2,874 matches
-
Acum lucrez cu jumătate de normă. Mă duc la birou și, pe la ora 14.00, mă întorc acasă. În acest fel, treptat, organismul s-a obișnuit cu acest ritm de viață. L-am întrebat pe doctorul Nakano: „Am voie să lungesc puțin programul de muncă?“. Mi-a răspuns că trebuie să mai am puțină răbdare. Deci, și luna aceasta (ianuarie) merg la serviciu doar jumătate din program și miercuri am liber, pentru că mă duc la doctor - e considerat ca fiind accident
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
să fie salariate. Printre ele se afla și o femeie. Și ea se așezase în spatele meu la coada de la telefon și tușea. Domnul de lângă mine a vomitat sânge. Îmi aduc aminte că am văzut sânge... La început am stat cu toții lungiți pe jos, apoi observatorii au luat scaunele din metrou și ne-au întins pe ele. «Stați aici!» Ne-au scos afară. S-au gândit că nu e bine să stăm înăuntru. Ne-au cărat pe scaunele acelea, le-au folosit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
visul. Se repetă la infinit aceleași imagini. Când mă trezesc, sunt transpirat. Asahara ar trebui să primească pedeapsa capitală. Nu o spun ca pe o declarație publică, ci ca pe o părere personală. Ce atâta vorbărie. Pedeapsa cu moartea! De ce lungesc atâta procesul. Nu o să dea verdictul cât timp mai trăiesc. Eu îmbătrânesc și mor. Își bat joc. Asta cred despre proces. Asta-i tot.“ „«Nu contează! Fugiți! Fugiiți!» a repetat observatorul cu voce tare.“ Sugimoto Etsuko (61 de ani) Domana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
Luaseră, pentru asta, apă în gălețile lor mici și erau gata s-o ofere tuturor plantelor din gospodărie. Nu doar celor cu fructe dulci și înmiresmate, ci și castraveților sau dovleceilor, firelor de pătrunjel ori de mărar... Ce să mai lungim vorba? Tot ce are rădăcină urma să primească apă. Noroc că i-a oprit la timp bunicul, care le-a explicat că, vara, plantele trebuie „hrănite” doar dimineața și seara, când nu e prea cald. La prânz, apa n ar
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
vor fi nimicite, și țara va fi pustiită, ca să știți că Eu sunt Domnul." 21. Cuvîntul Domnului mi-a vorbit astfel: 22. "Fiul omului, ce înseamnă acest cuvînt de batjocură, pe care-l întrebuințați în țara lui Israel: "Zilele se lungesc, și toate vedeniile rămîn neîmplinite." 23. De aceea, spune-le: "Așa vorbește Domnul, Dumnezeu: "Voi face să înceteze acest cuvînt de batjocură, și nu se va mai întrebuința în Israel. De aceea, spune-le: Se apropie zilele, și toate vedeniile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
hainele. Am urmat-o. Ca să o văd dezbrăcată. Zâmbea, mușcându-și în joacă degetul de la mâna stângă. În sfârșit, au înfășurat-o cu o eșarfă albă, iar rochia ușoară de mătase neagră i-au întins-o la soare. M-am lungit pe nisip, sub bătrânul chiparos. Auzeam apa fremătând, iar murmurul ei mă făcea să meditez la cuvintele incoerente pe care le pronunțăm în vis. Îmi înfundam involuntar mâinile în nisipul cald și umed, pe care îl strângeam în pumni. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
glasul meu, Popoarele se pleacă - marea tace, {EminescuOpVIII 66} Lumina soarelui doar nu m-ascultă, Dar nu m-ascultă spre-a mă-ncorona! O suflet obosit, sărmane suflet, Pustiul Africei în vânt ș-aleargă A unui popol mort de suflete Lungi caravane... Asia-mbătată De visuri vechi, d-icoane de imperii, În fiece copil îmi naște-un dușman Și marea strigă, Nordul m-amenință Mișcând din codri roiuri de popoare Și-n acest vuiet, în astă turbare A vechiului pământ... când zeii
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
bătrână decât Măria Ta, căci ani de durere mi-au întunecat sufletul, anii mei de singurătate au fost de zece ori mai lungi, Măria Ta, decât anii // Voștri petrecuți în bătălii și fapte. Am trăit de zece ori mai mult lungind firul vremei cu urâtul și cu durerea. ALEX[ANDRU] Ringala - încă? RINGALA Încă, încă... și pururea. Eu n-am spus care e durerea mea și nu m-am plâns Vouă, ci singurătății mele. Dar azi văd o țară de oameni
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
