3,421 matches
-
cu el tot pe Yozō și plecă la Nunozawa. Pe drum era frig și cu toate că un soare plăpând străpungea din când în când cerul plumburiu, zăpada spulberată de vânt de prin crânguri le șfichiuia neîncetat fețele. În timp ce-și mâna calul de-a lungul râului acoperit de o pătură groasă de gheață, samuraiul se gândea de câte ori străbătuse el drumul acesta dus și întors. Când primise poruncă de clacă, când înmânase petiții prin care cerea să i se înapoieze pământurile de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Ei produc arme de distrugere pentru ocuparea pământului și pentru asigurarea dominației lor, în loc să facă ceea ce este necesar pentru menținerea condițiilor de viață pe pământ. In decursul istoriei, toți conducătorii marilor puteri, au pierdut totul, în momentul când au acționat mânați de lăcomie și de sete de dominație. Istoria a demonstrat că situația de mare putere este vremelnică și se poate pierde. Întotdeauna forța a fost învinsă de înțelepciunea cosmică divină. Pentru continuarea vieții pe pământ, nu acaparați bogățiile pământului și
APOCALIPSA ESTE ÎN DERULARE. In: Apocalipsa este în derulare by Narih Ivone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/317_a_605]
-
propoziție care lămuresc subiectul (atributele subiectului) sau predicatul (în ce codiții are loc acțiunea sau cum se desfășoară acțiunea). Unii tineri, studenți nu au clar în cap, ce înseamnă să fii student, nu știu ce înseamnă a studia. Ei vin la studii mânați de părinți și în loc să se ocupe de învățătură și studiu, ei pierd vremea în tot felul de „bombe”, care-i cheamă la distracții (consum de alcool, de droguri și la făcut sex). Ajung la examen fără să fi învățat, nu
APOCALIPSA ESTE ÎN DERULARE. In: Apocalipsa este în derulare by Narih Ivone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/317_a_605]
-
de băștinași undeva pe malul râului Irrawaddy, În 1885, cu un an Înainte ca britanicii să preia În mod oficial conducerea vechii Birmanii. Dwight simțea o afinitate bizară pentru acest strămoș al său, ca și cum o amintire genetică l-ar fi mânat În acea parte a lumii. În calitatea sa de psiholog behaviorist, știa că acest lucru era imposibil din punct de vedere științific, dar totuși Îl intriga, iar În ultimul timp devenise de-a dreptul o obsesie. — Ce rost are să alegi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
rău. 5. Neprihănirea va fi brîul coapselor Sale, și credincioșia brîul mijlocului Său. 6. Atunci lupul va locui împreună cu mielul, și pardosul se va culca împreună cu iedul; vițelul, puiul de leu și vitele îngrășate, vor fi împreună și le va mîna un copilaș; 7. vaca și ursoaica vor paște la un loc, și puii lor se vor culca împreună. Leul va mînca paie ca boul, 8. pruncul de țîță se va juca la gura bortei năpîrcii, și copilul înțărcat va băga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
nimic. De gât i se bălăbănea o mână de mort dezgropat, însemn al hoțiilor tainice și tăcute. Capitolul V AVEA ÎN SPATE CÂTEVA NOPȚI NEDORmite, dar nu se simțea obosit. O energie neașteptată îl anima și o curiozitate nouă îi mâna pașii și gândurile. Soarele se înălțase deja și decorul începea să se schimbe. Câteva șure de fân, o moară de vânt cu aripile înțepenite și câțiva flăcăi cu nădragii suflecați, pândind printre pietrele lucioase, în apa puțină a râului, pești
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
era înfrânată de memoria izvorului și însuflețită de speranța mării. Trecuse de mult de poarta cetății, fără să fi băgat de seamă. Ulițele erau ticsite de oameni în haine curate de sărbătoare, în care și căruțe, împingând sau trăgând cărucioare, mânând vite sau cărând boccele mari umplute cu marfă spre iarmaroc. Surugii în costume arnăuțești, chiuind și pocnind din harapnice, mânau trăsuri pline cu negustori de vite și grâu. Caii sprinteni, bine hrăniți și țesălați, cu picioare lungi și subțiri, aveau
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
de seamă. Ulițele erau ticsite de oameni în haine curate de sărbătoare, în care și căruțe, împingând sau trăgând cărucioare, mânând vite sau cărând boccele mari umplute cu marfă spre iarmaroc. Surugii în costume arnăuțești, chiuind și pocnind din harapnice, mânau trăsuri pline cu negustori de vite și grâu. Caii sprinteni, bine hrăniți și țesălați, cu picioare lungi și subțiri, aveau cozile înnodate în scurt și, petrecută pe sub crupe, câte o pânză țeapănă în care se strângea bălegarul. Neguțătorii își goleau
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
