3,184 matches
-
la Buzău mai este un vulcan și orizontul ce se vede-n zare.” În poezia sa n-ai să întâlnești deznădejdea și sentimentul zădărniciei sau melancolia bolnăvicioasă după vremurile apuse. Gh.T. nu se opune deciziei dumnezeiești și din tragicul spațiu liturgic răzbate întotdeauna și o rază de lumină în veșminte lumești aureolate cu un clar de lună, cea binecuvântat întotdeauna iubirea. Apăsat de pustiul sentimental al emigrantului și de o maladie ascunsă ce-l încearcă de o vreme, el nu-și
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93039]
-
pentru dosarul de primire în Uniunea Scriitorilor, am amuțit vinovat: Costion, cel pe care mă iluzionam că-l cunosc profesional foarte bine, are nu doar două, trei, cum credeam eu, ci vreo 15 cărți publicate (printre care Spre o cultură liturgică, Cine se teme de Biserică?, Riscul de a fi ortodox, Elemente de teologie țărănească, Chipul ca o catapeteasmă, Et in Athos ego), plus încă pe-atâtea prefețe și eseuri în volume colective. A îngrijit primele șase volume din seria „Duhovnici
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
și el știa că deja este pregătit pentru jurământul de supunere, de sărăcie și de castitate, jurământ ce trebuia să și-l asume după această a doua sa ieșire la lumină.”(pagina 413). Întreaga scriitură păstrează un ton solemn, uneori liturgic și o muzicalitate de lied. Predicatele și adjectivele se înlănțuie în frază, ținându-se de mână, fără să respire pe spații lungi, înnobilând astfel subiectul ce trebuie să cadă la sfârșit, după baia de cântec de privighetoare, cum adesea folosește
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93063]
-
duhovnicești și îi iubește, acoperindu-i cu mantia părintească. Adeseori și eu, monah fiind și viețuind în trup, am găsit înțelegere la picioarele sfântului ... Mulți părinți nu își încep ascultarea zilnică fără să treacă pe la Sfântul nostru iubit, în afară de programul liturgic unde ne întâlnim constant. Acolo suflete își vorbesc o limbă care de cele mai multe ori noi nu o înțelegem în lumea aceasta. Ocrotire și mângâiere primim și de la „Arhiepiscopul cel sfânt și minunat”, Sfântul Ierarh Ioan de la Râșca și Secu, trecut
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
Sfântului Duh. Deși ceea ce zugrăvește un artist este numai un înveliș, acest înveliș este totuși 10 sfințit și transfigurat de Duhul Sfânt. Icoana este o carte despre credință. Prin limbajul liniilor și al culorilor ea descoperă învățătura dogmatică, morală și liturgică a Bisericii. Specificul icoanei bizantine este că nu ești tu cel care privește, ci Hristos pictat în icoană este Cel Care te privește. Ea este cerul și totul este la picioarele ei, oriunde ne aflăm suntem sub privirile ei. Cineva
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
a excelat prin post și viață aspră, este mare, adunând mulțime de credincioși în biserici și mănăstiri în zilele prăznuirii acestuia. Mănăstirea Secu se va înveșmânta și anul acesta în haine de sărbătoare în zilele de și 30 august. Programul liturgic va începe ca în fiecare an la ora 18:00 cu slujba Privegherii, formată din Vecernia Mare unită cu Litia, Utrenia și Ceasul I. A doua zi dis-de-dimineață se va săvârși slujba de sfințire a apei, urmată de Sfântul Maslu
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
sfinților. Astfel că pe 29 august la orele 18:00 timpul se sfințește din nou cu slujba de priveghere în cinstea Sfântului Ierarh Varlaam Mitropolitul Moldovei și a Sfântului Ierarh Ioan de la Râșca și Secu, canonizat în anul 2008. Ziua liturgică se continuă a doua zi dimineață cu Acatistul Sfântului Ierarh Varlaam Mitropolitul Moldovei. Urmează apoi Ceasurile III, VI și Sfânta Liturghie. Cuvintele Evangheliei ce se citesc în cadrul Sfintei Liturghii din ziua prăznuirii Tăierii Capului Sfântului Ioan Botezătorul amintesc de cruzimea
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
slujitorul lui Dumnezeu slujind Biserica, cu dorința de a fi un instrument în mâinile lui Cristos pentru a răspândi împărăția. Slujirea lui în Biserică se concretizează în desfășurarea unui demn și competent minister al Cuvântului, în a boteza, în slujirea liturgică plină de solicitudine și de zel în jurul altarului, în administrarea cu milostivire deplină a iertării pentru păcătoși, în binecuvântarea cu încredere a căsătoriilor și cu speranță a fraților răposați, în dezvoltarea unei solide spiritualități euharistice, care să devină sufletul discipolatului
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
canoane ale științei comunicării (competența), dar și inspirație, pentru că este vorba despre arta comunicării (creativitate). Este suficient să amintim câteva reguli sau atenționări pe care trebuie să le a-vem atunci când facem slujirea Cuvântului pentru popor: - respectarea textelor și a legăturilor liturgice, evitând expresiile cu efect de tip reclamă; - substanțialitatea conținutului pentru a asigura totdeau-na bogăția mesajului; - fidelitatea care ne face să ne simțim întotdeauna slujitori și nu stăpâni ai Cuvântului (cfr. Lc 1,2); - sobrietatea care fuge de limbaj plictisitor și
