2,090 matches
-
Clasicii au oferit tehnica cercetării sociologice; în chirurgie nu toate operațiile de același fel reușesc, uneori pacientul își pierde chiar viața. Aceasta nu înseamnă că tehnica operatorie trebuie schimbată. Fie organul operat nu mai putea fi vindecat, fie medicul nu mânuia destoinic tehnica. Tehnica reprezintă o valoare pe care sunt chemați să o utilizeze doar cei care i-au înțeles foarte bine tainele. * Au inițiat și au promovat posibilele abordări sociologice: pe de o parte, sociologia evenimențială (analiză concretă a realității
Deschideri spre o istorie a sociologiei by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
13) și se teme de gândurile ei ascunse (simt cum crește în ea... o voință primejdioasă - IV 4). În final, regele intuiește în lipsa ei de iubire slăbiciunea ca și puterea nefastă (mă cunoaște nu ca să mă iubească, ci ca să mă mânuiască... te plictisești dacă nu te joci cu vreo paiață... are nevoie de ajutor), însă își dă seama prea târziu că atingerea ei poate deveni mortală (floare ucigașă, cap de Meduză, monstru - IV 7). După omorul inspirat de ea, regina nu
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
are și un frate, Joseph, care nu participă la mesele în familie. Ea nu-l cunoaște. Aparatul ciudat, rezemat de perete, pe care îl vede pe culoar, este proteza lui Joseph care și-a pierdut un braț și un picior, mânuind un ferăstrău. Accidentul a survenit pe când lucra ca zilier pentru un negustor de cherestea, el, un artist. Medicii din Colombes i-au inventat proteza asta. Datorită ei, Joseph poate să urce din nou pe scenă ca să-și execute numărul. Azvârle
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
Căpitanului, șeful istoric al Gărzii de fier, asasinat în urmă cu doi ani din ordinul regelui Carol, care se săturase de uneltirile lui, avea să se producă în fața microfonului. Micuța Catalina, în vârstă de cinci ani, stârni o scurtă agitație, mânuind după voie microfonul, înainte de a cânta, cu un glas dulce, întretăiat de suspine, O, brad frumos, în germană. Gemenii care, firește, gângureau în limba lui Goethe, își manifestară zgomotos bucuria. Părinții lor se arătară mai rezervați. Spre două dimineața, când
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
nu mai e nimic nou sub soare, el le-a văzut deja pe toate, crede că tot ce se putea spune s-a spus, tot ce se putea face a fost făcut și că nu ne mai rămîne decît să mînuim piesele jocului 27. În operele sale de după 1980, autorul francez prezintă imaginea intelectualului european alienat, martor la prăbușirea modernității, al cărei necrolog îl scrie cu detașare și ironie. Perspectiva sa cinică și nihilistă asupra epocii moderne se poate foarte bine
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
sa. Articolele lui Panu apar în foaia franceză, dar nu au, nici pe departe, savoarea articolelor din Lupta. În ziarul francez Panu scrie, în contra obiceiului său, articole lungi de câte 3 coloane și, mai mult, limba franceză nu o poate mânui cu virtuozitatea cu care mânuie pe cea română. De aceea, colaborarea lui Panu la ziarul d-lui Lahovary n-a durat prea mult. Întâiul pas pentru unirea forțelor opoziționiste este făcut. Partidul lui Dumitru Brătianu și partidul liberal-conservator cad de
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
în foaia franceză, dar nu au, nici pe departe, savoarea articolelor din Lupta. În ziarul francez Panu scrie, în contra obiceiului său, articole lungi de câte 3 coloane și, mai mult, limba franceză nu o poate mânui cu virtuozitatea cu care mânuie pe cea română. De aceea, colaborarea lui Panu la ziarul d-lui Lahovary n-a durat prea mult. Întâiul pas pentru unirea forțelor opoziționiste este făcut. Partidul lui Dumitru Brătianu și partidul liberal-conservator cad de acord și publică programul coalițiunii
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
scăpat de Politimos, Politimos că a primit o slujbă așa de înaltă, iar Brătianu că a rezolvat așa de fericit o chestie care putea să-i provoace neplăceri politice într-un județ. Aceasta era maniera lui Ion Brătianu de a mânui oamenii. Alături de Ion Brătianu era C.A. Rosetti. Pe cât era de iubit Ion Brătianu, pe atât era de urât și hulit C.A. Rosetti. În marele public, Brătianu era geniul cel bun, iar Rosetti geniul cel rău. Tot ce se
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
