12,849 matches
-
jur aici, în India, în ciuda mizeriilor, pentru că au descoperit că pot avea încredere în același adevăr. Realitatea e ceva cu care trebuie să iei contact încet, ca să nu te izbească. Îmi apare un obiect, din aur. E atât de frumos, luminat cu o sclipire dulce de mister și abundență. Și eu mă pot bucura pe îndelete de el, tocmai pentru că e efemer. Știați că de fapt frumusețea vrea să asorteze lucrurile în viața personajului care o simte? Un lucru frumos e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
mi le risipește. Nu-mi lasă timp. Totul e natural, e un secret, e o evadare, nu există nici o obligație nimic nu e obligatoriu. E incitant, pasional o pasiune constantă care, de aceea, nu poate să dispară. Și în camera luminată de focul șemineului din living, ne iubim. Curat, frumos și sincer. (Nimic obscen, totul normal și natural) Și după aceea, în pat, râdem pe săturate (la inițiativa mea), și ne jucăm cu nenumărate jucării erotice (prezervativele haioase, colorate). Fără inhibiții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
alt ideal. De privești atent, dincolo de oamenii fericiți, care celebrează gloria vieții, se află toate idealurile pierdute, toate acele speranțe neîmplinite și toate acele alegeri greșite. Primele urcă la cer, celelalte două rămân pe pământ. Împreună strălucesc, căci luna le luminează lacrimile. Și împreună se alină. Ele țin petrecerile ce sunt acum, ele susțin întregul oraș. Căci fără umbrele lor, nu ar fi atâta lumină. Și este lumină. Căci în acest moment se nasc, trăiesc o viață toate visele acestor oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Veneția până și apele strălucesc. Fii bună și lasă Luna pe cer. Căci noaptea și lumini și umbre coexistă, se întâlnesc pentru a-și alina singurătatea. Nimic nu le poate tulbura fericirea pe care o simt când noaptea le e luminată iar de acele petreceri. Să le aline dorul! Să le mai privească o dată! Însă nu le vor putea atinge. Privesc cerul plin de stele. Mă acoperă, mă învăluie în vrajă. Privesc marea. Apele adânci, întunecate, mă ispitesc. Primul cerul e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
doua e realitate crudă. Pe podul pe care stau eu, ce unește malurile și se ridică atât cât poate de mult spre cer, se mai află cineva. Îl văd și îl plac. Îl urmăresc. Ne privim. El e în roșu, luminează. Eu sunt în negru. Apele negre cer. Cerul roșu dă. Nu îmi permit să aștept să vină după mine. Nu-I las timp. Zăresc acea sclipire, îmi dau seama când îl privesc cât de mult mă iubește. Vrea să vină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
spre mașina prietenului său cu care venise, o vedea ca într-o oglindă cu părul castaniu revărsându-se pe umeri, cu ochii de culoare albastră ca a cerului de primăvară, cu buzele-i cărnoase și cu o seninătate ce-i lumina întregu-i chip. Hai, Matei, ce mergi așa de îngândurat, îl îndemnă prietenul. Cum de n-am mai văzut-o până azi? — Pe cine să vezi, măi? Ce tot spui? Pe fata care a fost cu noi. —Să nu-mi spui
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
și s-a dus să vadă ce s-a întâmplat. În camera Silviei nu era nimeni, pe coridor de asemenea. Ușa dinspre grădină era întredeschisă, iar pe trepte stătea Silvia privind soarele ale cărui raze răzbăteau printre crengi până la ea, luminându-i chipul palid, dar fericit. —Mamă, m-ai speriat că nu știam unde ești, i-a spus Cecilia, bucuroasă că pentru prima dată, după aproape o jumătate de an, o văzuse pe mamă-sa ieșind din casă. — Mi-a fost
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
în loc să-ți fi petrecut tinerețea, câțiva ani printre tineri de vârsta ta, fără atâtea îndatoriri decât aceea de a învăța, care nu era o povară, atunci muncește! Mâine, poimâine, fata cu care ești tu te va lăsa. I se va lumina mintea, va face poate o facultate și nu se va mai uita la tine, un nimeni. Dacă ai fi mers pe drumul ales de noi, cunoșteai alte fete mult mai bune, îți făceai un viitor promițător, așa vei rămâne la
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
că ea există. Nu mă așteptam să-mi dea telefon. Are suflet bun, dar mă ține în șah, fata asta a mea dragă. —Să nu spui că nu ești și tu fericit. Se vede pe tine. Deja ți s-a luminat fața. Hai, să închinăm pentru iubirea noastră. S-au așezat la masă în timp ce ceilalți dansau. Au umplut paharele. — Primul pahar l-am băut cu voi. Acest pahar îl închin Ceciliei și-l beau pentru ea și pentru iubirea noastră. Noroc
