2,345 matches
-
cel de rândunică. Fuge noaptea și dispare, La tot puiul bine-i pare Că din nou e dimineață Și-și vede mama la față. MAMEI De E. Dragoș Mamă, ești pe lume Tot ce-i mai frumos. Ochii tăi sunt limpezi, Glasul ți-e duios. Dragostea ta mare Mie-mi este scut. Mamă, ia mă-n brațe, Vreau să te sărut! CEA MAI SCUMPĂ DE PE LUME de Nichita Stănescu Spune-mi care mamă-anume Cea mai scumpă e pe lume? Puii toți
DARURI ŞI GÂNDURI PENTRU MAMA by Lenţa Neacşu () [Corola-publishinghouse/Science/1153_a_2221]
-
pe cei ce se plimbă suspendați fără primejdie deasupra prăpăstiilor larg căscate; în fund, Cerna care sare ca o nebună din stâncă în stâncă, formând când cascade cu valuri argintii, cu muget blând; când mici lacuri netede ca o oglindă, limpezi precum cristalul, lăsând să se vadă în profunzimile lor transparente o mulțime de pești, de la micul păstrăv al munților, cu pielea aurie pătată cu stacojiu, până la cel mare, iubit de somonii din Dunăre, și amândoi nu mai puțin dragi gastronomilor
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
pur și simplu îmi cerea să iau mâna de pe el. Am înlemnit alături, în timp ce el și-a lăsat capul în jos liniștit și a continuat să pască. Am încercat din nou și mintea mea buimăcită de angoasa câmpiei s-a limpezit ca și când s-ar fi făcut lumină. Am strigat să-mi aud propriul glas, i-am legat, am încălicat și de astă dată cumințenia și sforăiturile lor de cai m-au liniștit cu totul, am început să cânt fluierând și până
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
tăcu și se holbă la mine: - Ți-am spus ceva? - Nu, zic, n-am înțeles... Unde zici că s-a dus Megherel în noaptea-aia? Dar auzisem bine, însă el clătină din cap ca și când ar fi vrut astfel să-l limpezească. Nu mai vru să continue. Mai spuse doar atît: - ... Și acuma nu doarme de-o săptămână... Bea, dar nu se îmbată... A auzit și el... generalul a dat ordin să fie prinși toți... - Care general? zic. - Conducătorul statului. Nu-mi
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
mai bătrân (la cei douăzeci și șase ai mei asta nu era puțin), vorbea o franțuzească clară, puțin întreruptă de optimismul care îl stăpânea și ni se transmitea, căutând comuniune de idei, care la el în țară nu erau prea limpezi, o țară aspră, în care revoluționarii abia ieșiseră pe scena politică. Venise la noi în căutarea acestor idei, acestei comuniuni și era bucuros ca și când le-ar fi găsit... Curând am aflat că la întoarcerea în țară a fost arestat și
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
un semn al nostru,, al țăranilor, care nu deschidem gura degeaba, chiar dacă nu vrem să spunem nimic. Un gând ne împinge, un sentiment pe care chiar dacă nu-l exprimăm, stăm împreună și, vorbind, acel gând își găsește înțelesul, sentimentul se limpezește. - Ministrul, zic, o fi acasă? Ca și când aș fi spus "nea Stan, nea Gheorghe... Ce mai fac?" -Da, zice, e acasă... Cu voce scăzută, ca și a mea, firească, da, e acasă, a fost pe la deal, a dus de dimineață o
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
lăsasem în preajma secerișului... Clipe fericite! Și eu fusesem la seceriș! Îl vedeam, îi auzeam glasul, îmi aminteam de febra plecării, apoi lungi zile sub arșiță, răsăritul soarelui care ne găsea gata de muncă în mijlocul lanului de spice, talger roșu care limpezea câmpia de urmele nopții și înfiora clipa, și care îl făcea pe tata să-și scoată pălăria și să se închine... Apoi treierișul, carele cu grâu care ne intrau în curte, numeroase, nu se mai terminau, apoi prima pâine din
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
CAP ȘI A PRELUAT COMANDA. O SIMȚEAM. EU... OCHII I SE UMPLURĂ DE LACRIMI. OFIȚERUL SE APROPIE. \ Pot să vă ajut cu ceva? MARIN ÎL ÎNDEPĂRTĂ. ERA O METODĂ DE APĂRARE. DE FAPT AVEA NEVOIE DE TIMP PENTRU A-ȘI LIMPEZI GÂNDURILE. ÎȘI AMINTEA CE SPUSESE SLATER REFERITOR LA APLICAREA DIRECTĂ A CIRCUITELOR ELECTRONICE PE CREIERELE UMANE CA MIJLOC DE CONTROL DE LA DISTANȚĂ. "ERA MORT, SE GÂNDI MARIN CU ÎNCORDARE. MORT FĂRĂ VREO CAUZĂ EVIDENTĂ." ERA POSIBIL CA O ÎNTRERUPERE A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
