3,144 matches
-
de matca sa, însă nimic conjunctural (poate cu o singură excepție: poemul final Nistrul). Se anunța astfel o nouă voce lirică, alăturată de Perpessicius, în cronica radiofonică a cărții, lui D. Iov și lui Nicolae Coban, tustrei preluând „făclia acelui lirism basarabean pe care l-a aprins cu un sfert de veac în urmă poetul și preotul Alexie Mateevici”. Poemele evocă nostalgic și melancolic efigia Basarabiei peste care „ca un fluviu dragostea mi se revarsă”, Chișinăul academic și boem (un Heidelberg
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289499_a_290828]
-
și enigmatice ale stepei. Aparent pasteluri, aceste poeme sunt în realitate elegii, în care amintirea și reveria filtrează peisajul și îl încețoșează, convertindu-i datele într-o confesiune șoptită și tremurată. Departe și de retorica ostentării eului, și de tentațiile lirismului militant resuscitat de contextul istoric, textele se remarcă prin discreție și catifelări muzicale: „Pe-aici mi-am pârguit, în febră, visul / Sub freamătul și fructele de soi, / De mă tot trage dorul înapoi / Precum o apă-și trage-n fund
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289499_a_290828]
-
imediat, crește și se impune progresiv, prin măreția ansamblului. „Frazele, considerate singure - scrie G. Călinescu -, sunt incolore ca apa de mare ținută în palmă, câteva sute de pagini au tonalitatea neagră-verde și urletul mării.” Ion înseamnă o revoluție și față de lirismul sămănătorist sau de atitudinea poporanistă și față de eticismul ardelean, constituind o dată, istorică am putea spune, în procesul de obiectivare a literaturii noastre epice. Formula lui Ion este îngrămădirea unui fluviu curgător de fapte ce se perindă aproape fără început și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289159_a_290488]
-
care, deși captează nuanțe dintre cele mai șterse, este puțin participativă. Paginile cele mai bune se ivesc atunci când atenția naratorului față de realitate (înviorată în câteva rânduri de o emotivitate lirică temperată) pare a se subordona unei mecanici abulice, de un lirism leneș. G. Călinescu observase adâncirea realismului „sub proporția normală a verosimilului, până la fantastic și suprarealistic.” Această calitate, ținând de modernism, face proza lui C. interesantă, însă într-o cheie minoră. SCRIERI: Odaia ambulantă, București, 1930; Flori de întuneric, îngr. Artur
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286419_a_287748]
-
nu a urmat alte curente decât acestea. Ea este bogată în poeți: mai mult decât teatrul sau romanul, versurile sunt expresia naturală a acestor suflete nu prea complicate, bogate în sentimente și senzații, făcute esențialmente pentru confidență și funciar dedicate lirismului. Românii sunt, înainte de toate, un popor liric, născut pentru muzică și elegie, pe care o numesc doină. Ei nu cunosc poezia impersonală, cum a fost a noastră în secolul al XVII-lea, făcută din rațiune, armonie și frumusețe pură. Nu
by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
profundă. Vasile Pop, născut în 1876, fecund autor de articole politice, romane și studii, a pus mișcare și pasiune în Versurile sale. Ionescu-Quintus, născut în 1875, are umor în epigrame și în Cazuri și necazuri. Mircea Rădulescu are tinerețe și lirism. Geo Ranetti, născut în 1875, cultivă, ca și contemporanii săi, precum Quintus, umorul și epigrama. Eugeniu Revent are o nobilă inspirație. Riria este pseudonimul D-nei Cornelia Xenopol, soția cunoscutului istoric A.D. Xenopol, despre care vom vorbi în capitolul dedicat istoriei
by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
