1,837 matches
-
căutare a vestigiilor între 1867 și 1870, cel de-al doilea ca titular al primului curs de arheologie din universitățile românești și ca autor al unor cercetări esențiale pentru evoluția cunoașterii în domeniu. În privința alianțelor cu discipline "străine", înainte ca literații să fie pasionați de psihologie ca Mihail Dragomirescu, de sociologie ca E. Lovinescu sau de lingvistică asemeni lui Tudor Vianu sau Dimitrie Caracostea, au fost fascinați de arheologie. Or, pentru ca literatura să convoace imaginația unei științe, trebuia ca reprezentările acesteia
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
identifica aproape fără efort sursele investiției afective în literatură la începuturile culturii moderne românești. Primele forme de angajament pasional în producția și consumul de opere s-au obținut prin reciclarea unor elemente de reprezentare deja existente. După cum se poate bănui, literații au construit figurile dorinței literare din rudimente religioase pe care le găseau în discursul public. Cuvântul cheie a fost râvna. Termenul se aplica în cazul gesturilor orientate de valori spirituale, în vederea unor obiective abstracte, al căror interes nu e imediat
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
sa cale"24. Neologismul, concurent, pregătește deja înlocuirea vechiului cuvânt slavon, râvnitor, fără totuși să renunțe la temele sale. Ceea ce ține laolaltă această societate literară e una dintre componentele importante ale modelului emulației: invidia. Ea structurează coprezența, îi determină pe literați să meargă alături și să facă aceleași gesturi. Dorința de literatură, chemarea spre creație și consumul de opere se plătește pe versantul negativ prin gelozie. Iar Asachi, deplin conștient de importanța acestor pulsiuni în stabilirea unei noi economii a literarului
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
un gust pentru eminescianism, un apetit pentru stilul lui Nichita Stănescu sunt toate pasiuni strict determinate de posibilitățile câmpului, fără relevanță în lumea "reală". Să le numim aici, strict din nevoia de limpezime, dorințe literare. Or, ceea ce vor să excite literații de la 1830 e o afecțiune comună: ei încearcă să opereze transferul unei dorințe dinspre viața cotidiană spre literatură, să creeze o situație în care dorința și invidia orientate în mod normal spre valori materiale sau erotice să fie canalizate spre
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
Filimon: Îi plăcea mult a se ocupa cu literatura, citea zi și noapte"95. Acest profil se distinge de cel al autorilor care, ca și Orășanu, scriu "din când în când prin jurnale"96. În plus, din această categorie a literaților de carieră se recrutează în "fabrica de biografii" geniile și modelele. Așa apare Cezar Bolliac ca autor "rutinat" și, datorită acestei calități, autor-model: "Ca poet și publicist în cursul întregei sale vieți avu timpul a se rutina foarte mult pe
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
patos al existenței. În acest sens, Dimitrie R. Rosetti, autorul unui dicționar al contemporanilor, putea să spună în 1897 că scriitorii nu au nevoie de biografie pentru că o încorporează în creația lor: "Toată lumea n-a fost Bolintineanu, Sion, sau alt literat spre a i se găsi viața în numeroasele modeluri de proză și poezii ce se tipăresc anual cu autorizația ministerială"125. Pe acest drum avea să se sacrifice dimensiunea democratică a vocației literare. Ceea ce "fabrica de biografii" a descoperit în
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
sunt cărțile bune de citit (în special cele franceze), iar vorbind de cele românești, să nu provoace certuri și discuții"344. Constantin A. Ionescu 345 a fost totuși ținut departe de publicație, deși Netzhammer îl considera: "ca un foarte talentat literat"; motivul era (așa cum spunea și regele Ferdinand) că "tânărul om, temerar, scrie cu o pană care pentru noi este ascuțită și de aceea prea periculoasă"346. În ședința comitetului director al revistei din 27 martie 1911, s-a hotărât ca
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
la trei luni, apare în limba germană o foaie săptămânală Bukarester Katolisches Sonntagsblatt, cu un cuprins interesant și potrivit priceperii poporului"361. Revista Catolică era o publicație care se adresa tuturor catolicilor, dar și oamenilor de cultură de alte confesiuni (literați, teologi, istorici, arheologi), fiind recomandată "cu deosebire domnilor dascăli și persoanelor cu o mai mare știință de carte"362. Referindu-se la însemnătatea Revistei în cadrul unui discurs ținut la Centrul Catolic din Calea Călărașilor din București, arhiepiscopul Netzhammer (fondatorul tipăriturii
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
în cercetarea academică, și cultivarea conformismului în gândire de către aparat au avut ca rezultat fenomenul de suspendare a reflecției și interogației în domeniul istoriei și o lenevire a spiritului istoricului. Daniel NAZARE „Junimea” și Titu Maiorescu în istoriografia română (1946-1989) Literații din București socoteau „Junimea” în secolul al XIX-lea o societate de bețivi, cu sediul într-o crâșmă ieșeană, iar pe membrii ei îi acuzau că voiau să germanizeze „țările române” și să vândă „țara jidanilor”. Pe plan politic, G.
