10,420 matches
-
doar niște obiecte rare; au fost de mult înlocuite cu compilații pretențioase, editate mai puțin atrăgător. Ai învăța bine. O dată pe an, la vremea examenelor, un înalt funcționar vizita școala, vorbea cu copiii de parcă erau toți ai lui și le mângâia căpșoarele catifelate în timp ce le dădea premiile. Acum e la pensie și a uitat-o cu siguranță pe Ai; de fapt, în școlile de azi nimeni nu mai mângâie fetițele și nimeni nu le mai înmânează premii. Au venit apoi schimbările
Lafcadio Hearn - Kimiko by Angela Hondru () [Corola-journal/Journalistic/6487_a_7812]
-
vizita școala, vorbea cu copiii de parcă erau toți ai lui și le mângâia căpșoarele catifelate în timp ce le dădea premiile. Acum e la pensie și a uitat-o cu siguranță pe Ai; de fapt, în școlile de azi nimeni nu mai mângâie fetițele și nimeni nu le mai înmânează premii. Au venit apoi schimbările reconstrucției, în urma cărora familiile de rang înalt au intrat într-un con de umbră și au sărăcit. Ai a trebuit să renunțe la școală. A avut de înfruntat
Lafcadio Hearn - Kimiko by Angela Hondru () [Corola-journal/Journalistic/6487_a_7812]
-
plâns, fără să scoată un cuvânt. Ai a plecat singură, fără să verse o lacrimă. Și-a amintit că pe vremuri, când se țineau banchete în casa tatălui ei și dansatoarele serveau băutura, o gheișă liberă, pe nume Kimika, o mângâiase deseori. S-a dus direct la ea. „Vreau să mă cumpărați, i-a zis, și vreau mulți bani." Kimika a râs, a mângâiat-o, i-a dat să mănânce și i-a ascultat povestea. „Copila mea, nu-ți pot da
Lafcadio Hearn - Kimiko by Angela Hondru () [Corola-journal/Journalistic/6487_a_7812]
-
țineau banchete în casa tatălui ei și dansatoarele serveau băutura, o gheișă liberă, pe nume Kimika, o mângâiase deseori. S-a dus direct la ea. „Vreau să mă cumpărați, i-a zis, și vreau mulți bani." Kimika a râs, a mângâiat-o, i-a dat să mănânce și i-a ascultat povestea. „Copila mea, nu-ți pot da bani mulți pentru că și eu am foarte puțini. Însă îți promit că o s-o întrețin pe mama ta. Cred că-i mai bine
Lafcadio Hearn - Kimiko by Angela Hondru () [Corola-journal/Journalistic/6487_a_7812]
-
Într-o dimineață, la casa aceea a ajuns o călugăriță ce părea că cerșește. Auzind îndemnul budist „Ha-ii! ha-ii!", copilașul a fugit la poartă. Servitoarea care a adus pomana de orez obișnuită s-a mirat foarte văzând-o pe călugăriță mângâind copilașul și șoptindu-i ceva. Copilul i-a strigat servitoarei: „Lasă-mă pe mine să i-l dau!" Călugărița a implorat-o și ea, ascunzându-și chipul după borurile largi ale pălăriei: „Fiți bună și lăsați copilul să-mi dea
Lafcadio Hearn - Kimiko by Angela Hondru () [Corola-journal/Journalistic/6487_a_7812]
-
rugat să i le transmiți tatălui tău?" Copilașul a zis pe nerăsuflate: Tată, cineva pe care n-o s-o mai vezi vreodată pe lumea asta zice că se bucură în inima ei că ți-a cunoscut fiul. Călugărița zâmbi, îl mângâie iarăși și plecă repede. Servitoarea rămase locului uimită, pe când copilașul dădu fuga la tatăl lui ca să-i transmită cuvintele cerșetoarei. Ochii bărbatului se încețoșară la auzul cuvintelor și el plânse, căci el și numai el știa cine fusese persoana de la
Lafcadio Hearn - Kimiko by Angela Hondru () [Corola-journal/Journalistic/6487_a_7812]
-
-Ce-ai făcut tu azi, puiule? -Ah, păi mi-a dat tati drumul la televizor și la jocuri, când vine o femeie blondă, înaltă, frumoasă... -Așa, și? zice mama enervată. -Păi au început să se sărute, să se atingă, să se mângâie... -Și după ce-au făcut? zice mama și mai enervată. -Păi s-au dus în dormitor, și... -Gata! Nu mai vreau s-aud. Uite cum facem, când te întreb diseară la masă de față cu tac-tu ce-ai făcut
Bancul Zilei: Copil sincer, în fața părinților by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/63873_a_65198]
-
mi-a dat tati drumul la televizior și la jocuri, când vine o femeie blondă, înaltă și frumoasă... Tatăl începe să-i dea brânci copilului pe sub masă. -Așa, și ce-au făcut? -Păi au început să se sărute, să se mângâie, să se atingă... Tatăl îi face semne copilului pe sub masă. -Și după? -S-au dus în dormitor. -Așa, și ce-au făcut acolo? -Ce faci tu cu nenea poștasul de fiecare dată când vine.