nebunia amenințătoare; celălalt poem povestește nebunia și moartea lui. Ronetti-Roman continuă, cu un viu sentiment al suferinței umane, tradiția și compasiunea lui Eminescu. Radu Rosetti, născut în 1874, știe, asemeni congenerilor săi, să pună malițiozitate în epigrame și sentiment în lirism. Cultivă abundent poezia (Foi de toamnă, Din inimă, Fără iubire), proza (Anecdote militare), povestirile de călătorie și teatrul (Păcate, Steaua* etc.). După G. Rotică, i-aș numi pe Iuliu C. Săvescu, care a murit sărac și a dus o viață
by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
ale haiducilor răzvrotiți împotriva ciocoilor și fanarioților; epopeea luptei frâncilor (occidentali) împotriva turcilor; vânători cu șoimi; nunți domnești; balade mitice în care vechiul fond oriental a fost impregnat de dogma creștină. Doina, melancolică sau războinică, mod cu adevărat național al lirismului popular: "Doină, doină, cântec dulce! Când te-aud nu m-aș mai duce! Doină, doină, vers cu foc! Când răsuni eu stau în loc. Bate vânt de primăvară, Eu cânt doina pe afară, De mă-ngân cu florile Și privighetorile. Vine
by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
spunea Titus Livius), rugăciuni la plug, incantații funerare. Aceste poeme diverse se cântă sau se modulează la cobză, pe o muzică având ceva tainic, făcută din tânguire și dorință. Un puternic instinct al poeziei domină toate aceste cântece. Reveria și lirismul sunt calități înnăscute ale sufletului românesc. Inspirația abundentă a poeților a depășit adesea granițele Carpaților, iar poezia franceză s-a îmbogățit nu o dată cu armonii de carmina valachica, începând cu Ronsard, prinț al lăutarilor români care-și revendica originile orientale: "Or
by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
virilă încât n-au vrut să admită că un bărbat poate fi înșelat de o femeie, dar poveștile despre greșelile femeilor sunt rare, ceea ce face pur și moral tot acest folclor. Sentimentele familiei și iubirii de patrie sunt preamărite cu lirism. Este o școală a frumuseții sufletești. O frumoasă imagine se conturează peste aceste doine bogate în nenumărate detalii precise: ceremonialul nunții românești, mireasa împodobită cu o cunună cu fire de aur care-i cad pe umeri; nașul și nașa țin
by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
greșit față de sine așteptând atât de mult și prelungind răbdarea. Dar e treaba lui. În același patrimoniu al baladelor populare, varietatea este mare deoarece, pe lângă descrierile naturaliste precum cea prezentată anterior, găsim și legende de o poezie suavă, de un lirism elevat, de un sentiment accentuat de vecinătatea crestelor și înălțat în puritatea munților. Nu există pisc în Carpați care să nu-și aibă fabula lui; Carmen Sylva a găsit în acest folclor alpestru pagini strălucite și o inspirație fericită. Cele
by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
la Perugia (1976, 1978). I s-au decernat mai multe premii, printre care Premiul Uniunii Scriitorilor (1979, 1997), Premiul „Mihai Eminescu” al Academiei Române (1989). Încă de la volumul de debut, Umbria, se pot discerne la P. două tendințe sau componente ale lirismului: poezia ca „meșteșug” și poezia ca revelație (de conotație religioasă). Între construcția lucidă și ritmul orfic, între livresc și simbol, între decorativism și viziune, într-un cuvânt între formă și spirit pendulează această lirică, mereu aspirând să cuprindă atât frumusețea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288922_a_290251]
-
decât un lung/ Fuior de raze-n mâna nimănui” (Prin pulberea lumii). Atât Umbria, cât și Focul și sărbătoarea (1975) aparțin, după cum va mărturisi mai târziu autorul în Revelații despre poezie (2001), unui „univers al purității și al candorii”, unui „lirism extatic-adolescentin”. Fapt constatat mai întâi de critică: Mircea Iorgulescu, în postfața antologiei O milă sălbatică (1983), folosește termeni precum „vocația sublimității și a extazului”, „poet al beatitudinii și deopotrivă al beatificării”, observând și că debutul coincide cu apogeul valoric al
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288922_a_290251]