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
la cartea care cuprinde dialogul cu Saul Bellow, putem spune că este un dialog dintr-o cu totul altă lume față de ceea ce ne-ați vorbit până acum. Da, dialogul cu Saul Bellow este o altă față a discuției dintre doi literați, cu totul diferită. Ea a avut loc în 1999, este o transcriere a unui video-interviu de șase ore, o discuție dintre doi scriitori cu un background și o limbă literară foarte deosebite. Interviul a fost sponsorizat de o fundație privată
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2203_a_3528]
-
fost o uimitoare și plăcută surpriză. Un mare cărturar american de la Universitatea Berkley, cel mai important expert american în istoria și cultura Chinei, și soția sa, chinezoaică, au citit întâmplător cărțile mele, s-au entuziasmat și au entuziasmat și niște literați și editori chinezi. Publicarea a întârziat oarecum din cauza negocierilor cu cenzura; am pus condiția să nu se taie sau modifice nimic din text, și strădaniile editorului de a o îndeplini nu au fost ușoare. Aștept aceste apariții cu mare nerăbdare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2203_a_3528]
-
țintit să îi cuprindă pe toți aceștia), ci enumerau segmentele de cititori care găseau în periodice articole pentru ei folositoare. Ion Heliade Rădulescu spunea în programa „Curierului românesc“ că revista va fi „pentru toată treapta de oameni“, adică pentru „liniștitul literat și filosof“, „băgătorul de seamă neguțător“, „asudătorul plugar“. Pentru a stimula oamenii să se aboneze la gazetele lor care îi țineau în contact cu „politicești și interesante novitale din toate țările lumei“ - cum scria Asachi în „Înștiințare despre gazeta românească
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2199_a_3524]
-
sau editorilor: anume, să scriu o prefață - sau o postfață, după caz. Nimic nu poate fi mai onorant. Autorii, la rându-le, nu seamănă unul cu altul. Majoritatea sunt profesioniști ai Istoriei, dar în egală măsură sunt și ziariști sau literați. Ba chiar mi s-a întâmplat să prefațez un volum despre strategia vânzărilor - aceasta, nu pentru că aș avea cunoștințe în domeniu, ci pentru că autorul (el, cu pregătire economică) este un tiz perfect: împarte cu mine același nume și prenume, drept care
Capitalismul. O dezbatere despre despre construcția socială occidentală by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
Externe, a cărui trecere fulgurantă prin minister a lăsat România cu un tratat prin care țara noastră căpăta partea de sud a Dobrogei. A fost o negociere bună și serioasă, în care au avut câștig de cauză, în egală măsură, literatul, ministrul de circumstanță și omul de cultură: sistematic, corect, serios, cu raționament prusac. Exemple de concentrare ministerială exclusiv în domeniul administrativ, dar nu modele, au fost un Nicolae Comnen sau un I.G. Duca. Oameni care s-au simțit chemați pentru
Întotdeauna loial by Mihai Răzvan Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2017_a_3342]
-
o constatare" (p. 262). Se verifică prin lectura cu voce tare a soției sau prin lecturi în fața prietenilor, cum e cazul la 19 decembrie 1966 cu Tudor Țopa ascultând capitolul VII din Matei Iliescu. Prizonier al provizoratului e jurnalul pentru literați al unui mare artist. E de mirare că a fost aproape ignorat până acum, dar e explicabil prin prisma declinului jurnalului în conștiința criticii și a publicului.
