2,406 matches
-
din germană de Maria-Magdalena Anghelescu, Edit. Humanitas, București, 2005, p. 11. 36 Ibidem, p. 13. 37 Preot Prof. Dr. Ioan G. Coman, op. cit., p. 15. 10 Acești neobosiți luptători ai pietății care au ales viața liniștită și lipsită de plăceri (lumești) ca un ajutor pentru păzirea dogmelor evanghelice 38, a căror luptă pentru apărarea dreptei credințe întrece toată puterea de mirare 39, au propovăduit adevărul evanghelic după credința apostolică, precum înșiși mărturisesc. Pentru exemplificare, redăm cuvintele Sfântului Atanasie cel Mare: (...) (învățăturile
Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
care Hristos i-a ales. Viața lor, ca oșteni ai lui Hristos, este deci o luptă pe care nu au putut-o câștiga fără strictețea și armele ascezei 112. Această viață jertfelnică și de renunțare totală la tot ce e lumesc este o moarte mai degrabă, acceptată prin devotamentul față de strictețea credinței creștine și având, ca și cea a martirilor, valoare de mărturie. Fără îndoială, este cuprinsă de seninătate și bucurie: în apropierea de Dumnezeu, cugetarea este mai obișnuită și se
Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
intensă modificare: și-a pierdut virtuțile abstracte și a devenit o prezență concretă, fără de care omul n-ar fi putut să fie gîndit ca mijlocitor între lume și divinitate. Pentru alchimiști, omul e răspîntia dintre elementul divin, suprasensibil, și cel lumesc, sensibil. Altfel spus, omul e centrul universului, iar spațiul trebuie să asculte de această optică. Și atunci, toată miza alchimiștilor este să gîndească omul în niște termeni care să fie spațiali și totodată necontradictorii, în situația în care, odată cu Copernic
Simboluri în firidă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5793_a_7118]
-
care reglau viața individului și a comunității) a fost smulsă din inima omului. Nu poți aduce in-di-vidul pe calea credinței când exemplul pe care-l dai ceas de ceas trimite mai degrabă la intoleranță și dorință de control asupra valorilor lumești. Ce treabă are, chiar în aceste zile, Comitetul Central al Bisericii Ortodoxe Române, numit Sinod, de a se izmeni la ideea că papa Benedict ar trebui ori nu să viziteze România? Numai un dușman al țării poate gândi privitor la
Credeți în Dumnezeu? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8065_a_9390]
-
încă făcea ravagii. Iată că neo-activiștii în sutană ai momentului au mai coborât un etaj în catacombele fundamentalismului, intoleranței și urii față de celălalt. Nu-i mai puțin adevărat că, în România, apartenența religioasă e legată mult prea puternic de cele lumești. N-am să dau un exemplu din zona ortodoxiei, pentru că ai noștri sunt iritabili la maximum. Am să mă refer la protestanți. Un enoriaș din parohia preotului luteran Eginald Schlattner - binecunoscutul autor al volumelor Cocoșul decapitat, Mănușile roșii, Pianul din
Credeți în Dumnezeu? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8065_a_9390]
-
tot ceea ce-i permis este și onest; Presumtio sumitur de eo quod plerumque fit - prezumția se naște din ceea ce se întâmplă mai des; Nemo dat quod non habet - nimeni nu poate da ce nu are. De unde, mult mai târziu, proverbele lumești, glumețe, parodiind dreptul roman, ca cel licențios: Faute de mieux, on couche avec sa femme; sau celălalt, la fel de ușuratec: Și cea mai frumoasă fată din lume, nu poate da decât ce are. Orice ar fi, literatura începe cu ziceri. Pe
Nemo judex in re suaNemo judex in re sua by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15731_a_17056]
-
