2,977 matches
-
Ferenc, Kiss, Livia Rusz. O monografie, MJM, Craiova, 2009. Niță, Dodo, Istoria benzii desenate românești, SFVA, Craiova, 1992. Niță, Dodo, Europa benzilor desenate, POL Media, București, 2001. Nițescu, Marin, Sub zodia proletcultismului. Dialectica puterii, Humanitas, București, 1995. Oișteanu, Andrei, Mythos & Logos. Studii și eseuri de antropologie culturală, Nemira, București, 1998. Petrescu, Dan; Cangeopol, Liviu, Ce-ar mai fi de spus. Convorbii libere într-o țară ocupată, Minerva, București, 1990. Pițu, Luca, "Două rostiri sotadice foarte alerte (prefață cinegetică)", în Creangă, Ion
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
Mureșenilor nr.12, tel. 0268.412601 BUCUREȘTI Librăria Mihai Eminescu, Bd. Regina Elisabeta nr. 5, tel. 021.3158761 Librăria Verona, Str. Pictor Arthur Verona nr. 13, tel 0788.758408 Librăria Humanitas Kretzulescu, Calea Victoriei nr. 45, tel. 021.3135035 CLUJ Librăria Logos, str. Republicii nr. 11A, tel. 0264.590297 Librăria Universității, str. Universității nr.1 , tel.0264.598107 Librăria Dacia, str. Memorandumului nr.12, tel.0264.431494 CONSTANȚA Librăria Sophia, str. Dragoș Vodă nr. 13, tel. 0241.616365 CRAIOVA Librăria Școlii, str.
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
82 Citat în ibidem, p. 13. 83 Ibid., p. 13. 84 Andrew von Hendy, op. cit., p. xiv. 85 Victor Kernbach, Biserica în involuție, pp. 30-31. 86 Barry Powell, op.cit., p. 15. Dacă pentru greci, adaugă Powell, cel care dădea glas logos-ului și-l asuma în mod responsabil, ca discurs rațional (de unde și sufixul "logie" care desemnează științele moderne), mythos-ul nu era niciodată asumat în același mod. 87 Ernst Cassirer, Filosofia formelor simbolice, vol. II; Gândirea mitică, p. 9. 88 James
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
de la adevărul imediat al mitului la adevărul mediatizat potrivit rațiunii și istoriei a constat în totala transformare a peisajului uman.", dar acest drum nu a fost nici liniar și nici brusc, existând permanent reîntoarceri la mit, cu grade diferite de logos, după cum afirma Vasilis Vitsaxis, preluându-l pe Th.Veikos: "de la Parmenide, Platon, Aristotel și până la Locke și Wittgenstein, mitul continuă să funcționeze în cadrul gândirii raționale logice." op. cit., p. 62, nota 37. Mai mult, "extazul rațiunii la filozofi este impregnat de
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
de manifestare a unui adevăr fundamental într-un timp narativ (majoritatea cercetărilor au privilegiat doar raportul de asociere între elementele constituente ale mitului miteme scăpând din vedere "logica internă", singura care îl poate ridica la rangul de "cuvânt primordial", de Logos) ibid., p. 36. 204 Ibid., p. 39. 205 Ibid., p. 45. Mitul acoperă un câmp semantic larg și difuz, de la poveștile cosmogonice la fabule și alegorii, la romane și invenții (uneori chiar relatarea unor fapte reale, dispuse într-o schemă
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
unui grup social funcțional", dar când simbolurile la care vibrează individul nu mai sunt ale grupului (sau invers), individul e confuz. Myths to Live by, p. 88. 431 Ibid., pp. 22-24. "Mitul, un amestec de imaginație (și de memorie), de Logos și de sentiment, în proporții diferite ale componentelor sale, în diferitele faze ale traiectoriei istorice a omenirii, a fost întotdeauna un punct de referință al acestei nepotolite căutări existențiale. A creat spirite și zei și le-a cerut răspuns, prin
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