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
vocalizare. Abia ulterior, în Evul Mediu Timpuriu, tradiția ebraică a „vocalizat” textele consonantice biblice, dar ea - din venerație sacră - se abține să noteze pronunțarea numelui divin Yhwh, astfel că au așezat pe cele patru consoane (Yhwh) vocalele pronunțate în citirea liturgică sau în rugăciune, adică expresia ’Adōnăy (litt. „Domnul meu”), sau haššem (lit. „numele”; căruia îi corespunde aramaicul šemă’). Nici traducerile în limba greacă nu sunt de mare ajutor pentru că ele, în loc să redea pronunția numelui Yhwh în greacă, au tradus acest
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
ale divinității de simplele imagini, pentru că numai primele beneficiază de un adevărat cult prin acte de venerație: din punct de vedere ritual ele erau spălate, îmbrăcate, hrănite, adorate, așezate în încăperile sanctuarului; le era asigurat un personal calificat pentru desfășurarea liturgică și erau purtate ritual în procesiune. Prin urmare, credincioșii considerau că aceste imagini erau manifestarea directă a divinității. Departe de a fi lipsite de vitalitate, reprezentările divine dețineau puterea de binecuvântare și ocrotire a zeului pe care îl înfățișau și
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
originară, la una derivată din istoria sfântă: textele biblice care descriu obișnuința de a locui în corturi asociază acest rit cu amintirea ocrotirii divine din timpul exodului (Lev 23,39-43; cf. Neh 8,13 ș.u.). Alte festivități în calendarul liturgic ebraic, precum purîm sau ḥannukkâ, nu se încadrează în limitele cronologice ale acestui studiu și, deci, nu le vom trata aici. Probabil, vor fi existat ulterioare împrejurări publice pentru desfășurarea sacrificiilor, dar nu avem multe informații directe cu privire la ele în
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
studii în filosofie, teologie și muzică absolvite în Italia. Încă din 1996, domnul Cristian Dumea s-a făcut cunoscut ca organist la Longiano-Cesena, San Francesco din Bologna, San Francesco din Assisi și Colegiul Internațional Seraphicum din Roma. A cântat muzică liturgică în formații corale de prestigiu și a activat în centrele culturale cele mai importante ale predecesorilor săi, care l-au stimulat să-și dedice învățătura în această direcție. Dar, surpriza cea mai mare a fost când am aflat de pasiunea
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
de față reprezintă o istorie a cântului gregorian cu trecerea sa prin toate momentele de vârf ale muzicii europene, consemnate în documente oficiale, în materie de muzică, având, astfel, în linii generale, și o istorie în practica și evoluția cântului liturgic în cadrul cultului catolic, dar și nașterea miselor, oratoriilor, a tuturor genurilor și formelor de artă adevărată. Sunt în lucrare capitole introductive referitoare la psalmodie, imnodie, liturgia creștină, și muzica ecleziastică - de la moștenirea ebraică la atitudinea generală a Sfinților Părinți față de
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
s-a oprit la „cântul creștin [cu] rădăcinile în sinagoga ebraică și în noile creații muzicale ale căror fragmente le găsim în Noul Testament”; și un alt factor de care trebuie să ținem cont, în vederea restituirii elementelor speculative legate de tradiția liturgică muzicală creștină, este elaborarea unei concepții noi despre temporalitate; „Timpul muzical, fiind timp de rugăciune și de laudă cântată, devine ritmul interior al sufletului”. Puterea benefică a muzicii este reafirmată de Sf. Ioan Gură de Aur, iar „prin sintagma muzică
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
aspirației sale de a sluji netăgăduit arta sacră. Amplul eșafodaj - al ideilor filosofice, morale, istorice și teologice - atât de laborios condus se conturează în exprimări textuale de sinteză din care străbate pasiunea vie de trăire și de răspândire a muzicii liturgice. Iași, ianuarie 2015 Conducător științific, Prof. univ. dr. Viorel Munteanu 1. ASPECTE MUZICALE ALE LITURGIEI PRIMARE În perioada de decădere și, ulterior, de prăbușire a Imperiului Roman, lumea creștină, aflată în acea perioadă la începuturile ei, în ceea ce privește muzica, a fost
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
responsi) erau încredințate întregii adunări. Această modalitate venea în întâmpinarea credincioșilor care nu cunoșteau psalmii pe dinafară. Scrierile sfinților părinți ne permit să ajungem la o caracterizare formală clară a folosirii psalmilor și a imnodiei. Se constată astfel, în celebrările liturgice ale creștinismului primar, o structurare progresivă a psalteriumului în forme tot mai diversificate și mai atrăgătoare. 1.1 Psalmodia Studiile modale asupra repertoriului vechi schematizează mai multe forme fundamentale: forma directă (in directum), directă colectivă, alternantă și intercalară. Forma in
