4,285 matches
-
Că nu L-a înțeles pe Dumnezeu. Nimic din toate nu-i mai e de-ajuns, Se ceartă, se revoltă și se zbate, Ar vrea să fie peste tot și-n toate, Unde nici gândul încă n-a pătruns. Îl macină regretul ancestral, Că steaua lui abia mai lasă-o dâră, Înșfacă viața-n dinți, mușcând cu ură, Sperând să-l mai ridice-un ultim val. Și ar mai sta, că încă n-a spus tot... Cerșește timpului un bob zăbavă
INTROSPECȚIE de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1729 din 25 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372164_a_373493]
-
mai bine! - Asta, faci tu acuma! Îmi las amintirile în pătrate sau poate încercuri, ba poate durerea sau răzvrătirea, ori neputința, dar nu, nu, toate sunt în gândul meu strict ermetizat și repetabil, îngrozitor de grele, făcătoare de alte răni. Mă macină meticulos și simt prăpăstii tot mai aproape de talpa mea, sau de capul meu... - Am primit atâtea în viață fără să cer și acuma mi s-a luat ceva deosebit, fără să fiu întrebată, e just? - Știe Dumnezeu mai bine! - Știe
SINUCIDERE CU AMINTIRI de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1322 din 14 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/372186_a_373515]
-
o ectoplasma aranjată altfel un fel de ceață rarefiata cu ochi, urechi și o rudimentara minte dacă era înțelept nu era om nu înghițea carnea altuia nu dărâma casă altuia nu fură femeia altuia nu ucidea, nu violă uite cum macină cafea și rânjește la mine apoi mă întreabă senin, ticălosul, vrei un expresso segnior? Citește mai mult molienda pensamientosîn spaniolă cuvintele au alt gustpot să ascult orehipnotizat de sunetecare nu există decât sub paralelă 45mai jos de Castilliamai jos de
ADRIAN GRAUENFELS [Corola-blog/BlogPost/376106_a_377435]
-
decât la omomul? ce e omul? informație!o ectoplasma aranjată altfelun fel de ceață rarefiata cu ochi, urechi și o rudimentara mintedacă era înțelept nu era omnu înghițea carnea altuianu dărâma casă altuianu fură femeia altuianu ucidea, nu violauite cum macină cafea și rânjește la mineapoi mă întreabă senin, ticălosul,vrei un expresso segnior?... IX. MAX BLECHER, UN KAFKA SUPRAREALIST., de Adrian Grauenfels, publicat în Ediția nr. 1870 din 13 februarie 2016. Max Blecher, un Kafka suprarealist. "Când privesc mult timp
ADRIAN GRAUENFELS [Corola-blog/BlogPost/376106_a_377435]
-
Acasa > Stihuri > Nuante > PORTRET DE COMETĂ Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 1835 din 09 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului 308 PORTRET DE COMETĂ Aștept zadarnic, Să se schimbe părerile, Însă ceasul crainic, Al timpului, Îmi macină părerile. Eu păstrez în amintire, Doar acea privire duioasă, Plină de fericire, Ochii unei fete, Aș putea spune, Foarte frumoasă. Nu. Nu frumusețea, M-a interesat, Nici eleganța, nici suplețea, Nu m-a fermecat. Dar ce? E o întrebare! Să
PORTRET DE COMETĂ de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1835 din 09 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376202_a_377531]
-
rosti tare și răspicat să plecăm sau să stăm sau Domnul știe ce le așterne pe buze iarba va încolți mugurii se vor naște cântecul tatălui va continua în inimă nu voi ști să-l dăruiesc mai departe. asta mă macină pentru că lacătul se va strânge în jurul zalelor cuvintelor sale înțelepte iar eu mai surdă mai oarbă voi păși mai departe în întunericul meu pentru a mă recunoaște mă răzvrătesc și mă voi răzvrăti mereu când prin sacul de pânză se