Străinul îi explică lui Theaitetos că niște substantive rostite izolat, unele după altele, și niște verbe enunțate separat de substantive, precum suita următoare: "merge vorbește doarme", "chiar de le-ar înșira cineva pe toate, încă n-ar alcătui o vorbire [logos]. [...] Și tot astfel, dacă ar spune "leu cerb cal" și ar rosti toate numele celor ce săvîrșesc acțiunile, nici potrivit cu o asemenea înșiruire nu s-ar alcătui o vorbire"3. Platon își fondează definiția logos-discurs pe o operație apropiată de
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
pune în gura Străinului următoarele: "[...] nu se denumește doar, ci se și determină ceva, înlănțuindu-se verbele cu numele. De aceea și spuneam că a vorbi nu înseamnă doar a denumi, drept care am și dat înlănțuirii acesteia numele de vorbire [logos]" (p. 376). Înainte de Saussure, această idee a fost radicalizată de teoria limbajului elaborată de W. von Humboldt: "Limba constă numai în discursul legat, gramatica și dicționarul pot fi asemuite cu scheletul ei mort" (trad. Meschonnic 1985, p. 142). Humboldt definește
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
valoric (nivel, performanțe, competențe, eficiență, transfer), desfășurate în mod curent, periodic și final pe principiul feed-back-ului și care oferă soluții de îmbunătățire a actului didactic (Bontaș, 2005:239). știința evaluării, numită docimologie, provine din limba greacă: [dokime] =probă, cântărire, examen; [logos] = știință. Mentorii docimologiei pe plan mondial sunt francezul Henri Piéron și românul Vasile Pavelcu, care au introdus termenii fundamentali ai evaluării: justețe, obiectivitate, corectitudine, fidelitate, suplețe, dezambiguitate etc. În funcție de forma de organizare a activității didactice, școlare sau extrașcolare, deosebim o
Mentoratul în geografie: Ghid metodologic pentru practică pedagogică - studenţi, absolvenţi şi profesori-mentori by Viorel Paraschiv () [Corola-publishinghouse/Science/1702_a_3117]
-
Teama și rațiunea (8(≅Η) se confruntă de‑a lungul întregii istorii. Socrate este primul care a îndrăznit să denunțe tertipurile demonilor, dar aceștia au reacționat prompt ridicându‑i pe atenieni împotriva înțeleptului. La fel s‑a întâmplat cu Isus, Logosul întrupat. Mântuirea devine posibilă tuturor oamenilor, greci sau păgâni, în virtutea faptului că un 8(≅Η ΦΒγΔ:∀ϑ46Η există ascuns în adâncul sufletului fiecăruia. Această „sămânță” iese la lumină în momentul botezului. Cum a fost deci posibil ca oamenii să
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
oamenilor, greci sau păgâni, în virtutea faptului că un 8(≅Η ΦΒγΔ:∀ϑ46Η există ascuns în adâncul sufletului fiecăruia. Această „sămânță” iese la lumină în momentul botezului. Cum a fost deci posibil ca oamenii să nu‑l recunoască pe Isus, Logosul prin excelență? Pentru că, explică Iustin, demonii au zădărnicit adevărata revelație, falsificând‑o prin intermediul poeților păgâni. Aceștia cunoșteau previziunile profeților, dar nu le înțelegeau adevăratul mesaj. Mai exact, sensul profețiilor veterotestamentare a fost intenționat deformat de demoni. De exemplu, profeția lui
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
ƒΒ∴8≅(≅Η ΑΔ≅≅∴0≅Λ‑ul (cap.1-4 ) este el însuși un fel de „digresiune introductivă” asupra naturii profeției, o temă față de care Hipolit arată un interes special. În concepția sa, profeții, „adevărații noștri ochi”, au putut vesti „tainele Logosului”, pentru că toate prezicerile lor au fost inspirate nemijlocit de Logosul însuși. Cuvântul divin s‑a descoperit în parte profeților Vechiului Testament, precum și filozofilor păgâni, și deplin, în Isus Cristos, apostolilor și tuturor creștinilor. Întrucât aceste mesaje provin de la unicul Izvor
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