vor prefera să rămână cu toatele în clandestinitate. Iar măsura luată tot la plesneală, ca de obicei, de guvernarea aceasta de incompetenți să fie doar un balon de săpun ca și multe altele. Și fiindcă azi este anul nou: „Ia mai mânați, măi, Hăi, Hăi”... În loc de ciorbă de potroace Pentru cei care încă n-ați aflat din cauza aburilor trascăului dat pe gât de Revelion, vă anunț că deja am intrat de ieri într-un nou an fiscal și cei care încă nu
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
chiar din propria lor soartă, dar nu mai au cum. Nici personajele negative nu sunt mai breze, înrăiții criminali comuniști pe care după părerea autorilor filmului ar trebui să-i urâm din inimă: tot cel mai omenesc sentiment, frica îi mână și pe ei. Frica de repercusiuni, de superiori, frica de a nu se „abate de la linia dreaptă a partidului“. Mie, cel puțin, filmul mi-a lăsat impresia de cal scăpat din hățuri, știm cu toții ce se poate întâmpla cu călărețul
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
diferite momente, mi se pare că m-ar durea în diferite feluri, sau uneori că nu m-ar durea deloc. Mai ales, aci, de departe. De aproape, putința de a mă duce s-o văd desfigurată, înspăimîntîndu-mă de mâna galbenă (mîna mai ales m-ar înspăi-mînta), văzând pe alții țipând, sau măcar văzând mormântul proaspăt, aducător de amintiri, înainte de a mă fi deprins cu ideea morții - aș începe și eu poate să țip, să plâng, să mă cred fără de consolare. Nu
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
nevoile zilnice. De fapt, nu mai există nici un fel de "Lume", ci doar niște fragmente ale unui univers sfărâmat, o masă amorfă alcătuită dintr-un număr infinit de "locuri" mai mult sau mai puțin "neutre", în care omul se mișcă, mânat de obligațiile unei existențe integrate într-o societate industrială. Și totuși, în această experiență a spațiului profan continuă să intervină valori care amintesc mai mult sau mai puțin de lipsa de omogenitate care caracterizează experiența religioasă a spațiului. Mai există
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
se prăbuși într-o parte cu un nechezat și îl trimise de-a berbeleacul. Audbert se izbi tare de pământ, dar își veni pe loc în fire și se rostogoli în iarbă; apoi, însă, se ridică repede în picioare și, mânat de groază, o zbughi către copaci. După câțiva pași pe pământul ușor înclinat, se împiedică și căzu iarăși. Când se ridică și se întoarse să privească spre luminiș, rămase încremenit. Alți doi bagauzi zăceau în iarbă, străpunși de săgețile lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
cerceteze pădurea. După ei, la o distanță de circa patruzeci de lungimi de cal, apăru pe cărare întregul grup, în fruntea căruia se găsea un om cu o înfățișare autoritară, flancat de un tânăr sub douăzeci de ani. în spatele lor, mânat de un vizitiu în vârstă, venea un car pe două roți, nu foarte mare, dar elegant, acoperit de un coviltir de culoare violacee, cu încrustații în aur; imediat după el, apăru escorta - o jumătate de duzină de soldați cu sulițe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
văzuse pe Odolgan apropiindu-se de Balamber, spunându-i ceva și arătând înspre el; nu reuși să înțeleagă ce anume și nu reuși să prindă nici răspunsul celuilalt, dat cu jumătate de gură. Oricum, treaba asta nu-i plăcuse defel. Mânat de gândurile pe care i le dădea frica, din consfătuirea aceea scurtă trase concluzia condamnării sale la moarte, înțelegând totodată că execuția, din cine știe ce motive, fusese doar amânată, nu suspendată. Acum, pe neașteptate, i se oferise ocazia mult dorită. Ridicându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ducea la luminiș și se pierdu printre arbuști. Ceilalți burgunzi, rămași pe prundiș, comentau între ei cu exclamații de uimire, experiența hunului și nu puteau să-și dezlipească ochii de la el. Khaba arătă spre bandaj: — Ce ai pățit acolo? Am mâna opărită. Balamber se aplecă să-și dezlege, destul de chinuit, chinga șeii și vorbi către Odolgan: — în loc să faci mutra aia de idiot, mai bine ajută-mă să încalec. Cu brațul ăsta nu reușesc. Odolgan sări agil din șa, își împreună palmele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
generală. Gomerius, mai ales, era neobosit, iar vocea sa groasă și cavernoasă, cu un ton întotdeauna liniștitor, aducea un pic de optimism în sufletele multora, care ziua întreagă - iar alții chiar mai multe zile - rătăciseră înspăimântați, pradă nenumăratelor temeri și mânați înainte de o frică oarbă. în mijlocul curții, abatele îi spuse lui Wisichart: — Sunteți siguri că sunteți urmăriți? Crezi că ne aflăm în mare pericol? Burgundul își turnă pe față toată apa dintr-un burduf din piele de capră, apoi, scuturându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