suflet aveai tu în acel piept... Erai tânăr, erai mândru, uriaș în grai și fapte, Îmi aduc aminte încă, era-n Putna, era noapte: Cel din urmă din Mușatini își trecuse-al morții vad, Trupul lui înalt și tânăr sta lungit pe crengi de brad, Galben, mândru și în moarte, înainte-ne-l văzum Se suia în nalta boltă din făclii un negru fum; Atunci [tu] veniși [nainte] și, pe braț, greoaia cască, "Dumnezeu n-a vrut Moldovei alt Mușatin să
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
mările le-ngheț, Astup cu a pustiei nisipuri mări cumplite Ș-îngrop țări înflorite sub oceanul creț, Dezmint secol de secol, zdrobesc eră de eră Fac din a vieții fapte lucire efemeră. [MUREȘANU] Știu că tu-nșirînd anii pe-a vieții lunge fire Tu nimicești trecutul în urmele lui chiar, Că tot ce e-n viață cade-n a ta domnire Nimic ce e nu scapă de ochiul tău avar. Dovadă-s lumi murite, pustii, fără rodire, Ce toate se usucă la
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
cântec genii cu părul blond Ce cânt reverii mândre cu glasul vagabond Și, albi ca neaua nopții și îmbrăcați de rază, Privește însuși cerul din nouri ca să-i vază, Pe când, din fundul mărei, Nordul, străbunul rege, Cu visuri de astfel lungi nopțile-și petrece, Astfel că lumea toată, cu cer, pământ și mare, O feerie mândră, un vis măreț îi pare. Aceste-s visuuri dalbe ce-aievea le creează Străbuna Miazănoaptea, ce doarme când veghează, Străbuna Miazănoapte, a visurilor mumă, Ce
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
fereasta Pin stâlpi în prăbușală, pin arcuri sparte... asta. Prin asta umbra-i blândă ieri noapte a intrat: Venea pe-o scară de-aur cu chipu-i luminat. M[AGUL] (aspru) De-aceea te-ai retras tu cu dorurile-ți lunge, Să bei apă de mare pin surele spelunce, {EminescuOpVIII 308} Să trăiești în asceze gândind la Dumnezeu, Ca să domine-n tine ispita, geniul rău? C[ĂLUGĂRUL] Ispită neagră dînsa? Un geniu rău? O, nu e! De s-ar coborî cerul
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
fi vorba de așa ceva: să-ți scoți pantofii în fața ușii. Poate că în fața ușii n-ar fi chiar rău, când cari clisa de pe arie pe tălpi, zicea maică-sa, tot învârtind oalele în bucătărie: „clisă“ - așa zicea în loc de noroi și lungea vocalele, ca la același cuvânt, folosit pentru slănina pusă la afumat în bucătăria ei scundă și neagră de funingine. La Karl, Fritz și Mäxu, în locuința lor care arăta ca o cutie de lemn cu un rând de geamuri, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
birourilor, până și blocurile de locuințe au fost puse pe picioroange, care au crescut tot mai mult, devenind chiar gigantice. Acestea făceau necesare malaxoare pentru beton atât de puternice, încât până și bărcile cu motor ale lui Herr Hackler se lungiră și se lărgiră considerabil, și el ara tot mai iute așezările de odinioară, erodându-le definitiv straturile culturale cu ajutorul valurilor artificiale. Și am plecat din nou în Italia, împreună cu Onkel Ralph, tante Doro, familia Saner, am locuit într-o pensiune confortabilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
fusese resimțit ca o dispariție rapidă a ceea ce se moștenise devenise acum ceva obișnuit. Progresul era privit ca un armistițiu: anii se scurgeau egal, opulența crescu și mai mult, salariile urmau să crească și ele și vacanța trebuia să se lungească. Sărăcia aparținea trecutului, iar prezentul, cu toată revărsarea lui de belșug și culoare, lăsa o impresie atât de previzibilă, încât până și rebeliunea fratelui meu - pe care, desigur, toți voiau să o țină în frâu - nu trecea decât drept un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
o budă, o umbră de îndoială plana asupra întregii situații. De la francezii ăștia imprevizibili te poți aștepta la orice. Așa că nu-i exclus ca, p-aicea, asemenea obicei bizar să fie văzut drept un rafinament aristocratic. Ca să n-o mai lungim, femeia noastră confundase un bideu cu o fântână arteziană și nu putem să nu ne imaginăm o scenă colosală cu dumneaei pășind timidă în budă cu aerul pe care îl avea Armstrong în timpul aselenizării. Probabil o fi studiat atent fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
