5,997 matches
-
în rigidul costum de ceremonie. într-o miniatură, Doamna Elena a lui Matei Basarab poartă pantofi cu tocul înalt de evidentă proveniență apuseană. în rest - spune Corina Nicolescu 328 - datele costumului îmbrăcat de soția voievodului - conteș de serasir îmblănit, cu mâneci până la cot, cu motive florale înscrise în ogive, având pe piept șapte rânduri de găitane cu nasturi mici, rochie de culoare albastru-gri cu flori, având în partea e jos benzi drepte și în zigzag și cămașă de pânză albă cu
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
până la cot, cu motive florale înscrise în ogive, având pe piept șapte rânduri de găitane cu nasturi mici, rochie de culoare albastru-gri cu flori, având în partea e jos benzi drepte și în zigzag și cămașă de pânză albă cu mânecile răsucite pe mâini - se adună în înfățișarea costumului de curte muntenesc din veacurile al XVI-lea și al XVII-lea. Probabil, însă, că în garderoba acestei Doamne, care scria latinește, se aflau și alte piese ori accesorii venite din Apus
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
votiv de la Mănăstirea Arnota, îl convinge pe zugrav să se despartă de tradiția înțepenită și să o picteze așa cum putea fi văzută la Curte - și în sălile de recepție, dar și în odăile femeilor -, îmbrăcând „ghiordia înflorată cu aur, cu mânecile retezate și îmblănite, împodobită la gât cu freza rotundă de dantelă, apuseană, pe care o purtau și grofițele din Ardeal, ca și nobilele kievene”338. Schimbarea funcției unui veșmânt (este evocat conteșul, haina răsăriteană, purtată mai ales de polonezi și
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
către sfârșitul veacului, cândva între 1693 și 1697). Ni-l putem închipui într-unul dintre palatele Cantacuzinilor, îmbrăcat cu dulamă trandafirie cu manșete și căptușeală galbenă, strâns cu un brâu albastru, peste care și-a pus un caftan îmblănit cu mâneci până la coate. Purta, probabil, șalvari, mești și papuci galbeni, iar pe cap își îndesa un ișlic de catifea, având și el bordurile îmblănite. Arăta, adică - atunci când redacta acte, scrisori, testamente - așa cum îl vedea pe secretarul valah acel Kostümbilder-Buch, păstrat în
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
lui Bogdan al III-lea. Și Ruxandra cea frumoasă (frumusețea ei a răzbătut chiar și prin puținul - uneori - meșteșug al zugravilor noștri de biserici; o vedem, copilă întăi, în broderia „Coborârea de pe cruce”, într-o rochie ce lasă la iveală mânecile iei cusute cu aur, și apoi în icoana consacrată Sfinților Simion și Sava, unde poartă coroană de aur pe cap și, la fel ca sora ei, Stana, o corseletă roșie țesută cu fir peste o cămașă cu mâneci generoase, iar
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
la iveală mânecile iei cusute cu aur, și apoi în icoana consacrată Sfinților Simion și Sava, unde poartă coroană de aur pe cap și, la fel ca sora ei, Stana, o corseletă roșie țesută cu fir peste o cămașă cu mâneci generoase, iar, mai târziu, Doamnă a Valahiei, în tabloul votiv - pictat, probabil, de Dobromir din Târgoviște, ajutat de Dumitru și Chirtop - din biserica Mănăstirii Argeș, cu coroană grea, bătută cu pietre scumpe și cu pandelocuri bizantine, și îmbrăcând „o sucnă
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Trăind într-o lume aproape paralelă cu cea reală, S. își metamorfozează frustrările în ludic, susține multiple roluri, precum „sluta femeie cu măturoiul după ea”, care curăță tot ce poate, și scenă, și spectatori, dispărând în cele din urmă „în mâneca dramaturgului” (Figuranta). Într-o manieră ironică ce tinde spre grotesc și absurd, Picasso e imaginat a-și alege modelele asemenea unui zeu atotputernic și rău: „Văzu trei domnișoare / ce vreascuri-brațe aveau / ouă de papagali / năsucurile lor cloceau // Mulțumit de așa
SPATARU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289810_a_291139]
-
est. Suprafața pe care vă aflați este aridă cu excepția câtorva cactuși. Ultimul raport meteo indica că temperatura aerului va atinge 60 grade Celsius, iar temperatura la sol va atinge 65-70 de grade Celsius . Sunteți îmbrăcați cu îmbrăcăminte ușoară, cămăși cu mânecă scurtă, pantaloni scurți, șosete și pantofi de piele. Fiecare dintre voi are câte o batistă. Ceea ce ați adunat din buzunarele tuturor sunt: 2, 83$ în monede și 85$ în bancnote, un pachet de țigări și un pix cu vârf sferic
PROIECT DE CONSILIERE. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” ediţia a II-a by Mihaela Cenuşă () [Corola-publishinghouse/Science/569_a_910]
-