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
Psalmodia Studiile modale asupra repertoriului vechi schematizează mai multe forme fundamentale: forma directă (in directum), directă colectivă, alternantă și intercalară. Forma in directum, cea mai veche, solistică și fără niciun refren, a fost prima formă de psalmodie atestată în celebrările liturgice. De aici, a început virtuozismul solistic, dezvoltat ulterior în perioada cântului gregorian în forma de Tractus, Graduale și Versus din Alleluia. Această formă muzicală inițială se bazează pe cantilație, adică intonarea unui text pe aceeași treaptă melodică sub forma unui
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
nașterii lui Isus la Betleem. În secolul al IV-lea devine parte din cadrul liturghiei de Crăciun, după cum mărturisește Leon cel Mare (+ 461), iar ulterior intră și în liturghiile in die natali a martirilor și apoi în liturghiile solemne ale anului liturgic (secolul al VI-lea). La început, imnul Gloria era intonat numai de papa și era continuat de grupul clericilor care înconjurau altarul. „Acesta este motivul pentru care melodiile cele mai vechi din Gloria sunt simple recitative, mai degrabă asemănătoare cu
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
și a rolurilor muzicale. Fiecare biserică, din Orient și din Occident, și-a creat și stabilizat un mod propriu de a celebra, în legătură cu geniul etnic particular și cultura locală, dar deschisă, în același timp, și în fața inovațiilor. Este perioada pluralismului liturgic muzical, acceptat și respectat de însăși biserica Romei, chiar în cadrul jurisdicției sale. Este cunoscut faptul că diferiți papi, îndeosebi Grigore I (590-604), au avut o grijă particulară față de liturgie, ocupându-se de punctualizarea și organizarea rituală a acesteia, inclusiv sub
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
cantilației, comunitatea participând în mod activ la celebrare cu refrene și aclamații responsoriale simple. În mod progresiv însă, rolul muzical al adunării de credincioși în cadrul liturgiei devine tot mai limitat, în favoarea profesionalismului muzical. Distanța spațială a credincioșilor de centrul acțiunii liturgice (altarul) a fost primul semn vizibil al distanței sale muzicale. Femeile au fost primele cărora le-a fost interzis accesul în jurul altarului, acestea neputând să aibă nicio funcție directivă în muzică. „Corurilor formate din laici și din fete nu le
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
de eternitatea care era atribuită sistemului cosmologic antic, el nemaifiind teatrul transmigrațiilor sufletului, ci reflexul unei armonii hipercosmice, în care sufletul își va găsi locuința stabilă în veșnicie, anticipată deja acum, în timpul istoric, prin experiența armoniei angelice recreată de cântul liturgic. 2.2 Renașterea pitagorismului neoplatonic În general, părinții bisericii au operat o distincție netă între muzica păgână, adică muzica existentă înainte de apariția creștinismului, și noua muzică creștină, „cântecul nou”, instrument de mântuire. Discriminarea valorică între cele două muzici nu constă
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
funcția sa socială. 2.8 Atitudinea generală a Sfinților Părinți față de muzică Aproape toți primii părinți ai bisericii au trebuit să se confrunte cu problema muzicii, deoarece aceasta era în strânsă legătură cu rugăciunea în forma sa colectivă a cântului liturgic. Pe de o parte, ei se găseau în fața tradiției păgâne greco-romane, a teoriei muzicale grecești, a filozofiei și a patrimoniului lor muzical elaborat în atâtea secole, iar pe de altă parte, se aflau în fața tradiției ebraice cu cântecul lor sinagogal
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
psalmii pe de rost, dar mulți cunosc cântecele (profane); atunci când vin la biserică, mintea lor este plină de melodiile histrionilor”, spune același Crisostom. Dacă muzica are puterea de a influența sentimentele, este nevoie de o reglementare a ei în manifestările liturgice: referitor la această idee, în textele patristice, există multe recomandări. Astfel, eleganța, modestia, sobrietatea și naturalețea trebuie să fie câteva din calitățile muzicii. Folosirea instrumentelor muzicale este contrară austerității creștine, deoarece amintesc de banchetele, teatrele, templele păgâne și de toată
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
interesante pentru fiecare epocă. Interzicerea genului cromatic a fost o altă urmare a spiritului creștin intransigent din primele secole. Cromatismul era acuzat de a conferi muzicii un caracter frivol și lasciv, ceea ce nu era compatibil cu puritatea și simplitatea cântecului liturgic: „Trebuie să ținem departe de caracterele tari și energice modurile molle și fără vigoare, care, datorită ondulațiilor melodice, duc la efeminare ... Armoniile colorate (cromaticae) trebuie lăsate banchetelor ..., femeilor de curte și muzicii lor”. Sfinții Părinți împotriva artei muzicale? Pentru a
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]