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
dacă nu se operează. În ziua aceea, Natalia a plâns mereu, nici n-a mai mâncat. Noaptea, după ce a adormit cu greu, s-a visat într-o biserică, mănăstire, în tot cazul un locaș sfânt cu multe icoane pe pereți, luminat cu candelabre strălucitoare și cu lumânări multe, foarte multe. A îngenuncheat în fața icoanei Maicii Domnului să se roage și când să se ridice n-a mai putut. A îngenuncheat din nou să se roage în continuare din tot 211 sufletul
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
viața pentru ea, dar nici asta nu se poate. Ce să fac? Ce să fac? Cutremurat de îndoiala că nu-i va mai auzi pașii, ia lăsat mâna Ceciliei încetișor, s-a ridicat și s-a dus la fereastră. Se lumina de ziuă. A privit albastru profund al cerului cu atâta nesaț ca și când ar fi admirat ochii Ceciliei. Instinctiv și-a întors fața spre Cecilia, dar ochii ei erau închiși. Iar l-au podidit lacrimile. S-a dus lângă ea și
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
pe lângă persoanele în întregime frumoase sau în întregime urâte, mai vezi uneori și oameni ce par a fi, la rândul lor, posesorii unor fețe așa de comune sau chiar slute-n lege, dar - paradoxal -, atunci când îți zâmbesc, parcă ceva se luminează deodată, tot sufletul ți se înseninează și găsești în asta ceva cu totul plăcut și deosebit. Alteori, dimpotrivă, ai de-a face cu oameni atât de încântători și de atrăgători la chip, însă, când se apucă să-ți zâmbească, involuntar
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
aici de față, netăgăduind că acestea ar putea fi atinse, totuși, și de un pic de... fantezie. septembrie, 2012 Istorisiri nesănătoase fericirii 21 Metamorfoză divină iecare om se naște orb în sufletul său. Puțini sunt, însă, cei cărora li se luminează calea... Marius nu era un tânăr urât. Avea chiar o înfățișare plăcută vederii și un corp bine clădit, atletic și foarte intens lucrat. Mai mult, mereu se purta încălțat și îmbrăcat foarte curat și atent dichisit, încât, de fiecare dată
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
sine, de fiecare dată simțea cum se topește din picioare, atunci când ajungeau, până și din întâmplare, să se privească. În astfel de clipe fermecate, dragostea din el izbucnea și mai puternic, ca un foc mocnit, peste care torni benzină și, luminându-se pe loc la față, un sentiment de totală desprindere față de pământ îl cuprindea, învăluindu-i multă vreme mințile și îmbiindu-l la visare. În fiecare moment, el se imagina cu Silvia, căci tezaurul imaginației lui era bogat. Dragostea este
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
învăluit de voluptatea presupusei sale iubiri pentru mine, căci, atunci când flămânzești timp îndelung după o femeie, clipa împlinirii dorinței prinde caracter de ospăț. Iar aceste gânduri mi-au oferit atunci o dispoziție sufletească din cale-afară de minunată și mi-au luminat într-atât de puternic existența, încât eram aidoma omului ce nu-și mai încape în piele de mulțumire și, de bucurie, zâmbește și face glume inocente tot timpul, iar sângele îi aleargă zburdalnic prin vene, ca cea mai sprintenă gazelă
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
să-și piardă doar abia mult mai târziu semnificația în viața mea. (Ba mint! Nu și-a pierdut niciodată semnificația, ci doar s-a îmbrăcat în niște culori șterse, care din nou s-ar putea înflăcăra și s-ar putea lumina îndată, dacă ea ar arunca scânteia ce o aștept.) Găsindu-mă pe această poziție, o cumplită dorință de a cunoaște adevărul mă cuprinsese din toate părțile, iar gândul mi se îndreptase, în chipul cel mai firesc cu putință, către un
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
mai ieftină și reprezentată de scriitori ce își fac datoria tot mai neglijent și mai nesatisfăcător, și în care veac încă nu s-a ivit nici măcar una dintre acele două-trei minți de geniu, care, prin limpezimea gândirii sale, să îl lumineze și să îl aducă pe făgașul potrivit, după cum se cuvine. Ah, hățișurile vieții culturale de astăzi sunt imposibile! Însă toate acestea sunt doar abateri de la subiect (scrise, totuși, cu un rost). Acum, odată sfârșită introducerea, la treabă! F 40 Rareș
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