el însuși un fel de „digresiune introductivă” asupra naturii profeției, o temă față de care Hipolit arată un interes special. În concepția sa, profeții, „adevărații noștri ochi”, au putut vesti „tainele Logosului”, pentru că toate prezicerile lor au fost inspirate nemijlocit de Logosul însuși. Cuvântul divin s‑a descoperit în parte profeților Vechiului Testament, precum și filozofilor păgâni, și deplin, în Isus Cristos, apostolilor și tuturor creștinilor. Întrucât aceste mesaje provin de la unicul Izvor veșnic, conținutul lor este adevărat și rămâne adevărat pentru toate
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
ci mai întâi primeau înțelepciune de la Cuvântul și abia pe urmă dezvăluiau, prin viziuni, viitorul, atunci când trebuia. Trimiși deci fiind, spuneau cele descoperite numai lor de Dumnezeu. Așadar, actul profetic se derulează în trei etape: 1) profetul primește înțelepciunea de la Logosul divin. Aceasta înseamnă că el suferă o transformare radicală din punct de vedere spiritual, care îl face capabil să primească viziunile cerești; 2) el primește vedeniile in priuato; pe parcursul acestei etape „receptorul” acumulează mesaje divine; 3) la porunca lui Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
pe cei care pot crede cu dreptate, arătându‑le scrierile despre cele ce au fost profețite odinioară”. În acord cu această concepție, tratatul se prezintă ca un fel de urmă vizibilă a întâlnirii inefabile dintre întrebarea lui Teofil și profețiile Logosului. Toate pornesc de la și se întorc în Logosul divin, toate își descoperă sensul în Logos și numai prin El. Acesta „se definește”, dacă se poate spune astfel, prin capacitatea acestuia de a fi în același timp universal - adică de a
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
le scrierile despre cele ce au fost profețite odinioară”. În acord cu această concepție, tratatul se prezintă ca un fel de urmă vizibilă a întâlnirii inefabile dintre întrebarea lui Teofil și profețiile Logosului. Toate pornesc de la și se întorc în Logosul divin, toate își descoperă sensul în Logos și numai prin El. Acesta „se definește”, dacă se poate spune astfel, prin capacitatea acestuia de a fi în același timp universal - adică de a uni toate în El - și conjunctural: are capacitatea
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
profețite odinioară”. În acord cu această concepție, tratatul se prezintă ca un fel de urmă vizibilă a întâlnirii inefabile dintre întrebarea lui Teofil și profețiile Logosului. Toate pornesc de la și se întorc în Logosul divin, toate își descoperă sensul în Logos și numai prin El. Acesta „se definește”, dacă se poate spune astfel, prin capacitatea acestuia de a fi în același timp universal - adică de a uni toate în El - și conjunctural: are capacitatea de a se adapta tuturor împrejurărilor istorice
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Duhul Sfânt, vrem să devenim un singur om desăvârșit și ceresc. Prooimion‑ul îndeplinește două funcții: captează atenția și bunăvoința cititorilor (auditori) și afirmă perenitatea și în același timp actualitatea mesajului profetic. Această perenitate, am văzut deja, decurge din teoria Logosului ca vector integrator, a cărui manifestare este spirituală, în cazul profeților veterotestamentari, sau materială, în Întrupare. Misiunea exegetului se reduce la reperarea și ordonarea pasajelor din Scripturi care au legătură evidentă cu venirea Anticristului. Fiind cel care structurează trama hermeneutică
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Iar pe capul ei o cunună de douăsprezece stele îi arată pe cei doisprezece apostoli pe care se ține Biserica. Și avea în pântece prunc și țipa de durere și se chinuia să nască, deoarece Biserica nu prididește să izvodească Logosul din inima ei, cu toate că lumea o prigonește. Și a născut femeia, zice, un copil de parte bărbătească, menit să păstorească toate neamurile, adică, L‑a născut pe Cristos, de parte bărbătească și desăvârșit, copil al lui Dumnezeu, Dumnezeu și om