Pariu cu posteritatea by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12540_a_13865]
-
am descoperit că "mai vârstnica noastră prietenă" vorbea despre un mod de a trăi poezia, dincolo de stilistică și de frazeologie, ca experiență de realizare personală. Ce sens mai avea să alergi în jurul postmodernismului când acesta rămânea un concept teoretic, pentru "literați" iar purtătorii lui de stindard cei mai bătăioși erau, cel mult, niște "moderni simpatici"? Chiar și suprarealismul era un "ceva" între poștașul Cal și dicteul automat din care "pohesia" lui Gellu Naum fugea, ofensată, către stări, experiențe și cabale. Te
Firul Ariadnei by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/12530_a_13855]
-
la o luare în posesie a lumii. Fie și doar prin cărți. Căci în cărți e ca în viață! Numai că reciproca nu e întotdeauna valabilă. Asta încerca să vă explice mama dvs. și aici greșiți cel mai adesea, voi, literații! chicoti diavolul mișcându-și urechile. Dacă în acea după-amiază de primăvară, micuțul cititor care erați s-ar fi oprit din plâns, poate că, peste ani, în anul doi de facultate, v-ați fi stăpânit lacrimile și la ultimele pagini din
Rafturile cu nostalgie ale Bibliotecii iad by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12542_a_13867]
-
din spionită...", îi corespund zeci de fraze din "caietele" lui Sîrbu. Mai sceptic, el plusează mult când e vorba de durata curățirii mentalității grav alterate. O extinde la jumătate de secol. Și, cum se vede, nu e o hiperbolă de literat. Emisiunii radiofonice "Patimile după Pitești", consemnată de Monica Lovinescu, îi răspunde, într-un fel destul de direct, tot jurnalul lui Sîrbu, ca și romanul Adio, Europa!, o utopie neagră, înecată în ironie și în râsul disperat al lui Candid. La Paris
Jurnale care îți răspund by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/12563_a_13888]
-
temă centrală: Urmuz, Dada, Suprarealism, povestirile muzicantului Erik Satie. Din nenorocire, lipsa de logică zămislea ea însăși o logică nouă. Suprimarea asociației de idei dă naștere unui sistem ușor de prins. Formula cea nouă, deși s-a practicat numai de literații de avangardă, s-a banalizat fulgerător de repede. Cei porniți în căutarea unui nou secret profesional s-au întors dezamăgiți" (p. 14). Ion Vinea nu și-a pierdut simțul critic, cum li s-a întâmplat multor avangardiști. Credința sa era
Un poet în serviciul gazetăriei by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11386_a_12711]
-
Cristian Teodorescu (nu că e colegul nostru, dar scrie bine, nu ne putem face că nu observăm), intitulat Un bine pentru literatura română. Pornind de la o anecdotă autobiografică nostimă și semnificativă pentru anii ’80, C. T. ajunge la cestiuni arzătoare ale literaților români de azi: relațiile „sinucigașe” dinlăuntrul breslei, scindarea publicului cititor între amatorii de literatură și „consumiști”: „Din nenorocire, moderații care disting între cultura de consum și cultura mai înaltă și care își păstrează optimismul în privința capacității românilor de a se
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13650_a_14975]
-
Alexandru Matei Să admitem că universitarii literați francezi de azi au o părere foarte proastă despre literatura indiferentă la anumite tradiții estetice naționale și cu gust pronunțat pentru prozelitism ( cum este cea semnată de Houellebecq) și purced în schimb la instituționalizarea altor două direcții: autoficțiunea ( unde tradiția
De la nimic la ceva by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13671_a_14996]
-
pentru proletariatul socialist literatura nu numai că nu poate fi un instrument al unor persoane sau al unor grupuri pentru stoarcerea de profit, dar, în general, nu poate fi o chestiune individuală, independentă de cauza generală a proletariatului. Jos cu literații fără partid! Jos cu literații supraoameni! Literatura trebuie să devină o parte integrantă a cauzei generale a proletariatului, o "rotiță și un șurub" al unui mecanism social democrat bine uns, pus în mișcare de întreaga avangardă conștientă a întregii clase
Literatura română în anii ’50 by Ioan Stanomir () [Corola-journal/Journalistic/13687_a_15012]
-
termenii vorbirii de toată ziua Istoria își pierde aura, nimbul eroic, nu mai intimidează, supunându-se examinării critice la fel ca oricare alt domeniu. Iată, spre exemplu, în ce fel este evocată (rezumată) contribuția cărturarilor la așezarea premiselor Revoluției, a literaților ("gașca de literați"), a filozofilor, acea "nație din sânul națiunii" ale cărei poziții "norodul" le-a acceptat fără să le fi socotit și ale lui: "Să fi fost cu toții într-un gând, de la început? Nu. Întâi, gașcă de literați, cum
Un mare roman ignorat by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/16642_a_17967]
-
toată ziua Istoria își pierde aura, nimbul eroic, nu mai intimidează, supunându-se examinării critice la fel ca oricare alt domeniu. Iată, spre exemplu, în ce fel este evocată (rezumată) contribuția cărturarilor la așezarea premiselor Revoluției, a literaților ("gașca de literați"), a filozofilor, acea "nație din sânul națiunii" ale cărei poziții "norodul" le-a acceptat fără să le fi socotit și ale lui: "Să fi fost cu toții într-un gând, de la început? Nu. Întâi, gașcă de literați, cum văzurăm, și de
Un mare roman ignorat by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/16642_a_17967]
-
a literaților ("gașca de literați"), a filozofilor, acea "nație din sânul națiunii" ale cărei poziții "norodul" le-a acceptat fără să le fi socotit și ale lui: "Să fi fost cu toții într-un gând, de la început? Nu. Întâi, gașcă de literați, cum văzurăm, și de gentilomi și alcătuind nu chiar un stat în stat, căci nu cârmuiau ei, dar o nație în sânul națiunii. Revoluția n-a răsărit așa, dintr-odată și nici c-a vrut-o toată lumea. Dimpotrivă, se arată
Un mare roman ignorat by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/16642_a_17967]