biblioteca sa personală. La Oravița, la sculptorul Coterlă, va ucenici în sculptatul lemnului. Va lucra iconostase, va picta, va participa chiar și la expoziții. Viața monahală Dumnezeu alege dintre noi pe cei mai puternici și dispuși să renunțe la plăcerile lumești în favoarea abstinenței și credinței. Viața de călugăr(iță) nu înseamnă totuși o garanție a accesului la viața veșnică de apoi. Este, însă, evident, o încercare supremă în fața tentațiilor vieții obișnuite. Mănăstirea Sf. Ilie de la Izvor este una dintre puținele din
Agenda2004-21-04-b () [Corola-journal/Journalistic/282438_a_283767]
-
dovedește salutar: nu numai că distinge (și aici, ca și în alte păriți) între ocurențele sacre și cele profane ale licorii, dar, în ce-l privește strict pe Eminescu, Răzvan Voncu mai introduce o nuanță, separând „beția romantică” de cea lumească. Cea dintâi, ilustrată mai cu seamă prin efecte retorice. Eminescu, ne amintim, nu se îmbată numai cu alcooluri, ci și „de ochii iubitei, de amploarea unui sentiment, de frumusețea naturii” (p. 167). Tot aici, sunt revalorificate două poezii mai puțin
Știință inefabilă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2784_a_4109]
-
și duminica este dezlegare la untdelemn și vin. Pe 6 august, de Schimbarea la Față este dezlegare la pește, untdelemn și vin. Lăsatul secului semnifică renunțarea la mâncare cu grăsimi, dar are și un altfel de înțeles: acela al renunțării la spiritul lumesc în favoarea unei vieți duhovnicite. Postul Adormirii Maicii Domnului este cel mai nou dintre cele patru posturi ale anului. Originile sale se află prin secolul al V-lea, când s-a dezvoltat și cultul Maicii Domnului. La început, acest post nu
SFÂNTA MARIA. Lăsata secului pentru Praznicul Adormirii Maicii Domnului din 15 august by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/78851_a_80176]
-
și: "Melancolia corespunde elementului Pămînt, înlesnind vocația filosofica... Saturn îi poate transforma pe subiecții săi în divini sau bestiali, fericiți sau loviți de mizeria cea mai cruntă. Saturnismul acest rău moral și spiritual (...) constă în demoralizare și indiferență față de lucrurile lumești, dar produce cu toate acestea aptitudinea pentru contemplație". Din monografia lui Chastel închinata lui Ficino se poate desprinde, ca un fir călăuzitor, teoria că "astrul nenorocirilor este și cel al geniului", prin aceea că desparte imperios sufletul de aparente, că
Ideea de geniu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17443_a_18768]
-
de altădată, cînd se putea să nu vezi și auzi, dacă din amintiri pierdute n-ar înflori, șuierător, tîrziul: „Golul apasă tăcerile în care spaimele cresc,/ Vântul trântește fereastra smucind-o din balamale,/ Geamuri se sparg în rafale de ireparabil lumesc,/ - Dar cât o fi ceasul, vecine, mă rog dumitale." Rugăminte, firește, fără răspuns. Vag absurd, nu, însă, mai mult decît viața, e Răsăritul peste apus: „Care dintre voi înțelege oare/ Ce urât se minte singur omul până moare,/ Dar odată
Chimicale by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6814_a_8139]
-
casele ca să celebrăm sosirea Sa pe lume, nu pentru a ne epata cunoștințele și prietenii. Bucuria sosirii Sale este motivul pentru care trebuie să oferim daruri - și nu faptul că avem nevoie de haine noi sau de cine știe ce alte lucruri lumești. În urmă cu două milenii, Nașterea Mântuitorului a trecut neobservată la curtea împăratului Octavian Augustus. Undeva, într-o peșteră din Iudeea, a venit pe lume un copil. Totuși, Nașterea Mântuitorului a fost vestită de Dumnezeu în două feluri diferite: printr-
Agenda2005-52-05-supliment () [Corola-journal/Journalistic/284552_a_285881]
-
dimensiune e felia subiectivă a memoriei mele afective, iar pătrunderea în acest tărîm poate fi alinătoare ca un balsam și voluptuoasă ca o inițiere. Te scufunzi în el ca în apele unei băi termale, scuturîndu-te de apăsarea corozivă a agitației lumești. Într-un cuvînt, te reculegi cu ajutorul unui autor care a avut instinctul de conservare ca, întorcînd spatele vieții, să se adune din bucăți retrăgîndu-se în fortăreața interioară. Universul lui Proust e unul supus unei reguli stranii: ritmului vieții scade îngrijorător