ACUM NU. ACUM DA de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1495 din 03 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379662_a_380991]
-
două nopți în care doar ațipea cu intermitență. Era vlăguită, dar a găsit forța de a merge tot mai repede spre casă, chiar dacă știa bine că Tudor, soțul ei, obținuse trei zile libere și era permanent cu ochii pe telefon. Măcinată de supărare, nu uita să-și îndrepte gândul și la Cel de la care aștepta alinare și minunea de a-ș vedea fata acasă, vie și nevătămată: „Nu se poate, Dumnezeul meu, să am așa mare necaz și Tu să nu
EPISODUL 4, CAP. VISE SPULBERATE, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1633 din 21 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379680_a_381009]
-
Acasa > Strofe > Introspectie > MĂCINAT DE DORURI Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 1586 din 05 mai 2015 Toate Articolele Autorului MĂCINAT DE DORURI... Mă macină doruri nebune, Le păstrez în ascunzișuri, Să nu le știe întreaga lume, Numai tainice frunzișuri. Strivite de pietre în maluri, Sunt gânduri plecate departe, Risipind lumină în valuri, Pe aceste versuri necoapte. Te-am căutat prin
MĂCINAT DE DORURI de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379767_a_381096]
-
Acasa > Strofe > Introspectie > MĂCINAT DE DORURI Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 1586 din 05 mai 2015 Toate Articolele Autorului MĂCINAT DE DORURI... Mă macină doruri nebune, Le păstrez în ascunzișuri, Să nu le știe întreaga lume, Numai tainice frunzișuri. Strivite de pietre în maluri, Sunt gânduri plecate departe, Risipind lumină în valuri, Pe aceste versuri necoapte. Te-am căutat prin diverse cotloane, Prin timp
MĂCINAT DE DORURI de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379767_a_381096]
-
pietre în maluri, Sunt gânduri plecate departe, Risipind lumină în valuri, Pe aceste versuri necoapte. Te-am căutat prin diverse cotloane, Prin timp, real și infinit, Să-mi potolesc a iubirii foame, Sunt fericit că te-am găsit. Referință Bibliografică: MĂCINAT DE DORURI / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1586, Anul V, 05 mai 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Mihai Leonte : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
MĂCINAT DE DORURI de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379767_a_381096]
-
Nimic nu mai pare s-amuze. Ochii-mi caută în rece privire, Vulturi turbați zboară pe cer Amenință-n cercuri, pieire... Refuz să trăiesc sau să sper!!! Lumea-njur îmi pare străină, Nici eu nu-mi mai sunt cunoscută, Mă macină durere de vină, Apus-am cu dragostea pierdută. Mâinile smulg carnea pe care Plimbatu-sa iubirea-ți nedreaptă, Te strig cu glasul ce-mi moare, Căci inima încă te-așteaptă. Citește mai mult Sufletul uscatu-sa de plâns amar,Zâmbetul înghețat-a
DORISDORIA STĂNESCU [Corola-blog/BlogPost/374615_a_375944]
-
zadar,Nimic nu mai pare s-amuze.Ochii-mi caută în rece privire,Vulturi turbați zboară pe cerAmenință-n cercuri, pieire...Refuz să trăiesc sau să sper!!!Lumea-njur îmi pare străină,Nici eu nu-mi mai sunt cunoscută,Mă macină durere de vină,Apus-am cu dragostea pierdută.Mâinile smulg carnea pe carePlimbatu-sa iubirea-ți nedreaptă,Te strig cu glasul ce-mi moare,Căci inima încă te-așteaptă.... IX. ÎNGERI PRINTRE ÎNGERI, de Dorisdoria Stănescu, publicat în Ediția nr.
