2,048 matches
-
după trei luni (în jurul datei de 10 iulie) și își continuă slujba. În această perioadă copiază pentru stăpânul său „Manualul de legi” al lui Mihai Fotino, operațiune terminată înainte de 1811. La această dată, Ștefan Fănuță ajunge să ocupe funcția de logofăt de-al treilea. În 1814, proaspăt ieșit de la stăpân, Ștefănică logofătul, cum este cunoscut acum, împrumută pe un anume Gheorghe Săvescu cu 1.000 de lei, stabilind o dobândă de 5 la pungă pe lună. Presupusa sa bunăstare (relativă) l-
Zilot Românul () [Corola-website/Science/307947_a_309276]
-
slujba. În această perioadă copiază pentru stăpânul său „Manualul de legi” al lui Mihai Fotino, operațiune terminată înainte de 1811. La această dată, Ștefan Fănuță ajunge să ocupe funcția de logofăt de-al treilea. În 1814, proaspăt ieșit de la stăpân, Ștefănică logofătul, cum este cunoscut acum, împrumută pe un anume Gheorghe Săvescu cu 1.000 de lei, stabilind o dobândă de 5 la pungă pe lună. Presupusa sa bunăstare (relativă) l-a făcut pe cercetătorul Marcel Dumitru Ciucă să bănuiască faptul că
Zilot Românul () [Corola-website/Science/307947_a_309276]
-
1825. O primă șansă i s-a ivit serdarului în 1832, când mitropolitul Grigore Dascălul, aflat în exil la Buzău, a dorit să adune toate cronicile țării și să le publice. Astfel, prin corespondența cu frații Bâțcoveni (pitarul Ioniță și logofătul Mitropoliei, Nicolae) a reușit să intre în posesia unor "„izvoade făcute de dumnealui medelnicer Ștefan”". Curând după reinstalarea sa în scaun (22 august 1833), mitropolitul Grigore Dascălul a înființat o tipografie, vrând să-și ducă la bun sfârșit intenția sa
Zilot Românul () [Corola-website/Science/307947_a_309276]
-
2 din partea de est a orașului, peste drum de Spitalul Sfântul Pantelimon. În spatele blocurilor de locuințe, terenurile mănăstirii ajung pana pe malul sudic al Colentinei. Biserica Mărcuța poarta hramul "Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril" și a fost construită de către marele logofăt Dan între anii 1586-1587 în timpul Domnului Mihnea al II-lea Turcitul. Renovată ulterior de către Vișana fiica armașului Marcu (de unde și denumirea de Mărcuța), ea fiind nepoata logofătului Dan. În interiorul lăcașului de cult sunt păstrate picturi din secolul al XVI-lea
Biserica Mărcuța () [Corola-website/Science/308371_a_309700]
-
poarta hramul "Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril" și a fost construită de către marele logofăt Dan între anii 1586-1587 în timpul Domnului Mihnea al II-lea Turcitul. Renovată ulterior de către Vișana fiica armașului Marcu (de unde și denumirea de Mărcuța), ea fiind nepoata logofătului Dan. În interiorul lăcașului de cult sunt păstrate picturi din secolul al XVI-lea și tablouri ce îl reprezintă pe armașul Marcu. De-a lungul timpului Biserica Mărcuța este restaurată de mai multe ori, renovată între anii 1632-1654, 1678-1688 și 1966-1967
Biserica Mărcuța () [Corola-website/Science/308371_a_309700]
-
născut în anul 1853, fiind fiul cel mare al ofițerului rus de artilerie Alexandru Koslinski (viitor general român), rămas în Muntenia la cererea domnitorului Barbu Știrbei, ca să ajute la organizarea artileriei călărețe din acel principat și al Anastasiei Argyropol, fiica logofătului dreptății. După absolvirea Gimnaziului român din Brașov și al Liceului "Sf.Sava" din București (1870), Emanoil Koslinski s-a înrolat voluntar în Flotila Română (1872), fiind al treilea român - după Nicolae Dimitrescu-Maican (1863) și Ioan Murgescu (1865), care a fost
Emanoil Koslinski () [Corola-website/Science/307462_a_308791]
-