din punct de vedere economic, sub nivelul multor așa-numiți proletari, și-ar schimba părerea desigur; dar cea mai mare parte a lumii, ne judecă după alte aparențe și după alte realități. Preotul nu este un salahor, nici un muncitor ce mânuiește rindeaua sau nicovala, nici un mașinist; și, chiar din acest motiv, apare în fața unora ca un privilegiat. Principala sa muncă pare a se reduce numai la ziua de sărbătoare și, astfel, cei superficiali presupun că în zilele de lucru se răsfață
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
de sfințire personal-religioasă? Nu ar fi acesta pumnul de drojdie care ar trebui să ducă sufletele dezorientate spre o fermentare creștină? 115. Să ne pregătim pentru dispute Pentru asta trebuie să ne antrenăm în studiul dezbaterilor, ca să fim capabili să mânuim armele gândirii și ale cuvântului, într-o lume în care toți au pretenția să rostească sentințe în numele Bisericii. Sfântul Ștefan, prin discursul său înaintea sinedriului, s-a revelat un profund cunoscător al Sfintelor Scripturi și un polemist convingător și concludent
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
să convingă spiritele, ar fi mai convenabil ca, preotul, să se străduiască să intre în inimile reci și împietrite, pentru a le transforma cu puterea exemplelor sale. Chiar și de s-ar întâmpla vreodată ca preotul să fie obligat să mânuiască secera și ciocanul, în ziua acea, în care el va apărea în ochii ateilor în toată lumina sa de curăție, de dezinteres și de iubire, masa muncitoare, convinsă de acest exemplu, va fi nevoită să-și deschidă ochii, își va
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
speranța unei vieți de calitate, încredere în profesia noastră (uneori contestată sau chiar minimalizată!!!). A fost o șansă pentru biblioteconomia județului ca valoarea unei asemenea personalități să se regăsească și în munca noastră de zi cu zi, a celor care mânuiesc cartea și, prin ea, propagă actul de cultură. Mihaela Ursu Iulia Rotaru EDUCAȚIE PRIN FORMARE CONTINUĂ În ceea ce privește formarea profesională prin educația recurentă sau compensatorie ne-aui fost de mare ajutor ghidurile și manualele simple și eficiente. Faptul că acest gen
Clipe de vrajă by Valentina Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/640_a_1035]
-
primară. A urmărit cu atenție modul de predare al dascălului și răspunsurile elevilor. Apoi a trecut la Școala Superioară de Arte și Meserii. Cercetând timp de o oră și jumătate activitatea atelierelor școlii, însoțit de inspectorul general Sterian, Mihai a mânuit aparatele de conducere ale unui tractor, a lucrat alături de elevi... la mânuirea unui strung și la diferite alte lucrări, arătând o rară pricepere și un vădit interes pentru învățământul practic. Timp de o jumătate de oră, Mihai a cercetat un
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
Cine să-l mai apere dacă n-am bani să-mi fac rost de cal și de arme? Bine, atunci să lupte el, negustorul cel ferchezuit, care știe să-și numere banii cu labele lui moleșite, dar nu știe să mânuiască o suliță. N-a hotărât Dumnezeu că noi suntem stăpânii, că noi suntem cei puternici și nobili? Pe noi se sprijină prinții și stăpânirile. Sabia noastră Îi aduce pe tron și Îi ajută să rămână acolo. Sabia noastră le sare
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
purtau arabii, pe care vorbitorul o purta la coapsă, trezise curiozitatea ducelui, el Însuși mare amator de arme. „Cu o spadă ca asta tai un fulg În zbor“, gândi el. „Nici n-ai nevoie să lovești cu amândouă mâinile. O mânuiești numai cu o mână, ca pe o apărătoare de muște! Până și un copil ar putea pricinui mari neajunsuri. Orice s-ar spune despre mauri, sunt foarte pricepuți făuritori de arme, poate chiar mai Îndemânatici decât creștinii!“ Totuși, cu toată
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
spus. Poate că nu te-am Înțeles de la Început. Eu sunt un răz boi nic crescut În tradiția cavalerească, așa cum am moștenit-o de la strămoși. Menirea mea e să lupt. Meseria mea e să mâ nuiesc spada și s-o mânuiesc bine. Așa am făcut până acum și așa voi face și de acum Înainte. Dar Încet, Încet, am În țeles că ai dreptate. Timpurile se schimbă, omenirea se Îndreaptă spre alte vremuri. Nu se va mai mulțumi cu Întreceri cavalerești
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
să-l adăpostească acolo. „Pune-i ciocanul În mână, să cioplească și el cât de cât. Dacă vrea să stea aici, să-și câștige mâncarea“, spusese meșterul, privind cu atenție statura herculeană a noului venit. „Da, e destul de zdravăn să mânuiască dalta. Poate să rămână dacă vrea.“ Hermann rămase. Rămase pentru totdeauna, căci În scur tă vreme muri. O molimă teribilă și necunoscută pe care o aduseseră fugarii din Răsărit, mânați din urmă de tăvălugul războinicilor lui Mahomed. Nimeni nu știa
