10,288 matches
-
În schimb, îi servește contesei drept ghid în cruzime contele Vizakna, care își oferă servitutea în cel mai clasic scenariu masochist cu putință, de care Sacher Masoch însuși ar fi fost încântat. Sadism, masochism, tortură, fecioare sacrificate, cadavre devorate de lupi în pădure, castel medieval, dragoste damnată, întreaga recuzită a romanului gotic se află aici pentru a alcătui plămada de mediocritate și de spectacol ieftin menită să trezească fiori fetelor de pension. Julie Delpy pare indecisă ce să ne ofere mai
Gore: pasiune și omor by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5905_a_7230]
-
al XIII-lea, sunt exemple perfecte ale arhitecturii Evului Mediu și unele dintre cele mai bine păstrate construcții saxone din Europa", relatează CNN. Autorii recomandă drumețiile prin munții Carpați, pentru peisajele superbe și pentru fauna interesantă, în special urșii și lupii din pădurile din sudul Transilvaniei. De asemenea, Carpații Meridionali sunt o alternativă a Alpilor mai puțin cunoscută, mai puțin aglomerată și mult mai ieftină. Conform CNN, un obiectiv care nu trebuie ratat este Castelul Bran, deși Vlad Țepeș nu a
România, inclusă de CNN în top 10 destinații inedite în vacanță by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/62200_a_63525]
-
Cristina Alexandrescu Mihai Petre și-a reamintit o întâmplare nefericită din viața lui, în momentul în care pe scena de la "Românii au talent" a apărut lupul de mare Enzo. În urmă cu ceva timp, Mihai Petre a fost mușcat de un leu de mare în emisiunea "Serviți, vă rog!". Vineri seară, Enzo, însoțit de Mike Gertner, a făcut spectacol la "Românii au talent". Și-a ascultat
Coșmar pentru Mihai Petre: Un leu de mare la "Românii au talent" by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/62383_a_63708]
-
avea loc chiar o discuție filologico- morală în jurul termenului: „Să nu fi păgubit ceea ce putea câștiga fără capital. Că aceasta să cheamă ischiuzarlâc, pă limba turcească. Ca când am zice isteciunea minții, pă limba noastră. - Adică să fi hrăpit ca lupul, bună isteciune dă minte!" (Scrieri alese, 1990, p. 35). Ișchiuzar (cu variantele ischiuzar și iușchiuzar), înregistrat în Dicționarul limbii române (DA, Tomul II, partea 1, 1934) cu sensul „dibaci, iscusit, șiret" era frecvent în registrul familiar-ironic din secolul al XIX
Om al trebii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6033_a_7358]
-
1950. Opera sa, marcată de un umanism profund, consecventa sieși, prin noblețe și luciditate, cuprinde mai multe genuri, de la magistrala trilogie transilvană, „Mane, Tekel, Phares," la dramaturgie, memorialistică, cîteva microromane și nuvele. Dintre acestea din urmă vă propunem o mostră. „Lupi" dă titlul volumului de nuvele apărut în 1942. Era iarnă. Un strat gros de zăpadă acoperea munții și văile Ardealului. Omătul așezase o căciulă zdravănă peste colibele în formă de ciupercă ale valahilor - ciupercile negre deveniseră ciuperci albe -, a așternut
Bánffy Miklós - Lupi by Georgeta Hajdu () [Corola-journal/Journalistic/6053_a_7378]
-
vagabonzi. Și stoluri mari de ciori coborau din cer, croncănind năpraznic. Era o iarnă cumplit de tăcută; mai tăcută decât altele. De parcă ar fi fost mai puțină viață. De parcă ar fi fost mai puțină viață omenească. Din munți, se porniră lupii. În jos, către cătune. Veneau către orice stână, către fiecare sat. La început doar unu-doi, pe urmă, pe măsură ce iarna se înăsprea și zăpada creștea, din ce în ce mai mulți, în cete tot mai mari. Umblau când se îngâna ziua cu noaptea, mai
Bánffy Miklós - Lupi by Georgeta Hajdu () [Corola-journal/Journalistic/6053_a_7378]