Moldovei și Mironu, au un istoric îndepărtat și diferit. Localitatea Valea Moldovei, sub denumirea veche de Valea Seacă, este atestată documentar, pentru prima dată, într-un hrisov din timpul lui Alexandru Vodă din anul 1453 prin care se confirmă stăpânirea logofătului Mihail asupra acestui sat. Se crede că singurele urme istorice ar fi cele cinci movile de pe islazul comunal, unde ar fi fost îngropați oștenii lui Ștefan cel Mare după bătălia de la Baia din 14 decembrie 1467. Locuitorii din Valea Moldovei
Comuna Valea Moldovei, Suceava () [Corola-website/Science/302009_a_303338]
-
Cavalerilor Ioaniți” în anul 1247. Toponimia Diculești apare menționată în mai multe documente începând cu secolulul al XVII. Este de semnalat faptul că denumirea localității a fost păstrată până astăzi. Astfel, în 1625 prin hrisovul dat de Alexandru Coconul, Zaharia Logofătul din Băbeni cumpăra moșia din Preutese (Vâlcea), jumătate din sat și din funia Robotească de la Dobre fiul lui Radu din Diculești ”. Într-un zapis pentru cumpărarea unui țigan în 1642 este trecut ca martor și Dobre logofătul de Diculești. În
Comuna Diculești, Vâlcea () [Corola-website/Science/302018_a_303347]
-
Alexandru Coconul, Zaharia Logofătul din Băbeni cumpăra moșia din Preutese (Vâlcea), jumătate din sat și din funia Robotească de la Dobre fiul lui Radu din Diculești ”. Într-un zapis pentru cumpărarea unui țigan în 1642 este trecut ca martor și Dobre logofătul de Diculești. În anul 1720 satul Diculești este părăsit de locuitori „fie din cauza răzmeriții și a birurilor grele sau a ciumei” . O altă informație despre satul Diculești atestă că în 1772 „Dikoleschti ,sat cu o biserică pe Oltezul” . Satul Budești
Comuna Diculești, Vâlcea () [Corola-website/Science/302018_a_303347]
-
despre satul Diculești atestă că în 1772 „Dikoleschti ,sat cu o biserică pe Oltezul” . Satul Budești este pomenit într-un document tot din secolul al XVII-lea,respectiv din anul 1625 prin care domnitorul Țării Românești Alexandru Coconul îi dă logofătului Zaharia din Băbeni „moșia de la Budești din funia haraborească partea lui Hondoc a patra parte și de la Stoica și Comăniță”. În satul Budești boierii Diculești (în frunte cu slugerul Alexandru Diculescu despre care se vorbește în documentele sec al XVII
Comuna Diculești, Vâlcea () [Corola-website/Science/302018_a_303347]
-
despre care se vorbește în documentele sec al XVII-lea ) construiesc în 1825 o biserică de zid cu hramul Sf.Nicolae. Satul Băbeni este cunoscut din anul 1625 dintr-un document prin care domnitorul Alexandru Coconul întărește stăpânirea lui Zaharia Logofătul din Băbeni peste părți din moșiile Preutese (Vâlcea), Budești,Giurgești și Băbeni ”. Satul Colelia apare în documentele primăriei în anul 1940 numărând 121 de familii.Este satul cel mai nordic locuit în special de rudari. Comună Diculești a fost unită
Comuna Diculești, Vâlcea () [Corola-website/Science/302018_a_303347]
-
Polovragi. Segment din revista "Magazin istoric" anul V nr. 9(54) SEPT 1971 " Capriciile puterii Șirul pribegirilor spectuaculoase nu a încetat însă, și în cursul anului 1548 importante figuri politice ca Staico stolnicul, fiul lui Vintilă vornicul din Cornățeni, marele logofăt Radu din Dragoiești și fratele său Pîrvul postelnicul au îngroșat rîndurile dușmanilor lui Mircea Ciobanul, trecînd munții în Transilvania. Era firesc în aceste condiții să se producă o nouă confruntare armată. Și ea a avut loc , într-adevăr, în același
Milostea, Vâlcea () [Corola-website/Science/302036_a_303365]
-
roeștean, dar se știe că în punctul numit „Gura Padinilor″ se afla un local de primărie construit din cărămidă. Aici a funcționat prima școală al cărei învățător a fost fiul lui Vasile Condei, un localnic ce a îndeplinit serviciul de logofăt și a ținut cancelaria comunei. Acesta nu a servit decît un an de zile și se pare că suferea de alcoolism cronic, motiv din care a și decedat. Primele documente ce atestă activitatea școlară sunt din anii 1862 pentru școala