CREIER A CIRCUITELOR ELECTRONICE. NU ASTA SE ÎNTÂMPLASE ACUM. DAR TRASK FUSESE IDENTIFICAT ȘI PRIN EL ÎL PUTEAU GĂSI PE MARIN. CEEA CE ÎNSEMNA... CE? MARIN GEMU ÎN TIMP CE LEGA TRUPUL ÎNCĂ LIPSIT DE CUNOȘTINȚĂ. APOI SE AȘEZĂ, CONCENTRÂNDU-SE SĂ-ȘI LIMPEZEASCĂ GÂNDURILE ASUPRA A CEEA CE TREBUIA SĂ FACĂ ÎN CONTINUARE. PUTEA, DE EXEMPLU, SĂ SE TRANSFERE ÎN ALT CORP. NU ÎI ERA CLAR CE SE ÎNTÂMPLA ÎN CELE DIN URMĂ CU O PERSONALITATE CARE TRECEA PRIN MAI MULTE SISTEME NERVOASE LA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
văzuse prima oară pe cei doi. Acum nu se mai zăreau. Începuseră, așadar, să urce pe potecă. Cerul nu mai era atât de întunecat; în timpul nopții ninsoarea se oprise. Dimineața învăluise totul într-o lumină murdară, care abia se mai limpezise puțin, pe măsură ce norii groși se ridicau în înaltul cerului. Se făcuse două după-amiază, dar ai fi zis că ziua începe abia atunci. Totuși era mai bine decât în ultimele trei zile, când ninsoarea căzuse deasă, în întunericul fără sfârșit, spulberată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
fi fost chiar în sufletul lui, apăru o perdea de nourași albi, în mijlocul cărora strălucea fața lui Dumnezeu ca o lumină de aur, orbitoare, înfricoșătoare și în același timp mângâietoare ca o sărutare de mamă... Din strălucirea dumnezeiască însă se limpezea o privire vie, infinit de blândă și de măreață, care parcă pătrundea în toate adâncurile și ascunzișurile... Arătarea aceasta a durat numai o clipă și a fost atât de nemărginit de dulce, că inima lui Apostol și-a oprit bătăile
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Vru să se ferească și acuma, închise pleoapele, dar atunci întrebarea îi aprinse în suflet o flacără albă, în jurul căreia se înșiruiră toate gândurile vieții lui, de la crâmpeiele cele mai infime ce i-au murit în creieri înainte de a se limpezi, până la cugetările grele, ordonate, mândre, pe care el le alesese cu încredere drept călăuze de viață, și toate deopotrivă de palide și de supuse, ca niște robi împrejurul stăpânului atotputernic... Simțăminte stranii, nelămurite, se trezeau și se topeau în inima
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
eu pe mâni, pe gură, pe ochi, pe albu-i gât, Încet, beat de iubire, o mângâi, o sărut. Și sărutări o mie trezesc în ea mii vise Și fruntea-i turburată s-apleacă ca un crin; În ochii ei cei limpezi, sub genele-i închise, O lume e de visuri, o lume de senin; Ea fără șir vorbește, și dulcile-i surâse Cu lacrimi se amestec, și buzele-i suspin - Ea doarme astfel trează, din somn când se trezește Cu buzele
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
printre codri, printre dealuri, Printre bolți săpate-n munte, lunecând întunecos, Acolo-s dumbrăvi de aur cu poiene constelate, Codrii de argint ce mișcă a lor ramuri luminate Și păduri de-aramă roșă răsunând armonios. Munți se-nnalță, văi coboară, râuri limpezesc sub soare, Purtând pe-albia lor albă insule fermecătoare, Ce par straturi uriașe cu copacii înfloriți - Acolo Dochia are un palat din stînce sure, A lui stîlpi-s munți de piatră, a lui streșin-o pădure, A cărei copaci se mișcă între
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
eu nu le mai ascult, Nimic e pentru mine ce pentru ea e mult. Viitorul un trecut e, pe care-l văd întors... Același șir de patimi s-a tors și s-a retors De mînile uscate a vremii-mbătrînite. Sunt limpezi pentru mine enigmele-ncîlcite: Nu-ntreb de ce în lume nu ne e dat de soarte Noroc fără durere, viață fără moarte. Am pus de mult deoparte acele roase cărți Ce spun, c-a vieții file au vecinic două părți... Cu-a
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
valuri a ei singurătate Spre zarea-i luminoasă pornește să-și unească Eterna-i neodihnă cu liniștea cerească. Natura doarme dusă, tăriile în pace. Din limpedea nălțime pe-alocuri se disface O stea, apoi iar una; pe ape diafane Își limpezesc în tremur pe rând a lor icoane. Tot mai adânc domnește tăcerea înțeleaptă - Se pare cumcă noaptea minunea și-o așteaptă. Deodată luna-ncepe din ape să răsae Și pân-la mal durează o cale de văpae. Pe-o repede-nmiire de unde
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
mănoase, pintre pustii mărețe, Pîn-unde Istrul plânge ca taurul mugind - - Ziua reînviată a Ulpiei traiane, A Daciei bătrâne, a Daciei romane. Regină coronată învestmîntată-n raze, Fii îngerul Speranței, fii îngerul de pază La capul României, ce bolnavă... deșteaptă, Privirea-i limpezită, la Tine o îndreaptă! Trezit din groapa-mi rece, din noaptea mea cea mută, Ca binecuvântarea cea sântă și tăcută În aerul de nuntă al țărei adiez Și mă închin la tine, o stea, în care crez, De poate ca să
