să urce. Mi s-a pus un nod În stomac. — Îhm, domnule Harper, spun stîngace, iar el ridică ochii spre mine. Voiam doar să-mi cer scuze pentru... Îhm

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
simplu blocată. Ce pot să zic ? Nu pot să-i zic „Nu, am apăsat butonul doar așa ca să mă distrez, ha ha !“ — Da, zic Într-un final și intru În lift cu picioare țepene. Da, urc. Ușile se Închid și liftul Începe să urce. Mi s-a pus un nod În stomac. — Îhm, domnule Harper, spun stîngace, iar el ridică ochii spre mine. Voiam doar să-mi cer scuze pentru... Îhm, episodul cu micul meu chiul de ieri. Nu se va

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
Aha ! Fără veste, mă simt mult mai bine. Și Jack Harper băga cîteodată gol la serviciu ? Credeam că era mult prea ocupat să fie un geniu ieșit din comun de creativ și de dinamic, sau ce se spune că e. Liftul se oprește la etajul trei și se deschid ușile, dar nu urcă nimeni. — Ai niște colegi foarte drăguți, zice el În momentul În care liftul se repune În mișcare. O echipă foarte prietenoasă și muncitoare. Așa sînt tot timpul ? — Absolut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
geniu ieșit din comun de creativ și de dinamic, sau ce se spune că e. Liftul se oprește la etajul trei și se deschid ușile, dar nu urcă nimeni. — Ai niște colegi foarte drăguți, zice el În momentul În care liftul se repune În mișcare. O echipă foarte prietenoasă și muncitoare. Așa sînt tot timpul ? — Absolut ! spun imediat. Ne place foarte mult să colaborăm, Într-o echipă sinergică... Îhm... operațională și... Îmi screm disperată creierii să găsesc un cuvînt din ăla

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
și... Îmi screm disperată creierii să găsesc un cuvînt din ăla lung și impresionant, cînd fac greșeala să mă uit În ochii lui. Știe că bag din top, nu ? O, Doamne. Ce rost mai are ? — OK. Mă rezem de peretele liftului. În viața reală, nu se comportăm deloc așa. De obicei, Paul urlă la mine de șase ori pe zi, iar Nick și Artemis se urăsc de moarte și n-ai să ne vezi că stăm și discutăm literatură. Ne-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
să te asigur, Sven e unul dintre cei mai vechi și mai apropiați prieteni ai mei, și nimeni nu are nici cel mai mic motiv să se teamă de el. De fapt... Se oprește În clipa În care dinspre ușile liftului se aude un ping. Amîndoi ne reluăm instantaneu expresiile impasibile și ne Îndepărtăm ușor unul de celălalt. Se deschid ușile și parcă mi-a dat cineva un pumn În stomac. În fața liftului, se află Connor. În clipa În care dă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
Se oprește În clipa În care dinspre ușile liftului se aude un ping. Amîndoi ne reluăm instantaneu expresiile impasibile și ne Îndepărtăm ușor unul de celălalt. Se deschid ușile și parcă mi-a dat cineva un pumn În stomac. În fața liftului, se află Connor. În clipa În care dă cu ochii de Jack Harper, i se luminează fața instantaneu, și pare că nu-i vine să-și creadă ce noroc are. — Hei, bună ! spun, făcînd eforturi ca vocea mea să sune