Memoria involuntară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8571_a_9896]
-
în desfășurare. Dar defectul lui ca traducător e adevărată virtute cînd Gass preia rolul de critic. Rilke se transformă în veritabil personaj, îi întrezărim figura palidă, trăsăturile prelungi, obrazul palid; îl vedem scriind scrisori de dragoste, călătorind, frămîntat de griji lumești și alinat de intimitatea cu propriile sale gînduri. Gass dedică o bună parte din al doilea capitol al cărții studierii motivului trandafirului, nu doar în poezia, ci și în viața lui Rilke. Detaliile biografice pe care le furnizează cu acest
Traducîndu-l pe Rilke by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16706_a_18031]
-
din secolul XX, Jurnalul fericirii, începe, pentru cititorul obișnuit, prin a fi profund (și chiar șocant) paradoxală. Pentru că, târât în închisorile comuniste, în urma unui proces politic, tânărul intelectual declară a fi găsit acolo... fericirea. Se-nțelege că nu fericirea aceea lumească, după care, în zilele noastre, aleargă cei mai mulți dintre oameni. Pușcăria comunistă a fost, din acest punct de vedere, un infern din care puțini au ieșit întregi. Însă evreul român N. Steinhardt, văzând în pușcărie capacitatea omului de a rezista Răului
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4427_a_5752]
-
cugetător: "Omul de acțiune trebuie să fie destul de ambițios, - pentru ca să aibă un resort lăuntric; dar și destul de mărginit, pentru ca să nu-și dea seama de puținătatea puterilor sale. Și mai ales, destul de prost, ca să nu poată face teorii". Dezangajarea de cele lumești, ca resort al meditației lui Nae Ionescu, a fost sesizată cu sagacitate de Mircea Vulcănescu: "Hotărît lucru! Relațiile dintre împărăția lui Dumnezeu și stăpînirea veacului, dacă se deosebesc în Răsărit, tăios și cu neputință de confundat, ca țintă, ele se
Despre Nae Ionescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15219_a_16544]
-
cea mai bună carte a sa. Ceea ce produce o impresie puternică este intensitatea calmă a trăirilor. Asemenea unui credincios fanatic, poetul ar putea să facă să se topească și fierul cu fixitatea privirii lui. Pe el nimic din ceea ce e lumesc nu-l perturbă și nu-l iluzionează: " Am născocit un cuvânt de forma trupului tău. Apoi altul./ Și încă unul. Frumoase, de nerostit, într-o limbă nouă,/ bogată și moartă. Unul câte unul./ Dar cuvântul ce-l căutam inimii mele
Poezie fără frontiere by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16906_a_18231]
-
își înfățișează proiectele și programele servindu-se de cuvintele Sale. Pe undeva, era inevitabil. Iisus Hristos este Modelul suprem și,totodată, singurul care, în anii prezenței Sale pământești, a refuzat ceea ce noi, oamenii, nu reușim să refuzăm decât arareori: puterea lumească. Pe care a refuzat-o, știind dinainte că prețul refuzului este sacrificiul Său, căci, ca Fiu al Domnului, iconomia divină îi era cunoscută. Și totuși a refuzat să fie mântuitorul lumesc al poporului iudeu, spre a fi Mântuitorul în veac
Iisus a fost de Stânga sau de Dreapta? by Ion Voicu, ionvoicu () [Corola-journal/Journalistic/37892_a_39217]
-
noi, oamenii, nu reușim să refuzăm decât arareori: puterea lumească. Pe care a refuzat-o, știind dinainte că prețul refuzului este sacrificiul Său, căci, ca Fiu al Domnului, iconomia divină îi era cunoscută. Și totuși a refuzat să fie mântuitorul lumesc al poporului iudeu, spre a fi Mântuitorul în veac al lumii întregi. Ce politician, ce om public își permite să facă abstracție de acest Model? Cine, dintre puternicii lumii, ignoră influența pe care învățătura Mântuitorului o are asupra creștinilor (și
