1,747 matches
-
garnizoane - Timișoara, Roman, Bălți, Târgu Jiu, Craiova. În 1928 este trimis în misiune în Cehoslovacia. În 1929 este avansat la gradul de maior. În 1935 face parte din completul de judecată în procesul Anei Pauker de la Craiova. În 1938 devine locotenent-colonel, iar în 1942 colonel. În Craiova a activat și ca profesor la „Școala pregătitoare de ofițeri de rezervă de artilerie”, la specialitatea „Topografie militară”, curs pe care l-a ținut peste 20 de ani și a tipărit și manuale pentru
Ștefan Hălălău () [Corola-website/Science/330779_a_332108]
-
Nu se cunoaște vreo lovitură a acestei baterii care să își fi atins ținta - vasele de debarcare care atacau plaja de la Dieppe. Comandourile au fost forțate în cele din urmă să se retragă în fața atacului unor forțe inamice superioare. Misiunea locotenent-colonelului Simon Fraser și a comandoului nr. 4 (în rândurile căruia luptau și cei 50 de americani) a fost să execute două debarcări la aproximativ 9,5km vest de plaja Dieppe pentru neutralizarea bateriei de coastă de la Varengeville. După o debarcare
Raidul de la Dieppe () [Corola-website/Science/330147_a_331476]
-
plajă și în condițiile în care vizibilitatea era împiedicată încă de perdeaua de fum pentru protejarea infanteriei, a hotărât să mai trimită pe plajă două unități de rezervă: "Fusiliers Mont-Royal" și infanteriștii marini. La ora 7:00, fusilierii de sub comanda locotenent-colonelului Dollard Ménard îmbarcați în 26 de vase de debarcare au pornit spre plajă. Acest val de debarcare a fost lovit din greu de focul mitralierelor grele, mortierelor și grenadelor. Doar o mână de oameni dintre ei a reușit să mai
Raidul de la Dieppe () [Corola-website/Science/330147_a_331476]
-
Vasele de debarcare ale pușcașilor marini au fost atacate în timpul deplasării spre plajă, unele dintre ele fiind scufundate, altele avariate. Pușcașii marini care au reușit totuși să debarce au fost uciși sau luați prizonieri. În fața acestui dezastru, comandantul pușcașilor marini, locotenent-colonelul Phillipps, s-a urcat pe marginea vasului său de debarcare la pupa ca să semnalizeze vaselor care se îndreptau spre plaje să abandoneze misiunea. El a fost ucis aproape imediat de focul inamic. În timpul raidului, un pluton de artileriști (mortiere) din
Raidul de la Dieppe () [Corola-website/Science/330147_a_331476]
-
Uniunea Sovietică în 1924 și în așa-numitul Plan mare pentru divizia armată 102, care a fost pregătit în 1923 și 1924. După un alt stagiu de scurtă durată la Ministerul Reichswehr, Kesselring a fost promovat la gradul de Oberstleutnant (locotenent-colonel), în 1930 și a petrecut doi ani în Dresda cu Regimentului 4 Artilerie. Împotriva voinței sale, Kesselring a fost destituit din cadrul armatei la 1 octombrie 1933 și numit sef al Departamentului de Administrație de la Comisariatul Reichului pentru Aviație (Reichkommissariat für
Albert Kesselring () [Corola-website/Science/330211_a_331540]
-
Stanislav Evgrafovici Petrov (; născut. 1939) este un locotenent-colonel retras al Apărării Antiaeriane Sovietice. La data de 26 Septembrie 1983, el era ofițerul responsabil al centrului de monitorizare nucleară de la Oko, sistemul centrului raportând că o rachetă nucleară a fost lansată din Statele Unite Ale Americii. Petrov a considerat avertizarea
Stanislav Petrov () [Corola-website/Science/330198_a_331527]
-
doilea președinte al națiunii, de unul din bodyguarzii săi. Administrația Barre va conduce Somalia pentru următorii 21 de ani până la izbucnirea Războiului Civil. În afară de Barre, Consiliul Suprem Revoluționar ce a preluat puterea după asasinarea lui Sharmarke a fost condus de locotenent-colonelul Salaad Gabeyre Kediye și de șeful poliției, Jama Korshel. Kediye a deținut oficial titlul de "Părinte al Revoluției" iar Barre a deținut pentru scurt timp conducerea Consiliului. În anii ce au urmat Consiliul a arestat membri ai fostului guvern civil
