1,956 matches
-
că respira foarte repede ca și cum ar fi alergat la maraton Răspunse dând din cap, iritată de propria reacție și de solicitudinea lui Gorman. Acesta se uita deja la consolă. Vasquez și Apone se strecurară în culoarul pustiu. Câteva lumini albăstrui luceau deasupra, dar iluminarea auxiliară deja slăbise, Nimeni nu putea spune de cât timp erau folosite bateriile. Vântul îi mai însoți o bucată de drum, suflând printre panourile metalice. Pe jos, apa se adunase în băltoace, iar mai departe, ploaia pătrundea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
construcției de restul coloniei. Pereții erau mânjiți de dârele negre lăsate de flăcări și impactul vibratoarelor și de acid. Deși era lipsită de lumină, această aripă a coloniei era încă alimentată cu energie. Câteva aparate izolate și console de control luceau slab, branșate, desigur, pe grupuri auxiliare. Wierzbowski își trecu o mână înmănușată peste o gaură cu un diametru incomparabil cu cel al unei mingi de baschet. ― Ultimul careu. Au ridicat baricada asta și s-au retras acolo. ― O hotărâre înțeleaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
siajul mașinii. Se apropiau de ieșire și vor fi în afara stației de epurare în mai puțin de două minute, dacă blindatul rezista. Vor fi curând... Un braț monstruos se prăvăli în fața lui Ripley și sparse parbrizul garantat incasabil. Niște fălci lucind de o umoare vâscoasă năvăliră în cameră și femeia ridică instinctiv brațele pentru a-și apăra fața. I se mai întâmplase să fie în această situație primejdioasă: la bordul capsulei de salvare a lui Nostromo, așezată la un alt post
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
stației. O sirenă porni să geamă și ansamblul instalațiilor se cutremură. Ripley trecu de o altă cotitură, pregătită să suporte un șoc, fiindcă telemetrul localizatorului ajunsese la zero. Brățara emițătoare a lui Newt era pe jos, spartă. Ochiul său verde lucea în continuare. Ripley se rezemă de un perete. Se sfârșise totul. Nu mai era nici o speranță pentru găsirea lui Newt. Ochii fetiței se deschiseră pe jumătate și ea descoperi temnița. Era închisă într-o structură în formă de stâlp, alături de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
trecuse pe sub acest buzunar scârbos cu câteva secunde mai devreme. Ouă fără număr se rostogoleau înăuntrul acestui sac abdominal, în direcția unui tub ovipozitor palpitând: era o înspăimântătoare bandă de asamblare organică. Ajunse la capătul traseului, ieșeau la aer liber, lucind din cauza umorii vâscoase și erau strânse de lucrători. Aceste versiuni miniaturale ale soldaților alergau de colo-colo fără să-i bage în seamă pe cei doi oameni prezenți printre ei; nu se gândeau decât la sarcina lor, care consta în ducerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
oarecum oameni. Cu excepția fețelor, care erau aproape rotunde și purpurii. Și că acea parte a gâtului care era vizibilă era subțire ca de schelet; dar trupul de dedesubt părea să fie mult mai mare. Toți erau gătiți în uniforme care luceau de parcă erau făcute din zale metalice. Capul, ca și fața, era rotund. Și aproape chel. Avea un fel de podoabă urâtă pe cap care semăna a păr: un smoc de țepi se răsfira în creștet. Dar fața: o gură mică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
încetinit puțin, și-atunci au apărut mașinile, frumos, ca la cinema. Așteptau de-o parte și de alta a drumului. Erau patru, nu trei, cum mă anunțase Andrei: două Lada 1200 și două Volgi blindate. Toate, cu numere de Ucraina. Lucea steagul verde-galben în colț, împachetat în metal. Volgile au ieșit din șanț și s-au pus una-n față, alta-n spatele meu; rulau aproape, lipit, să nu intre nimeni între noi. Doar Hrușciov mai prinsese așa ceva: tablă groasă, sovietică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ceva aici.“ „Presupun că e căsuța ta de vacanță...“, a oftat Maria, în timp ce-o frecam bine cu prosopul pe cap. „Sau coșmelia bunicilor...“, am completat-o. Mihnea și-a scuturat apa din păr și din barbă. Ochii îi luceau în toate felurile, nu știai ce culori să alegi. „Pe-aproape. Să zicem că mi-a vândut cineva pontul cu-o casă liniștită la mare și mi-a dat și cheile. Oricum, aici n-o să ne deranjeze nimeni. Bavaru și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
mișcându-se flexibil pe scenă, sub niște faruri violet, stroboscopice. Se auzeau bubuituri înfundate, ritmice, ca un difuzor gata să plesnească. Corpurile tresăreau, absorbind sunetele cu ochii închiși și brațele ridicate deasupra capului. Luminile se încrucișau în valuri comprimate, pielea lucea de plăcere și transpirație. M-am uitat cu interes la mișcările mulțimii. Era un fel de ritual, o transă prin care carnea trecea egală, indiferentă, excitată. Muzica nu conta, puteai să-i spui oricum, house, trance, drum’n bass, oricum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