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
-i altă poveste. Am mai sporovăit noi ba de una, ba de alta... Am golit vreo două ulcele cu vin și ieșeanul a plecat cu promisiunea că mă va căuta după cum a hotărât... Un început de săptămână nou. Abia îmi limpezisem ochii după un somn cam scurt din acea noapte că ieșeanul și-a anunțat prezența prin bătăi în ușă. -Deșteptarea, vere, că altfel te pupă „cucul arminesc”! - a strigat el de dincolo de ușă, când mi-a auzit pașii în hol
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
feciorul Radului vod(ă), ginerile Ducăi vodă, cu moșiile de la Prisăci carele sintu după măn(ă)stirea lui Aron Vod(ă) și cu viile de la dealul Brîndzii și cu tot locul și cu tot vinitul”... Apoi lucrurile nu sunt prea limpezi, vere. Adică? Păi cum rămâne cu cele scrise de Gheorghe Duca voievod pe zidul mănăstirii Zlataust? Atunci să ne amintim ce scrie pe zidul dinspre miază-zi al bisericii: „Această sfîntă mănăstire s-au făcut de Io Duca-Voievod cu Doamna sa
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
ce ți-s călugării greci, ce ți-s cei moldoveni? Spun asta fiindcă prea seamănă povestea de la Galata din Deal cu cea a Hlincii, ambele constatate de Maria, fiica voievodului Petru Șchiopu, care știa ce spune. Până aici lucrurile sunt limpezi pentru mine, dar mă frământă întrebarea ce treabă aveai tu cu frunzele de dud? Apoi e simplu ca bună ziua, dragă ieșene. Cu ele se hrănesc viermii de mătase? Așa spune, vere! Dar ce caută viermii de mătase la mănăstirea Galata
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
pe aceste moșii”. Așa se face că la 11 aprilie 1685 (7183) Dumitrașco Cantacuzino voievod întărește mănăstirii Zlataust stăpânirea asupra acestor moșii și vii. Ai văzut că se poate, ieșene? Dacă ai ști cât mi-am sucit mintea ca să pot limpezi spusa lui vodă! Iată însă că ne iese în cale din nou mănăstirea Copoului, care “fiindu scăpată și lipsită” avea mereu nevoie de ajutor. La 2 martie 1713 (7221) Nicolae Alexandru Mavrocordat spune: “M-am milostivit și am miluit cu
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
ironiilor De râsul copiilor Să pui cap bețiilor Pe Șoseaua Viilor.” După ce citesc această ultimă fâlfâire de spirit a lui Păstorel, privesc la ieșean. El cată în gol... Îl las oarece timp să-și revină. Când ochii i s-au limpezit, îl întreb: Ce s-a întâmplat, prietene, de ai rămas așa pierdut în gânduri? Meditam la ultimele cuvinte ale lui Păstorel doar... Ori mi se pare mie, ori mai ai un of pe inimă... Oful ar fi că s-au
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
bere se varsă, Un suflet iubește și plânge în noapte, Tremurându-și vechile păcate, Nu poate crede că iubirea a pierit, Ca și un nor izgonit de soare. SUFERINȚA A PLECAT Tresar când ochii tăi mă cheamă Și lin se limpezesc cu a mea iubire, Se arătă în chipul tău cel pământesc Cât de mult ai început ca să iubești. Dacă nu erai un om, te-aș fi iubit? Cine știe dacă ne-am fi întâlnit. Dar și dacă erai o petală
Război cu sufletul by Ioana Dumitrăchescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91624_a_92844]
-
urî toată lumea dacă nu te-aș iubi pe tine. viața cuib al morței Două lumi sunt - una a ochilor și-a urechilor {EminescuOpXV 1067} 1871-1872 În Italia * cred că sau mi-ar plesni capul, sau ar trebui să mi se limpezească. 2259, [TITLURI DE POEZII] eco? 2286, Surori Dumnezeu și om Înger și demon Ideal și real Codru și salon Proletar și împărat 1873-1874 ca unda zvîcnindu-se cu greu 2255, 293 v martir încoronat 1876 gurile câte le-astup' acum pământul
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
stăpânul meu mi-ar spune să nu mă duc, taina nedezlegată m-ar întrista, însă nu mi-ar pare rău că rămân în viață. Poate cândva am să pot afla. - Stăpânul nostru slăvit, Marele Preot, crezi că îți va putea limpezi nedumeririle? - Dacă stăpânul meu Tefnaht nu va binevoi să mi le limpezească, nu-mi rămâne decât să aștept cu răbdare întoarcerea în Atlantida. - Așa vei face, zise Tefnaht fără să se ascundă. Dar să bagi de seamă ce-ți poruncesc
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]