-
Dar întotdeauna noaptea, în întuneric, mișelește, ca tâlharii lași. Primul sfâșiat era câinele de pază. De-abia de se auzea cîte un sunet în noapte. Comitele din Cămara a oferit câte doi arginți de douăzeci de florini pe cap de lup. La vremea aceea era o sumă importantă (însemnată?) și, totuși, nu se prea vâna, cu toate că s-a trimis vorbă în tot ținutul. Însă în codri se găsea și alt vânat, care merita mai degrabă osteneala. Fiindcă pe capetele conducătorilor celor
Bánffy Miklós - Lupi by Georgeta Hajdu () [Corola-journal/Journalistic/6053_a_7378]
-
și tot atâta pe-al lui Cloșca. Au și fost prinși de îndată și duși la Alba Iulia. Acum, în munți era vânat Gavrilă Lung, locțiitorul lui Horea. Pe capul lui, viu sau mort, se pusese o sută de galbeni. Lupii umblau nestingheriți. Era după-amiaza târziu. Dinspre Tosărat, înainta pe valea Someșului, spre piscul Humpleu, o mică ceată cenușie. Mergeau în șir, tăcuți. În frunte, bătrânul Maftei, care avea gaterul din Tosărat, un om scund, cărunt, cu o față ca de
Bánffy Miklós - Lupi by Georgeta Hajdu () [Corola-journal/Journalistic/6053_a_7378]
-
rămânea în urma lor un șleau adânc, cu luciri albe de oțel pe suprafața înspumată a zăpezii imaculate. În câmpia de la Poieni, bătrânul se opri brusc și arătă cu mânerul securii în sus, spre celălalt capăt al pădurii de brazi. Șapte lupi înaintau acolo în șir, încet, grei, în aceeași direcție cu oamenii, înspre Humpleu. - Paișpe arginți merg acolo -zise Maftei cu un râs ușor. - Ce-i în mână nu-i minciună -răspunse batjocoritor Dumitru Neag, gornicul cu pușcă, - să mergem înainte
Bánffy Miklós - Lupi by Georgeta Hajdu () [Corola-journal/Journalistic/6053_a_7378]
-
un râs ușor. - Ce-i în mână nu-i minciună -răspunse batjocoritor Dumitru Neag, gornicul cu pușcă, - să mergem înainte. Și merseră înainte, tăcuți ca mai înainte, cățărându-se pe coama din față a Humpleului ei, pe cealaltă, acolo departe, lupii, spre inima codrilor tainici, năpădiți de omăt. Pînă au biruit muntele, se înserase de-a binelea. Trei dintre ei rămaseră în urmă înainte de a ajunge sus. Doar bătrânul Maftei și Cocoș ciobanul ieșiseră pe buza hăului în formă de ceaun
Bánffy Miklós - Lupi by Georgeta Hajdu () [Corola-journal/Journalistic/6053_a_7378]
-
de pământ, de parcă ar fi fost supărat pe ea. - Iacătă brânza, Gavrilă. - De ce l-ai adus cu tine pe copilandrul ăsta? - întrebă Gavrilă Lung întunecat, arătând cu bărbia către Cocoș. Dar bătrânul doar icnea, așa că Gavrilă Lung repetă întrebarea. - Sunt lupi mulți, frățioare, sunt mulți lupi - răspunse în sfârșit Maftei și i se dezlegă, brusc, limba. Începu să povestească cu multe amănunte, rar, cum i-au sfâșiat lupii noaptea trecută, cea mai frumoasă vacă, acolo, chiar în fața ocolului. N-au auzit
Bánffy Miklós - Lupi by Georgeta Hajdu () [Corola-journal/Journalistic/6053_a_7378]
-
fost supărat pe ea. - Iacătă brânza, Gavrilă. - De ce l-ai adus cu tine pe copilandrul ăsta? - întrebă Gavrilă Lung întunecat, arătând cu bărbia către Cocoș. Dar bătrânul doar icnea, așa că Gavrilă Lung repetă întrebarea. - Sunt lupi mulți, frățioare, sunt mulți lupi - răspunse în sfârșit Maftei și i se dezlegă, brusc, limba. Începu să povestească cu multe amănunte, rar, cum i-au sfâșiat lupii noaptea trecută, cea mai frumoasă vacă, acolo, chiar în fața ocolului. N-au auzit nici măcar un scâncet, că nici
Bánffy Miklós - Lupi by Georgeta Hajdu () [Corola-journal/Journalistic/6053_a_7378]
-