-
Puncul Isus 110 Prin anii 1500 a apărut o nouă generație de artiști care va eclipsa realizări‑ le predecesorilor și, prin urmare, opera lui Botticelli a fost dată uitării secole întregi după care va reveni și ca atare, îndeosebi prin lirismul artei sale, va fi sursă de inspirație pentru artiștii moderni. 1.4. Matthias Grünewald (1475‑1528) Alături de contemporanul său, Albrecht Dürer, Matthias Grünewald este unul dintre cei mai mari artiști din Germania secolului al XVI‑lea. Aceștia doi alcătuiesc un
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_990]
-
sămănătoriști și poporaniști. Dar mahalaua, lume la care se vor raporta și I. Peltz, G. M. Zamfirescu, Eugen Barbu ș.a., precum și victima ei (o fată de la țară ajunsă curtezana cartierului, înrădăcinată, până la autocondamnare, în acest loc sordid) sunt privite fără lirism, într-un „film” cu derulare alertă, cu secvențe abrupte, de o țipătoare concretețe senzorială. Vocea autorului pus pe filosofare sceptică rostește panseuri fals compasive. Cazuistica aceasta se dovedește un suport inadecvat pentru ideea de predestinare, agitată pe tot parcursul narațiunii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285184_a_286513]
-
-se militantismului civic, poezia parnasiană se distanțează la fel de categoric și față de intimism. „Je ne te vendrai pas, mon ivresse et mon mal”, își previne Leconte de Lisle, într-o poezie, cititorul. În articole el condamnă explicit sentimentalismul, ia în derâdere lirismul lacrimogen, acuză poezia elegiacă de facilitate și de concesii inadmisibile făcute gustului mediocru al unui public fără educație estetică. „Arta - scrie Leconte de Lisle -, a cărei cea mai strălucitoare, intensă și completă expresie este poezia, e un lux intelectual, accesibil
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288697_a_290026]
-
cu o incisivitate și o finețe vrednice de o romancieră formată de lecturi din Marcel Proust (adeseori invocat), Hortensia Papadat-Bengescu și Camil Petrescu. Semnificativ e că E. Lovinescu aprecia detașarea cu care e comunicată în roman o experiență traumatizantă, absența lirismului, a „febrei”, stilul „dens, cenușiu”, nepatetic. Cartea procură, totuși, emoții de lectură și prin vibrații (discrete) de reală poezie, conținute în evocarea peisajelor și a atmosferei patriarhale a Mangaliei și Balcicului de altădată, ca și în episodul morții tatălui protagonistei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289642_a_290971]
-
a Politehnicii ieșene. Profesorul Mangeron îl consideră pe colegul sau Profesorul Climescu drept un neasemuit și iubit prieten, neasemuit de talentat, pasionat cercetător. Marele sonetist român (poate cel mai mare) care a fost Mihai Codreanu i-a dedicat următorul catren : Lirismul meu e stăpânit și rece Nici un surâs măcar nu va cerșește, Și-adeseori în drum de va’ntntâlnește Nepăsător pe-alăturea va trece. Profesorul răspundea cu amabilitate la orice solicitări care nu încălcau normele moralei; de exemplu răspunsul era întotdeauna
Volum memorial dedicat foştilor profesori şi colegi by Alexandru Cărăuşu, Georgeta Teodoru () [Corola-publishinghouse/Science/91776_a_92841]
-
sintagmele celebre modificate, reperele culturale invocate aluziv sau direct, toate la un loc imprimă un difuz aer parodic, mergând de la benign la agresiv: „fac piața, deci exist”. În spatele acrobației ludice, care se vrea o perpetuă frondă, jubilația lasă locul amărăciunii, lirismului cenzurat. Ironiei i se adaugă o sobrietate mimată. Prospețimea acestei poezii vine din amestecul dintre „realul cel mai palpabil cu imaginarul cel mai nesăbuit” (Val Condurache), cum ar fi în Peisaj cu pasăre și electroni sau în acest vers suprarealist
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286380_a_287709]
-