Comuna Roești, Vâlcea () [Corola-website/Science/302041_a_303370]
-
au folosit mult mai rar în Moldova. "Jupan" era titlul care se atribuia până la jumătatea sec. al. XV-lea boierilor din Țara Românească fără dregătorii, iar pe la mijlocul sec. al XVI-lea de obicei numai boierilor și dregătorilor mari (banul, vornicul, logofătul, foștii dregători și uneori vistierul și spătarul). Mai târziu a început să fie folosit și pentru alți boieri care nu erau membrii ai sfatului domnesc, fie că aveau sau nu titluri de dregători. "Pan" era în Moldova ceea ce era "jupan
Sfatul domnesc () [Corola-website/Science/302172_a_303501]
-
24 august 1546, când oastea boierilor pribegi a fost atacată prin surprindere și nimicită de . La începutul lui 1548 are loc o nouă plecare în pribegie a boierilor rămași în țară, în frunte cu: Stoica stolnicul, Vintilă vornicul, Radu marele logofăt și Pârvu postelnicul. În aceste condiții se produce o regrupare a boierilor pribegi și în același an are loc a doua confruntare. Având în frunte un pretendent tânăr, însoțiți și de 1000 de mercenari secui au intrat în țară sperând
Mircea Ciobanul () [Corola-website/Science/302518_a_303847]
-
principalul susținător financiar al domnitorului și împrumutând trezoreria cu 160.000 taleri în total. La data de 5 ianuarie 1809 , ""membrii divanului Țării Românești: mitropolitul, episcopii Râmnicului și Buzăului, M. Kretzulescu ban, C. Filipescu vistier, R. Golescu vornic, I. Ralet logofăt și C. Dudescu logofăt, mărturisesc și ei că dragomanul Manuc a arătat în mai multe prilejuri, pe vremuri furtunoase, fără cel mai mic interes, și chiar cu primejdia vieții sale, sentimentele sale binevoitoare, făcând mult bine țării noastre și neamului
Manuc Bei () [Corola-website/Science/302608_a_303937]
-
domnitorului și împrumutând trezoreria cu 160.000 taleri în total. La data de 5 ianuarie 1809 , ""membrii divanului Țării Românești: mitropolitul, episcopii Râmnicului și Buzăului, M. Kretzulescu ban, C. Filipescu vistier, R. Golescu vornic, I. Ralet logofăt și C. Dudescu logofăt, mărturisesc și ei că dragomanul Manuc a arătat în mai multe prilejuri, pe vremuri furtunoase, fără cel mai mic interes, și chiar cu primejdia vieții sale, sentimentele sale binevoitoare, făcând mult bine țării noastre și neamului nostru. A dăruit 60
Manuc Bei () [Corola-website/Science/302608_a_303937]
-
sec. XIV, în Principatele Române au venit evrei din Europa Centrală (evrei așkenazi), iar în timpul dominației otomane, s-au stabilit aici în special evrei sefarzi, de origine spaniolă. "Jewish Encyclopedia" amintește că la curtea lui Ștefan cel Mare a fost logofăt un evreu, Ițhak fiul lui Beniamin Șor. Printre medicii lui Ștefan cel Mare era și un medic evreu . La București, în jurul anilor 1550, este pomenit un grup de evrei condus de David Ibn Usa, probabil liderul religios al comunității; mai
Istoria evreilor în România () [Corola-website/Science/302660_a_303989]
-
de la Adam ani curgători 7034/1525”. Coresi a mai scris hrisoavele din 1527 și 1528, tot din Târgoviște, urmate de cele din anii 1529, 1531, 1532-1535 semnate “păcătosul și cel mai mic Coresi care am scris această carte. Eu, Coresi logofătul am scris în scaunul orașului Târgoviște (...). Coresi scriitorul sau simplu Coresi”. În studii documentate, prof. M.G. Popescu ajunge la concluzia: „Permanența familiei pe meleagurile dâmbovițene - Cucuteni - Târgoviște - Cucuteni, de peste 150 de ani (atestată documentar, este mult mai mare în timp
Coresi () [Corola-website/Science/302713_a_304042]