bărbia către Cocoș. Dar bătrânul doar icnea, așa că Gavrilă Lung repetă întrebarea. - Sunt lupi mulți, frățioare, sunt mulți lupi - răspunse în sfârșit Maftei și i se dezlegă, brusc, limba. Începu să povestească cu multe amănunte, rar, cum i-au sfâșiat lupii noaptea trecută, cea mai frumoasă vacă, acolo, chiar în fața ocolului. N-au auzit nici măcar un scâncet, că nici câinii n-au lătrat. Se apucă să împroaște cu blesteme cumplite și lupii, și câinii, ca Dumnezeu să le bată gâtlejurile haine
Bánffy Miklós - Lupi by Georgeta Hajdu () [Corola-journal/Journalistic/6053_a_7378]
-
cea mai frumoasă vacă, acolo, chiar în fața ocolului. N-au auzit nici măcar un scâncet, că nici câinii n-au lătrat. Se apucă să împroaște cu blesteme cumplite și lupii, și câinii, ca Dumnezeu să le bată gâtlejurile haine. Sînt mulți lupii, sînt mulți, nici atâtica n-au lăsat din vacă! Spre dimineață le-a auzit și urletele, din casă. Se părea că bătrânul s-a înfierbântat în așa măsură povestind - sau era un semnal? - că începuse să imite, de trei ori
Bánffy Miklós - Lupi by Georgeta Hajdu () [Corola-journal/Journalistic/6053_a_7378]
-
atâtica n-au lăsat din vacă! Spre dimineață le-a auzit și urletele, din casă. Se părea că bătrânul s-a înfierbântat în așa măsură povestind - sau era un semnal? - că începuse să imite, de trei ori la rând, urletul lupilor, prelung și tărăgănat. Atunci apărură pe creasta stâncii tovarășii lui: Dumitru Neag gornicul și cei doi din Giurcuța, Pantelimon și Simion al lui Avram, cu securile lor. Gavrilă dădu să-și ia pușca, dar Cocoș ședea pe ea - din întâmplare
Bánffy Miklós - Lupi by Georgeta Hajdu () [Corola-journal/Journalistic/6053_a_7378]
-
Neag gornicul și cei doi din Giurcuța, Pantelimon și Simion al lui Avram, cu securile lor. Gavrilă dădu să-și ia pușca, dar Cocoș ședea pe ea - din întâmplare. - Cine-s ăștia? Maftei! Cine-s ăștia? - Vânători, sînt vînători de lupi, au venit sus cu mine - răspunse Maftei pe tonul cel mai liniștit, și scuipă în foc. Focul sfîrîi cu putere. Aceia se apropiară încet, greoi, fără grabă. Salutară după cuviință. Să dea Domnul o seară bună și liniștită! Și se
Bánffy Miklós - Lupi by Georgeta Hajdu () [Corola-journal/Journalistic/6053_a_7378]
-
tăcerea lângă foc, de parcă nu s-ar fi întâmplat nimic. Doar zăpada era mai bătătorită pe unde se luptaseră. Își aprinseră iar lulelele și, cu mâinile lor scorțoase, grijeau focul. Și iar se porniră discuțiile, încet, cu poticneli, despre impozite, lupi, sărăcia asta de iarnă, toate condimentate cu înjurături și scuipături, ca mai înainte. La scurtă vreme vorbi și Gavrilă: - Trageți-mă mai lângă foc, că mi-i frig! Îl traseră. De-acum luă cuvântul și Dumitru Neag, întorcându-se către
Bánffy Miklós - Lupi by Georgeta Hajdu () [Corola-journal/Journalistic/6053_a_7378]
-
nou se amestecă cu trosniturile focului. Un urlet prelung, parcă șoptit. De departe. Îndelung. Un sunet misterios, care parcă nici n-ar fi răsunat prin văzduh, ci cumva din pământ, prin zăpadă. De două ori, de trei ori. Urlet de lupi! Primul care-l auzi fu Cocoș, care sări ca ars. Apoi Pantelimon și Simion. Toți săriseră de-acum și ascultau. În sfârșit, vorbi bătrânul Maftei: - Nu-s prea departe lupii. - Nu-s. - Ehei, ce ușor aș putea pune mâna pe
Bánffy Miklós - Lupi by Georgeta Hajdu () [Corola-journal/Journalistic/6053_a_7378]
-
ochii buni și-aș avea o pușcă - zise bătrânul. Observația îi era adresată, evident, lui Dumitru Neag, însă Maftei privea doar în fața lui, de parcă i-ar vorbi focului. - Știe careva să cheme? - întrebă gornicul (fiindcă, se știe, pentru pânda de lupi trebuiesc doi, unul care să cheme, celălalt să tragă). Aproape fiecare muntean știe să cheme lupul. Lunganul de Pantelimon își și arătă pe loc priceperea: se aplecă spre pământ, își făcu mâinile pâlnie la gură și dădu drumul unui urlet