Bancul Zilei: Copil sincer, în fața părinților by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/63873_a_65198]
-
să poată privi procedura. Simțeau că el ar putea învăța ceva din această experiență. A doua zi am simțit obișnuitul nod în gât în timp ce familia lui Belker își lua rămas bun de la el. Shane părea atât de calm în timp ce îl mângâia pentru ultima oară, încât mă întrebam dacă înțelege ce se întâmplă. Peste doar câteva minute, Belker avea să treacă liniștit în neființă. Shane părea să accepte totul fără dificultate și fără a fi tulburat. Am stat cu toții o vreme după
Viral pe Internet: Sensul vieții unui câine în viziunea unui copil by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/63954_a_65279]
-
tură pe 2nd Avenue făcând ca toți dracii. Apoi Tommy îi face semn să vină înapoi și Spook o întoarce încet vine spre el, bubuie din motor de câteva ori, lasă cricul și oprește și se dă jos cu atenție mângâie șaua și rezervorul și îi zice că e o motocicletă dată dracului. Și a doua zi Spook face ture prin centru pe la toate prăvăliile de motociclete și se chiorăște la alea din vitrine, cu balele pe bot și intră și
Hubert Selby Jr. - Ultima ieșire spre Brooklyn by Adrian Buz () [Corola-journal/Journalistic/6114_a_7439]
-
Președintele Traian Băsescu susține că proiectul de exploatare auriferă de la Roșia Montană "stă îngropat" din 1997 din cauza "lașității" oamenilor politici. „O astfel de exploatare creează locuri de muncă. Eu nu sunt adeptul lașității decizionale. De dragul de a fi mângâiat pe creștet de un ONG vocal, de o televiziune mai mult sau mai puțin națională sau antinațională, poate interveni și lașitatea. Și am văzut-o la foarte mulți oameni politici. Dacă acest proiect stă îngropat din '97 până acum, să
Băsescu despre Roşia Montană: Proiectul stă îngropat din '97, din cauza laşităţii oamenilor politici () [Corola-journal/Journalistic/47744_a_49069]
-
rămâne în amintirea mea nu numai un poet de vârf, ci și o personalitate complexă, o conștiință dăruită până la sacrificiu idealurilor sale. Nu am nici o îndoială că posteritatea îl va așeza acolo unde i se cuvine. Dar asta nu mă mângâie. Tare aș fi vrut să mă sune la telefon și să mă invite la o nouă premieră a Teatrului de Limbă Română din Vârșeț.