face cu oameni feluriți. Mulți dintre cei care-l înconjurau erau simpli coloni ori sclavi tineri și robuști de la țară, pe care hunii îi puseseră să-i slujească și-i cărau după ei, în suită, peste tot: erau puși să mâne carele, să aibă grijă de catâri ori făceau muncile din tabără; alții, de care barbarii aflaseră că vin din familii înstărite, erau mai mult decât niște prizonieri: ei erau ostatici, cărora viitorul le-ar fi putut aduce poate eliberarea, în urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
căzură la pământ. Aceia dintre ei care încă mai arătau a fi în viață fură uciși cu furie, cu lovituri de pietre și ciomege, de bărbați și femei ce năvăliseră prompt printre rândurile burgunzilor: sclavi din tabără, liberi acum și mânați de o sete de răzbunare pe care nu și-o puteau ține în frâu. — înainte! înainte! strigă războinicul ce îi conducea pe atacatori iar glasul lui, abia auzit în vacarmul acelor clipe zbuciumate, îi păru lui Sebastianus a fi acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Balamber nu-l asculta. Atenția îi era, în schimb, atrasă de ciudatul comportament al lui Mandzuk. Nemișcat în mijlocul celor căzuți, se sprijinea cu ambele mâini în sulița sa și părea să-l cerceteze pe unul dintre aceștia cu deosebită atenție. Mânat de o presimțire urâtă, Balamber îl împinse cu o mână pe Odolgan; călcând peste morți și peste răniți, se apropie de scutierul său și își aținti privirea la războinicul ucis. Fără să spună o vorbă, se lăsă în genunchi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Sebastianus fu bucuros că nu-l observase. Din casa aflată în fața lor, unul dintre burgunzi ieși cu chipul înnegurat. — Acolo înăuntru toți sunt morți, anunță. Un bătrân și două femei. Alte cadavre fură găsite printre ruine. Un soldat, care-și mânase deja calul dincolo de marginea locului viran și cercetase partea nevăzută a unei case, îi chemă pe toți, strigând tare. Alergând împreună cu ceilalți, Sebastianus se trezi înaintea unei miriști și a unei mici grădini de legume, unde descoperi alte trupuri. însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
o privire directă, leală și plină de hotărâre. Și pe urmă, părul: rebel, foarte ondulat, imposibil de domolit, îi cobora mereu în dezordine pe umeri și părea să cheme prezența unui bărbat care să-l mângâie. Asta și făcu Sebastianus, mânat de o pornire neașteptată, în vreme ce încă vorbea, cu spatele rezemat de palisadă. Ea se întrerupse și se încordă. Totuși, nu se sustrase mângâierii. — Mâine plec, Lidania. Femeia își încrucișă cu nervozitate degetele. — Pleci? Ce înseamnă că pleci? Și azi ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
cu o privire nerușinată și batjocoritoare. La trecerea lui Eucherius, cu mâinile legate, din mulțime se ridicau exclamații de surpriză și de protest, iar priviri ostile se îndreptară către Maliban, în care bagauzii recunoscuseră imediat un alan. El, netulburat, își mâna înainte calul prin mulțime, cu privirea fixă în fața sa și fără să arate pe față vreun semn de îngrijorare, dar Sebastianus se temu pentru un moment că Metronius avusese dreptate atunci când, la plecare, își manifestase îngrijorarea ca nu cumva atitudinea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
barbarilor: — Poți să te duci, îi zise, ești liber. Privirea pe care o primi ca răspuns era plină de ură. Băiatul păru că vrea să-i spună ceva, dar mai apoi își îndemnă calul și, cu câteva strigăte mânioase, îl mână la trap în jos pe cărare. Mabertus se opri să-l observe câtă vreme lumina lunii îi îngădui să o facă apoi trase de hățuri și își întoarse murgul. Trecu ceva vreme până regăsi cărarea printre copaci, dar apoi, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
prizonierul: pierdută și demoralizată, cu ochii învăluiți în lacrimi. în clipa aceea, descoperind-o atât de fragilă și de pierdută, simțise pentru ea o adevărată durere, o pornire sinceră de simpatie, și îi apăruse mai puțin îndepărtată, mai puțin intangibilă. Mânat de un impuls ce trecea dincolo de diferența de rang ce îi despărțea și de care era cât se poate de conștient, se apropiase de ea pentru a o liniști, lăsându-l pe tânărul burgund în așteptare pe calul său. Odată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]