DORISDORIA STĂNESCU [Corola-blog/BlogPost/374615_a_375944]
-
Din păcate, o parte din societate s-a obișnuit în regimul trecut să dea informații despre semenii săi și de orice fel, chiar dacă sunt intime ori de domeniul care nu interesează pe nimeni. Și parcă sunt niște mori stricate care macină mereu problemele altora, în ciuda faptului că ale lor rămân nerezolvate. Deși se schimbă regimul ori religia, greu își mai schimbă omul mentalitatea! Așadar, nu regimul este de vină, ci caracterul omului! Omul cultivat care are caracter, nu se pretează niciodată
DESPRE SUBIECTELE NOASTRE DE DISCUŢIE de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1498 din 06 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374714_a_376043]
-
al său, tonul lui Virgil Ciucă este mai blând, mai plin de înțelegere și îngăduință, mai nostalgic și cu mult mai înțelept. Ceea ce nu poate fi decât salutar. Altfel, așa cum spune Virgil Ciucă, „Pavându-și calea către răstignire / În vremuri măcinate de orgolii, / Cu strigăte-n deșert, fără oprire, / Pe drumuri străjuite de magnolii” (Percepție). Ceea ce e remarcabil la acest autor este atitudinea hotărâtă, voința de a nu abdica de la principiile sale, spiritul justițiar, caracterul ferm și o anume directețe în
POEMELE SURGHIUNULUI SUFLETESC de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2193 din 01 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374678_a_376007]
-
-mi reproșa tot ce nu-i convenise în relația noastră. Dar de ce așteptase așa de mult? Eram indignată de lipsa lui de curaj, căci nu-mi trecuse niciodată prin cap că ar fi supărat de ceva sau, că ar fi măcinat de sentimente contradictorii. Eu vedeam totul în roz, de aceea dădusem un răspuns afirmativ la cererea în căsătorie, iar acum încercam să mă lămuresc de ce dorise să ne căsătorim dacă ce era roz pentru mine se părea că era cenușiu
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 3 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2215 din 23 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371667_a_372996]
-
mine; credeam orbește că îl iubesc, iar acum, îmi dădeam seama că nici nu-l cunoșteam, mă rănea gândul că totul fusese doar o iluzie, ca-ntr-un roman trist, în care eroina rămâne din prima cu mâinile goale. Mă măcina neputința de a schimba ceva din conversația aceea, mă gândeam, dacă ar fi fost posibil să dau timpul înapoi, altfel ar fi decurs totul, însă acestea erau doar speculații nefondate și imposibile, omenește vorbind. Continuau periodic să-mi revină în
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 1 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2210 din 18 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371670_a_372999]
-
scaldă o mare parte din hotarele Vadului cu apele lui, căci satul acesta e mai mult de-a lungul acestui rău ardelean , începând cu mult mai sus de Baștea unde pe vremuri era o moară purtată de apele Someșului ca să macine grâul și porumbul oamenilor din partea locului, și până cred mai jos de Valea cea pustie de pe vremuri unde părinții mei cu mine dimpreună aduceam cânepa s-o punem la topit . Fiind unul dintre cele mai frumoase dealuri din partea locului , așa cum
COMUNA VAD de IOAN DANIEL în ediţia nr. 2003 din 25 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375725_a_377054]
-
este realizată în acești ani în care soarele orbitor al sudului coboară în noaptea sumbră a nebuniei, dar tot atunci Van Gogh se supune unei presiuni înfricoșătoare la care, în mod normal, o viață, și cu atât mai mult una măcinată de boală, nu poate rezista”, scria Octavian Paler despre Vincent van Gogh. Își răzbuna durerea cu „o mare nevoie de a iubi”, iubirea lui pentru această „poezie tăcută” - pictura. Am citit de curând despre presupunerea de plagiat a lui Van
GALBENUL SOLAR AL LUI VAN GOGH de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2268 din 17 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375695_a_377024]
-
rațiune. Nu, nu putea să își șteargă din memorie chipul mirific pe care îl studiase cu egoism pe acea stradă blestemată. -Pe aripile mele, era doar un monstru orbil. Un damnat...un... Nu putea să își continue ideea, ceva o măcina pe interior, un fior teribil puse stăpânire pe trupul său firav, dar nemuritor. Tremurând din toate articulațiile, a zburat la singura persoana ce îi putea fi de ajutor în acele momente cumplite. Nu avea de gând să cadă victimă unor