Republica Democratică Somalia () [Corola-website/Science/329114_a_330443]
-
apoi, pentru a-și îndeplini stagiul de comanda la trupa, la Regimentul 11 Roșiori în Cernăuți, din 1923 șef al Biroului 1 și subșef de Stat Major. La 10 august 1927 a fost avansat prin decret regal la gradul de locotenent-colonel de cavalerie și transferat la Marele Stat Major, Secția II-a, informații. Din dispozițiile Marelui Stat Major, a îndeplinit in perioada 31 august 1927 - 1 noiembrie 1930, ca bun observator politic și militar, funcția de atașat militar în Cehoslovacia, fiind
Aurel Racovitză () [Corola-website/Science/330980_a_332309]
-
Major, Secția II-a, informații. Din dispozițiile Marelui Stat Major, a îndeplinit in perioada 31 august 1927 - 1 noiembrie 1930, ca bun observator politic și militar, funcția de atașat militar în Cehoslovacia, fiind acreditat și in Austria. Informațiile pe care locotenent-colonelul le trimise în țară au fost apreciate la justa lor valoare. În calitatea sa de atașat militar s-a preocupat de realizarea unei bune cooperări militare dintre România si Cehoslovacia; trimiterea de informații privind noile dotări cu armament și tehnica
Aurel Racovitză () [Corola-website/Science/330980_a_332309]
-
noaptea din 26 spre 27 noiembrie 1940 la asasinatele de la Închisoarea Militară Jilava, de la Prefectura Poliției Capitalei, de la Strejnic și din pădurea Balota-Vlăsia. Din completul de judecată, a cărui președinte a fost colonelul magistrat Vasile Gelep, a făcut parte și locotenent-colonelul magistrat Alexandru Petrescu. Avansat la gradul de colonel, Alexandru Petrescu a condus, în noiembrie 1941, la Secția a III-a a Curții Marțiale a Comandamentului Militar al Capitalei, procesul grupului Panet, proces în care cei cinci "„sabotorii de război”" au
Alexandru Iancu Petrescu () [Corola-website/Science/328020_a_329349]
-
până la 23 octombrie 1887 execută stagiul obligatoriu în funcția de comandant de companie, în cadrul Regimentului de Vânători de Gardă. La 9 mai 1889 este numit în statul major al "Comandamentului Trupelor de Gardă și Districtului Militar Sankt Petersburg", fiind avansat locotenent-colonel, la 12 aprilie 1890, și numit, ulterior, adjutant-superior al aceluiași comandament. Este avansat colonel la 17 aprilie 1894. Din 29 aprilie până la 9 septembrie 1894 execută stagiul obligatoriu în funcția de comandant de batalion, în cadrul Regimentului de Vânători de Gardă
Dmitri Șcerbaciov () [Corola-website/Science/335012_a_336341]
-
degradat, condamnat la moarte și executat pentru crime de război), și Constantin Tobescu. Executantul acestor „ordine speciale” a fost marele pretor al Armatei, generalul Ioan Topor. Șeful Marelui Stat Major al Armatei, generalul Iosif Iacobici, a ordonat comandantului Biroului 2, locotenent-colonelul Alexandru Ionescu, să pună în aplicare un plan "„pentru înlăturarea elementului iudaic de pe teritoriul basarabean prin organizarea și acționarea de echipe, care să devanseze trupele române”". Planul a fost pus în aplicare începând cu 9 iulie 1941. Jandarmeria a primit
Ghetoul Chișinău () [Corola-website/Science/335502_a_336831]
-
1916 - 28 ocotmbrie/11 noiembrie 1918. În campania din anul 1917 Regimentul 6 Roșiori a participat la acțiunile militare în dispozitivul de luptă al Diviziei 2 Cavalerie, participând la Bătălia de la Mărășești. În această campanie, regimentul a fost comandat de locotenent-colonelul " Nicolae Popescu ".