-
Crețulescu, cunoscută și sub grafia este un lăcaș de cult ortodox din București. Biserica Crețulescu, considerată unul din cele mai valoroase monumente de arhitectură ale orașului de la sfârșitul perioadei brâncovenești, a fost ridicată în anii 1720 -1722 prin grija marelui logofăt Iordache Crețulescu și a soției sale Safta, una din fiicele domnitorului Constantin Brâncoveanu. <br> Marele logofăt a construit în vecinătatea bisericii și un han, nu numai pentru că așa se obișnuia în aceea vreme, dar și pentru faptul că aici se
Biserica Kretzulescu () [Corola-website/Science/302771_a_304100]
-
unul din cele mai valoroase monumente de arhitectură ale orașului de la sfârșitul perioadei brâncovenești, a fost ridicată în anii 1720 -1722 prin grija marelui logofăt Iordache Crețulescu și a soției sale Safta, una din fiicele domnitorului Constantin Brâncoveanu. <br> Marele logofăt a construit în vecinătatea bisericii și un han, nu numai pentru că așa se obișnuia în aceea vreme, dar și pentru faptul că aici se afla, pe atunci, bariera de nord a orașului, pe "ulița cea mare" sau "Podul Mogoșoaiei", în locul
Biserica Kretzulescu () [Corola-website/Science/302771_a_304100]
-
1660 - d. ante 9 iulie 1725) a fost un cronicar muntean, autor al cronicii "Viața lui Constantin Brâncoveanu" din 1711 și al manuscrisului "Letopisețul de la descălecarea cea dintâiu a românilor și așezarea lor în Țara Românească", care s-a pierdut. Logofătul , împreună cu fratele său, logofătul Șerban Greceanu, a luat parte, alături de stolnicul Constantin Cantacuzino și cu sprijinul arhiereului Ghermano de Nyssa (directorul Academiei grecești din Constantinopol) și al lui Sevastos Kymenites (directorul școlii grecești din București) la traducerea Bibliei de la București
Radu Greceanu () [Corola-website/Science/303359_a_304688]
-
iulie 1725) a fost un cronicar muntean, autor al cronicii "Viața lui Constantin Brâncoveanu" din 1711 și al manuscrisului "Letopisețul de la descălecarea cea dintâiu a românilor și așezarea lor în Țara Românească", care s-a pierdut. Logofătul , împreună cu fratele său, logofătul Șerban Greceanu, a luat parte, alături de stolnicul Constantin Cantacuzino și cu sprijinul arhiereului Ghermano de Nyssa (directorul Academiei grecești din Constantinopol) și al lui Sevastos Kymenites (directorul școlii grecești din București) la traducerea Bibliei de la București - prima ediție integrală în
Radu Greceanu () [Corola-website/Science/303359_a_304688]
-
săi au fost - se presupune - proprietari de condiție modestă, nemenționați drept purtători de ranguri în documentele vremii. Soția sa, Ecateriana, era fiica lui Ivasco Baleanu. Unica sa slujbă exercitată de-a lungul întregii sale vieți a fost aceea de vel logofăt, adică cel mai înalt post în cancelaria domnească. Astfel se situa ca unul dintre cei mai de seamă boieri din Divan. Cunoștea profund limba și întreaga cultură grecească. S-a ocupat timp de peste un deceniu de traducerea și tipărirea unor
Radu Greceanu () [Corola-website/Science/303359_a_304688]
-
actuala pictură este făcută, în 1815, de Gheorghe Zugravul. Biserică a fost folosită că necropola domneasca, astfel se mai păstrează pietrele de mormânt ale unor dregători decapitați pentru trădare sau călugăriți cu forța pentru același motiv că: Dragomir Postelnicul, Stoica Logofătul, Pârvu Vornicul, Ioan Călugărul, Serafim Mitropolitul. În naos, în fața ușilor împărătești, se află lespedea funerară a voievodului Vlad Țepeș, ucis în 1476 în pădurea din preajma Bălțenilor. Tot aici, și-a găsit sfârșitul, în decembrie 1662, si bătrânul postelnic Constantin Cantacuzino
Mănăstirea Snagov () [Corola-website/Science/303342_a_304671]