în absența unei organizări pe axa unor întâmplări ce se înlănțuie, a unor determinări epice strânse, iar personajele evoluează în afara unei intrigi narative propriu-zise. Roman-povestire care rememorează, La Medeleni are o compoziție eclectică, fiind un amestec de acțiune epică, de lirism, descripție și dialog. Ignorând condiția clasică a epicului, textul își deschide porțile pentru eseu, reportaj, poezie etc. Chiar și împărțirea în volume este impusă numai de interesul pentru trei etape ale vieții protagoniștilor. Volumul întâi, celebrând vârsta de aur a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290136_a_291465]
-
erau; erou; etern; eu; euforic; eul liric; eul; excentricitate; exeget; face; faimos; fantezie; faur; flămînd; flori; foaie; fraze; frumusețe; gingășie; gîndire; hîtru; idiot; Iftimie; inel; inimă; inteligență; interes; interesant; interpret; invenție; iubire; iubit; început; îndrăgit; înnăscut; învățător; lectură; leneș; liceu; lirism; litere; ludic; magician; mama; mare; masă; Mădălin; meditație; melancolic; melodios; memorie; mincinos; minte; minunat; moarte; mort; muză; națioal; nedreptate; nemuritor; nimic; nostalgie; nou; om de creație; om deștept; om important; opera; orator; pace; plictisitor; poem; poezii de mînă; poveste; preot
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
scris în treacăt, fără mari entuziasme, fiind printre primii critici de la noi care au avertizat asupra sterilității ermetismului din poezia noastră de după anul ". Tot Vladimir Streinu a văzut în Virgil Gheorghiu și Emil Botta doi autori capabili să reînnoiască sursele lirismului românesc. Și exemplele s-ar putea înmulți. Prin aceste exemple vrem să probăm obiectivitatea criticului, imparțialitatea lui structurală în judecarea marilor valori literare românești. Aprecierea unui critic actual, recunoscut pentru exigența și inconformismul lui structural, Alexandru George, este elocventă dintr-
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
Eminescu sunt reluate cele patru studii apărute în volumul Clasicii noștri (Eminescu al vremii noastre, Eminescu, poet dificil, Legenda Luceafărului, O ediție Eminescuă, la care se adaugă, ca argumente întregitoare, următoarele studii critice și articole: Vocabular eminescian, "Floare albastră" și lirismul eminescian, Eminescu, lectură comentată, Eminescu despre Shakespeare, Eminescu și cititorii lui, La Ipotești, Documente de biografie intelectuală, Coincidențe și anticipări eminesciene, Eminescu, fragment, Eminescu și limba engleză, Din nou lângă Eminescu. Cea de-a doua secțiune se intitulează Despre interpreți
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
ademenitoare și incitante: "În opera lui Eminescu sunt așadar două sensuri lirice: unul depresiv individualist, altul unanim, vital și stenic, amândouă fiind arătate distinct prin grupuri proprii de cuvinte, precum și prin structuri verbale corespunzătoare. Fundamentale deopotrivă, niciunul nu colorează singur lirismul eminescian. În continuă alternanță, ele se confruntă pe spațiul operei întregi, al câte unui poem chiar în cuprinsul aceluiași vers, cu un contratimp dialectic, care oglindește în mișcarea lui schema dialecticii materialiste." "Floare albastră" și lirismul eminescian este un studiu
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
niciunul nu colorează singur lirismul eminescian. În continuă alternanță, ele se confruntă pe spațiul operei întregi, al câte unui poem chiar în cuprinsul aceluiași vers, cu un contratimp dialectic, care oglindește în mișcarea lui schema dialecticii materialiste." "Floare albastră" și lirismul eminescian este un studiu de referință în bibliografia criticului, publicat întâia oară în volumul Studii eminesciene (București, Editura pentru literatură, ", pp. "-"Ă, republicat în Pagini de critică literară (vol. III, București, Editura Minerva, ", pp. "-"Ă, reluat în volumul Eminescu. Arghezi
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]