lemn.“ „Capac de lemn la budă?!“ Eram extaziat, nu mai dădusem peste așa ceva din copilărie. Te simțeai ca într-un Rolls, abia așteptai să demarezi. „Trebuie să văd asta...“ M-am apropiat, strecurându-mi și eu capul înăuntru. Caroseria ovală lucea în două ape, lemnul fusese șlefuit la milimetru și acoperit cu un lac subțire, profesionist: se întrezăreau nervurile dedesubt, clar și nesupărător. Se păstraseră până și benzile de protecție, sigiliile aplicate jur-împrejur, care garantau produsul original. Trebuia doar să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
largi de mareșal. Culorile tari reveniseră, textura preferată părea una densă și mată, jucând în falduri adânci: mov, vișiniu închis, bleumarin; te simțeai ca în Muzeul Draperiilor. Prin despicătura tunicii, între tricoul prea scurt și pantalon, sclipeau pietrele prețioase sau lucea sfera unei bile nichelate, înșurubate calm în buric. Puștoaicele circulau în grupuri de câte două, nesimțite, cu capul gol. Frigul nu le descuraja, dimpotrivă, cu cât gerul părea mai aspru, cu-atât pielea era plimbată mai țanțoș pe străzi, curată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
un Vermeer. Vaporașele îmi dansau prin fața ochilor. M-am repezit la dulap și l-am deschis: nimic. Nici o haină, nici o valiză. Am trântit ușa de la baie, în căutarea săpunurilor noastre, șterpelite de pe tren. Nici unul. Podeaua fusese ștearsă și lustruită; nu lucea o picătură de apă. Perdeluțele trase. Dușul neatins. Prosoapele cu romburi, pe care le cărasem special din București, lipseau. Trusa de baie a Mariei, la fel. De fapt, lipsea totul; parcă și camera pierduse ceva: nici unghiurile, nici consistența pereților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
va fi deja altceva, o ființă sau un lucru, oare cine, ce va fi? Unde va fi? Toate astea avea de gând să le dezlege în acele două minute! În apropiere era o biserică, iar turla și acoperișul ei aurit luceau sub strălucirea soarelui. Își amintea că privise grozav de insistent la acest acoperiș și la aceste raze, răsfrânte pe el; nu-și putea lua ochii de la ele: i se părea că aceste raze sunt noua lui natură, că peste trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
lângă masă, acesta își întoarse capul din întâmplare și se opri sub privirea lui extrem de ciudată și de grea. Își aminti de ceva recent, greoi, sumbru. Rămânând nemișcat în picioare, îl privi câtva timp pe Rogojin drept în ochi; aceștia luciră parcă și mai tare în prima clipă. În sfârșit, Rogojin râse, dar întrucâtva fâstâcit și parcă pierdut cu firea. — De ce te uiți așa de încordat? îngăimă el. Stai jos! Prințul se așeză. — Parfion, spuse el, spune-mi sincer, știai sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
de o secundă stătură față în față, aproape lipiți unul de celălalt. Brusc, prințul îl înșfăcă de umeri și îl trase îndărăt, spre trepte, mai la lumină: voia să-l vadă mai bine la față. Ochii lui Rogojin începură să lucească și un zâmbet turbat îi strâmbă fața. Mâna lui dreaptă se ridică și în ea străluci ceva; prințul nici nu se gândi s-o oprească. Își aminti doar că, se pare, a strigat: — Parfion, nu cred!... Apoi deodată, dinaintea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Prokofievna, aproape chinuindu-se. Mâine o să vină alt doctor; celălalt a greșit; da’ stai jos, de-abia te ții pe picioare! Delirezi... Ah, ce să ne facem acum cu el! se agita ea, așezându-l în fotoliu. O lacrimă îi luci pe obraz. Ippolit se opri aproape uimit, își ridică mâna, o întinse temător și atinse lacrima. Pe față îi apăru un zâmbet de copil. — Vă... începu el bucuros... Nu știți cât de mult vă... cu cât entuziasm mi-a vorbit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
carbonizate cu totul, imposibil de recunoscut. La mulți craniul era spart, creierii fripți, în față nici o urmă de expresiune fizionomică, din mușchi mai erau numai fibrele cele tari. Ici colea se mai găseau bucăți de haine; pe câte un deget lucea un inel. Li se puseseră pe piept banii găsiți, mai mult de aramă rare 'și schimbase forma în căldură. Unul avea o citație, altul o carte de membru al societăței comersanților, altul iarăși avea un ceasornic, care arăta 7 și
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