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
și Mt. 24,16: „Atunci cei care se vor afla în Iudeea să fugă în munți”. În acest fragment, devin transparente relațiile încordate dintre Biserică și Imperiu în vremea în care Hipolit își redactează tratatul: „Biserica nu prididește să izvodească Logosul din inima ei, cu toate că lumea o prigonește”. Persecuția se petrece concomitent cu izvodirea Logosului, având drept principal rezultat întărirea credinței. Vremurile din urmă nu sunt decât împlinirea vremurilor de acum, tot ceea ce se va petrece atunci reproducând, la scară mult
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
în munți”. În acest fragment, devin transparente relațiile încordate dintre Biserică și Imperiu în vremea în care Hipolit își redactează tratatul: „Biserica nu prididește să izvodească Logosul din inima ei, cu toate că lumea o prigonește”. Persecuția se petrece concomitent cu izvodirea Logosului, având drept principal rezultat întărirea credinței. Vremurile din urmă nu sunt decât împlinirea vremurilor de acum, tot ceea ce se va petrece atunci reproducând, la scară mult mai largă, evenimentele care se petrec acum. Un alt aspect demn de precizat este
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
răutatea demonilor asemenea aurului prin foc, după ce au făcut tot ce le‑a stat în putință să împiedice orice degradare a naturii lor raționale, să se dovedească demni de a ajunge la măsura realităților dumnezeiești și să fie ridicați de Logos la fericirea cea fără asemănare” (6, 44). Cuvântul „Satan” poate fi înțeles atât în sensul propriu, cât și în cel figurat. În sens propriu, Satan este „prima dintre ființele cu o viață pașnică și fericită care și‑a pierdut aripile
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
că Anticristul se manifestă la nivelul moravurilor și doctrinei. La cel de‑al treilea nivel se situează raportarea la Scripturi, precum și demersul exegetic. În acest punct, Origen se dovedește extrem de original; însuși actul hermeneutic, ca proces de asimilare cu Cristos‑Logos‑Scriptură, se află în centrul gândirii sale teologice. Într‑adevăr, „pentru că [Isus] a venit și pentru că în el s‑a împlinit Evanghelia, a făcut din toate o Evanghelie”. Așadar, toate Scripturile, atât Noul, cât și Vechiul Testament, nu vorbesc decât de
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Scripturile, atât Noul, cât și Vechiul Testament, nu vorbesc decât de această bucurie evanghelică dăruită tuturor prin Întrupare. Dar care este conținutul Evangheliei, în sensul larg al termenului, de „veste bună”, transmisă de Scripturi? Conținutul său nu este altul decât Isus, Logosul veșnic. Isus continuă să se întrupeze în sufletul fiecărui creștin care se apleacă asupra Scripturilor, în căutare de hrană spirituală. Citirea și interpretarea evangheliei lui Cristos înseamnă deci intrarea în comuniune mistică cu Logosul. Exegeza, potrivit lui Origen, este un act
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
său nu este altul decât Isus, Logosul veșnic. Isus continuă să se întrupeze în sufletul fiecărui creștin care se apleacă asupra Scripturilor, în căutare de hrană spirituală. Citirea și interpretarea evangheliei lui Cristos înseamnă deci intrarea în comuniune mistică cu Logosul. Exegeza, potrivit lui Origen, este un act prin care se realizează un fel de „cristificare” a hermeneutului și, prin acesta, a celor care ascultă sau citesc cuvintele sale. Această „cristificare” rezidă în unirea sufletului celui care se apropie de Evanghelie cu
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]