Un an fără Petru Cârdu by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/4686_a_6011]
-
mai grave și sunt gravă față cu cine știe ce nimicuri. Mă înnebunesc după evenimente de senzație, vesele sau funebre, parade, accidente, crime, sinucideri, scandaluri...[... ] Îmi trebuiesc dimineața cum deschid ochii știri palpitante, dacă nu mâhnește peste măsură și nu mă pot mângâia decât a doua zi cu o născocire și mai și.” (I.L. Caragiale, „Începem” ,1909) „Nu știu, când am hârtia albă dinaintea ochilor, mă apucă așa ca o amețeală și o spaimă... Mi se pare că e cineva în spatele meu care
Portretul unui geniu: "Moș Virgulă", 162 de ani de la nașterea sa () [Corola-journal/Journalistic/46994_a_48319]
-
flaut, într-un acordeon sau chiar într-o orchestră, dacă întîlnește în cale goluri sonore. Casa bunicii a fost primul ansamblu simfonic pe care l-am cunoscut, vîntul învia crăpăturile casei, golurile, spațiile dintre țigle: degetele lungi ale vîntului le mîngîiau ca pe niște clape de acordeon. Cu acel vînt, cu poveștile de acolo, ce se așteptau să mă fac? Inginer de drumuri și poduri? Fantezia nu mi-a încăput niciodată în formule cu integrale și nici în planuri bine desenate
Gonzalo Torrente Ballester by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/4975_a_6300]
-
ultimii ani. Parcă niciodată sintagma spiritul Crăciunului nu a fost mai utilizată în mass-media și în folclorul nou al urârilor transmise prin telefoane și e-mail. Formulele de felicitare nu permit, oricum, prea multă variație: „Fie că spiritul Crăciunului să ne mângâie inima, să ne descrețească frunțile”; „Fie că spiritul Crăciunului să vă lumineze gândul...”; „Lăsați spiritul Crăciunului să va umple inimile și casele”; „Sărbători Fericite pline de spiritul Crăciunului” etc. Unul dintre canalele principale de repetare și devalorizare a sintagmei a
Spiritul... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5003_a_6328]
-
povestesc simplu și poticnit întâlnirea cu moartea și trudnica ei învățare. La Medeea Iancu, moartea medicalizată e tradusă în delicate metafore ale copilăriei (vezi Divina tragedie): „moartea-i doar o păpușă de lemn / pe care fetițele și băiețeii o lustruiesc mângâind-o / târâș- grăpiș trece moartea / cu nasul lung și tocit la vârf”. La Ana Dragu, „servicii funerare non-stop / niciodată nu va fi îndeajuns de multă dragoste / să țină moartea departe”. 5. Situareaumăr la umăr, în proximitate - o moarte a celuilalt
Despre moarte, numai de bine by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4402_a_5727]
-
masă. În clipa în care fu sigur că Delia nu observase nimic, se uită pe furiș la servitoare: toate mișcările ei păreau naturale și inocente, chiar și atunci când se încorda în timp ce strângea farfuriile, iar antebrațul ei neted și suav îi mângâia aproape imperceptibil obrazul. În noaptea aceea, în zbuciumul insomniei și în angoasa și sufocările unui atac de astm mai intens decât în alte dăți, o dorise din nou cu o violență devastatoare. Lucrurile continuaseră la fel, zi după zi. De
JULIÁN RÍOS - Cortegiul umbrelor () [Corola-journal/Journalistic/4411_a_5736]
-
ZOE: Da?! Ce interesant! CETĂȚEANUL T.: Da. Și furnizorul meu e neamț și e prieten cu alt neamț, care e inventatorul licuriciului, de la Berlin! ZOE (fascinată): Prieten cu inventatorul licu...?! Chiar cu inventatorul? CETĂȚEANUL T.: Chiar cu el ! ZOE: Extraordinar! (Mângâie lanterna.) Ce tare luminează! CETĂȚEANUL T.: I-am cerut să ne trimită o mostră. I-am făcut și o invitație. Trebuie să sosească dintr-o zi într-alta. Dac-aș avea o putere, v-aș construi o alee plină de
A DOUA SCRISOARE PIERDUT| sau TRENUL TOGOLEZ NU OPREȘTE LA PARIS Comedie post-caragialiană în patru acte (fragmente) by Eugen Șerbănescu () [Corola-journal/Journalistic/4434_a_5759]
-