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
Jack Harper, i se luminează fața instantaneu, și pare că nu-i vine să-și creadă ce noroc are. — Hei, bună ! spun, făcînd eforturi ca vocea mea să sune firesc. — Bună, zice, cu ochii strălucitori de surescitare, și intră În lift. — Bună ziua, spune Jack amabil. La ce etaj mergi ? — La nouă, vă rog. Connor Înghite În sec. Domnule Harper, Îmi permiteți vă rog să mă prezint ? Îi Întinde mîna grăbit. SÎnt Connor Martin, de la cercetare. Am Înțeles că azi urmează să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
folosite. Veți fi uluit. — SÎnt... sigur că așa e, spune Jack. Abia aștept. Connor Îmi zîmbește superîncîntat. — Ați făcut deja cunoștință cu Emma Corrigan, de la marketing, nu ? spune. — Da, ne cunoaștem. Ochii lui Jack mă fixează cu interes. Urcăm În lift Într-o tăcere ușor stînjenitoare. Ce ciudat. Nu. Nu e deloc ciudat. E OK. CÎt o fi ceasul ? spune Connor. Se uită la ceas și, spre groaza mea, Îl văd pe Jack privind În aceeași direcție. O, Doamne. I-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
ați luat hotărîrea asta ? — Acum cîteva zile, spune Connor. La aeroport. — La aeroport, repetă Jack Harper, după o scurtă pauză. Foarte interesant. Nu Îndrăznesc să mă uit la el. Ochii mei fixează disperați podeaua. De ce dracu nu merge mai repede liftul ăsta ? — Ei, sînt sigur că veți fi foarte fericiți Împreună, Îi spune Jack Harper lui Connor. Vă potriviți. — Așa e ! spune Connor imediat. De pildă, amîndurora ne place la nebunie jazzul. — Serios ? zice Jack meditativ. Sincer să fiu, nu-mi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
În scopuri... personale. Se Înroșește tot. Iar cînd spun personale, nu mă refer la... am vrut să spun că... — Îmi pare bine să aud asta, zice Jack, amuzat. Dumnezeule, de ce-o ține Connor morțiș să se dea băiatul perfect ? Liftul face ping și mă străbate un val de ușurare. Slavă Domnului, pot În fine să scap... Se pare că mergem cu toții În același loc, zice Jack Harper cu un surîs. Connor, ce-ar fi s-o iei tu Înainte ? Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
Vine !“ Așa e peste tot pe unde se duce ? — Deci, spune după o vreme, ca să facă conversație. Te muți cu Ken. Îl cheamă Connor, spun. Iar răspunsul este da. — Bănuiesc că abia aștepți, nu ? — Da. Abia aștept. Am ajuns la lifturi și apăs pe buton. Îi simt ochii fixați asupra mea. Îi simt. — Ce e ? spun defensiv, Întorcîndu-mă să-l privesc. Am zis eu ceva ? Ridică din sprînceană. În clipa În care Îi zăresc expresia de pe față, parcă m-a Înțepat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
povestea asta. — Înțeleg, spune Jack gînditor. Deci... nu-ți place Înghețata Häagen-Dazs cu porție dublă de fulgi de ciocolată. Mă uit la el ușor bulversată. — Ăă... Îmi dreg glasul de cîteva ori. Evident, unele lucruri sînt așa cum am zis... Ușile liftului fac ping, și tresărim amîndoi. — Jack ! spune Cyril, de partea cealaltă a ușii. Chiar mă Întrebam pe unde ești. — Am avut o discuție foarte plăcută cu Emma, spune Jack. A fost extrem de amabilă și s-a oferit să mă conducă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
te rog amabilă să mă ajuți să duc dosarele astea jos, În biroul lui Sven ? Dumnezeule mare, mă Întreb ce-o mai fi fost și chestia asta. Dar nu Îndrăznesc să Întreb. Jack mă conduce grăbit pe hol, apoi În lift, după care apasă pe butonul spre etajul nouă, fără să zică nimic. După ce am coborît cam două secunde apasă pe butonul de urgență și liftul se oprește brusc. Apoi, Într-un final, mă privește. — Oare tu și cu mine sîntem

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
chestia asta. Dar nu Îndrăznesc să Întreb. Jack mă conduce grăbit pe hol, apoi În lift, după care apasă pe butonul spre etajul nouă, fără să zică nimic. După ce am coborît cam două secunde apasă pe butonul de urgență și liftul se oprește brusc. Apoi, Într-un final, mă privește. — Oare tu și cu mine sîntem singurii oameni normali la cap din clădirea asta ? — Îhm... — Ce s-a Întîmplat cu instinctele ? Pare că pur și simplu nu-i vine să creadă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
zic. Atmosfera a devenit brusc extrem de protocolară. E groaznic. E oribil. Vreau să spun ceva. Vreau ca lucrurile să fie iar cum au fost acum cîteva clipe, lejere și amuzante. Dar nu știu ce aș putea spune. Ajungem la etajul nouă și liftul se oprește. — Cred că de aici mă descurc, spune Jack. Adevărul e că te-am rugat să mă Însoțești doar ca să-mi ții companie. Îi dau stîngace dosarele. — Păi, Emma, spune pe același ton oficial. În caz că nu ne mai vedem

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]