Regimentul 6 Roșiori (1916-1918) () [Corola-website/Science/337442_a_338771]
-
prin mobilizarea unităților și subunităților existente la pace. Regimentul era dislocat la pace în garnizoana Iași. Regimentul a făcut parte din organica Brigăzii 6 Roșiori alături de Regimentul 8 Roșiori. La intrarea în război, Regimentul 7 Roșiori a fost comandat de locotenent-colonelul " Constantin Cătuneanu ". Regimentul 7 Roșiori a participat la acțiunile militare pe frontul românesc, pe toată perioada războiului, între 14/27 august 1916 - 28 ocotmbrie/11 noiembrie 1918. În campania din anul 1917 Regimentul 7 Roșiori a participat la acțiunile militare
Regimentul 7 Roșiori (1916-1918) () [Corola-website/Science/337443_a_338772]
-
comandou de parașutiști israelieni contra teroriștilor din organizația Hezbollah („Partidul lui Dumnezeu”) în satul Maidun sau că Arad a fost omorât când a încercat să fugă. În timpul captivității lui Ron Arad i s-a conferit de către armata israeliană gradul de locotenent-colonel. Între anii 1986-1994 israelienii au răpit din Liban și au arestat pe teritoriul Israelului 21 libanezi, între care pe șeicul Durani și un comandant de frunte din Hezbollah, șeicul Abd-al Krim Obeid, pentru a-i folosi drept „cărți de schimb
Ron Arad (pilot) () [Corola-website/Science/336455_a_337784]
-
Nașciokin îl văzuse pe acest Ostrovski la închisoare. Pușkin a folosit ca material pentru romanul său și procesul autentic de la Tribunalul județean din Kozlov, din octombrie 1832 "„Despre însușirea ilegală de către locotenentul Ivan, fiul lui Iacov Muratov, a moșiei aparținând locotenentului-colonel de gardă Semion, fiul lui Piotr Criucov, situată în gubernia Tambov, județul Kozlov, satul Novopansc”". Copia acestui proces s-a păstrat printre hârtiile lui Pușkin.
Dubrovski () [Corola-website/Science/334097_a_335426]
-
-se la situația acelor zile, maiorul Radu Rosetti, șeful Biroului Operațiuni din Marele Cartier general consemna: „"... haosul și zăpăceala domnește în comandamentul și printre trupele Armatei a 2-a. Aflăm că Crăiniceanu a dat ordin de «retragere în marș forțat», locotenent-colonelul Gh. Dabija, sub-șeful de stat major al Armatei 2 insistă să i se ieie imediat comanda lui Crăiniceanu"”.
Bătălia de la Brașov (1916) () [Corola-website/Science/334174_a_335503]
-
nevoit să capituleze la 13 februarie 1861. Cu fondarea Ordinului „Coroana Italiei” în 1868 a fost numit cavaler al ordinului. După revenirea sa, a avansat rapid în cariera militară mai departe, obținând gradele militare de maior în 1864 și de locotenent-colonel în 1867. În anul 1870 a fost numit colonel și comandant al Regimentului nr. 1 Artilerie (1870-1871), apoi cel al Regimentului nr. 2 Artilerie (1871-1875). După aceea a căpătat comanda asupra artileriei teritoriale (1875-1876), apoi al Școlii Militare de Ofițeri
Iuliu Dunca () [Corola-website/Science/334214_a_335543]
-
înaintat la gradul de maior iar în 1901 a fost mutat la Statul Major General. În ianuarie 1902 a fost numit comandant de batalion în "Regimentul de Grenadieri "Regele Friedrich Wilhelm IV."" În 1905 a fost înaintat la gradul de locotenent-colonel și transferat la statul major al "Regimentului 39 Pușcași", din Dusseldorf. La 21 martie 1908 a fost avansat la gradul de colonel și numit comandant al "Regimentului 15 Infanterie "Prințul Frederick de Olanda"". La 27 ianuarie 1912 este avansat general-maior
Curt von Morgen () [Corola-website/Science/334234_a_335563]
-