Bánffy Miklós - Lupi by Georgeta Hajdu () [Corola-journal/Journalistic/6053_a_7378]
-
Neag, însă Maftei privea doar în fața lui, de parcă i-ar vorbi focului. - Știe careva să cheme? - întrebă gornicul (fiindcă, se știe, pentru pânda de lupi trebuiesc doi, unul care să cheme, celălalt să tragă). Aproape fiecare muntean știe să cheme lupul. Lunganul de Pantelimon își și arătă pe loc priceperea: se aplecă spre pământ, își făcu mâinile pâlnie la gură și dădu drumul unui urlet, prelung. Pe gâtu-i subțiratic venele se îngroșară din pricina efortului, de părură niște frânghii. Dumitru Neag fu
Bánffy Miklós - Lupi by Georgeta Hajdu () [Corola-journal/Journalistic/6053_a_7378]
-
Gavrilă. N-are cum să fugă. Bătrânul spuse astea cu o voce posomorâtă. De parcă-i părea tare rău că nu-i poate întovărăși. Ceilalți înaintau. Pe una din culmile marelui munte Humpleu, cea care duce spre Muncelul Mare, înaintau șapte lupi în șir. În frunte unul mare, roșcat, cu botul în pământ și coada între picioare, în galop lent. Uneori se oprea, atunci se opreau și ceilalți, asculta atent. Apoi o pornea iar. Mergeau încet, fără zgomot, doar rareori se năruia
Bánffy Miklós - Lupi by Georgeta Hajdu () [Corola-journal/Journalistic/6053_a_7378]
-
puțin zăpada sub pașii lor. Atunci marele roșcat privea iute în jur. Apoi continua drumul, mai departe, mai departe, în ritm uniform, egal, mai departe, mai departe. De pe creasta principală a muntelui se auzi un urlet slab, o dată, încă o dată. Lupii se opriră. Dar acum era liniște. Ba nu, se auzi din nou! Căpetenia haitei o porni, ceilalți după el, dar înaintau cu prudență, mai prudenți decât înainte, nu chiar atât de aproape unii de alții. Și din nou, sus pe
Bánffy Miklós - Lupi by Georgeta Hajdu () [Corola-journal/Journalistic/6053_a_7378]
-
se opri la marginea desișului și privi, printre crengile aplecate ale brazilor, spre poiană. Cât de luminos era totul acolo, afară! În curățenia sa neatinsă, zăpada strălucea uniform în lumina albastră a zorilor timpurii. Nici o urmă suspectă nu o întina. Lupul înaintă câțiva pași, în libertate. Se auzi o împușcătură. Ce fărâmă de timp e mai scurtă decât clipa? Cu această fărâmă dinainte de împușcătură a observat lupul vânătorii. Prea târziu ca să evite lovitura, dar la timp ca să-și salveze viața: să
Bánffy Miklós - Lupi by Georgeta Hajdu () [Corola-journal/Journalistic/6053_a_7378]
-
strălucea uniform în lumina albastră a zorilor timpurii. Nici o urmă suspectă nu o întina. Lupul înaintă câțiva pași, în libertate. Se auzi o împușcătură. Ce fărâmă de timp e mai scurtă decât clipa? Cu această fărâmă dinainte de împușcătură a observat lupul vânătorii. Prea târziu ca să evite lovitura, dar la timp ca să-și salveze viața: să se întoarcă. Și ca și ceilalți șase lupi să se întoarcă în desișul pădurii. Împușcat, marele roșcat se-ntoarse rânjindu-și colții spre spate, la piciorul
Bánffy Miklós - Lupi by Georgeta Hajdu () [Corola-journal/Journalistic/6053_a_7378]
-
o împușcătură. Ce fărâmă de timp e mai scurtă decât clipa? Cu această fărâmă dinainte de împușcătură a observat lupul vânătorii. Prea târziu ca să evite lovitura, dar la timp ca să-și salveze viața: să se întoarcă. Și ca și ceilalți șase lupi să se întoarcă în desișul pădurii. Împușcat, marele roșcat se-ntoarse rânjindu-și colții spre spate, la piciorul rănit, apoi sări în urma tovarășilor săi. Și, pe aceleași urme pe care veniseră, alergau acum înapoi, dispăreau în sălbăticia codrului, toți șapte
Bánffy Miklós - Lupi by Georgeta Hajdu () [Corola-journal/Journalistic/6053_a_7378]