Iisus a fost de Stânga sau de Dreapta? by Ion Voicu, ionvoicu () [Corola-journal/Journalistic/37892_a_39217]
-
tuturor. Urmarea Lui în fapte e mai importantă decât urmarea Lui în gând, teoretic și conceptual, căci, cum spune Scriptura, și necuratul crede în Dumnezeu. Doar că faptele sale sunt diametral opuse Învățăturii lui Hristos. Să nu confundăm, așadar, bucuria lumească a mesei de Paști cu spiritul acestei sărbători. Să nu confundăm nici postul cu abținerea de la anumite alimente. Esențială este bucuria spirituală sau, cum spunea Brâncuși, bucuria pură. Iar puritatea bucuriei derivă din fapte. E nevoie să înțelegem bine sensul
Iisus a fost de Stânga sau de Dreapta? by Ion Voicu, ionvoicu () [Corola-journal/Journalistic/37892_a_39217]
-
în modul acesta exemplar vocația, artistul și-a putut construi netulburat o operă de dimensiuni ce pot părea miraculoase. E truda zilnică și cultivarea statornică a harului pogorît peste dînsul. Este împlinirea fără cusur a datoriei. E rupere de cele lumești și oficierea în altarul artei. Și asta se întîmplă din tinerețe și pînă azi, cînd meșterul se apropie de patriarhala vîrstă de 96 de ani. Așa a fost posibil să ajungă el însuși un patriarh al artei românești. Acasă La
Întîlniri cu Ion Irimescu by Grigore Ilisei () [Corola-journal/Journalistic/14234_a_15559]
-
lemne babelor din cartier îl urmăreau cu gura căscată de uimire și se scobeau în buzunare ca să-i mai plătească o halbă. În amintirile mele Gheorghe Pruncuț este Boemul absolut. Îl văd stând ore în șir undeva la marginea trepidației lumești ca să urmărească o vrabie fără un picior, alteori rătăcește pe străzi lăturalnice și se extaziază în felul lui Cârlova în fața ruinelor de la turbina chezaro-crăiască de pe Bega. Între timp totul s-a schimbat: ani, avânturi, credințe, purități. Cei de atunci s-
Violon d’Ingres? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7477_a_8802]
-
aprofundează mesajul Scripturii, încercând să găsească o explicație a mesajului, din perspectivă hristologică. Marie-Anne Vannier (coordonator): Hristos. Editura Anastasia, 2004. Preț 100 000 lei. În căutarea fericirii Coverdale este un poet rece, trufaș, spectator al vieții altora. Poetul părăsește Bostonul lumesc și pornește în căutarea fericirii. Ajunge în colonia Blithedale (nume simbolic, având în engleza arhaică semnificația de „vale fericită“), de unde se întoarce dezamăgit. Povestea își trage seva „din rădăcini străvechi“, unde crima, aventura, pedepsele, răsturnările de situație sunt elemente ce
Agenda2004-14-04-timp liber () [Corola-journal/Journalistic/282273_a_283602]
-
era interesat de niciun fel de lume, cu atât mai puțin de cea schimonosită a comunismului. Doar cu foarte mare greutate mai poate fi contactat, dispărut fiind undeva în cețurile nordice. În 1992 își arde actele civile, renunțând la cele lumești. A ales, într-un gest ultim, să locuiască sub cerul liber, departe de lumea dezlănțuită. Cu puțin noroc, el poate fi văzut, mai ales duminica, în sălile Bibliotecii Naționale din Copenhaga, studiind literatura patristică.” Personaj atipic, Monciu-Sudinski e și un
Despre Monciu-Sudinski by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4644_a_5969]
-
într-o luptă supraindividuală, pentru salvarea unei civilizații. Seara Thomas este primit la vila de la Careggi a familiei Medici, unde face cunoștință cu reprezentanții Academiei (neo)platoniciene. Este o societate a dialogului, unde, deși talentul și speculația filosofică primează, puterea lumească și ambiția nu sunt nici ele de ignorat. Aflată decis sub semnul lui Venus, ea este deci dominată de superioara delectare, dar și de convivialitate, de artă; din ea nu sunt excluși nici negustorul vizionar Amerigo Vespucci, nici pictorii, alchimiștii
I.P. Culianu – o „autobiografie fantasmatică” by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/3299_a_4624]