lui Hamlet, lui Iulius Caesar, lui Antoniu, Cleopatrei și Ofeliei,/ Lui Othello și altora,/ Să le stăpânească, ei și urmașii lor,/ În vecii vecilor”. Aceeași relație paradoxală se stabilește între viață și transfigurarea ei artistică: „Ce mai dezinvolți - actorii!/ Cu mânecile suflecate/ Cum știu ei să ne trăiască!// Moartea lor pe scenă e atât de naturală,/ Încât, pe lângă perfecțiunea ei,/ Cei de prin cimitire,/ Morții adevărați,/ Grimați tragic, o dată pentru totdeauna/ Parcă mișcă”. Oricât de variate, poemele se nutresc din aceleași
SORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289796_a_291125]
-
se risipească. Cuptorul, cum vede pe fată, zice: — Fată frumoasă și harnică, lipește-mă și grijește-mă, că poate ți-oi prinde și eu bine vrodată! Fata, care știa că de făcut treabă nu mai cade coada nimănui, își suflecă mânecile, călcă lut și lipi cuptorul, îl humui și-l griji, de-ți era mai mare dragul să-l privești! Apoi își spălă frumușel mâinile de lut și porni iarăși la drum. Și mergând ea acum și zi și noapte, nu știu ce
Cartea mea de lectură by Mariana Bordeianu () [Corola-publishinghouse/Science/559_a_873]
-
să-i hrănești; apoi să-mi faci bucate; și, când m-oi întoarce eu de la biserică, să le găsesc nici reci, nici fierbinți, ci cum îs mai bune de mâncat. Și, cum zice, bătrâna pornește la biserică, iară fata suflecă mânecile și s-apucă de treabă. Întâi și-ntâi face lăutoare, apoi iese afară și începe a striga: — Copii, copii, copii! Veniți la mama să vă lăie! Și când se uită fata, ce să vadă? Ograda se umpluse și pădurea fojgăia
Cartea mea de lectură by Mariana Bordeianu () [Corola-publishinghouse/Science/559_a_873]
-
SCRIERI: Teama de păsări, București, 1968; Autostop, București, 1969; Într-o singură seară, București, 1975; Barajul la prima vedere, București, 1979; Misterul Agamemnon, București, 1981; Masa de la fereastră, București, 1982; Barca e plină, București, 1984; Exerciții de mimică, București, 1984; Mâneca vântului, București, 1991; Execuția nu va fi amânată, București, 1993; Spitalul special. Visul românesc și omul revoluției prăbușite, București, 1994; Celula poetului dispărut, București, 1995; Teatru, pref. Dan Silviu Boerescu, București, 1997; Armurierul Cehov, București, 1997; Teatru scurt, București, 1999
NAGHIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288349_a_289678]
-
conflictul interpersonal care o opune lucrătorului benevol care i-a reproșat sosirea cu întârziere; evitarea consecinței negative „conflict” funcționează, de asemenea, ca o întărire a comportamentului problemă. Dar aceste arsuri o obligă pe Doamna B. să-și acopere brațele cu mâneci lungi, chiar și în perioada de vară; această consecință joacă rolul unei întăriri aversive, diminuând probabilitatea apariției ulterioare a comportamentului problemă. Analiza soluțiilor După ce s-a lucrat asupra comportamentului problemă, strategiile de analiză a soluțiilor pot fi aplicate. In primul
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
o redefinire a categoriilor moderne de „public” și „privat”. Rândurile de mai jos fac parte dintr-un schimb de impresii cu un prieten român, fost profesor la o prestigioasă universitate franceză, actualmente reîntors în țară. Epistolarul nostru electronic discuta „peste mânecă” (adică între Paris și Londra) locul și sensul mărturisirii creștine la începutul de veac XXI. Scrisoarea de față - ușor remaniată - este un răspuns dat unei cordiale provocări, chestionând locul „cărturarilor” în Biserică. După ce am convenit, ulterior, că subiectul dezbaterii noastre
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
în care se întîlnesc indivizii cei mai bizari. Era un tinerel scund și îndesat, cu fața pistruiată, cu o claie de păr gălbui. Purta o manta lungă, de o croială cabalistică și verde ca nuca, deși cam decolorată, ale cărei mîneci largi erau suflecate deasupra încheieturilor. în ochii lui se citea un delir fanatic, adînc înrădăcinat. De îndată ce-l zări pe acest personaj, Stubb exclamă: Ă El e! El e! El e măscăriciul cu poale lungi despre care ne-au vorbit cei
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
în cele din urmă o atîrnă la uscat, în greement; nu după multă vreme o dă jos și, după ce taie o bucată lungă de vreo trei picioare dinspre vîrful ei ascuțit, face la celălalt capăt două găuri în chip de mîneci și se vîră el însuși înăuntru. Iată-l pe „tocătorul“ nostru îmbrăcat în veșmîntul clasic al cinului său, veșmînt păstrat din vremuri imemoriale, care va fi unica lui protecție în timp ce va oficia slujba specială ce-i revine. Aceasta constă în
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