decembrie 1893 și 23 februarie 1897, a fost adjutant al "Corpului XIII Regal Württemberg". Este avansat maior la 18 iunie 1895 și numit comandant al Batalionului 3 din "Regimentul 125 Infanterie „Împăratul Friedrich, Regele Prusiei”". Odată cu avansarea la gradul de locotenent-colonel, a fost transferat, la 7 iulie 1907 în statul major al "Diviziei 16 Infanterie „Baron von Sparr”". La 1 aprilie 1903, a devenit membru al "Curții Militare Imperiale", cea mai înaltă instanță militară germană. La 19 iulie 1904 demisionează din
Friedrich von Gerok () [Corola-website/Science/334241_a_335570]
-
său în luptele de la Plevna, Opanez, Vidin și Smârdan. A comandat bombardamentele de la Smârdan. La 30 august 1877, din divizionul său a căzut la datorie primul ofițer artilerist, sublocotenentul Ion Elefterescu. În anul 1881 a fost avansat la gradul de locotenent-colonel fiind numit atașat militar la Viena împotriva voinței sale, prin un decret al regelui Carol I al României (1884-1885). Acolo a locuit la renumitul „Hotel Sacher”. În ziua de 11 septembrie 1884, a fost invitat la marele dineu al țarului
Panait Warthiadi () [Corola-website/Science/334342_a_335671]
-
al III-lea cu prilejul zilei sale de nume, care a avut loc la sala de ceremonii în Palatul Hofburg la Viena. La vizita întreprinderii „Ernst Braun & Söhne” din Schöndorf (azi un cartier al orașului Vöcklabruck), pe 22 februarie 1885, locotenent-colonelul a comandat un mare număr de șei de cavalerie în numele Ministerului de Război al României. După terminarea funcției sale la Viena a comandat Regimentul 2 Artilerie. La 10 iulie 1888 a fost numit colonel precum comandant al artileriei Corpului 1
Panait Warthiadi () [Corola-website/Science/334342_a_335671]
-
în iulie 1877. Tunurile divizionului său, alături de cele ale Regimentului 1 artilerie, au grăbit ocuparea marilor redute turcești. Pentru meritele dobândite în acest război a fost decorat cu Ordinul „Virtutea Militară” de aur. Pe 8 aprilie 1881 ofițerul a devenit locotenent-colonel precum director al Arsenalului și Pirotehniei Armatei până în 1883, după acea comandant al Regimentului 1 Artilerie (1885), Regimentului 4 Artilerie (1885), Regimentului 5 Artilerie (1886-1887) precum șef de stat major al Corpului 1 Armată, în sfârșit al Regimentului 7 Artilerie
Alexandru Tell () [Corola-website/Science/334475_a_335804]
-
acest eveniment. Cu prilejul împlinirii a 75 de ani de la înființarea Brigăzii 17 Artilerie Bârlad la data de 1 noiembrie 1990, în titulatura brigăzii s-a adăugat numele onorific de „General Alexandru Tell”. În anul 1883, Tell a înființat împreună cu locotenent-colonelul Ion Argetoianu (tatăl viitorului politician Constantin Argetoianu), „Revista Armatei”, din al cărui comitet diriginte a făcut parte mulți ani, publicând articole chiar din primul an de apariție, iar după moartea generalului Henrich Herkt în 1908, a preluat directoratul revistei. În
Alexandru Tell () [Corola-website/Science/334475_a_335804]
-
demonstrat că Japonia este vulnerabil la un atac aerian american, fiind represalii pentru atacul japonez de la Pearl Harbor din 7 decembrie 1941, care a ridicat semnificativ moralul americanilor, si a deteriorat moralul japonezilor. Raidul a fost planificat și condusă de locotenent-colonelul Forțelor Aeriene ale Armatei SUA, James "Jimmy" Doolittle. Șaisprezece bombardiere mijlocii B-25 Mitchell au fost lansate fără escorta de avioane de vânătoare de pe portavionul american USS Horneț din Oceanul Pacific de Vest, departe de țărmurile japoneze, fiecare avion având un echipaj
Raidul Doolittle () [Corola-website/Science/331706_a_333035]