acel loc, și niciuna prea voinică, pentru a fi în stare să ducă o asemenea provocare până la capăt. Ferestruica aceea, la drept vorbind, nu era deloc pusă acolo cu gândul de a fi deschisă, ci doar cu gândul de a lumina locul, și atât. Această cameră, despre care vorbesc, era despărțită de locul de așteptare al oamenilor printr-un perete de sticlă, în centrul căruia era decupată o gaură potrivit de mare - pe acolo încăpea mâna ce făcea schimbul de bani
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
proprie, muncindu-și mințile ca să se dumirească ce-i cu starea ei din ce în ce mai proastă, dar nu reuși mare lucru - ea încă mai păstra în ea foarte multe elemente extrem de contradictorii! Așa se întâmplă mereu la oamenii precum Adriana: li se luminează ochii greu, căci sufletele nehotărâte și nestatornice sunt cele pentru care sensul vieții lor încă nu s-a deslușit complet. Așa este, Adriana se îndoia până și de gândurile ei, până și de sentimentele ce le încerca, și nimeni nu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
și pătimaș, într-adevăr, și îmi surâde așa de puternic! Parcă ar fi fost creat special pentru mine acest gând, zău așa, și știam eu că, mai devreme, sau mai Istorisiri nesănătoase fericirii 163 târziu, el o să vină să mă lumineze! Chiar îl așteptam! Ei bine, am să mă droghez continuu până într atât, încât am să uit complet de toate mizeriile și împuțiciunile lumii acesteia parșive, căci prea am înghițit hârdaie întregi de lături din partea ei până acum, ceea ce a
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
dintr-o scenă de balet. - Ei bine, vreau să-ți spun acum, chiar din capul locului, că necredința mea n-are nimic de-a face cu drogurile. Să nu mai amesteci niciodată lucrurile, așa te sfătuiesc! Pe urmă, ca să te luminez și ca să nu mai aberezi atât, îți mai spun și că eu n-am făcut altceva drogându-mă, decât să-mi caut fericirea, atât. Drogurile nu reprezintă decât un simplu mijloc în a mi-o dobândi. Ai priceput? Într-adevăr
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
că se comportă perfect firesc, și de nimic altceva nu le mai pasă. Am petrecut, astfel, mult timp (poate prea mult, dar nu mai mult decât tine!), văzând în mine pe realista și pe lucida supremă, omul cel mai bine luminat de rațiune. Totuși, după aceea, mi-am dat singură seama (spre deosebire de tine, prostule!), încetul cu încetul, că lucrurile nu stau întocmai așa. M-am educat singură, învățând să privesc totul cu multă îngăduință și bunăvoință, iar asta pentru simplul fapt
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
mistic pe șira spinării: precum Trezitul, pentru a-și reface puterile secătuite, primea, la capătul mortificărilor sale îndelungate, orez și lapte de la tânăra Sujata, tot astfel are să fie răsplătit cerșetorul. Fața, unsă de sudoare și brăzdată de riduri, i se luminează pe măsură ce pașii grei, de gospodină autoritară, se apropie, făgăduind încununare nemuririi. Zece metri, apoi șapte, apoi cinci îl mai despart de ofranda merindelor. Însă trimisa de zei se oprește la doar doi metri de el, acolo unde perechea de câini
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
de piersic, care se deschid pe perioada lunii martie, iar fiecare fel de mâncare servit poartă o încărcătură simbolică. Shirozake, sake-ul alb, purifică trupul, supa de scoici (hamaguri no suimono), servită într-un bol roșu-închis din care se deschide, luminând prin lichidul auriu și transparent, o unică scoică tremurând sfios, este o rugă întru castitate, iar hishimochi, prăjiturile de orez în formă de diamant, trei la număr în trei culori verde, alb și roz trimit, pe rând, la verdele plantelor
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
până în august în toată țara, țipătul ascuțit al greierilor (sumi), care brăzdează liniștea nopții, contemplarea licuricilor, plutind fantomatic deasupra râurilor curate, din ce în ce mai greu de găsit în Japonia modernă, focurile fastuoase de artificii, lansate de cele mai multe ori peste apă, în golfuri luminând insulițele până în depărtare, lanternele aprinse, trimise pe valurile mării noaptea, călăuze pentru sufletele străbunilor morți, cinstiți cu ocazia Festivalului Bon din august. Sezonul ploios ține de la începutul lui iunie până la mijlocul lui iulie, iar limba multiplică la infinit, cu o
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]