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
de o parte și doi de cealaltă. Simeon scoase repede piatra cea ascuțită și tăie cu destulă ușurință legăturile de la mâini. Mișcările pe care le făcuse tot timpul Îl ajutaseră să nu-și piardă Îndemânarea degetelor lui puternice, obișnuite să mânuiască dalta și cio canul. Se aplecă și reteză frânghia care-i ținea legate picioarele sub burta calului, precum și cureaua care-l ținea pe acesta proțăpit de brad. Se săltă apoi pe o creangă groasă. Cei patru așteptau Încordați. În clipa
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
abia avu timp să scoată la rândul său din teacă sabia lui ușoară și Înco voiată, după moda arabă, atât de ageră Încât putea tăia un fulg În două, când fu Înconjurat de atacatori. Bodo era voinic și deprins să mânuiască cu măiestrie uneal ta primejdioasă, așa că sarcina ucigașilor se dovedi Într-ade văr mult mai grea decât crezuseră. Tânărul Îl doborî pe cel mai apropiat, când o arsură cumplită Îi fulgeră umărul drept. Își trecu cu iuțeală sabia În mâna stângă
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
cavalerul Eglord și până atunci Închisese ochii ori de câte ori venea vorba despre cruzimile și grozăviile care se petreceau la castelul din Opfingen. Pentru el, erau vorbe fără temei ale celor care Îl pizmuiau pentru faptele lui de arme, pentru felul cum mânuia sabia. Iar adorația Încăpățânată pe care Eglord i-o arăta fiicei lui era doar expresia admirației pe care orice cavaler trebuia s-o arate doamnei visurilor lui, pe care o diviniza În chip platonic, așa cum se cuvenea. Fără Îndoială, nu
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
lui Urs, cu care până atunci Îi mersese bine negoțul. Deși acesta Îi oferise sprijinul pentru a-și putea deschide singur o mică afacere, Solomon refuză și intră În slujba prietenului său. Se instală În cămăruța de lângă biroul lui Urs, mânuind cu Îndemânare o pană uriașă și adăugând cu iscusință grămezi de monede la avutul stăpânului său. Seara pleca acasă liniștit, unde soața lui Îl aștepta cu știucă um plută, Își făcea rugăciunile și mulțumea dumnezeului Savaot pentru că-i salvase viața
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
tu! — O, frate, știi că nu prea mă pricep la vânătoare. — știu, știu, ești un om ciudat. Un cavaler strălucit ca tine, luptător nebiruit, căruia nu-i face plăcere să tragă spada... S-ar zice că la tine numai mintea mânuiește armele, nu și mâna... În sfârșit, cred că ai fi mai bun decât mine pentru scaunul domnesc. Conrad schiță un gest de Împotrivire. — știu, știu. Îmi ești cu totul devotat, frate. Un suflet creștinesc și nobil ca al tău nu
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
de dragul Înălțimii Voastre. Veniți, pe drum vă voi povesti totul. O ajută să-și tragă zdrențele peste cap și-o conduse afară din temniță. Pe trepte zăcea paznicul, cu un pumnal Înfipt În spinare. — Tu l-ai omorât? Credeam că mânuiești numai dalta și ciocanul, nu și spada! Deci ești și războinic? — Nu știu, domniță, nici nu mai știu ce sunt. N-a bănuit nimic, credea că sunt slujitorul care aduce mâncarea. Când am fost destul de aproape, l-am lovit. Dumnezeu
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
spinare o mie de țărani belstemați cu ghioage și cu coase... Tu n-ai mai apucat să vezi cum se poate rostogoli un cap de cavaler de parc-ar fi un dovleac, adăugă el batjocoritor. Cum sparge capul o ghioagă mânuită cu Îndemânare, de sare țeasta făcută țăndări În toate părțile... Am plecat să văd ce se petrece aici, În casa mea, unde ți-ai adăpostit comoara cea de preț, ripostă sec Adalbrecht. Voiai să-și ia tălpășița? Am ajuns tocmai
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Ca să mă pregătească pentru această demnitate, mi-am Început ucenicia politică sub supravegherea lui. Am avut cei mai buni dascăli și am Învățat tot ce se cuvine unui nobil desăvârșit. Am Învățat limbi străine, retorică și filozofie, am Învățat să mânuiesc sulița și sabia și m-am desăvârșit În arta călăriei și a luptelor. Apoi a venit timpul politicii, și tatăl meu m-a luat la toate Întâlnirile lui, m-a introdus În arta diplomației și a tuturor intrigilor și jocurilor
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]