UN ÎNGER ŞI UN DEMON de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1894 din 08 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369149_a_370478]
-
spulberate, tinerețe arsă prea devreme, sănătate zdruncinată iar despre idealuri, mai bine să nu pomenesc nimic. Și cu cât este metropola mai mare, cu atât și alienarea este mai mare, de cele mai multe ori reîntoarcerea fiind aproape imposibilă. O junglă care macină nervii și sănătatea într-un ritm din ce în ce mai rapid și, în care supraviețuiesc numai cei foarte rezistenți psihic și fizic. Printre care, cu amărăciune trebuie să recunosc că nu m-am aflat și eu. - Bună ziua vecine, ce mai faci? - Mulțumesc, citesc
E GREU SĂ NE MÂNTUIM? de ION UNTARU în ediţia nr. 381 din 16 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362111_a_363440]
-
șiTrandafiroiu Vasile, beneficiar al bursei Gh. Gheorghiu-Dej, Sima Horia, ce a fost exmatriculat și Mihai Cocuz „transferat di la Ieși”, profesori și oameni ai locurilor - sunt atent creionate și de fapt prin poveștile lor de viață întregesc zugrăvirea unor vremuri măcinate de adânci schimbări sociale. Grig Gociu nu păstrează în memoria sa doar evenimentele neplăcute ce i-au marcat primul an al studențimii, ci cu aceeași acuratețe prezintă locuri și evenimente cu care vine în contact. M-am plimbat alături de tânărul
CĂMINUL RACOVIŢĂ, AUTOR GRIG GOCIU de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1303 din 26 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362235_a_363564]
-
uman nu se consolidează nimic, aici lucrează devastator anii, dezolările, nedreptatea, neiubirea, nesănătatea, trădarea, loviturile, lipsurile, așteptarea, urâtul, plânsul...! S-ar zice, privind la actrița Aimée Iacobescu azi, că în viața sa, în ființa și spiritul ei, poate că a măcinat câte o parte din toate acestea?! E născută, după acte, odată cu fratele ei, pe 1 iulie 1946, în comuna Unguriu, județul Buzău, dar data reală a nașterii gemenilor este noaptea de 23 iunie. Sunt copiii unui farmacist, colonel de armată
AIMÉE IACOBESCU. CU MEDALIA PE PIEPT, ÎNGENUNCHEATĂ! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1808 din 13 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378642_a_379971]
-
ard cămașa, s-o duc cât mai departe, / Dar mă-necam în tine și-n apele nebune.” Își regăsește puterea care o călăuzește spre idealurile sale într-un zbor tainic, dar teama îi mângâie din nou aripile, declanșând taine nepătrunse. Măcinată de gânduri care cutreieră stinghere, caută răspunsuri la zbuciumul său. Iubirea care răsare din șoapte îngerești îi pune sufletul pe jar lăsând-o în farmecul tainelor aprinse. “Aveam pe brațe vulturi și câteva zăvoare / Găsite pe sub stânca din cubul cu
GINA ZAHARIA SI TAINELE POEZIEI de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1810 din 15 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378633_a_379962]
-
Acasa > Poeme > Emotie > GRĂDINI SUSPENDATE Autor: Geanina Nicoleta Publicat în: Ediția nr. 2339 din 27 mai 2017 Toate Articolele Autorului Gândul,macină-n morile mâinilor sale apă de râu, Vin dinspre iris izvoare ce duc în aval până târziu.. -Știu..voi cădea în cascade de sare, topite prin gene Și apoi către mare...!zise Pasărea Phoenix alene! -Știu! voi găsi iarăși zborul
GRĂDINI SUSPENDATE de GEANINA NICOLETA în ediţia nr. 2339 din 27 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/378763_a_380092]
-
ne ridică din neființă, Făcând să crească din iubire rădăcini. RĂMÂI CU BINE Și peste noi s-a așternut tăcerea, Deși inima îmi este mereu la tine, Rămâi, rămâi cu bine, de vei putea, Căci gânduri multe inima îți vor măcina. Nu poți iubirea să o rupi pentru a cădea, E ca și când ți-ai vinde însuți mâna ta. În lumea aceasta mare, tu vei mai putea iubi pe altcineva? O jumătate când o tai dintr-un întreg Atâtea sentimente în tine
UMBRELE CAILOR (POEME) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2203 din 11 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377690_a_379019]