se sărea în lungime, și ne uitam unul la altul nevenindu-ne să credem cât am crescut în cele trei luni cât a ținut vacanța. Pe unii îi mai văzusem, dar mai erau alții care crescuseră nepermis de mult, se lungiseră, aveau tulei, o voce incredibil de groasă. Stăteam acolo, în groapa aia, și dintr-o dată mi s-a părut că ăștia nu sunt colegii mei și mi s-a făcut frică. În vara aia stătusem vreo lună la Bușteni și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
acasă, că Johnny este cu una înăuntru, i-a prins ea și că să fiu eu martor. La ce să fiu martor, o întreb, l-ai prins, asta e; ea nu, că să vin, mă duc ca să n-o mai lungesc. În timp ce cobor pe scări, mă întâlnesc cu Johnny care urca, având în brațe niște haine. ― Ce dracu’ faci, mă? îl întreb eu. ― M-a prins aia cu una în casă. ― Și? ― I-a aruncat hainele pe geam, te gândești? ― Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
să te îmbraci repejor, să cobori, ai grijă, nu lua liftul, ia ceva - dacă poți, ia un taxi - și hai la teatru. ― De ce? ― Păi azi ai spectacol. E marți, e ora 18.00, ar trebui să încep, dar o mai lungesc eu un pic dacă tu o scurtezi acolo și vii. Ai înțeles? ― Da, răspund tremurat, căci îmi pierise glasul. Era adevărat, aveam spectacol și eu dormeam ca prostul. ― Alo, mai spune Pompi, esențial este să nu te pripești. Hai, te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
parcă era de douăzeci de ani, iar Draga făcea toate paralele. Vine soră-mea într-o zi la București și eu o aduc, evident, la teatru, se potrivise să joc iar în locul lui Bibanu și o rog pe Draga să lungească și ea scena mea cu împiedicatul - intram eu peste ele - Draga și Ricuța Gagealov -, cădeam, intram sub fustele lor, chestie care putea dura și zece minute, lumea era în delir, Dragăi îi plăcea și chiar ea mă ruga uneori s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
ea scena mea cu împiedicatul - intram eu peste ele - Draga și Ricuța Gagealov -, cădeam, intram sub fustele lor, chestie care putea dura și zece minute, lumea era în delir, Dragăi îi plăcea și chiar ea mă ruga uneori s-o lungesc cât se poate, că are pe cineva în sală. ― Se poate, dragule, spune Draga, se face la moment. Vine scena, eu deschid ușa și răcnesc: „Cucoană!”, dau să mă reped la ea și Draga mi-o taie fără drept de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
nu poți să i iei omului plăcerea. Dacă era după el, dugheana asta ar fi fost goală și la ora asta, pustietate și întuneric, zice Tîrnăcop, trăgînd și el cu ochiul la sticla de rachiu. Nu vreau s-o mai lungim, se hotărăște brusc Roja să spună ce are pe suflet, am dezertat azi-dimineață, completează pe un ton sumbru, de parcă ar fi mărturisit o crimă avînd încă înaintea ochilor figura victimei. M-a descumpănit Comandantul, nici bine nu aflase despre ce
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
unui complex ascuns care-i macină continuu, și nu din alte considerente, cum s-ar părea la prima vedere. Ne-am dat și noi seama că nu era decît o joacă, îi întrerupe Gulie șirul gîndurilor, dar voiam să o lungim cît mai mult posibil, mărturisește. Dendé zicea că merita s-o facem chiar și numai de amorul artei, ca să nu mai punem la socoteală memoria Bătrînului, se gîndește. Eu zic că ne-a ieșit. Crezi că m-am comportat ca
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
unsori, săpunuri parfumate aduse toate din import, și unghiera chinezeacă la care ține ca la ochii din cap, pentru că a primit-o cadou. — Va trebui să vă spun ceva de la bun început, zice domnul Președinte scoțîndu-și capul pe geam și lungindu-și gîtul. S-ar putea să nu ne iasă totul exact așa cum ne-am propus, dar astea sînt la urma urmei riscurile oricărei revoluții, se pare. — Așa deci, spune Sena suflînd într-un jiclor subțire pe care-l ține cu
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
pusese în temă că era posibil să se petreacă în acea noapte. Zbîîîrrrr, tacatacataca, simte cum i se dezmorțesc degetele, își rotește privirea pe deasupra meselor de lucru, au rămas doar ele trei, ce te miri așa Delfinaș? Dacă o mai lungim mult, ne prinde dimineața tot aici, Tușico, tiparul e mama croitoriei, spune Angelina, asta așa o fi, apoi urmează cusutul, atenție mare Delfinașule, ce-ți mai umblă degețelele, mai mare dragul să te vadă omul muncind, și nu în ultimul
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]