și neînfricarea țineau de perorație, nu de ținută. După a doua arestare, Pandrea căpătase o docilitate spontană de școlar smerit. Dar acum, în perioada 1954-1956, accentele paroxistice nu-i îngăduie acalmii și reverii, cuvintele lovind, biciuind sau mușcînd, dar rarerori mîngîind sau lăudînd. Pandrea n-are predispoziții duioase și nici înclinații contemplative, dracul care îi curge prin vine preschimbîndu- l într-un gladiator aflat pe picior de război, care se năpustește asupra personajelor pe care le ia în seamă. Cînd evocă
La grande peur by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4624_a_5949]
-
a sprijinit de mine, căzută parcă în transă, și a început să plângă ușor, tremurând. Picăturile de apă pe care uitase să și le șteargă de pe ceafă îi alunecau de pe pielea elastică și i se scurgeau pe umerii catifelați. Am mângâiat-o pe umeri. Mutsuko m-a căutat cu înfrigurare și și-a unit buzele cu ale mele. Îi înțelegeam spaima. Dacă tot întinerea în ritmul acesta, ce urma să se aleagă de ea? Nici eu nu știam. Oare ce avea
TAICHI YAMADA N-am mai visat de mult că zbor () [Corola-journal/Journalistic/4393_a_5718]
-
bucura de tinerețea mea. - Sunt sigur că vei rămâne așa. - Da, trebuie să cred asta. - Ești frumoasă. Strălucitoare. - Uită-te la mine! Privește-mi tinerețea! S-a prăbușit pe pat. Am făcut dragoste cu ea. Cu nerăbdare și disperare am mângâiat-o, i-am strâns și i-am atins cu delicatețe corpul tânăr întorcând- o întâi pe burtă, apoi brusc cu fața-n sus, dezmierdând-o cu buzele, lingând-o peste tot, sugând-o. Din nou m-am simțit de parcă o
TAICHI YAMADA N-am mai visat de mult că zbor () [Corola-journal/Journalistic/4393_a_5718]
-
amenințătoare undeva, în interiorul meu, mi se părea acum zămislită doar de sensibilitatea mea exacerbată. Mutsuko stătea nemișcată, cu păru-i atingându-mi bărbia, cu obrajii ascunși la pieptul meu. Umerii ei albi se ridicau ușor în ritmul respirației mele. Am mângâiat-o pe păr. Avea părul negru și strălucitor, iar fiecare fir în parte părea că palpită de viață. Dar oare cum arăta părul meu, în comparație cu al ei? Părul meu, despre care în tinerețe se spunea că avea firul tare, își
TAICHI YAMADA N-am mai visat de mult că zbor () [Corola-journal/Journalistic/4393_a_5718]
-
conștiința că asta ar presupune să-i dea o grijă în plus, și se vede că încearcă să-i ușureze viața cât se poate de mult ori cât se pricepe de mult, dar nu se prea pricepe. Și uneori îi mângâie pe obraz pe fată și pe frățior. Se uită în toate direcțiile, în toate părțile, e cu ochii în patru, sunt sigură că pentru ochii lui atât de vioi nu trece neobservată apariția unui trecător și pe unii pesemne că
Javier Marías - Chipul tău, mîine. Dans și vis () [Corola-journal/Journalistic/5747_a_7072]
-
pe care nici măcar nu le înțelege. Poate că de aceea nu-l covârșesc, e mereu vesel, și maică-sa îl iubește foarte mult. Dar nu e mai puțin nedrept, pe lângă faptul că e absurd“. A rămas pe gânduri câteva clipe, mângâindu-și genunchii cu amândouă mâinile, se așezase pe marginea sofalei, în dreapta mea, abia se întorsese acasă și încă nu-și scosese haina, lăsase jos pungile pline de cumpărături, nu se dusese direct la bucătărie. Genunchii ei mi-au plăcut întotdeauna
Javier Marías - Chipul tău, mîine. Dans și vis () [Corola-journal/Journalistic/5747_a_7072]
-
Deși sunt căsătorit și am o fetiță, eu n-am încercat niciodată ceva asemănător. Eu... vreau să-mi trăiesc restul de viață alături de tine. Am să mor, dar te voi ține minte”. A pus capul pe genunchii mei. Eu îi mângâi ariciul de păr, tuns scurt, îmi curg lacrimile, nu pot să-i spun un cuvânt. Apoi s-a ridicat și mi-a întins o hârtie. Era scutirea de muncă forțată în Germania, semnată de comandatul român și garnisită cu ștampile
Anna by Ludmila Stern () [Corola-journal/Journalistic/5761_a_7086]