în construcții mereu surprinzătoare ale imaginației: „Ca prințesele norii se tolănesc pe perini albastre / Lumina e-o licoare în eprubeta fulgerului / Fluviile duc trena oceanelor ca pajii”, „pasărea ca o fundă e-n simetria clară”, “în unde se-aprind peștii, lucesc ca policandre, / și-n sala de bal a verii alunecă rochiile sonore”, „cimitirul șeț ca o carte uitată în câmp”, „oglinzile ascund prăpăstii infinite în perete”, „Și-n palmă să pun fulgerul ca un melc încă umed / S-apropii de
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
Sunt plecările într-o dimineață ca un cristal de râsete spre mătușa de la Calafat, când știi că te așteaptă pe peron, lângă unchiul cu mustățile de pândar, stofa caldă din lătratul prietenos al dulăului. Între șlepurile gemând de grâne Dunărea lucește ca un păstrăv de aluminiu. Sunt plecările spre marile capitale cu trâmbițele succesului suind în sânge. Sunt plecările spre satele depărtate ale solitudinii, unde te așteaptă trecerea unui zăgaz mort pe o plută pustie cu chiotele sfârșind fără răspuns că
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
elementul de ordine, pe care Carol se putea baza și care oferea garanția unui climat stabil. Opinia nota În acest sens că: „Vizita suveranilor prezintă pentru colectiviști [liberali - n.n.] un dublu Înțeles. Mai Întâi că speră să facă să mai lucească puțin În gândul Suveranului iluzia că au Încă oarecare consistență În păturile populare, pregătindu-i În acest scop un entuziasm de comandă; În al doilea loc, Împrejurarea aceasta procură patrioților mijlocul de a Întreprinde cheltuieli din banul public și prin
CAROL I ŞI INAUGURAREA PALATULUI UNIVERSITAR DIN IAŞI (1897). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by I. NISTOR () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1283]
-
-n vis Un înger se arată, Dară pe calea ce-ai deschis N-oi merge niciodată; Colo-n palate de mărgean Te-oi duce veacuri multe, Și toată lumea-n ocean De tine o s-asculte. Străin la vorbă și la port, Lucești fără de viață, Căci eu sunt vie, tu ești mort, Și ochiul tău mă-ngheață. (M. Eminescu, Luceafărul) 1.Precizează o temă a fragmentului. 2.Explică rolul apostrofului din primul vers. 3.Prezintă două trăsături ale modului de expunere folosit. 4
LIMBA ?I LITERATURA ROM?N? ?N 100 DE TESTE DE EVALUARE PENTRU LICEUP by Pavel TOMA ,Lorena Teodora TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/83870_a_85195]
-
să-l știe [...] Prezența tineretului - incomparabil mai rezistent (moralicește, căci sunt mai toți tuberculoși), mai blând și mai vertebrat decât bătrânii - și a pastorului au ivit în camera aceasta o atmosferă de grandoare, de medievalism hieratic; fâlfâie invizibile mantăi purpurii, lucesc fulgerătoare tăișuri de Damasc. Fiecare gest dezvăluie un donchihotism mocnit. Nu știu cum, dar sosirea mea, respingător de slab și impresionant de palid, duhnind a ger, dârdâind până și-n priviri, însoțit de o aureolă de grevist al foamei, contribuie și ea
LIMBA ?I LITERATURA ROM?N? ?N 100 DE TESTE DE EVALUARE PENTRU LICEUP by Pavel TOMA ,Lorena Teodora TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/83870_a_85195]
-
Ana Blandiana, Calitatea de martor) au venit ca unguri și-au deveNIT prin cultura și civilizația lor numai [populație dă limbă și dă religie maghiară]. (CORV) în general bărbații fug primii la (...) când veneau popoarele migratoare/ * un grup pronominal: TOT Luci că numai [EA] mai era cu oarecare situație (CORV) și NUmai [EL] stătea acolo? (CORV) Făptura noastă fizică și făptura noastră spirituală își știu împinge granițele rezistenței incredibil de departe, atâta timp cât numai [de ele] depinde să o facă (Ana Blandiana
[Corola-publishinghouse/Science/85006_a_85792]
-
Adameșteanu, Dimineață pierdută) N-a avut noroc boccia de Ivona să-i semene, și nici la bărbați n-a avut noroc, toată viața (G. Adameșteanu, Dimineață pierdută) Am vrut să-i zic treaba, da' între timp apăruseră și Mimi cu Luci, de nu știu unde, și deșteptu' de Mimi s-a băgat ca musca în lapte (O. Verdeș, Muzici și faze) Oricum, șmecherul de Ponta tot avea sub capotă peste 200 de cai, pe care capota banală nu-i arăta (AC, 9, martie
[Corola-publishinghouse/Science/85004_a_85790]
-
î care se desfășoară jocul, și anume: în zonele de pădure, verdele și negrul sau stilul camuflaj vânătoresc este cel mai bun, în mediile urbane (case, grădini, etc), alegeți îmbrăcămintea particulară locului, o alta componenta importantă este vizorul; vizorul poate luci, sclipi, se poate aburi și îngreuna vederea. Și nu în cele din urmă camuflajul se poate sintetiza în: 1. Lipsa mișcării și 2. Absența culorilor prea luminoase; 3. Armonizarea echipamentului cu mediul înconjurător. 2.11.2. Asigurarea victoriei Cea mai
Activităţi Sportiv-recreative şi de timp liber: paintball, mountain bike şi escaladă. by Balint Gheorghe () [Corola-publishinghouse/Science/321_a_640]