sînt un corb, mai ales cînd mă cațăr pe bradul ăla, pînă-n vîrf. Cra, cra, cra! Nu-s oare un corb? Dar unde-i sperietoarea? Uite-o! Două ciolane înfipte în cracii unui pantalon vechi și alte două vîrîte în mînecile unei haine ponosite. „Mă întreb dacă nu cumva despre mine vorbește?! Frumos compliment! Bietul băiat! îmi vine să mă spînzur! Pînă una-alta, mă duc de-aici, îl părăsesc pe Pip. Pe ceilalți, pot să-i rabd, căci sînt sănătoși
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Era un bărbat ca la vreo șaizeci de ani, tuciuriu la față, voinic, chipeș și cu o expresie de om cumsecade, îmbrăcat într-o haină largă, din pînză de pilot, albastră, ale cărei broderii îi atîrnau de jur împrejur; o mînecă a hainei fîlfîia goală în spatele lui, aidoma mînecii brodate a unei uniforme de husar. Ă Ai văzut-o pe Balena Albă? Ă Vezi asta? îl întrebă străinul, scoțînd dintre faldurile ce-l ascundeau un braț alb, din os de cașalot
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
ani, tuciuriu la față, voinic, chipeș și cu o expresie de om cumsecade, îmbrăcat într-o haină largă, din pînză de pilot, albastră, ale cărei broderii îi atîrnau de jur împrejur; o mînecă a hainei fîlfîia goală în spatele lui, aidoma mînecii brodate a unei uniforme de husar. Ă Ai văzut-o pe Balena Albă? Ă Vezi asta? îl întrebă străinul, scoțînd dintre faldurile ce-l ascundeau un braț alb, din os de cașalot, care-avea la capăt o scăfîrlie de lemn, ca
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
astfel încît, cînd imensa frunte ridată se ridică din apă, la o înălțime de peste douăzeci de picioare, hula furioasă se sparse de ea, azvîrlindu-și și mai sus coamele de spumă scînteietoare. Tot astfel, pe vreme de furtună, valurile din Canalul Mînecii se retrag înfrînte din fața temeliei stîncilor din Eddystone - însă numai pentru a se năpusti, spumegînde, asupra creștetului lor. Reluîndu-și în curind poziția orizontală, Moby Dick înotă repede în jurul echipajului ambarcațiunii sfărîmate, bătînd apa pieziș, ca și cum s-ar fi pregătit pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
consumatorul de literatură, de a-i oferi spectacole de prestidigitație și nu șanse egale cu ale detectivului. La Raymond Chandler, cititorul și scriitorul ajung la locul crimei în același timp. Nimic nu e trucat, nimic nu e ținut ascuns în mânecă ori păstrat pentru inevitabilul deznodământ triumfător. Procedural, romanul polițist hard-boiled este ruda mai violentă a „teatrului sărac” din anii ’60 și verișorul îndepărtat al parabolelor dramatice japoneze: la fel ca în reprezentațiile No sau Kabuki, important nu e ce se
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
la ridicol (...). Începutul nuvelei sună astfel: «Ușa se deschide într-un scârțâit lung, intră un bărbat voinic, cu picioarele suflecate, ud tot. Mâlul i se uscase pe sprâncene». Ce salturi acrobatice de gândire! Până acum știam că-ți poți sufleca mânecile (...). Și mai sunt posibile și alte minunății: prin ușa «care se deschide într-un scârțâit lung», să-ți intre în casă un om cu «picioarele suflecate, ud tot» și căruia, totuși, «mâlul i se uscase pe sprâncene!» Toate acestea arată
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
grandioasă și cea mai artistică clădire a Capitalei. Dincolo, în Occident se declară că aruncarea bombei atomice «ar fi de un efect moral sănătos». Nu cred în emisarul păcii care vine călare pe tun: cred în acela care iese cu mânecile suflecate din fabrica de tractoare. Cred, așa cum spune tovarășul Vîșinschi, în cuvântul și faptele de pace”. - Literatura vieții noi. În: Contemporanul, nr. 264 (43), 26 oct. 1951: „Această săptămână a Cărții Sovietice este încă un prilej de a relua caracterul
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
vedea probabil care dintre pariuri va fi câștigat. Mircea Mihăieș: Cred că amândouă! Vladimir Tismăneanu: Mircea Geoană este un om care se adaptează foarte bine, foarte inteligent din punct de vedere politic, care Își păstrează o serie de ași În mânecă. L-ai menționat și pe Radu Timofte: l-am cunoscut În urmă cu vreo zece ani, când a venit În America cu o delegație de parlamentari, și am avut o discuție foarte interesantă. La vremea respectivă reprezenta PDSR-ul, fiind
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
îmi mai amintesc, vezi tu, chiar cu o recunoștință maladivă, de parcă ar fi fost vorba din partea lor despre o generozitate supraomenească. Gândiți-vă doar, să-l tolerăm pe barbarul ăsta tânăr, ras în cap, cu mâinile vinete de frig sub mânecile prea scurte. Și, culmea, fiu al unui tată decăzut. Cum vrei să fiu un martor imparțial? Ai aprins o lanternă, ți-am văzut degetele în fascicolul îngust de lumină, am zărit scânteierea unui ac. „Să spunem adevărul despre ceea ce am
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]